Sunteți pe pagina 1din 11

Pneumonia la copii

Generalitati
Pneumonia si afectiunile tractului respirator inferior sunt unele din cele mai importante
cauze de mortalitate in intreaga lume. Pneumonia este una din cele mai frecvent diagnosticate
afectiuni, impreuna cu infectiile respiratorii superioare reprezentand peste jumatate din totalitatea
afectiunilor de natura infectioasa diagnosticate la copil. In lume apar anual peste 150 de milioane de
cazuri, la copii cu varsta mai mica de 5 ani. In prezent diagnosticul se pune in functie de imaginile
radiologice, dar si de starea clinica a pacientului precum si de ce se poate ausculta la examenul fizic.

Pneumonia la copii poate ridica importante probleme, deoarece cauzele si tabloul clinic
variaza foarte mult si sunt diferite de cele ale adultilor. Ele sunt in functie de varsta copilului dar si de
eventualele stari patologice cu care acesta se confrunta.

Specialistii estimeaza ca cele mai multe cazuri de pneumonie apar in tarile in dezvoltare, si
dintre acestea 15% sunt destul de grave, necesitand spitalizare. Infectiile respiratorii inferioare
reprezinta (la nivel international) a doua cauza de deces la copiii cu varsta sub 5 ani. Mortalitatea
este cu atat mai ridicata cu cat varsta pacientului este mai mica si cu cat starea sa imuna este mai
afectata (status imunodeprimat). Pneumonia apare mai frecvent si are mai multe episoade pe an la
copiii mici si este diagnosticata mai rar in cazul adolescentilor.

Factori de risc
Desi pneumonia este o boala care poate sa apara la orice individ, fiind o afectiune
respiratorie de natura infectioasa, specialistii au identificat anumiti factori care pot influenta
frecventa de aparitie a episoadelor (in sensul cresterii lor /an), sau gravitatea imbolnavirilor.

Printre acesti factori se numara:

- Varsta: cu cat este mai mica, cu atat riscurile sunt mai mari. Maximul mortalitatii este la
varstele mici (in special sub 6 luni);

- Anotimpul: pneumonia este una din infectiile respiratorii cu importanta variatie sezoniera.
Majoritatea imbolnavirilor sunt diagnosticate in perioada de iarna, sau in anotimpul rece si umed
(toamna tarzie);

- Afectiuni coexistente: pneumonia poate sa apara mai frecvent la pacientii cu fibroza


chistica (mucoviscidoza), cu drepanocitoza, malformatii congenitale ale cailor aeriene, malformatii
cardiace (mai ales malformatii cu sunt stanga - dreapta, tetralogia Fallot). Pacientii cu afectiuni
congenitale cardiace pot dezvolta forme foarte grave de pneumonie, a caror evolutie este
imprevizibila si se poate agrava foarte rapid, mortalitatea in aceste situatii fiind relativ ridicata;

- Refluxul gastroesofagian si aspirarea continutului (o problema deosebita la sugari) care


favorizeaza aparitia pneumoniei de aspiratie;
- Mediul: riscurile de aparitie a pneumoniei sunt mai ridicate in comunitatile in care igiena nu
este foarte stricta (pneumonia este o afectiune infectioasa, foarte contagioasa), in familiile in care
parintii sunt fumatori (expunerea la fumat creste semnificativ riscul prin diminuarea reactivitatii
arborelui bronsic).

Cauze
Desi in majoritatea cazurilor pneumonia apare mai degraba ca o complicatie a altor infectii
respiratorii inferioare (cum ar fi, de exemplu, bronsiolite sau laringotraheobronsiolite),
contaminarea se face si prin contact direct cu secretiile pacientilor infectati, prin picauri Pfluge, sau
prin extindere hematogena sau aspiratie. Cel mai adesea, inflamatia este determinata de invazia
alveolara a anumitor microorganisme patogene, cu tropism pentru parenchimul pulmonar.

Specialistii au grupat cauzele de aparitie a pneumoniilor la copii, in functie de grupa de


varsta, deoarece exista anumite particularitati, astfel:

1. Nou - nascuti si sugari: pot face pneumonii cu germeni transmisi de la mama (prin filiera
pelvi-genitala, la nastere). Cei mai frecventi astfel de germeni sunt streptococi de grup B, E. coli sau
Chlamydia trachomatis.

Streptococul de grup B este transmis fatului si in utero, ca urmare a colonizarii vaginului si


cervixului mamei. Manifestarile clinice variaza in functie de momentul in care copilul a fost infectat.
Tabloul clinic poate deveni evident la cateva ore dupa nastere (daca infectia a fost realizata in
perioada intrauterina) sau mai tarziu (zile, saptamani- daca infectia a fost contacta la expulzie).

Nou nascutii se pot infecta foarte usor cu orice agent patogen din mediu (de la rude cu
infectii respiratorii, personal medical, si parinti). In acest sens, cei mai importanti factori de risc sunt
centrele de ingrijire, si lipsa imunizarilor, in special impotriva Bordetellei pertussis. Sugarii raman
susceptibili la aceeasi agenti patogeni care pot afecta si nou nascutii, dar in cazul lor lista include si
Listeria monocytogenes. Totusi, majoritatea pneumoniilor ce apar la aceasta grupa de varsta sunt
pneumonii comunitare, datorate infectiei cu Streptococul pneumoniae, Stafilococul aureus,
Haemophilus influenzae.

Si sugarii pot fi infectati cu organisme atipice, cum ar fi Ureaplasma urealyticum,


Cytomegalovirus, Pneumocystis carinii (acesta este un protozoar responsabil de pneumonii la
pacientii imunocompromisi).

De retinut!

Cel mai des intalnit agent patogen la aceasta grupa de varsta este Streptococul pneumoniae.
Desi majoritatea copiilor sunt vaccinati impotriva Bordetelei pertusis, doar 80% dintre cei imunizati
sunt si protejati, iar imunitatea dispare oricum (tarziu) in adolescenta. Deoarece la aceasta varsta nu
s-au facut toate imunizarile si toate rapelurile, deci eficienta vaccinului nu este maxima, iar adultii
sunt un rezervor pentru Bordetella, riscul de infectie este foarte ridicat. Infectiile cu Stafilococul
auriu se pot complica prin abcese pulmonare, revarsate parapneumonice sau empieme pulmonare.
2. Copii mici (pana la varsta de 7-10 ani): la aceasta grupa de varsta cel mai adesea sunt
diagnosticate pneumonii virale. Pneumoniile bacteriene apar si ele frecvent, cel mai adesea fiind
vorba de infectii cu Streptococul pneumoniae (pana la 44% din totalitatea pneumoniilor bacteriene).
Copiii din aceasta categorie au un risc suplimentar de a se infecta si cu Mycoplasma pneumoniae.

3. Copii mai mari si adolescenti: una din cele mai frecvente cauze este Mycolasma
pneumoniae (pana la 35% din totalitatea cazurilor spitalizate). Adolescentii mai mari isi pot pierde in
timp imunitatea fata de Bordetella pertusis si astfel devin vulnerabili in fata acestor infectii. Spre
deosebire de tusea convulsiva pe care o determina la copiii mici, Bordetella are un tablou diferit la
adolescenti: determina aparitia unei tuse paroxistice care persista mai mult de 3 saptamani, pana la
3 luni. Pneumoniile bacteriene sunt cauzate adesea si de Streptococul pneumoniae.

4. Cauze rare: desi mai rar, si urmatorii agenti patogeni pot fi incriminati in aparitia
pneumoniilor la copii: Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatitides, Cryptococcus.

5. Situatii particulare: exista anumiti germeni sau virusuri care determina afectiunea in
functie de terenul pe care il intalnesc. Astfel, virusul respirator sincitial determina infectii respiratorii
de tract inferior (cu evolutie mai grava) la sugari, speciile de Legionella sunt incriminate mai ales la
pacientii imunocompromisi, in timp ce virusurile herpetice determina doar in rare cazuri pneumonie.
Copiii cu fibroza chistica se infecteza mai frecvent cu stafilococi aurii, Pseudomonas aeruginosa sau
alti germeni multirezistenti la tratament.

De retinut!

Nu toate pneumoniile sunt cauzate de agenti infectiosi, la sugari mai ales existand si un risc
ridicat de aparitie a pneumoniilor de aspiratie, sau a celor chimice.

Mecanism fiziopatologic
Pneumonia este rezultatul inflamatiei alveolelor pulmonare ca urmare a unei agresiuni
bacteriene, virale sau parazitice. Ca urmare a acestei agresiuni, schimbul de gaze la nivelul
membranei alveolocapilare (structura foarte fina unde este realizat schimbul de oxigen si dioxid de
carbon) poate fi afectat. In functie de etapa infectiei, si tabloul clinic este mai mult sau mai putin
sugestiv pentru o pneumonie.

Exista patru stadii de evolutie ale pneumoniei lobare. In primul stadiu, care apare la
aproximativ 24 de ore de la debutul infectiei, plamanul este caracterizat prin congestie vasculara si
edem alveolar. Local sunt prezente foarte multe bacterii, iar raspunsul imun este relativ slab
reprezentat. In etapa a doua de evolutie (dupa 2-3 zile), datorita congestiei intense, plamanul capata
aspect diferit, similar mai degraba ficatului (de unde si denumirea de “stadiul hepatizatiei rosii”).

In aceasta etapa alveolele contin foarte multe celule rosii (eritrocite), neutrofile si celule
descuamate. Urmatoarea etapa in evolutie este cea de hepatizatie gri, caracterizata prin existenta
locala a unui exudat fibrino-purulent si a numeroaselor celule rosii dezintegrate, distruse. Stadiul
final este cel de resorbtie a procesului patologic, si de recuperare a functiilor pulmonare.

In functie de tipul leziunilor, pneumonia poate fi de mai multe tipuri:

- Bronhopneumonie: se caracterizeaza prin aparitia unei zone de consolidare ce apare la


nivelul unuia sau mai multor lobi;

- Pneumonie miliara: descrie leziuni multiple, aflate in intregul parenchim pulmonar.


Distributia lor variaza foarte mult in functie de tipul extinderii hematogene in interiorul plamanului;

- Pneumonie interstitiala: se caracterizeaza prin aparitia unor zone multiple sau condensate
de inflamatie, care se extinde si la nivelul interstitiului.

Simptomatologie
Tabloul clinic al pneumoniei la copil variaza semnificativ in functie de varsta acestuia, de
statusul imun dar si agentul etiologic, precum si de alte afectiuni concomitente.

Simptomele pneumoniei la nou- nascut pot include:

- Semne de detresa respiratorie: retractii ale tegumentului din spatiile intercostale, zbaterea
narilor;

- Tahipnee;

- Letargie, refuzul alimentatiei, iritabilitate;

- Hipotermie, temperatura instabila sunt cel mai adesea intalnite, febra aparand mult mai
rar;

- Cianoza.

Simptomele pneumoniei la sugari:

- Tuse: este cel mai frecvent intalnit simptom la bebelusii cu varsta de peste 1 luna;

- Tahipnee, dispnee;

- Respiratie zgomotoasa, wheezing;

- Varsaturi, iritabilitate, refuzul de a se hrani;


- Febra: in cazul pneumoniilor bacteriene. Pneumoniile cu organisme atipice sau cele virale
pot fi insotite de o stare afebrila.

Simptomatologia copiilor prescolari poate include urmatoarele:

- Tuse: cel mai intens si persistent simptom;

- Varsaturi post-tuse;

- Durere toracica (daca inflamatia a ajuns la nivel pleural);

- Durere sau sensibilitate abdominala, in cazul pneumoniilor ce intereseaza lobii inferiori;

- Febra: prezenta si gradul acesteia variaza in functie de microorganismul patogen.

Tabloul clinic sugestiv pentru penumonie la copiii mai mari si adolescenti poate include:

- Dispnee, detresa respiratorie, alterarea starii generale;

- Cefalee;

- Durere pleuritica;

- Dureri abdominale vagi, varsaturi, diaree;

- Faringita, otite, otalgii.

De retinut!

Majoritatea copiilor diagnosticati in final cu pneumonie au un istoric medical de afectiuni


respiratorii inalte.

Investigatii paraclinice
In vederea diagnosticarii de certitudine a bolii, medicul trebuie sa investigheze amanuntit
starea de sanatate a pacientului. In numeroase situatii este relativ dificil de realizat o anamneza
completa a pacientului, datorita varstei prea mici si slabei colaborari. Parintii pot fi intrebati in astfel
de situatii anumite amanunte referitoare la debutul simptomatologiei, la eventuala existenta a
febrei si frisoanelor (sugestive pentru o pneumonie bacteriana), la antecedentele medicale ale
copilului (existenta unor alte episoade de infectii respiratorii superioare sau chiar inferioare).

Cat mai precoce, inca de la examinarea fizica, este important ca medicul sa identifice
anumite semne foarte importante, cum ar fi detresa respiratorie, hipoxemia, hipercarbia. Retractia
spatiilor intercostale (denumirea stiintifica pentru aceasta fiind cea de tiraj intercostal), tahipneea
severa si alte semne care certifica nevoia de oxigen a pacientului trebuie recunoscute, iar suportul
respirator trebuie instituit cat mai rapid posibil. Severitatea dispneei poate fi apreciata si vizual si
auscultator, examinatorul trebuind sa observe doar efortul cu care pacientul respira si sa numere
respiratiile complete pe care acesta le realizeaza in decursul unui minut.

Auscultatia pulmonara este poate cea mai importanta parte a examenului fizic al pacientului
suspectat de pneumonie. Auscultatia este insa dificil de efectuat la nou - nascuti si sugari sau la copiii
foarte mici, din mai multe motive, principalul fiind ca acesti copii plang foarte mult in timpul
examinarii medicale. Uneori se poate folosi suzeta in speranta ca acestia vor prefera sa suga decat sa
planga. Daca se poate examina copilul in timpul somnului, medicul trebuie sa foloseasca aceasta
sansa. Foarte sugestiv (insa nu la toti pacientii) pentru diagnosticul de pneumonie este descoperirea
ralurilor sau cracmentelor auscultatorii. Desi uneori si prezenta wheezingului este asociata
pneumoniei, datele radiologice nu confirma intotdeauna diagnosticul. Deci wheezingul poate sa
apara, insa mai degraba secundar si este mult mai putin specific.

Percutia toracelui este si ea o etapa importanta a examenului fizic. Uneori, daca la


auscultatie nu se deceleaza nimic patologic, insa exista o suspiciune clinica de pneumonie (febra,
tuse, chiar frisoane), la percutie poate fi identificata zona de consolidare pulmonara (apare ca o zona
de matitate in aria pulmonara sonora). Pneumonia poate sa apara in cadrul unui proces mult mai
extins, sau chiar generalizat. De aceea, se recomanda investigarea atenta si generala (chiar daca
copilul plange), astfel incat sa fie descoperit si focarul initial si afectiunea de baza.

Examenul fizic si anamneza sunt etape foarte importante in diagnosticarea pacientului, ele
putand orienta si investigatiile paraclinice ulterioare. Informatiile furnizate de toate aceste examinari
pot fi utile in diagnosticul diferential, pneumonia avand un tablou clinic similar altor afectiuni
infectioase respiratorii, cum ar fi bronsita, bronsiolita, precum si unor boli neinfectioase (pneumonia
de aspiratie, aspirarea de corpi straini, sindromul de detresa respiratorie). In evaluarea copilului cu
pneumonia doar cateva analize de laborator se dovedesc utile, deoarece majoritatea informatiilor cu
utilitate diagnostica sunt furnizate de investigatiile imagistice.

Totusi, pacientului ii vor fi realizate:

- Hemograma completa;

- Culturi bacteriene: sunt recomandate in special daca starea pacientului este foarte grava,
daca pacientul este imunocompromis sau are simptome persistente;

- Coloratie gram a sputei.


Investigatiile imagistice sunt considerate ca avand importanta diagnostica. In vederea
stabilirii cu certitudine a diagnosticului se pot face radiografii in doua incidente (anteroposterioara si
laterala). Diagnosticul de pneumonie poate fi stabilit in urma analizarii acestor radiografii, insa, in
ciuda existentei unor caracteristici radiologice pentru pneumoniile bacteriene si pentru cele virale,
numeroase studii au concluzionat ca diagnosticul etiologic nu poate fi stabilit doar pe baza
radiografiilor.

In general, radiologic, pneumoniile bacteriene sunt insotite de aparitia unor infiltrate lobare
sau/ si unilaterale, in timp ce pneumoniile virale prezinta 4 caracteristici principale: infiltrat
peribronsic parahilar, hiperexpansiune pulmonara, atelectazie lobara sau segmentala si adenopatie
hilara. Pneumonia rotunda are de cele mai multe ori etiologie bacteriana, in special cu Streptococul
pneumoniae sau Stafilococul auriu.

Daca radiografia evidentiaza un revarsat pleural important, se poate efectua o


toracocenteza. Pentru a se stabili daca fluidul este liber sau inchistat se poate realiza o radiografie in
decubit lateral. Fluidul recoltat ar trebui analizat, colorat Gram si investigat in vederea stabilirii pH-
ului, concentratiei glucozei, proteinelor, si al lactat dehidrogenazei, in vederea determinarii tipului
lichidului (exudat sau transudat).

Tratament
In cazul pacientilor suspectati de pneumonie, medicul trebuie sa fie atent la eventualele
semne de dezechilibrare a functiei respiratorii si trebuie sa monitorizeze saturatia cu oxigen a
sangelui periferic. Daca aceasta scade, se recomanda administrarea de oxigen. Daca varsta
pacientului este mica sau exista si alte complicatii care pot agrava cursul bolii sau pacientul este in
stare grava inca de la inceput, se recomanda (la nevoie) chiar si intubare traheala: daca nu se pot
mentine concentratiile gazelor sangvine (in special oxigenului) in limite normale si starea de
constienta a pacientului este afectata.

Majoritatea pacientilor cu pneumonie pot fi tratati ambulator cu antibiotice sau antivirale (in
functie de agentul etiologic al infectiei). Schemele terapeutice se administreaza in functie de tipul
infectiei si de agentul patogen descoperit la investigatiile paraclinice. Scopurile terapiei
medicamentoase sunt eradicarea infectiei, reducerea morbiditatii si prevenirea aparitiei
complicatiilor. In cazul in care situatia o impune, se poate recurge la antibioticoterapie empirica,
pana cand sosesc rezultatele antibiogramei, daca exista siguranta ca este vorba de o pneumonie
bacteriana.

Antibioticele recomandate in acest caz trebuie sa aibe un spectru cat mai larg. In majoritatea
cazurilor se recomanda:
- Amoxicilina: se poate utiliza ca agent terapeutic de prima linie, in cazul pneumoniilor
comunitare necomplicate, acest medicament acoperind cu succes Streptococul pneumoniae.
Amoxicilina este un antibiotic relativ bine suportat de organism, in afara de reactiile de
hipersensibilitate la medicamentele din aceasta clasa neexistand contraindicatii majore. Se
recomanda insa precautie daca este administrat pacientilor cu functie renala afectata (prin boli
cronice sau acute), precum si celor cu alergie la cefalosporine. In cazul in care apare un rash cutanat
ca urmare a folosirii acestui antibiotic, evaluarea acestuia trebuie facuta cu foarte mare atentie
dearece poate fi semn de alergie sau de hipersensibilitate. Cele mai frecvente reactii adverse sunt
aparitia eruptiilor tegumentare si tulburari gastro-intestinale;

- Penicilina: este o altenativa a tratamentului cu amoxicilina, in cazul pacientilor la care se


suspecteaza infectie cu pneumococ;

- Cefalosporine si macrolide: sunt variante eficiente ale amoxicilinei. Se pot administra si


daca se suspecteaza pneumonie cu Mycoplasma. Cefalosporinele care pot fi recomandate sunt
ceftriaxona, cefotaxim, cefuroxim.

Important!

Unele studii raporteaza deja faptul ca Streptococul pneumoniae devine rezistent la


macrolide si penicilina. Pentru a se evita favorizarea unor astfel de reactii (de rezistenta la
tratament) parintii sunt sfatuiti sa respecte intocmai recomandarile medicului cu privire la
administrarea tratamentului. Nu se recomanda administrarea antibioticelor fara sa existe prescriptie
medicala pentru acestea. Daca medicul nu a recomandat antibiotice pacientului, parintii nu trebuie
sa decida singuri sa administreze un astfel de preparat.

Este posibil ca pneumonia sa fie de natura virala, caz in care antibioticele sunt ineficiente si
nu fac decat sa stimuleze aparitia rezistentei la tratament. Tratamentul pneumoniilor virale este
indicat in situatia in care starea pacientului se poate degrada foarte repede, sistemul imun nu poate
face fata infectiei sau apar complicatii. Se trateaza in special pneumoniile cu virusurile Influenza A,
deoarece pot fi deosebit de severe (mai ales daca apar la pacienti cu factori de risc si varsta mica). In
acest caz se poate administra zanamivir sau oseltamivir.

Complicatii
Complicatiile apar la pacientii cu sistem imun care nu poate face fata infectiei, sau la cei cu
infectii determinate de un agent patogen foarte virulent, care nu raspunde favorabil la tratament.
Majoritatea copiilor trec cu bine peste episoadele infectioase, insa pot sa apara si complicatii.

Cele mai importante si frecvente complicatii includ:

- Abces pulmonar;

- Detresa respiratorie;
- Empiem si revarsat pleural permanent (sunt cele mai frecvente complicatii ale pneumoniei
bacteriene);

- Sepsis.

Prognostic
Prognosticul pacientilor variaza in functie de anumiti factori, importanti fiind: varsta
pacientului, starea imuna, tipul agentului patologic, raspunsul la tratament. Pacientii cu pneumonie
banala, cu germeni comuni si stare imuna satisfacatoare (care ajuta si imbunatateste eficienta
tratamentului) au un prognostic favorabil si se vindeca adesea fara sechele sau complicatii.

Pneumoniile virale se pot rezolva chiar si in absenta unui tratament specific (daca pacientul
este imunocompetent), iar cele bacteriene se rezolva si ele cu tratament antimicrobian. Printre cele
mai periculoase pneumonii raman (in ciuda tratamentului) pneumoniile stafilococice, pneumoniile
cu virusul Varicelo-zoster. Sechele (frecvente si grave) pot ramane la copiii imunocompromisi, la cei
cu afectiuni pulmonare subiacente, la nou nascuti si la sugari.

Preventie
Prevenirea pneumoniilor se poate face prin imbunatatirea conditiilor de mediu din
comunitate (crese, gradinite), de acasa (evitarea fumatului, aerisirea camerelor), prin evitarea
contactului cu persoane infectate (pneumonia este foarte contagioasa). Se pot face si imunizari
(unele obligatorii, alte facultative) care sa protejeze copilul impotriva contactarii anumitor infectii.

Tabelul 2 - diferitele imagini clinice (3, 5, 6): orientare etiologică.


PflA (Pneumonia pneumonie pneumoni Boala stafilococică
Franche lobe acută) atipica e pleuropulmonare
virale
sol <3 ani > 5 ani <3 ani sugari
debut brutal progresiv progresiv brutal
astenie
febră > 38,5 ° <38,5 ° <38,5 ° > 39 °
Stare alterata buna buna Foarte alterata
generală
simptom Tahipnee, dureri
Tuse rinofaringi polipnee
e persistentă
toracice, raluri ta,
respirato uscată, wheezin tuse
crepitante si suflu
rie tubar g sindromul
bronhial
simptom Dureri Semne conjunctiv meteorism
e abdominale, meningi digestive, ită abdominal
extra sm , herpes labial erupții cutanate, exantem
respirato mialgii,
rii artralgii, mening
ism
RT Opacitate alveolară Opacitate infiltrat Reacții pleurale,
sistematică +/- interstițială, neomoge pneumotorax, pneumome
revărsare pleurală unică sau ne diastin
bilaterală distensie
toracica
biologie Hiperleucocitoză, Mici modificari leucopen Modificari grave
CRP crescut nespecifice ie

Tabelul 3 - Criterii pentru severitatea pneumoniei și criterii pentru spitalizare (1, 5, 6).
- sugar sub 6 luni
- Patologii subiacente: astm sever, ...
- Condiții socio-economice nefavorabile, supravegherea la domiciliu imposibilă
Criterii de severitate clinică
- Aspect toxic (tenul gri, copilul astenic)
- Semne de suferință respiratorie acută: tahipnee> 60 / min (> 2 ani),> 70 / min (<2
ani),
semne importante, severe, hipoxie (indicațiile pentru oxigenoterapie vor fi detaliate
mai jos) (6), semne de hipercapnie (transpirație, hipertensiune), tahicardie
- Toleranță hemodinamică slabă
- Probleme digestive: vărsături, refuz alimentar, deshidratare
- progresia rapidă a infecției
Criterii de gravitate radiologică
- Colectie pleurală, pneumotorax
- Pneumopatie extinsă:> 2 lobi sau bilateral pulmonar alb
- Atelectazie
- Imagini cu abces

Tabelul 4 - Dozele recomandate de antibiotice în pneumonie bacteriana

amoxicilină Doza uzuală : 80-100 mg / kg / zi IV sau PO 3 luate infecții


mai severe (pneumococică sensibilitate scăzută): 120-150 mg /
kg / zi PO sau IV în 3 sau 4 doze
Amoxicilină + Doza uzuală : 80-100 mg / kg / zi PO sau IV (formă
acid davulanic pediatrică) în 3 doze (doza amoxidlline )
macrolide Josamydne : 50 mg / kg / zi PO în 2 doze
Roxitromicina : 6 mçÿkg / d PO în 2 doze (maximum 10 zile)
Claritromicină : 15 mg / kg / d PO în 2 doze împărțite (maxim
500 mg x 2 / d)
pristinamicina 50 mg / kg / zi PO în 2 sau 3 doze (> 6 ani)
Cefalosporinele Ceftriaxona : 50 mg / kg / zi IV sau IM în 1
3 e generare injectabil injecție Cefotaximă : 100 mg / kg / zi IV în 3 sau 4 injecții
aminoglicozidele Gentamicină: 5 mg / kg / zi IV în 1 injecție
Penicilina M Oxacilină : 100 până la 200 mg / kg / zi IV în 4 până la 6
injecții
vancomicină 40 până la 60 mg / kg / zi IV în 3 sau 4 injecții