Fotosinteza

Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi

(cu clorofilă), în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși organici
(glucide, lipide, proteine) foarte variați.
Reacții fotochimice
În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care
stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai
ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH
(o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice
este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor.

Reacții nefotochimice (de întuneric)

Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în
stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de întuneric. În cadrul acestui proces, energia
cinetică a fotonilor este transformată în energie chimică de legătură. NADPH și ATP sunt
compușii care conduc la cel de al doilea stadiu al fotosintezei (sau ciclul Calvin). În acest stadiu,
glucoza este produsă folosindu-se dioxid de carbon din atmosferă.

Aspectul energetic al fotosintezei

Au trebuit să treacă încă 44 ani pentru ca aspectul energetic al fotosintezei să fie cunoscut.
Meritul revine medicului și fizicianului german Robert Mayer, care a aplicat legea conservării
energiei la viețuitoare. Astfel, în 1845 el a publicat lucrarea "Mișcarea organică în relație cu
metabolismul", în care a explicat clar transformarea energiei în procesul fotosintezei. În timpul
efectuării fotosintezei, plantele înmagazinează energia luminii solare sub formă de energie
chimică. Plantele nu creează energie, ci numai o transformă pe cea primită de la soare. În plus,
Mayer afirmă că viața animalelor este dependentă de această proprietate unică a plantelor verzi.
Astfel energia consumată de animale în timpul vieții provine din radiațiile solare. Acest fapt
stabilește ferm procesul de fotosinteză ca fiind unul dintre fenomenele cele mai importante din
lumea viețuitoarelor. Ecuația generală a fotosintezei putea fi scrisă atunci:
6 CO2  + 6 H2O + lumină solară → C6H12O6  + 6 O2

Dioxid de carbon + Apă + Energie luminoasă → Glucoză + Oxigen

Fotosinteza are loc în cloroplaste și în zona citoplasmei care le înconjoară. La nivelul

cloroplastelor alături de clorofila a, pigment activ în reacțiile fotochimice, se mai găsesc
și alți pigmenți, cu rol de pigmenți accesori:

 Clorofilă b, clorofilă c
 Carotenoizi
 Flavonoide
 Pigmenți ficobilinici = ficobiliproteine
Mecanismul clorofilei se pare că include 3 procese principale:

 Fotofosforilarea
 Fotoliza apei
 Fixarea și transformarea CO2 în glucide
Fotosinteza din perspectiva termodinamică
Prin fotosinteză plantele transformă apa și dioxidul de carbon în molecule mari ca
glucoză, celuloză etc. Formarea acestor substanțe este endotermă și însoțită de
creșterea ordinii în sistem, datorită trecerii moleculelor simple la molecule complexe.
Sunt astfel de reacții probabile din punct ce vedere termodinamic? De exemplu formarea
glucozei:
 6 CO2 +6 H2O → C6H12O6 +6 O2
sau simplificata cu 6 se obține:
CO2+H2O →CH2O+ O2
Consumul unui mol de CO2 și formarea unui mol de O2 necesită ΔH=470 kJ/mol-1; cum
ΔG este de 505 kJ* mol-1, se calculează ΔS=-117, 4 j*K-1. 
Conform valorilor entalpiei libere reacția ar fi imposibilă, deși se știe că are loc în natură.
Explicația rezultă din faptul ca reacția are loc în prezența radiației solare. Dar în bilanțul
energetic trebuie să se țină seama de creșterea mare de entropie in timpul
absorbției fotonilor de catre plante, aceasta compensează diminuarea dezordinii din
timpul reacției. Pe ansamblu entropia crește, entalpia liberă se micșorează și se respectă
astfel principiile termodinamicii, în reacția de fotosinteză. Astfel, poate fi explicată
nedumerirea lui Schrödinger că „organismul se hrăneste cu entropie negativă”.
Fotosinteza participă la ciclul carbonului pe planeta Pământ și la ciclul energetic asociat
cu participarea energiei radiante solare

Metabolismul reprezintă totalitatea transformărilor biochimice și energetice care au loc

în țesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică schimburi de
materii și energii, și care include două procese (simultane) opuse:

 catabolism / dezasimilație - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanțelor

din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din
moleculele diferitelor substanțe; acest tip de reacții este însoțit de eliberare de energie
(reacție exergonice).
 anabolism / asimilație - procesele chimice de biosinteză a substanțelor ce intră în
alcătuirea materiei vii. Reacțiile anabolice se caracterizează prin consum de energie și se
numesc reacții endergonice.
După rolul jucat în biologia organismelor, metabolismul este clasificat în:

 Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esențial în menținerea

vieții organismelor și plantelor.
 Metabolism secundar sau lăturalnic, care este implicat în producerea de substanțe
"neesențiale" vieții (de ex., pigmenți, alcaloizi, antibiotici agenți etc.).
Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din desfacerea
legăturilor macroergice ale diferiților compuși. În funcție de capacitatea de producere a energiei,
organismele se împart în :

 autotrofe (greacă autos=însuși; trophe=hrană) - organisme care își sintetizează

substanțele organice necesare din substanțe anorganice, prin procesul
de fotosinteză și chemosinteză.
 heterotrofe (greacă heteros=diferit; trophe=hrană) - organisme care își asigură hrana
folosind substanțe sintetizate de alte organisme (acestea pot fi microfage, fitofage sau
zoofage).
Catabolismul și anabolismul se desfășoară printr-o succesiune a numeroase reacții
chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterifica
re, condensare, polimerizare.

Catabolism/Dezasimilație
 Glicogenoliză - transformarea glicogenului în glucoză
 Glicoliză - transformarea glucozei în piruvat și ATP
  Fosforilarea oxidativă
 Degradarea glucidelor prin ciclul pentozofosfaților (numit și șuntul hexozomonofosfatului)
 Proteic - hidroliza proteinelor în aminoacizi
 Degradări fermentative:
o Fermentația anaeroba:
 Fermentația alcoolică
 Fermentația lactică
 Fermentația propionică
 Fermentația butirică
 Fermentația celulozei
o Fermentația aerobă:
 Fermentația acetică
 Fermentația citrică, succinică și malică
 Fermentația oxalică
 Calea acidului mevalonic
Anabolism/Asimilație
 Glicogeneza - formarea glicogenului din glucoză prin procesul de hidroliză
 Gluconeogeneza - formarea glucozei din proteine și grăsimi
 Fotosinteza - sintetizarea substanțelor organice complexe din substanțe minerale cu
ajutorul luminii
 Sinteza porfirinelor
Metabolismul medicamentelor și xenobioticelor]
Metabolismul substanțelor medicamentoase și a altor xenobiotice include două căi principale de
metabolism:

 Citocromul P450
 Calea flavinmonooxigenazelor
Metabolismul azotului[modificare | modificare sursă] zentat de:
 Ciclul ureei
 Asimilarea azotului
 Nitrificarea
 Denitrificarea
Metabolism energetic - proces metabolic prin care se eliberează energie, datorita scindării
substantelor proprii celulelor organismului in substanțe simple.
Metabolism plastic - totalitatea reacțiilor care contribuie la construcția celulei. (Din gr. plasticos -
modelat, sculptat). Exemple de metabolism plastic: fotosinteza, chimiosinteza, biosinteza
proteinelor.

[ascunde]
v • d • m
Metabolism (Catabolism, Anabolism)
General Biosinteză  • Cale metabolică  • Rețea metabolică  • Grupe nutriționale primare  • Metabolit
Respirație aerobăGlicoliză → Decarboxilarea piruvatului → Ciclul acidului citric → Fosforilare oxidativă (Lanțul transportor de
Metabolismul
Respirație anaerobăAcceptorii de electroni sunt alții decât oxigenul
energetic
FermentațieGlicoliză → Fosforilare la nivel de substrat (ABE  • Etanolul  • Acidul lactic)
Căi Metabolismul proteicSinteză proteică  • Catabolismul proteic
specifice
Metabolismul glucidic UmanGlicoliză ⇄ Gluconeogeneză
 Glicogenoliză ⇄ Glicogenogeneză
Calea pentozo-fosfat  • Fructoliză  • Galactoliză
(Catabolismul
Glicozilare (N-linkată  • O-linkată)
și anabolismul glucidic)
Fotosinteză  • Fotosinteză anoxigenică  • Chemosinteză  • Fixarea carbonului
Non-uman
Metabolismul xilozei  • Radiotrofism
Metabolismul lipidic Metabolismul acizilor grașiDegradarea acizilor grași (Beta-oxidare)  • Sinteza acizilor grași
(Lipoliză, Lipogeneză) AlteleMetabolismul steroidelor  • Metabolismul sfingolipidelor  • Metabo
AminoacidSinteză de aminoacid  • Ciclul ureei
Metabolismul
Metabolismul purinelor  • Nucleotide salvage  • Metabolismul pirimidinelor
nucleotidelor
AlteleMetabolismul metalelor (Metabolismul fierului la om  • Metabolismul etanolului)

Respirația este un proces fiziologic fundamental prin care organismele realizează un schimb

de oxigen și dioxid de carbon cu mediul înconjurător. O respirație completă include două faze
distincte: inspirație, adică preluarea aerului (gazelor) din mediul înconjurător în organism,
și expirație, prin care se elimină în afara organismului aerul folosit (uzat). Prin respirație, oxigenul
(O2) din aerul inspirat ajunge la nivelul celulelor, iar dioxidul de carbon (CO2) rezultat este eliminat
prin intermediul expirației.
Toate organismele aerobe au nevoie de oxigen pentru a-și crea energia prin respirație,
prin metabolismul moleculelor bogate în energie, precum glucoza. Pe Pământ există însă și
organisme anaerobe, ca de exemplu unele microorganisme din lacurile subterane.
Din punct de vedere fiziologic și biochimic, se pot deosebi: respirația externă și respirația internă
(sau celulară).

Respirație internă (celulară)

Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă
a mitocondriei), în scopul eliberării energiei, care se finalizează cu formarea moleculelor
de adenozintrifosfat.
Oxigenul inspirat și ajuns în plămâni este transportat, prin intermediul sângelui, către celule și
țesuturi. Dioxidul de carbon eliberat de acestea este condus, tot prin intermediul sângelui, la
plămâni și eliminat prin procesul de expirație.

Digestia reprezintă totalitatea transformărilor mecanice, fizice și chimice ale substanțelor organice
complexe din hrană, până la stadiul de substanțe organice simple (nutrienți sau nutrimente) produși
ușor absorbabili și asimilabili.

Cele mai importante sunt transformarile chimice care se realizeaza cu ajutorul enzimelor

digestive din sucurile digestive (saliva, sucul gastric, sucul intestinal si sucul pancreatic).

Dupa substantele pe care le digera enzimele digestive pot fi: proteolitice (digera

proteinele), glicolitice (digera glucidele) si lipolitice (digera lipidele).

Alimentele contin proteine, glucide si lipide (grasimi) - substante cu molecule mari imposibil de
absorbit in sange prin mucoasa intestinului subtire. De aceea ele trebuie digerate (hidrolizate) pana
la produsi chimici cu molecule mai mici (nutrimente).

Actiunea enzimelor digestive asupra substantelor

complexe din alimente
 PROTEINELE enzime proteolitice AMINOACIZI (AA)

(polipeptide)

GLUCIDELE enzime glicolitice MONOZAHARIDE

(polizaharide) (glucoza, fructoza, galactoza)

LIPIDE enzime lipolitice GLICERINA si ACIZI GRASI

(trigliceride)

Aminoacizii, monozaharidele, glicerina si acizii grasi sunt absorbiti la nivelul

mucoasei intestinului subtire si trec in sange si limfa pentru a ajunge la celule.

    Alimentele sunt supuse proceselor de digestie in cavitatea bucala (digestia

bucala), stomac (digestia gastrica) si intestinul subtire (digestie intestinala).

DIGESTIA BUCALA

In cavitatea bucala alimentele sunt in special maruntite si dizolvate in saliva (putem

sa le simtim gustul) si sufera mai putin procese de digestie chimica. In saliva se gaseste o singura
enzima digestiva glicolitica numita ptialina sau amilaza salivara. Aceasta enzima digera
(hidrolizeaza numai amidonul tratat termic) in trepte pana la stadiul de maltoza. Amilaza va
fi inactivata de aciditatea sucului gastric.

Mucusul din saliva are rolul de a lubrifia alimentele, favorizand deglutitia (inghitirea).

Saliva (pH = 6 - 7) contine si lizozim - substanta cu actiune bactericida.

Ca urmare a transformarilor din cavitatea bucala, alimentele sunt omogenizate, imbibate cu

mucus si formeaza bolul alimentar.

DIGESTIA GASTRICA

In stomac, alimentele sufera consecinta activitatii motorii si secretorii ale acestuia, care
produc transformarea bolurilor alimentare intr-o pasta omogena numita chim gastric.

Stomacul realizeaza o activitate motorie si una secretorie.

Activitatea motorie a musculaturii stomacului are rolul de a stoca temporar alimentele ca

urmare a relaxarii receptive, amestecarea alimentelor (motilitatea gastrica) cu sucul gastric si in
final evacuarea continutului gastric in duoden (dupa 1 - 2 ore).

Activitatea secretorie a stomacului se concretizeaza in secretia sucului gastric de catre

glandele gastrice din mucoasa gastrica.

Sucul gastric:

este un lichid incolor cu un pH = 1 - 2,5;

contine apa 99% si reziduu uscat 1% (substante minerale - HCl si substante

organice - mucus, enzime digestive);

secretia este de aproximativ 2l/24 h.

HCl
 asigura un pH optim pentru actiunea pepsinei;

activeaza pepsinogenul inactiv;

are actiune antimicrobiana.

Mucina (mucusul)

este o glico-proteina cu rol in protectia mucoasei gastrice, atat mecanic, cat si

chimic, protejand stomacul de procesele de autodigestie.

Enzimele gastrice:
Pepsina

este o enzima proteolitica;

este secretata sub forma inactiva de pepsinogen (se activeaza in contact cu HCl);

are rolul de a initia digestia proteinelor (numai 20 - 30% din proteine vor fi digerate in
stomac, iar restul in intestinul subtire).

Labfermentul

este secretat numai la sugari;

are rolul de a coagula laptele, pregatindu-l pentru digestia ulterioara;

sub actiunea lui si in prezenta Ca2+, cazeinogenul solubil din lapte se transforma in
paracazeinat de calciu, insolubil.

Lipaza gastrica

este o enzima lipolitica cu activitate slaba;

hidrolizeaza pana la glicerina si acizi grasi numai lipidele ingerate sub forma de
emulsie.

Gelatinaza - hidrolizeaza gelatina.

DIGESTIA INTESTINALA

Digestia propriu-zisa a alimentelor are loc in intestinul subtire sub actiunea

combinata a sucurilor intestinal, pancreatic si biliar. Produsii simpli rezultati sunt absorbiti
apoi in proportie de 90% pana la valvula ileo - cecala.

Activitatea motorie a musculaturii intestinului subtire are rolul de a amesteca alimentele

cu sucurile digestive (favorizand procesele de digestie) prin miscari segmentare si in final
evacuarea resturilor nedigerabile si neabsorbite in intestinul gros (dupa 3 - 5 ore) prin miscari
peristaltice.