Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”din

BACĂU
Facultatea de Inginerie

Calea Mărăşeşti, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel./Fax


+40 234 580170

http://www.ub.ro/inginerie/; e-mail:
decaning@ub.ro

Program de studii: Managementul și optimizarea echipamentelor de proces


An: 1

PROIECT

Disciplina: Optimizarea proceselor industriale

Tema: Simularea procesului tehnologic de presare la rece a unui arc elicoidal


exterior folosit in industria constructoare de masini cu ajutorul programului Solid
Works

Coordonator științific: Masterand:

Conf. univ. dr. ing. Emilian Moșneguțu Tampau Ovidiu Costel

BACĂU
2020
1
Cuprins:
Capitolul 1. Generalități privind procesul tehnologic de presare la rece......................3

Capitolul 2. Arcurile elicoidale..........................................................................................4

2.1. Consideraţii generale privind calculul arcurilor .....................................................5

Capitolul 3. Simularea........................................................................................................5

3.1. Programul de simulare Cosmos Works.....................................................................5

3.2. Simularea presarii arcului elicoidal ..........................................................................6

Capitolul 4. Concluzii........................................................................................................10

Bibliografie

2
Capitolul 1
Generalități privind procesul tehnologic de presare la rece

Proiectarea procesului tehnologic constituie baza pregătirii de fabricație a piesei ce urmează


a fi prelucrata prin presarea la rece.

Elaborarea procesului tehnologic trebuie făcută cu minuțiozitate din cauza costului ridicat al
dispozitivelor de presare la rece si a duratei relativ lungi de pregătire a fabricației astfel încât
varianta adoptata sa satisfacă din punct de vedere tehnic si economic. La proiectarea procesului
tehnologic , scopul final principal este acela de a proiecta dispozitivele (stanțele si matrițele)
necesare pentru fabricarea piesei prin presare la rece.

Analiza piesei

Piesa trebuie sa se execute la forma, dimensiunile si calitatea prescrise in desenul de execuție.


Este necesar sa se asigure o tehnologitate corespunzătoare ( raze, dimensiuni orificii , distante intre
orificii), astfel încât piesa sa se execute in condiții economice.

Stabilirea formei si a dimensiunilor semifabricatului

Se aplica tuturor pieselor care se realizează prin operații de deformare ( îndoire, ambutisare,
fasonare , presare volumetrica).

Pentru operațiile de îndoire , ambutisare , fasonare se determina forma si dimensiunile


semifabricatului plan (piesa desfășurata) astfel: lungimea de îndoire se calculează după fibra neutra
, iar dimensiunile semifabricatului la ambutisare se calculează din egalarea ariei piesei cu a
semifabricatului plan.

La operațiile de presare volumetrica dimensiunile semifabricatului se calculează tinandu-se


cont de legea volumului constant prin egalarea volumului semifabricatului cu cel al piesei.

Tolerantele dimensiunilor semifabricatelor se vor corela cu precizia de obținere a piesei presate


la rece.[1]

3
Capitolul 2

Arcurile elicoidale

Arcurile sunt elemente care fac parte dintr-un mecanism , aparat sau din părțile
componente ale mașinilor, executate dintr-un material cu proprietăți elastice mari care sub
acțiunea unei forțe exterioare se deformează temporar, revenind la forma inițială când acțiunea
exercitată din exterior încetează. Arcurile din oțel reprezint numai o categorie de elemente
elastice dar cu o largă utilizare in construcția de mașini.

Există diferite criterii de clasificare a arcurilor:

• după forma constructivă, pot să aibă o formă spirală (arc spiral folosite de exemplu la
suspensia automobilelor), sau formă lamelară (arcuri lamelare) simple sau în foi (folosite
odinioară la suspensia caleștilor, a trăsurilor sau a tractoarelor și autocamioanelor), elicoidale
(cilindrice sau conice), disc (ambreaje), inelare, spirale plane (ceasuri), bare de torsiune;
• după solicitarea arcului, în funcție de direcția și sensul forțelor exterioare,: de compresiune,
de tracțiune, de torsiune (bare de torsiune, spirale plane, elicoidale), de încovoiere (lamele
sau în foi).
După natura materialului din care este executat arcul: oțel, metale neferoase, materiale
nemetalice;

• pentru amortizarea șocurilor și vibrațiilor (suspensii de autovehicole, limitatoare de cursă);


• pentru acumulare de energie (arcuri de ceas, rulouri, arcuri de supape).
Pentru definirea unui arc este necesar să se indice toate elementele caracteristice privind
forma, dimensiunile, solicitarea la care este supus, secțiunea materialului si natura materialului.

4
Modelul CAD al arcului

Modelul CAD al arcului elicoidal exterior a fost realizat în conformitate cu desenele de


execuţie furnizate de producător. Principalele dimensiuni constructive ale arcului sunt:

- diametrul sârmei: d = 37 mm;


- raza medie de înfăşurare: R = 112 mm;
- înălţimea liberă (aproximativă): H0 = 334 mm;
- înălţimea sub sarcina P0 (3430 daN): L0 = 256 mm;
- numărul total de spire (aproximativ): n = 5,3;
- numărul de spire active (cu secţiune întreagă): na = 3,8.

2.1. Consideraţii generale privind calculul arcurilor


La proiectarea şi calculul arcurilor, numărul parametrilor care trebuie luaţi în considerare
este mai mare decât numărul relaţiilor dintre aceştia. Prin diferite metode se procedează la
adoptarea unor parametri iar restul se calculează. Astfel, dimensionarea unui arc se poate efectua
parţial, pe baza unor asemenea metode şi parţial prin calcule de rezistenţă, cunoscând sarcina
care încarcă arcul, tipul solicitării, forma arcului. Calculul unui arc parcurge în principal
următoarele etape: - calculul de rezistenţă; - calculul deformaţiilor; - calculul lucrului mecanic de
deformare. [2]

Capitolul 3

3.1. Programul de simulare Cosmos Works


Din anul 2001 când compania SRAC a fost achiziționată de Dassalut Systemes și a devenit
o divizie a SolidWorks Corporation, soluțiile de analiză COSMOS destinate simulării virtuale a
fost înglobată în linia de produse SolidWorks. Din acel moment, filozofia SolidWorks privind
ușurința de utilizare a fost aplicată și produselor COSMOS, prin integrarea acestor produse în
“fereastra” SolidWorks și modificarea modulului de lucru prin ușurarea accesului la toți
parametrii specifici acestui tip de programe.
În acest moment COSMOSWorks Professional este singurul program de calcul cu element
finit care este integrat intr-un program CAD –SolidWorks având disponibile urmatoarele module
de calcul: static, flambaj, termic, vibrații proprii, “drop-test”, optimizare și module de calcul
avansate cum ar fi calculul la oboseală și calculul neliniar.
Pentru calculul cinematic al mecanismelor a fost creat COSMOSMotion, program integrat ce
ruleaza direct pe geometria SolidWorks și utilizează “motorul” MSC ADAMS, cel mai utilizat
program de calcul cinematic din lume. COSMOSMotion interacționează cu COSMOSWorks
fiind posibil transferul reacțiunilor, momentelor și rezemarilor rezultate din calculul cinematic
către COSMOSWorks pentru a testa rezistența fiecarei componente a mecanismului.
COSMOSFloWorks, program de simulare a curgerii fluidelor, este la rândul său integrat în
SolidWorks și poate la rândul său interacționa cu COSMOSWorks. Presiunile și temperaturile

5
obținute în urma simulării curgerii fluidului (fie ele interioare sau exterioare) pot fi transferate
catre COSMOSWorks în vederea unui calcul combinat, termic și static.
Integrarea în SolidWorks implică asociativitatea bidirectională între geometria SolidWorks și
parametrii programelor de calcul cu element finit, fiind posibilă modificarea automată a
geometriei după un calcul de optimizare sau invers, modificarea geometrie se propagă asupra
parametrilor programului de calcul.[3]

3.2. Simularea presării arcului elicoidal

Efectuarea simulării cu ajutorul MEF

Simularea a fost realizată cu programul COSMOS Works care este integrat în Solid Works .
Ca date iniţiale ale scenariului simulării, se constituie caracteristicile mecanice ale
materialului arcului (45SCD6 - specificaţie franceză). Principalele caracteristici mecanice ale
materialului (minim necesare simulării) sunt:

- modulul de elasticitate longitudinal: E = 208000 MPa;


- coeficientul lui Poisson (de contracţie transversală): ν = 0,3.

Figura 2 ilustrează fereastra de dialog a programului prin intermediul căreia se introduc


valorile principalelor caracteristici mecanice ale materialului arcului. [3]

Fig. 2 Fereastra de dialog a programului prin intermediul căreia se introduc valorile


principalelor caracteristici mecanice ale materialului arcului

Conform certificatului de calitate al materialului 45SCD6 se mai cunosc şi următoarele


caracteristici mecanice importante:
• limita de curgere: Rp0,2 = 1220 MPa;
rezistenţa la rupere: Rm = 1639 MPa.

6
Datorită faptului că modelul CAD al arcului elicoidal este considerat un corp solid, pentru
simularea cu MEF s-au adoptat elemente finite de ordinul I tetraedrice cu 4 noduri pe element
(TETRA4). S-a optat pentru o dimensiune medie de 5 mm a laturilor elementelor finite tetraedrice
în vederea obţinerii unei precizii ridicate a rezultatelor ulterioare. Discretizarea (împărţirea)
modelului CAD al arcului în elemente finite a totalizat 176183 elemente cu 36534 noduri. Figura
3 redă discretizarea în elemente finite a modelului CAD al arcului elicoidal.

În concordanţă cu modul real de funcţionare (din exploatare) al arcului elicoidal exterior,


scenariul simulării a fost adaptat corespunzător. Astfel, suprafaţa plană inferioară de aşezare a
arcului elicoidal este considerată fixă (translaţiile după cele 3 axe X, Y şi Z ale nodurilor
elementelor finite conţinute în această suprafaţă sunt nule - UX = 0, UY = 0, UZ = 0). Această
condiţie impusă suprafeţei plane inferioare este ilustrată în figura 4. Totodată, suprafaţa plană
superioară de aşezare a arcului poate translata doar pe direcţie verticală (axa Y), celelalte translaţii
(UX, UZ) fiind nule.

Fig. 3 Discretizarea în elemente finite a modelului CAD al arcului elicoidal

7
Fig. 4 Scenariul simulării adaptat corespunzător: suprafaţa plană inferioară de aşezare a arcului
elicoidal este considerată fixă

Condiţia impusă suprafeţei plane de aşezare superioare este ilustrată în figura 5.


Sarcina P0 corespunzătoare autoturismului gol este transmisă arcului elicoidal exterior prin
intermediul suprafeţei plane superioare de aşezare.

Fig. 5 Condiţia impusă suprafeţei plane de aşezare superioare

Astfel, conform figurii 6, această sarcină este aplicată perpendicular pe suprafaţa amintită.

Fig. 6 Sarcina corespunzătoare vagonului gol este transmisă arcului elicoidal exterior prin
intermediul suprafeţei plane superioare de aşezare, sarcina fiind aplicată perpendicular pe
aceasta

Odată cu aplicarea sarcinii P0, scenariul simulării cu MEF s-a finalizat şi s-a rulat analiza în
cadrul programului COSMOSWorks 2005.
Rezultate

Aplicarea sarcinii P0 produce o săgeată maximă a arcului UYmax cu valoarea de aproximativ 65


mm. Realizând diferenţa dintre lungimea liberă a arcului H 0 şi săgeata obţinută în urma simulării,
rezultă lungimea sub sarcină a arcului teoretică (simulată) L0s cu valoarea de 269 mm.
8
Caracteristicile de recepţie ale arcului elicoidal exterior specifică înălţimea L 0 = 256 mm
la aplicarea sarcinii P0. Abaterea lungimii teoretice (simulate) a arcului sub sarcina P 0 faţă de cea
reală este dată de relaţia:

A L0s L0 100 [%], (1) L0


rezultând o valoare de +5,07 % considerată ca fiind acceptabilă. Astfel, din acest punct de vedere,
scenariul simulării reproduce fidel modul de funcţionare real al arcului elicoidal exterior. Figura 7
ilustrează distribuţia deplasărilor nodale orientate după axa Y (săgeţile nodale).

Fig. 7 Distribuţia deplasărilor nodale orientate după axa Y (săgeţile nodale)

Datorită faptului că arcul este solicitat la compresiune, săgeţile nodale sunt orientate în sensul
negativ al axei Y, valorile maxime fiind înregistrate în zona marcată în culoarea albastru intens.
Ulterior, s-a efectuat simularea într-o a doua variantă, corespunzătoare unei sarcini P de 4660 daN
(caracteristică de recepţie) ce reprezintă o solicitare de supraîncărcare a autoturismului. În această
variantă, s-a obţinut o valoare maximă a tensiunii echivalente σvonMises de aproximativ 1491 MPa.
Figura 8 redă distribuţia tensiunii echivalente σvonMises în arcul elicoidal, în varianta aplicării
sarcinii P0. Tensiunile maxime se regăsesc la nivelul primei spire superioare (zona marcată în
culoare roşie).

9
Fig. 8 Distribuţia tensiunii echivalente σvonMises în arcul elicoidal

Concluzii

■ În ambele variante ale simulării, tensiunile echivalente maxime nu depăşesc rezistenţa la


rupere a oţelului arcului, deci se poate concluziona faptul că aplicarea unei suprasarcini asupra
autoturisului nu produce avarii prin cedarea arcurilor.

■ Analiza tensiunilor şi deformaţiilor prin metoda elementelor finite furnizează o


alternativă uşoară şi simplă de analiză a problemei de geometrie complexă. Prin aplicarea practică
a a acestei metode s-a observat că eroarea rezultată în urma comparaţiilor deformaţiilor (teoretică
şi reală) scade cu creşterea numărului de elemente, deci se pot obţine rezultate foarte apropiate de
rezultatele teoretice dacă se utilizează un număr cât mai mare de elemente (discretizare cât mai
fină) şi o aplicare corespunzătoare a condiţiilor de granită şi respectiv al încărcărilor.

10
BIBLIOGRAFIE

[1] Pascu, A., Metoda elementului finit /Curs. Facultatea de Inginerie Mecanică, Universitatea
”Politehnica” Bucureşti.
[2] Chandrupatla, T.R., Belegundu, A.D., Introduction to Finite Elements in Engineering,
Prentice Hall International, Inc., New Jersey, 1991.
[3] Hârdău, M., Metoda elementelor finite, Curs - Transilvania Press, Cluj, 1995. [4] Sabourin,
F., Salle, E., Calculs des structures par éléments finis, INSA Lyon, France, cours.

11