Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Presupusa scrisoare a lui Mihai Viteazul face notă discrepantă cu alte documente ale
perioadei respective, atât prin forma oferită textului ca întreg, structurilor de adresare folosite, cât
și prin contextul mai larg al scrierii acesteia, dovedindu-se a fi un fals, a cărei credibilitate este
superficială în cel mai bun caz. Formulele de adresare ale textului către sultan se dovedesc a fi
mai degrabă umile într-un mod peiorativ, nepotrivindu-se cu caracterul dovedit al domnitorului
sau cu alte scrieri ale unor domnitori anteriori aflați în situații similare. Relațiile dintre Muntenia
și Poartă, deși departe de a fi cordiale, au fost mult mai familiare, așa cum arată misivele lui
Mihnea cel Rău sau ale lui Petru Șchiopul.
Mai mult, contextul istoric al acelei perioade, staționarea lui Mihai la Cașovia pentru a
aștepta trupele trimise de Rudolf al II-lea, nu se potrivește cu ceea ce este descris în document,
un oarecare conflict dintre cele două grupări aliate și închinarea în fața otomanilor pentru
eliberarea soției și moștenitorului, precum și a țării. Totuși, scrisoarea nu menționează deloc
Moldova, parte, chiar și dacă pentru puțin, a regatului său. Nemenționarea acestui teritoriu
denotă o ură lăuntrică a autorului pentru domnitor, sentiment care se potrivește perfect cu
opiniile familiei Movilă, a cărei stăpânire fusese întreruptă. Autorul scrisorii a făcut și o greșeală
evidentă prin scrierea numelui fiului lui Mihai Viteazul, Nicolae, ca Nicolai.
Astfel, putem conclude că presupusa scrisoare de trădare a lui Mihai Viteazul este un fals,
fără a avea corespondențe în starea reală a lucrurilor.
Economia Valahiei în perioada lui Matei Basarab
Viața urbană înflorește și ea în timpul lui Matei Basarab, remarcându-se acum formarea
de bresle meșteșugărești, conduse de un meșteșugar înstărit, cu importante capacități
profesionale. Pe lângă meseriile vechi, apar acum altele noi care să valorizeze resursele acum
exploatate.
Un ultim aspect cu valențe economice al domniei lui Matei Basarab este dat de datoriile
fiscale care cresc semnificativ în această perioadă. Motivațiile principale au fost datorate atât
nevoii de a plăti tributul anual către otomani, cât și din cauza avariției întâlnite la păturile
superioare. Creșterea fiscalității a dus la nemulțumiri genereale și chiar la răscoale în anumite
regiuni.
Participarea lui Șerban Cantacuzino la asediul Vienei din 1683
Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românesști între 1678 și 1688, se va găsi într-o
situație delicată în 1682, când Imperiul Otoman va declara război Imperiului Habsburgic,
ajungând un an mai târziu în momentul maxim de expansiune, la porțile Vienei. Cu toate acestea,
domnul muntean va privi asta ca o oportunitate de a-i ajuta pe creștinii prinși între zidurile
cetății.
Participarea țărilor române la asediul propriu-zis a fost minoră, atât Șerban Cantacuzino,
cât și Gheorghe Duca, trimițând contingente militare destul de mici în comparație cu forța Porții,
care s-au ocupat în principal cu construcția de poduri peste Dunăre, deseori încetinite pe cât
posibil. Inițiativa antiotomană a fost preluată de domnul muntean, care va trimite spioni pe sub
zidurile Vienei pentru a-i preveni de venirea turcilor sau de următoarele lor mișcări. Pentru a nu
ridica suspiciuni, forțele românilor au fost obligate să folosească tunurile, însă muniția a fost
înlocuită, ele fie erau umplute cu paie pentru a imita explozia, fie ghiulele erau înlocuite cu unele
de fontă, a căror pagube aduse erau minime sau inexistente.