INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL DE

ADAPTARE ȘI INTEGRARE
SOCIO- PROFESIONALĂ

Psihiatrul Michael Norden din Seattle ne îndeamnă să conştientizăm că vremurile

moderne şi-au pus amprenta asupra emoţiilor noastre şi, într-o anumită măsură, le-au deviat
scopul la nivel evolutiv. El scrie :
”Cei mai mulţi dintre noi nu mai trăiesc în sate cu cîteva sute de locuitori sau chiar mai
puţin, aşa cum se întîmpla în cazul oamenilor din Epoca pietrei, ci în oraşe aglomerate ca
nişte furnicare ce formează împreună un sat global de aproape şase miliarde de locuitori.
Acest stres acumulat al vieţii moderne a stîrnit o avalanşă de depresii, anxietate şi insomnie.
Mai puţin evidente sînt pro- bleme cum ar fi surplusul ponderal şi cancerul. Cei mai mulţi
[dintre noi] iau medicamente fără să le prescrie medicul [pentru a-şi controla emoţiile],
folosind orice de la cofeină la cocaină ; practic, nimeni nu rămîne neafectat”.
Noi descoperiri ale anilor `90 au confirmat faptul că există un creier emoțional, un
spațiu numit sistemul limbic, unde își au originea emoțiile noastre. Această zonă este separată
de creierul rațional, sau neocortex, dar cele două sunt interconectate si se dezvoltă împreună.
Acest lucru înseamnă că puterea noastră de a gândi și emoțiile noastre sunt menite a fi folosite
împreună. Datorită felului în care este creat creierul, toate informațiile ajung prima dată în
centrul emoțional și apoi în centrul rațional. Ceea ce au descoperit cercetătorii este faptul că
avem nevoie de emoții; ele sunt cele ce ne dau energie și creativitate. Dacă ne blocăm sau ne
ignorăm emoțiile, ne reprimăm motivația.
Ca rezultat al acestor descoperiri, a devenit important felul în care ne înțelegem
emoțiile, ceea ce simt ceilalți, cum ne controlăm emoțiile și relațiile cu ceilalți oameni.
Aceasta este esența Inteligenței Emoționale, termen folosit pentru a descrie abilitatea
complexă de a regla impulsurile, de a empatiza cu ceilalți și de a prezenta reziliență în fața
dificultăților.
Primul care a recunoscut importanța emoțiilor a fost Charles Darwin. El a observat că
sistemul emoțional energizează comportamentul necesar pentru a trăi. Emoțiile nu pot fi
oprite, ele au loc instinctiv și imediat , ca răspuns la situații și oameni.
Conceptul de inteligență emoțională își are temeiurile în conceptul de inteligență
socială , comentat științific pentru prima dată în 1920, de E. L. Thorndike, profesor de
psihologia educației la Universitatea din Columbia( SUA). El definește inteligența socială ca
”abilitatea de a înțelege și a conduce bărbați, femei și fete, de a acționa înțelept în relațiile
umane.”
Reuven Bar-On, profesor la Universitatea din Tel-Aviv,este cel care a utilizat , în teza sa
de doctorat , în 1988, termenul de coeficient de emoționalitate.
Peter Salovey , profesor la Universitatea din Yale și colegul său, John Mayer, de la
Universitatea din New Hampshire, defineau în 1990, inteligența emoțională ca ”abilitatea de
a monitoriza propriile sentimente, dar și pe ale altora, de a le discrimina de ale altora și de a le
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL DE
ADAPTARE ȘI INTEGRARE
SOCIO- PROFESIONALĂ
utiliza pentru pentru a ne ghida propriile gânduri și acțiuni.”(Salovey, Mayer, 1990, p. 189,
apud Neacșu).
Apoi, au regândit conceptul și au publicat un model alcătuit din patru componente, care
definea inteligența emoțională ca:
- Perceperea emoțiile - abilitatea de a percepe emoțiile personale cât și la alții, cât și în
obiecte, artă, povești, muzică și alți stimuli;
- Facilitarea emoțională a gândirii - abilitate de a genera, folosi și a simți cât și de a
comunica sentimentele, sau de a le folosi în alte procese cognitive;
- Înțelegerea emoțiilor - abilitatea de a înțelege informația emoțională, cum se combină
emoțiile și cum să apreciem înțelesurile emoționale;
- Managementul emoțiilor –abilitatea de a fi deschis emoțiilor, de a le integra în propria
persoană și în ceilalți, cu scopul de a promova înțelegerea și dezvoltarea personală . (Brackett &
Salovey, 2006).
Modelul Bar-on a fost propus de cel al cărui nume îl poartă, Reuven Bar-On, profesor la
Universitatea din Tel-Aviv. Potrivit acestui model, ”inteligența socio-emoțională este o secțiune
transversală a interacționării competențelor emoționale și sociale, abilități și facilitatori care
determină cât de eficient ne înțelegem și ne exprimăm, îi înțelegem pe ceilalți și relaționăm cu ei
și facem față cerințelor zilnice.”(Bar-On, 2006)

Cercetările lui Salovey, Mayer și Bar-On nu au fost foarte cunoscute, datorită faptului că
aproape toate lucrările lor au fost publicate în mediul academic. Cu toate acestea, ei au elaborat 2
teste de măsurare cât mai exactă a inteligenței emoționale: testul MSCEIT și testul Bar-On .

În anul 1995, apare cartea ”Inteligența Emoțională” scrisă de Daniel Goleman, profesor la
Universitatea Harvard. Cartea a avut un foarte mare succes, făcând astfel cunoscut conceptul de
inteligență emoțională pe plan internațional. Pe site-ul personal, Goleman spune cum subiectul i-
a atras atenția într-un mic articol dintr-o revistă academică, un articol scris de cei doi psihologi,
John Mayer și Peter Salovey (http://www.danielgoleman.info). El recunoaște că nu s-a așteptat la
un asemenea succes al cărții și nici la amploarea pe care o va lua recunoșterea acestui concept pe
plan internațional. În continuare face cercetări în acest domeniu și al neuroștiințelor.

De la apariția cărții lui Goleman, în 1995, se pune un accent mult mai mare pe importanța
rolului pe care îl au emoțiile în viețile noastre. S-a ajuns la o conștientizare a felului în care
emoțiile ne ghidează și ne influențează comportamentul și felul în care interacționăm cu cei din
jur.

Definiția dată de Goleman este aceea că ”Inteligența emoțională nu se referă la

capacitatea de a ne recunoaște propriile sentimente dar și pe ale celorlalți, cu scopul de a ne
motiva și pentru a ne gestiona emoțiile , atât proprii cât și pe cele implicate în relațiile cu
ceilalți.”( Goleman, 2009).
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL DE
ADAPTARE ȘI INTEGRARE
SOCIO- PROFESIONALĂ
El specifică faptul că ”mai bine de 20% din succesul în viață depinde de coeficientul de
inteligență, în timp ce în procent de 80% provine din alți factori sau forțe”(1995) considerând că
succesul unei persoane depinde de abilitatea acesteia de a înțelege, de a reacționa la și de a-și
interpreta propriile emoții, alături de emoțiile celor din jur.

Pentru a reusi in viata, Goleman consideră că fiecare dintre noi ar trebui să învețe si să
exerseze principalele dimensiuni ale inteligenței emoționale:
Conștiința propriilor emotii:
- să fii capabil să le recunoști și să le numești;
- să fii în stare să înțelegi cauza lor;
- să recunoști diferențele dintre sentimente și acțiuni;

Autocontrolul emoțiilor:
- să fii în stare să-ți stăpânești mânia și să-ți tolerezi frustrările;
- să fii în stare să-ți exprimi furia natural, potrivit, fără agresiune;
- să fii în stare să nu te autodistrugi, să te respecți, să poți să ai sentimente pozitive față de
tine, de școala si de familie;
- să-ți poti manipula stresul;
- să ai capacitatea de a scăpa de singurătate și de anxietate socială;

Motivația personală (exploatarea, utilizarea emoțiilor în mod productiv):

- să fii mai responsabil;
- să fii capabil să te concentrezi asupra unei sarcini și să îți menții atenția asupra ei;
- să fii mai puțin impulsiv și mai puțin autocontrolat;
- să-ți îmbunătățești scorurile la testele de creație (realizare);
-să fii creative, să manifești deschidere față de nou.

Empatia – citirea emoțiilor:

- să fii în stare să privești din perspectiva celuilalt;
- să înveți să îi asculți pe ceilalți;
- să îți îmbunătățești empatia și sensibilitatea la sentimentele celorlalți;

Dirijarea (conducerea) relațiilor interpersonale:

- să-ți dezvolți abilitățile de a analiza și înțelege relațiile interpersonale;
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL DE
ADAPTARE ȘI INTEGRARE
SOCIO- PROFESIONALĂ
- să poți rezolva conflictele și să negociezi neînțelegerile;
- să soluționezi problemele din relațiile interpersonale;
- să fii mai deschis (asertiv, pozitiv) și abil in comunicare;
- să fii mai popular și deschis, prietenos și implicat în mod echilibrat;
- să fii mai implicat și plin de tact (delicat, atent, politicos);
- să fii prosocial și să te integrezi armonios în grup;
- să fii mai cooperant, participant, serviabil, de nădejde, îndatoritor;
- să fii mai democratic în relațiile de afaceri, în modul de a te purta cu alții, în modul de a-
i trata.
Abilitatea emoțională trebuie să fie dezvoltată astfel încâât coeficientul de emoționalitate
să reușească să se ridice peste medie. Abilitatea emoțională va fi foarte utilă în creșterea și
educarea copiilor. Părinții vor putea să le dezvolte copiilor potențialul emoțional și social
învățându-i să adopte și să-și dezvolte caracteristicile inteligenței emoționale:
- să-și identifice sentimentele personale și să le diferențieze;
- să învețe mult mai mult despre modul cum și unde se pot exterioriza sentimentele;
- să-și dezvolte empatia – abilitatea de a-și pune sentimentele în acord cu alții;
- să citească limbajul trupurilor și alte aspecte nonverbale, pentru a înțelege comunicarea;
- să învețe să asculte;
- să învețe să fie constructivi (afirmativi).
Goleman declară: „Acum putem dovedi acest fapt ştiinţific: dacă îi ajutăm pe copii să îşi
îmbunătăţească conştiinţa de sine şi încrederea în sine, să îşi controleze emoţiile şi impulsurile
supărătoare şi să-şi dezvolte empatia, răsplata lor nu va consta doar într-un comportament
îmbunătăţit, ci şi în performanţe academice măsurabile. Aceasta este vestea cea mare pe care ne-o
aduce o recent încheiată metaanaliză a 668 de studii de evaluare a programelor de educaţie
socială şi emoţională pentru copii de vârsta preşcolară până la absolvenţi de liceu.”
În cartea sa, ”Working with Emotional Intelligence”( 1998), Goleman atrage atenția
asupra faptului că deși coeficientul de inteligență a crescut ( datorită unei nutriții mai bune, a
creșterii numărului de școli, a micșorării numărului membrilor familiei, etc.), nivelul inteligenței
emoționale a scăzut, comparativ cu generațiile trecute. Copiii sunt mai singuratici și mai
deprimați, mai nervoși și mai neascultători, mai impulsivi și mai agresivi. El insistă pe importanța
dezvoltării inteligenței emoționale în educarea copiilor, pentru a le asigura un viitor plin de
succes. Iar aceste comportamente le observăm și la adulți, din ce în ce mai mult.
La ora actuală, au fost introduse programe de dezvoltare socio-emoțională în mai multe
școli din SUA, începând de la grădiniță și până la liceu. S-a demonstrat științific efectul acestor
ore, prin studii conduse de Roger Weisseberg, concluziile acestora arătând o creștere ale
rezultatelor școlare a 50% dintre copiii participanți la studiu, a scăzut numărul de incidente de
comportament inadecvat cu 28%, suspendările școlare cu 44%. Copiii au învățat să-și controleze
emoțiile și impulsurile și le-a crescut nivelul de empatie
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL DE
ADAPTARE ȘI INTEGRARE
SOCIO- PROFESIONALĂ
(http://www.danielgoleman.info.)
Iată o ilustrare a acestui tip de educaţie, pe cele trei etape ale învăţământului
preuniversitar, în curricula statului Illinois. În şcoala primară, elevii învaţă să-şi identifice corect
diferitele emoţii şi sentimente, să analizeze efectele lor asupra comportamentului şi să identifice
emoţiile şi sentimentele altcuiva după indicii nonverbale; în gimnaziu, elevii analizează factorii
care le produc stres şi factorii care îi motivează să performeze; în liceu, elevii învaţă să asculte şi
să poarte discuţii, dezbateri în contradictoriu, căutând să aplaneze conflictele, nu să le escaladeze,
şi negociind soluţii prin care câştigă ambele tabere ce se confruntă. Goleman promovează ideea
extinderii acestui tip de educaţie la categorii defavorizate, precum familiile sărace, închisorile
(mai ales cele pentru delincvenţi minori), şi întrevede un viitor în care ea va fi o practică-standard
la fiecare nivel de învăţământ. „…cred că atunci familiile noastre, şcolile, slujbele şi comunităţile
în care trăim vor fi toate mai umane şi mai stimulatoare.
Specialiştii subliniază mai multe beneficii ale educării publicului larg în spiritul
dezvoltării potenţialului individual de inteligenţă emoţională. În primul rând, o asemenea
educaţie creează echilibru prin sublinierea ideii că inteligența cognitivă nu e motorul exclusiv al
împlinirii în viaţă – de pildă, abilitatea de a rezolva probleme de matematică şi fizică – şi că, fără
capacităţi de empatie, rezistenţă la stres, relaţionare pe bază de încredere reciprocă, respect
reciproc, colaborare, a fi doar „deştept” nu te ajută prea mult să progresezi. Apoi, graţie muncii
unor specialişti, inteligenţa emoţională a ajuns să fie cuantificată, măsurată, cu avantaje vădite în
diverse aplicaţii (de la orientarea şcolară şi profesională la politici de resurse umane, de la
consilierea de cuplu la strategii de management şi marketing). Interesant, măsurătorile au arătat
că inteligenţa emoţională depăşeşte prejudecăţile legate de un decalaj între sexe; diferenţele au
constat în faptul că femeile aveau scoruri mai mari la indici precum empatie şi responsabilitate
socială, iar bărbaţii – la rezistenţa la stres. O altă veste bună e că inteligenţa emoţională
transcende diferenţele rasiale; scorurile totale medii au variat cu mai puţin de 5% între
caucazieni, afroamericani şi americanii asiatici. În final, trebuie spus, coeficientul de inteligenţă
nu e permanent stabil, el putând fi îmbunătăţit indiferent de vârstă, sex, rasă, etnie, ajutând pe
oricine doreşte să fie un mai bun lucrător, coleg, părinte, partener de viaţă, fiu/fiică, vecin etc.
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI ROLUL SĂU ÎN PROCESUL DE
ADAPTARE ȘI INTEGRARE
SOCIO- PROFESIONALĂ