Arcul de Triumf din Paris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Arcul de Triumf din Paris

Poziționare

Arcul de Triumf din Paris

Coordonate 48°52′25.7″N
2°17′42″E48°52′25.7″N 2°17′42″E

Localitate Paris
Capitală Paris
Țara Franța
Adresa Place de l'Étoile
Edificare
Arhitect Jean-François Chalgrin
Stil artistic Neoclasic
Tip Arc de triumf
Data începerii
1806
construcției
Data finalizării 1836
Înălțime 50 m
Proprietar Statul francez
Clasificare
 Statutul patrimonial Clasat (1896)
Modifică date / text 

Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un monument situat în Paris,

în Place de l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées. Se află pe o
esplanadă circulară cu un diametru de 120 m, la intersecția a douăzeci bulevarde, cum
ar fi Kléber, Grande Armée, Wagram și Champs-Élysées.[1]

Cuprins

 1Istorie
 2Descriere
 3Funcția
 4Referințe
 5Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Își are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon Bonaparte după bătălia de la
Austerlitz, pe 2 decembrie 1805: „Va veți întoarce acasă sub arcuri de triumf.” [2] Un
decret adoptat pe 18 februarie 1806 a lansat lucrările, finanțate prin contribuțiile
ale Grande Armée. Piatra de temelie s-a pus pe 15 august a aceluiași an, cu ocazia
zilei de naștere a lui Napoleon.[1]
Lucrările s-au suspendat după căderea Primului Imperiu în 1815, apoi s-au reluat sub
conducerea lui Jean-Nicolas Huyot în 1826, în timpul domniei lui Ludovic al XVIII-lea.
Huyot a realizat antablamentul, bolta ogivală pentru a susține dalajul superior, și bolta
cu casete a arcului principal.[1] Ludovic-Filip și prim-ministrul său Adolphe Thiers au ales
programul iconografic al altoreliefurilor și sculptorii: Plecarea voluntarilor din 1792 (și
cunoscut sub numele La Marseillaise) de către François Rude, Triumful din 1810 de
către Jean-Pierre Cortot, Rezistența din 1814 și Pacea din 1815 de către Antoine Étex.
Construirea s-a terminat în 1836 sub îndrumarea arhitectului Guillaume-Abel Blouet.
Arcul a fost inaugurat pe 29 iulie 1836 pentru a sărbători cea de-a săsea aniversare a
„Revoluției din iulie”, care a adus la putere Monarhia din Iulie.[1]

Descriere[modificare | modificare sursă]
Monumentul este inspirat de arhitectura romană și în special de Arcul de triumf lui
Janus la Roma, cu formă tetrapil. În anumite aspecte se îndepărtează de modelul
roman: nu includ nicio coloană și este de dimensiuni excepționale, cu 50 m înălțime,
45 m lățime și 22 adâncime.
Programul iconografic se desfășoară în ordine cronologică pe altoreliefurile pilierelor:
 Plecarea voluntarilor din 1792

 
 

Triumful din 1810

 

Rezistența din 1814

 

Pacea din 1815

Deasupra pereților se afla șase basoreliefuri, care ilustrează episoade marcante
ale războaielor revoluționare și napoleoniene. Partea inferioară a antablamentului este
decorată cu o friză, ce reprezintă plecarea și întoarcerea ale armatelor în cadrul
campanii din Italia și al campanii din Egipt.[2] Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558
de generali ai Imperiului. Numele celor care au murit în luptă sunt subliniate. Pe aticul
se găsesc 30 de scuturi, fiecare purtând numele unei victorii a Revoluției sau a lui
Napoleon: Valmy, Jemmapes, Fleurus, Montenotte, Lodi, Castiglione, Rivoli, Arcole,
Pyramides, Aboukir, Alkmaer, Zurich,
Heliopolis, Marengo, Hohenlinden, Ulm, Austerlitz, Jena, Friedland, Somosierra, Essling
, Wagram, Moscova, Lützen, Bautzen, Dresda, Hanau, Montmirail, Montereau și Ligny.

Funcția[modificare | modificare sursă]

Flacăra de la mormântul Soldatului Necunoscut

 Arcul face parte acum din monumentele naționale franceze cu o mare însemnătate
istorică. La picioarele sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul Război
Mondial; sistemul ce alimentează flacăra care îl comemorează a fost pentru prima dată
folosit aici. Soldatul Necunoscut este comemorat la fiecare 11 noiembrie, ziua
armistițiului semnat între Franța și Germania în 1918.

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d Jean-Marie Pérouse de Montclos, ed. (1994). „Concorde”.  Le Guide du patrimoine  : Paris.
Paris: Hachette. p.  161.
2. ^ a b „Arc de Triomphe, haut-lieu patriotique”  (PDF) (în franceză). Centre des monuments nationaux.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arcul de Triumf din Paris

 fr   en   es  Site-ul oficial al monumentului

 fr  Arcul de Triumf

[ascunde]
v • d • m
Atracții turistice populare din Paris
Arcul de Triumf • Sacré-Cœur • Bois de Boulogne • Café de
Flore  • Catedrala Notre Dame • Centrul Georges Pompidou • Champs-
Élysées • Conciergerie • Turnul Eiffel • Grand Palais • Jardin du
Luxembourg • Les Invalides • Muzeul Luvru • Musée
d'Orsay • Panthéon • Opéra Garnier • Cimitirul Père-Lachaise • Castelul
Vincennes • Sainte-Chapelle • Biserica Saint-Eustache
GND: 4605782-1
 
LCCN: sh93005686
 
Informații
NARA: 10662958
bibliotecare
 
VIAF: 136504168
 
WorldCat Identities (via VIAF): 136504168
Categorii: 
 Atracții turistice în Paris
 Arcuri de triumf
 Arondismentul 8 din Paris
 Fondări în 1808
 Monumente istorice franceze