Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
pentru Recuperare
2018-2019
Tematica disciplinei
1. Bazele fizice ale electroterapiei.
• Masurarea: definitie, marimi, erori de masura. Metode de măsură
• Elemente fundamentale privind câmpul electric și magnetic
• Noțiuni de bază privind circuitele electrice. Elemente de circuit
2. Biosemnale; definiţie, clasificare
• Semnale continue şi discrete; Semnale deterministe şi
aleatoare; Semnale bioelectrice, biomagnetice, biomecanice şi
bioacustice, biochimice şi biooptice; Semnale perturbatoare
3. Siguranta pacientului și a utilizatorului. Elemente de
electrosecuritate.
Tematica disciplinei
4. Structura lanţului de măsură bioelectrometric
• Mijloace de captare: Caracteristici, Clasificare
• Electrozi:Potenţialul de electrod; Impedanţa electrozilor; zgomote
• Traductoare: Definiţie , clasificare
• Traductoare parametrice resistive, capacitive, inductive
5. Structura lanţului de măsură bioelectrometric
• Mijloace de amplificare si prelucrare primara a biosemnalelor
• Mijloace de vizualizare si înregistrare grafica
• Mijloace de modificare a starii initiale a sistemului:Stimulatoare
electrice, optice si auditive
6. Utilizarea curentului continuu in recuperare
• Caracteristici fizice. Modalităţi de producere. Aparatura: principiul
functional, caracteristici tehnice, elemente de proiectare
Tematica disciplinei
7. Utilizarea curentului de joasa frecventa in recuperare
• Caracteristici fizice. Modalităţi de producere. Curentul diadinamic.
Aparatura: principiul functional, caracteristici tehnice, elemente de
proiectare.
8. Utilizarea curentului de joasa frecventa in recuperare
• Dispozitive medicale pentru recuperare bazate pe stimularea electrica:
Stimularea electrica nervoasa transcutanata – TENS, electropunctură,
stimularea electrica functionala - FES
9. Utilizarea curentului de medie frecventa in recuperare
• Caracteristici fizice. Modalităţi de producere. Curenți interferențiali.
Aparatura: principiul functional, caracteristici tehnice, elemente de
proiectare
Tematica disciplinei
10. Utilizarea curentului de înaltă frecvență în recuperare
• Caracteristici fizice. Modalităţi de producere. Aparatura: principiul
functional, caracteristici tehnice, elemente de proiectare.
11. Utilizarea câmpurilor magnetice în recuperare
• Instrumentație biomedicală pentru magnetoterapie. Principiul
functional, caracteristici tehnice, elemente de proiectare
12. Utilizarea ultrasunetelor in recuperare
• Instrumentație biomedicală pentru terapia cu ultrasunete. Principiul functional,
caracteristici tehnice, elemente de proiectare
13.Utilizarea radiatiei luminoase și a LASER-ului în recuperare
• Aparatură pentru terapia LASER. Principiul functional, caracteristici tehnice
• Aparatură pentru fototerapie. Principiul functional, caracteristici tehnice
14.Instrumentatie biomedicală pentru recuperarea funcției
locomotorii
Bibliografie selectivă
1. Ciorap R., Zaharia D., Topoliceanu Fl. Instrumentatie si tehnici de
recuperare, Ed. PIM 2007
2. Corciovă C., Ciorap R. Instrumentație Biomedicală, Ed. Gr.T.Popa
2014
3. Rădulescu, A, Electroterapie, Editura Medicală, Bucureşti, 2005
4. Zaharia D., Ciorap R. Monitorizarea parametrilor vitali in afectiunile
cronice, Ed. Gr.T.Popa 2009
5. Topoliceanu F., Lozneanu S., Bioelectrometrie, Editura Tehnică,
Bucureşti 1985
6. Strungaru R., Electronică medicală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1984
7. Bronzino J., The Biomedical Engineering Handbook, CRC Press &
IEEE Press, 2000,vol. I+II
Bazele fizice ale electroterapiei
Masurarea: definitie, marimi,
erori de masura
• Mărime - o proprietate a obiectelor, fenomenelor
sau sistemelor care poate fi deosebită calitativ şi
determinată cantitativ
• Mărimea (fizică) măsurată este una din proprietăţile
măsurabile ale unui obiect, fenomen sau sistem
(fizic), numit obiect supus măsurării
• Obiectul are în general mai multe proprietăţi, deci
este caracterizat de mai multe mărimi.
• Obiectul poate avea proprietăţi măsurabile şi
proprietăţi nemăsurabile. Numai o proprietate
măsurabilă poate constitui o mărime.
• Măsurarea
• constă dintr-o succesiune de operaţii experimentale
pentru determinarea cantitativă a unei mărimi.
• se realizează cu ajutorul unui mijloc tehnic destinat
special acestui scop, numit în general aparat de măsura.
X X Xa X Xo
100 % 100 % 100 %
Xa Xa Xo
• Erorile singulare (sau greşelile) se datoresc operatorului şi
provin din greşeli nerepetate ale acestuia cum ar fi de exemplu
citirea indicaţiei unui multimetru pe altă scară decât cea
selectată prin comutatorul de game. Depistarea unei asemenea
erori se poate face prin simpla comparare a rezultatului dubios
cu rezultatele
• Erorile aleatoare (întâmplătoare) sunt erorile ale căror valori
şi semn variază imprevizibil la măsurarea în condiţii practic
identice. Pentru a micşora influenţa acestor erori asupra
rezultatului se recomandă repetarea in condiţii identice a
măsurătorilor şi prelucrarea statistică a rezultatelor.
• Erorile maximale numite şi erori limită sunt erorile care conţin
o componentă sistematică şi una aleatoare şi la care din motive
tehnice sau economice componenta sistematică nu se poate
elimina prin corecţie.
• Erorile sistematice (de justeţe) se repetă la măsurările în
condiţii identice iar legea de propagare se poate stabili
teoretic. Printre cauzele de apariţie ale acestei erori
menţionăm: imperfecţiunea reglajului de zero la aparatele
de măsură, imperfecţiunea metodelor de măsură, consumul
propriu al aparatului, variaţia factorilor de influenţa
(temperatură, umiditate, frecvenţă, etc).
• Pentru calculul erorii sistematice este necesară o singură
măsurare însă pentru o mai bună siguranţă se mai efectuează
două măsurători.
• Se numeşte corecţie eroarea sistematică absolută (X) luată
cu semn schimbat, adică C = - X unde:X = Xa – X
• Valoarea corectată va fi: Xc = X + C de unde se poate scrie că
Xc Xa
• Eroarea instrumentală reprezintă ansamblul erorilor
de măsură datorate mijloacelor tehnice cu care se
face măsurarea.
• Eroarea de metodă apare datorită imperfecţiunii
metodei utilizate. Este o eroare din categoria
erorilor sistematice şi efectul ei poate fi corectat.
• Eroarea datorata operatorului uman poate fi de
exemplu influenţa efectului de paralaxă asupra
citirii rezultatului sau o eroare singulară.
Precizia procesului de măsură
• Precizia este calitatea unui aparat sau dispozitiv de
măsură de a da rezultate cât mai apropiate de
valoare adevărată a mărimii de măsurat.
• Precizia este însă determinată calitativ de două
proprietăţi foarte ale aparatelor de măsură:
Justeţea şi Fidelitatea (Repetabilitatea)
• Justeţea constituie una din cele două laturi ale
preciziei şi indică gradul de abatere al unui aparat
faţă de un altul luat drept referinţă (etalon)
• Fidelitatea este un parametru ce indică gradul de
abatere al aparatului faţă de el însuşi.
Precizia procesului de măsură
• Pentru înţelegerea mai facilă a noţiunilor de justeţe şi
fidelitate vom face comparaţie cu ţintele de tir a trei
trăgători.
j
j
j
X
X
X X X
X X X
X
X X X X XX
X X X
X X
Fidelitate buna
Justeţe redusă Fidelitate redusă Fidelitate buna
Justeţe bună Justeţe bună
• Precizia se exprimă cantitativ prin indicele de clasă
care la rându-i se stabileşte după nivelul erorii de
bază şi al erorii suplimentare (variaţie)
• Eroarea de bază (b) sau eroarea intrinsecă a unui
aparat de măsură reprezintă eroarea totală,
determinată în condiţii de referinţă (standard),
adică în situaţia când factorii de influenţă au valori
controlate, cunoscute, precizându-se şi toleranţele
în jurul acestor valori, intervalele în interiorul
cărora variaţia mărimilor de influenţă respective au
un efect neglijabil asupra aparatului.
• Eroarea de bază se mai numeşte şi eroare
fundamentală.
Elemente fundamentale privind câmpul
electric și magnetic
Curentul electric
• Încă din anchitate era cunoscut fenomenul de
electrizare prin frecare a corpurilor solide
• De altfel cuvântul ”electrizare” provine de la
denumirea grecească a chihlimbarului, Tales din
Milet observând proprietatea acestui material
de a atrage corpuri ușoare când este frecat.
• Pentru a exprima cantitativ proprietatea pe care
o manifestau corpurile electrizate a fost
introdusă o mărime numită sarcină electrică.
Curentul electric
• Benjamin Franklin (1706-1790), unul din pionierii
electronicii, a presupus că deplasarea sarcinilor
electrice se datorează unor particule pozitive care se
deplasează în interiorul conductorilor.
• La vremea respectivă el nu dispunea de mijloacele
tehnice necesare punerii în evidență a sarcinilor
elementare așa că a considerat sensul curentului ca
fiind de la polul pozitiv către polul negativ.
Curentul electric
• Mulți ani mai târziu, Joseph Thomson (1856-1940), a pus
în evidență sarcinile elementare care se deplasează în
realitate printr-un conductor electric.
• A numit aceste particule electroni și a observat că sunt
de fapt sarcini electrice negative și deci sensul de
deplasare în interiorul unui conductor era de la polul
negativ către polul pozitiv.
• Cea mai mică sarcină electrică pusă în evidență
experimental poartă denumirea de sarcină electrică
elementară și este sarcina electrică a unui electron. (qe
= - 1,6x10-19 C)
Curentul electric
• Curentul electric se definește ca fiind sarcina electrică ∆Q ce
străbate o secțiune S a unui conductor în intervalul de timp
∆t. Astfel putem scrie relația curentului mediu printr-o
secțiune a unui conductor electric.
T
0
u (t ) dt
iar în cazul unei tensiuni sinusoidale aceasta devine:
1 2
2 0
u (t ) dt
U n
RS Ri
I Rs i 1
R1
I1
I A I2 R2 B
R3 n
1 1
I3
U
RP
Ri
i 1
I Rp
U
Divizorul de tensiune
V1 I ( R1 R 2 )
V 2 IR 2
V1
I
R1 R 2
R2
V 2 V1
R1 R 2
Divizorul de curent
I I1 I 2
U I 1 R1 I 2 R 2
U I 2 R2 U I 1 R1
I1 ; I2
R1 R1 R2 R2
I 1 R1 R1 R 2 R2
I I1 I1 I1 I
R2 R2 R1 R 2
I 2 R2 R R2 R1
I I2 1 I2 I2 I
R1 R1 R1 R 2
Condensatorul
• Un condensator este format de regulă din două suprafeţe
metalice numite armături, aşezate faţă în faţă între care se
află un izolator numit dielectric. Dacă cele două plăci ale
condensatorului se conectează la o sursă de tensiune
continuă U , condensatorul se va încărca cu o sarcină
electrică Q, raportul dintre sarcina Q şi tensiunea U fiind o
mărime constantă caracteristică condensatorului considerat.
Acest raoprt se numeşte capacitate electrica a
condensatorului.
Q
C
U
• În curent alternativ condensatorul este componenta
armonică pentru care, dacă i se aplică o tensiune
variabilă în timp uc, între tensiunea aplicată şi
curentul i care strabate condensatorul există relaţia:
1
uc
C i dt
unde: C = capacitatea condensatorului
• Condensatorul de capacitate C introduce în circuit o
reactanţă capacitivă măsurată în Ω data de relaţia:
1
Xc
C
iar defazajul între tensiune şi curent este de 90°,
tensiunea fiind defazată în urma curentului.
Unitatea de măsură pentru capacitate este faradul,
simbolizat cu F, dar în practică se folosesc frecvent
submultiplii săi: 1µF = 10-6 F; 1nF = 10-9 F; 1pF = 10-12
F.
Q
C
U
Inductorul (Bobina)
• Bobina/inductorul este o componentă pasivă de
circuit pentru care – în mod ideal – între tensiunea la
bornele sale, u(t) şi curentul ce o parcurge, i(t),
există relaţia:
di
uL
dt
• unde L este inductivitatea/ inductanţa bobinei ce
reprezintă principalul parametru caracteristic al
aceteia
Inductorul (Bobina)
• Ca proprietate a bobinei de a acumula energie în
câmp magnetic.
• Se ştie că, aplicând o tensiune continuă la bornele unei
bobine, aceasta produce o tensiune electromotoare de
autoinducţie având tendinţa de a se opune creşterii
curentului. În consecinţă, întrucât această variaţie are
totuşi loc (de la 0 la I) rezultă că sursa de tensiune a
cheltuit o energie suplimentară pentru a învinge opoziţia
bobinei.
• Este evident că această energie s-a înmagazinat în câmpul
magnetic al bobinei, iar la deconectarea sursei de
tensiune continuă, bobina se comportă ca un generator de
energie (prmiţînd – prin descărcarea energiei acumulate –
scaderea curentului de la I la 0).
di 1 d 2 d L i 2 1 2
p u i L i L (i ) W L i
dt 2
m
dt 2 dt 2