FABULA

Compunere argumentativă model - text-suport: Câinele și măgarul de Grigore Alexandrescu

Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, scrisă sub forma unei scurte
povestiri alegorice, în care sunt satirizate moravuri și defecte omenești prin intermediul unor
personaje din lumea animalelor, a plantelor sau a lucrurilor, cărora li se atribuie însușiri umane,
figura de stil specifică fiind personificarea.
Opera literară „Câinele și măgarul” de Grigore Alexandrescu este o fabulă, deoarece
întrunește particularitățile acestei specii, la nivelul formei și al conținutului. Textul este o fabulă
ce prezintă într-o manieră satirică o întâmplare cu tâlc despre falsa imagine de sine a unor ființe.
Dezvoltând această temă, autorul se folosește de personajele alegorice pentru a contura chipuri și
comportamente umane din viața societății de ieri și de azi.
În primul rând, textul este organizat în cele două părți specifice unei fabule. Prima
surprinde întâlnirea și dialogul dintre două animale personificate, câinele și măgarul, iar a doua
concentrează morala sau învățătura întâmplării. Acțiunea este simplă, schematică și redă un
episod dialogat: câinele este nevoit să-și abandoneze stăpânul prea autoritar, iar pe drum se
întâlnește cu măgarul care, văzându-l supărat, îi propune să intre în slujba sa. Morala, revelatorie
pentru caracterul de fabulă al unui text, este pusă pe seama intervenției câinelui, care
reacționează orgolios și ironic la propunerea măgarului: „Ascultă-mă să-ți spui: e rău a fi supus/
La oricare tiran; dar slugă la măgar/ E mai umilitor, și încă mai amar”. În plus, coordonatele
spațio-temporale sunt vag indicate, „pe o cărare”, „acum”, „numaidecât”, ceea ce susține intenția
autorului de a prezenta o situație omenească posibilă în orice context social.
În al doilea rând, personajele care dau glas alegoric viziunii autorului asupra defectelor
omenești sunt două necuvântătoare, ce ilustrează câte un tip uman identificabil în realitate. Titlul,
element paratextual, orientează atenția spre lumea animalelor, anticipând protagoniștii.
Personajele umanizate sunt conturate prin contrastul dintre esență și aparență. Câinele este
imaginea omului ascultător și muncitor, dar orgolios și conștient de calitățile sale de afirmare.
Deși a plecat din slujba leului, îl respectă și este mândru că l-a slujit. Măgarul întruchipează tipul
ignorantului și al superficialului. Având o falsă impresie de sine, el se oferă să devină stăpânul
câinelui, crezând că astfel își va schimba statutul social: „Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de față stă”.
Revoltat de propunerea înjositoare a măgarului, câinele i se adresează mustrător, dovedind că nu
este atras de promisiuni venite din partea unui animal de rang inferior. Autorul își exprimă
atitudinea critică față de defectele înfățișate, urmărind corectarea acestora. Astfel, fabula are rol
moralizator.
De asemenea, dialogul, împletit cu narațiunea, timpul prezent și elementele specifice
limbajului oral conferă textului un pronunțat caracter scenic, expresivitatea fiind sporită de
construcțiile interogative: „Ce rău ți s-a-ntâmplat?”, „Numai de-atât te plângi?”. Forma de
prezent a indicativului accentuează caracterul general valabil al moralei.
În concluzie, structura specifică, personajele umanizate, măști în spatele cărora se acund
tipuri umane, caracterul satiric și moralizator motivează apartenența textului „Câinele și
măgarul”, de Grigore Alexandrescu, la specia fabulă.