Sunteți pe pagina 1din 2

ROMANUL SF

20000 de leghe sub mări


de Jules Verne

Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune


complexă ce se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror
personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de
caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
Literatura SF este un gen pe muchie de cuţit un fel de pseudoştiinţă care se exprimă
prin mijloacele naraţiunii literare. Rezultatul este un amestec de realism şi fantezie care se
explorează pe câmpul posibilului. Literatura SF este o literatură care explorează câmpul
posibilului, cele două ingrediente esenţiale fiind elementul ştiinţific şi elementul ficţional.
Această literatură are anumite particularităţi: d.p.d.v. al construcţiei personajelor
există personaje tematice, emblematice (savantul, robotul), este prezentă dimensiunea
verosimilului (realitate credibilă), predispoziţie pentru acţiunea enigmatică, ce acoperă un
secret, plăcerea de a teoretiza aspecte ale realităţii, predomină acţiunea în raport cu
descrierea.
În spaţiul genului, Jules Verne este fără îndoială lectura tipică a copilăriei. Acesta este
unul dintre scriitorii au fost recunoscuţi şi promovaţi încă din timpul vieţii, dar care s-a retras
la sfârşitul vieţii. Jules Verne este considerat părintele literar al romanului SF, unul dintre
cele mai cunoscute romane ale sale fiind 20000 de leghe sub mări. Acest roman pune un
lumină un personaj alter ego al lui Jules Verne, căpitanul Nemo, al cărui nume în latină
înseamnă nimic, ceea ce reprezintă expresia voinţei de pierdere a identităţii, de a fi şters din
lista umanităţii.
Genetică textuală:
Într-o scrisoare, J.V. scria că în punctul de plecare al romanului s-a gândit la un
personaj izolat de societate într-un submarin. El promovează ideea că omul de geniu este
însingurat, izolat, atât Nemo cât şi profesorul, personaje antitetice în structura lor, pornesc de
la imaginea omului însingurat.
Acest roman a fost scris la îndemnul unui prieten, George Sand, care intuia succesul
pe care îl va avea un astfel de roman.
În interviuri J.V. a declarat că nu a scris literatură SF, ci s-a inspirat din lucrări
ştiinţifice, enciclopedii, el zice că nu a inventat şi nu a anticipat nimic, încercări de construire
a submarinelor existând înainte de opera sa.
Există mai multe chei de lectură a acestui basm.
În prima cheie de lectură, 20000 de leghe sub mări poate fi citit ca un roman SF.
Acesta este un roman SF deoarece nu sunt foarte multe artificii narative, acţiunea este liniară,
nu sunt decupaje de genul analepse, prolepse, compoziţia este echilibrată şi pune în evidenţă
câteva personaje arhetip: Nemo (personaj exemplar, simbolic) şi profesorul Aronnaux
(însingurat printre cărţile sale, haiduc al vieţii ştiinţifice). Se observă plăcerea de a teoretiza
aspecte ale realităţii, J.V. descriind în detaliu submarinul independent energetic.
Naraţiunea oferă şi o altă cheie de lectură, romanul 20000 de leghe sub mări putând fi
considerat un roman biblic. Întâlnim astfel două mituri: mitul lui Noe şi mitul lui Iona.

1
Lumea imaginată pe Nautilus este o imagine ficţională biblică, poate fi asemănat cu
Arca lui Noe. Imaginea lui Nautilus este construită în logica unui univers izolat,
autosuficient. Cei de pe navă se hrăneau cu alimente exclusiv marine, hainele lor erau
produse ale mării, la fel şi cerneala, peniţele lor. Pe Nautilus se vorbesc mai multe limbi, iar
imaginea Arcăi lui Noe este realizată în logica conglomeratului, a asocierii tuturor naţiilor
pământului. În capitolul X este menţionată deviza submarinului şi a lui Nemo, Mobilis in
mobile (Mobilitate în mobilitate), care aminteşte din nou de mitul biblic.
Iona este un personaj biblic, un profet, care a fost înghiţiţ de o balenă. Nautilus este
descris ca un peşte metalic, în care profesorul Aronnaux, servitorul său, Conseil şi canadianul
Ned Land au fost ţinuţi captivi de către căpitanul Nemo.
Submarinul Nautilus este o formă grandioasă a utipiei verniene, produs în
exclusivitate al geniului uman. Acesta a fost crezut un monstru gigant, neidentificat, care
stârneşte neliniştea opiniei publice a întregului glob. Fregata Abraham Lincoln, trimisă de
americani pentru a cerceta fenomenul, este distrusă de acest crezut cetaceu, iar trei dintre
membrii expediţiei naufragiază pe spatele maşinii fantastice din oţel şi devin prizonierii ei.
Cei trei sunt profesorul Aronnaux de la Muzeul de Istorie Naturală din Paris, autorul unei
cărţi intitulate Misterele din adâncul mării, servitorul său Conseil, pasionat de clasificările
biologice, şi canadianul Ned Land, regele vânătorilor cu cangea. Întâlnirea cu căpitanul
vasului, Nemo, le dezvăluie situaţia paradoxală în care se află: sunt prizonierii săi, liberi în
această lume autarhică, dar definitiv închişi în carapacea submarinului, deoarece numai aşa
căpitanul îşi poate proteja taina propriei vieţi. În schimb li se promite o călătorie prin ţara
minunilor, prin imperiul subacvatic unde domneşte libertatea absolută.
Călătoria în jurul lumii este jalonată de mări, oceane, trecători subterane, epave sau
ruinele legendarei Atlantida, de confruntări cu pericolele habitatului acvatic şi subacvatic
(caracatiţele uriaşe, erupţii vulcanice, furtuni, vârtejuri, banchize), dar şi cu pericole venite
din partea oamenilor (sălbaticii papuaşi, cuirasatul). Descrierea călătoriei e completată de
informaţii despre istoria locurilor străbătute şi dinamizată de încercările de evadare a celor
trei prizonieri, care reuşesc în final în împrejurări spectaculoase, agravate de faptul că
Nautilus e prins în periculosul vârtej Maelstrom, din care nu se ştie dacă va scăpa.
Finalul cărţii e deschis, iar naratorul Pierre Aronnaux vorbeşte despre încrederea pe
care o are în triumful ştiinţei şi al raţiunii.

S-ar putea să vă placă și