Sunteți pe pagina 1din 9

Tehnologia Produselor Agricole

TEMĂ DE CASĂ:

PREZENTATI SPECIILE DE FRUCTE SI LEGUME


CARE SE PASTREAZA IN ATMOSFERA
CONTROLATA SI CONDITIILE LOR OPTIME DE
PASTRARE

1
1.Clasificarea depozitelor
Depozitarea alimentelor inaintea comercializarii este foarte importanta. In timpul pastrarii calitatea alimentelor se poate deteriora in
functie de conditiile depozitarii, datorita actiunii agentilor externi: aer, apa, caldura, bacterii, daunatori.

Efectele sunt foarte vizibile în cazul legumelor si fructelor.

Clasificarea depozitelor (Burzo, I. şi colab.,1984) se face după 6 criterii:

Depozitele închise, cu funcţii utilitare se clasifică în:


 depozite neutilate, cu ventilaţie naturală;
 depozite cu ventilaţie mecanică;
 depozite frigorifice;
 depozite cu atmosferă controlată;
 depozite mixte.

Depozitele frigorifice cu atmosferă controlată

Sunt spaţiile cele mai moderne de păstrare, unde legumele şi fructele se pastreză cel mai bine, dar şi cele
mai costisitoare, dotarea şi aparatura lor au nevoie de o întreţinere de înaltă calificare.
Soluţiilor constructive adoptate pentru termo- şi hidroizolarea celulelor frigorifice, li se adaugă aici
impermeabilizarea şi etanşeizarea cea mai perfectă, în măsură să menţină o compoziţie atmosferică diferită
de cea normală. Celulele au o capacitate maximă de 300-400 t. Impermeabilizarea la gaze se execută
pereţilor, tavanului şi pardoselii. Etanşeizarea între plăci şi elementele de construcţie se realizează cu bitum,
chituri, mastic, bandă adezivă sau vopsele pe bază de răşini sintetice. Uşile glisante, de construcţie specială,
au garnituri de cauciuc şi dispozitive de ermetizare, precum şi hublouri de sticlă pentru observaţie şi control.

2
- Depozitarea în atmosfera controlată Ce presupune? - realizarea unor condiții și amestecuri de gaze în
concentrații bine cunoscute, în interiorul unei celule cu volum cunoscut, închisă etanș. - controlarea temperaturii
(0~15 °C), umidității (30~95%) și concentrațiilor de gaze: CO2 (min. 0%, max.: 100%), O2 (min. 0%, max.: 100%), N2
(min. 0%, max.: 100%) şi etilenă (min. 0%, max.: 100%) Care este scopul? - extinderea vieţii postrecoltă şi menţinerea
calităţii pentru numeroase fructe și legume - încetinirea degradării caracteristicilor nutritive ale fructelor și
legumelor, menținându-și astfel valoarea comercial-economică. - reducerea concentrației de oxigen din spațiul de
depozitare, încetinindu-se astfel procesul de oxidare, reducere ce este compensată prin introducerea de concentrații
ridicate de azot.
Cum funcționează? - constă în setarea exactă a concentrației optime de gaze O2 , N2 și CO2 și a parametrilor
temperatură și umiditate. - prin injectarea și absorbția gazelor urmărite cu ajutorul softului din dotare. - !!! Pentru
cele mai multe fructe și legume concentrația optimă de CO2 este de la 0,5% la 5%

Pastrarea alimentelor in conditii de mediu modificate este cunoscuta ca Depozitare in Atmosfera Controlata. Depozitarea in
atmosfera controlata poate incetini pierderea calitatii dupa recoltare. Este o tehnica cunoscuta si o alternativa importanta la
conservantii chimici si la pesticide.

Are un potential mare pentru reducerea pierderilor post-recoltare si pentru mentinerea ambelor valori: atat nutritionale cat si de
piata.

Ca in oricare aplicatie din zona alimentara, motivul folosirii azotului este intodeauna acelasi: prevenirea degradarii alimentelor.
Azotul inlocuieste oxigenul la care alimentele sunt expuse si incetineste procesul de oxidare.

Depozitele cu atmosfera controlata prezinta o serie de caracteristici, care le diferentiaza de depozitele frigorifice uzuale:

- imbinarea panourilor trebuie sa fie absolut etansa pentru a garanta completa sigilare a interiorului celulei cu atmosfera controlata
fata de exterior.

- usile de acces trebuie sa fie adaptate pentru utilizarea într-un depozit cu atmosfera controlata, fiind dotate cu 4 sisteme
suplimentare de închidere si cu geam pentru inspectie.

- echipamentele tehnologice specifice: statie control atmosfera, generator azot, epurator CO2, convertor etilena, statie control
umiditate.

Depozitare afine in atmosfera controlata pe durata lunga:

MATURITATE: pentru o depozitare pe termen lung, afínele trebuiesc culese la momentul potrivit. Momentul recoltarii depinde de
mai multi factori:

- culoarea fructelor la momentul recoltarii.

- continutul de zahar sau acizi antioxidanti. Boabele de afine se recolteaza atunci cand aproape sant coapte, deoarece calitatea
fructelor scade rapid dupa recoltare.

TEMPERATURA: temperatura de depozitare a afinelor in stare refrigerata este cuprinsa in intervalul (-0.5 / 0)°C.

UMIDITATEA: umiditatea relativa trebuie mentinuta intre 90 – 95%. In cazul in care umiditatea relativa scade sub nivelul de 90%
afinele se vor usca si vor prezenta riduri la suprafata.

ILUMINAREA: afinele trebuiesc depozitate in intuneric total si constant.

3
VENTILAREA: trebuie asigurata la un nivel minim, pentru a evita deshidratarea, dar suficient pentru eliminarea surplusului de CO2
generat pe durata depozitarii.

Depozitarea cartofilor in atmosfera controlata pe durata lunga:

Pastrarea cartofilor este la fel de importanta ca si producerea lor. Tuberculul de cartof contine cca 75% apa, datorita acestui fapt se
imbolnaveste foarte usor in timpul pastrarii de asa numitele boli de pastrare: putregaiul umed, putregaiul uscat, putregaiul datorat
manei cartofului etc.

Cartoful insa si-a construit, in decursul timpurilor, si unele insusiri pozitive, care sa-i asigure o oarecare rezistenta la pastrare. Sa
vedem care sunt acestea.

MATURITATE: Pentru o depozitare pe termen lung, cartofii trebuiesc culesi la maturitate deplina. Recoltarea acestora trebuie sa
se faca la timp.

- cartofi noi: sunt recoltati pentru desfacere / vanzare in stare proaspata. Nu sunt recoltati in vederea depozitarii, mai ales a
depozitarii pe termen lung. La momentul recoltarii sunt considerati o delicatesa / trufanda.

- cartofi maturi: majoritatea recoltelor de cartofi sunt predispuse depozitarii pe termen mediu si lung. Conditiile de depozitare difera
in functie de soiul si utilizarea finala a cartofilor depozitati: vanzare ca atare sau industria prelucratoare a cartofului.

TEMPERATURA: temperatura de depozitare a cartofilor este determinata de utilizarea finala a cartofilor depozitati.

UMIDITATEA: umiditatea relativa trebuie mentinuta intre 90 – 95%. In cazul in care umiditatea relativa scade sub nivelul de 90%
cartofii se vor usca si vor prezenta riduri la suprafata.

ILUMINAREA: cartofii trebuiesc depozitati in intuneric total si constant.

VENTILAREA: trebuie asigurata la un nivel minim, pentru a evita deshidratarea, dar suficient pentru eliminarea surplusului de CO2
generat de cartofi pe durata depozitarii.

Pe durata depozitarii cartofilor trebuiesc respectate cele 5 etape dupa cum urmeaza:

- etapa 1 (ZVANTAREA): este un proces foarte important si delicat in acelasi timp. Are rolul indepartarii umiditatii excesive a
tuberculilor fara a-i deshidrata si a preveni raspandirea infectiilor in masa de cartofi.

Proces: ventilare mecanica inclusiv cu aer proaspat la o temperatura cu 2..3°C mai mica decat temperatura cartofilor.

Durata: intre 3 – 5 zile.

- etapa 2 (VINDECARE A RANILOR): este un proces in care cartofii sunt pastrati pentru o perioada indelungata de timp, perioada
in care cartofii au ocazia de a vindeca leziuni de suprafata suportate pe perioada recoltarii, transportului si depozitarii. Aceasta
vindecare se face pentru pregatirea cartofilor in vederea depozitarii. Scaderea numarului “ranilor deschise” duce la diminuarea
sanselor de infectare pe durata depozitarii. O importanta majora il are sistemul de mentinere a umiditatii necesare.

ATENTIE: daca in aceasta perioada se observa dezvoltarea “manei cartofului” cartofii afectati trebuiesc eliminati.

Proces: ventilare mecanica cu aport de frig la o temperatura 15-16°C / umiditate 95%.

Durata: 15 – 25 zile.

- etapa 3 RACIREA : dupa zvantare si vindecarea ranilor procesul de racire este foarte important. Racirea trebuie sa se faca in asa
fel incat cartofii sa nu piarda in greutate si sa preintampinam formarea zaharului in cartof. Este foarte important ca pe durata
perioadei de racire sa nu se realizeze incalzirea cartofilor – aceasta incalzire accidentala poate determina inceperea perioadei de
germinatie care este fatala pentru cartoful depozitat.

Proces: ventilatie mecanica (10-12 ori / zi), racire treptata cu 0.3-0.5°C / zi cu o temperatura a aerului nu mai joasa de 2°C fata de
temperatura cartofilor.

Durata: 30 – 60 zile.

4
- etapa 4 DEPOZITAREA: incepe cand cartofii au ajuns la temperatura de depozitare finala. Conditiile de temperatura / umiditate
pot varia functie de destinatia finala a cartofilor si anume: cartofii pentru chips se vor stoca la +..+12°C / 90% rH , cartofii pentru
prajire se vor stoca la +5…+6°C / 90% rH , cartofii de consum se vor stoca la +4…+7°C / 90% rH, cartofii de samanta se vor stoca
la +3.5…+5°C / 90% rH, cartofii pentru amidon se vor stoca la +4…+5°C / 90% rH.

Proces: ventilatie mecanica cu aer racit, mentinere temperatura + umiditate constante.

Durata: 90 – 180 zile.

- etapa 5 INCALZIREA: aceasta etapa incepe cu circa 10 – 15 zile inainte de livrarea cartofilor si reprezinta procesul invers parcurs
la racirea cartofilor.

Aceasta etapa de incalzire se executa cu doua scopuri: se da timp zaharurilor reducatoare produse pe timpul racirii sa se
transforme in amidon (se evita reactia Maillard), se evita formarea condensului la suprafata cartofilor in momentul efectuarii
livrarilor.

Proces: crestere a temperaturii de depozitare pana la un nivel de +8..+10°C.

Durata: 10 – 15 zile.

Pentru depozitarea cartofilor se poate alege unul din urmatoarele sisteme:

- cutii simple din lemn cu posibilitatea unei bune aerisiri (ventilatii) depozitate in spatii ventilate mecanic si echipate cu instalatii
frigorifice / umidificare.

- cutii de lemn prevazute cu un lateral de aspiratie si unul de presiune depozitate in spatii ventilate / frigorifice prevazute cu unitate
lógica de proces.

- depozitare in vrac in depozite prevazute cu ventilatie prin podea / canale de ventilatie si echipament pentru control temperatura /
umiditate.

Depozitarea cepei in atmosfera controlata pe durata lunga:

Depozitarea cepei

Si ceapa poate fi depozitata atât în depozite cu ventilatie mecanizata, cât si în depozite frigorifice.

În depozitele cu ventilatie mecanica ceapa se pastreaza în vrac cu înaltimea de 3-3,5 m. Si în acest caz se respecta anumite
perioade de pastrare, ventilatia având durata de timp diferita în functie de etapa.

Astfel, prima etapa este cea de uscare, dureaza 8-10 zile, timpul de ventilare fiind de 18-20 de ore pe zi. Se ventileaza cu aer uscat
din exterior cu o temperatura cu 6°C mai mare decât a cepei si umiditatea realtiva de 60-70%.

Etapa de racire dureaza din momentul umplerii celulei, pâna în momentul în care ceapa a atins temperatura de pastrare. Se
ventileaza noaptea timp de 8-12 ore din 24.

Etapa de pastrare propriu-zisa dureaza între 3 si 6 luni, temperatura de pastrare fiind mentinuta în jurul valorii de 0°C si umiditatea
relativa de 75%.

Pastrarea cepei în depozitele frigorifice se poate face în vrac (în depozite cu ventilarea prin pardoseala) sau în lazi. Se respecta
aceleasi etape tehnologice de ventilatie ca în cazul depozitarii prin ventilatie mecanica.

Depozitarea merelor in atmosfera controlata:

Depozitarea merelor

Pastrarea merelor se face în depozite frigorifice cu atmosfera normala sau controlata, precum si în depozite cu ventilatie


naturala.

Depozitarea merelor se începe într-un timp cât mai scurt de la recoltare si se pastreaza în loturi din acelasi soi.

5
Merele se depoziteaza în lazi ce se stivuiesc pe 8-9 nivele, pâna la înaltimea de 5-7 m, spatiul dintre tavan si ultima lada fiind de
80 cm. Se lasa si spatii de aproximativ 20-30 cm între peretii si rândurile de stive pentru ca aerul sa poata circula.

Umplerea unei celule nu trebuie sa dureze mai mult de 2 saptamâni, în aceasta perioada fiind asigurata ventilatia.

Temperatura de pastrare este în functie de soi. Astfel merele din soiul Golden si Red delicious se pastreza la temperaturi
cuprinse între 0 si +1°C. Merele din soiul Ionathan si soiul Ioared, care sunt mai sensibile la frig, se pastreaza la temperaturi
cuprinse între +3 si +4°C. Umiditatea relativa a aerului este de 90-95%.

În depozitele frigorifice cu atmosfera controlata (2-3% O2 si 1-3% CO2) temperaturile de pastrare vor fi mai ridicate cu 0,5-1°C, în
functie de soi.

Durata de pastrare difera si ea în functie de soi, merele din grupele Golden si Red delicious putând fi pastrate 5-6 luni în depozite
frigorifice cu atmosfera normala si 7-8 luni în depozite frigorifice cu atmosfera controlata.

Depozitare radacinoase in atmosfera controlata:

Radacinoasele (morcovul, patrunjelul, pastârnacul, telina, sfecla rosie, ridichile) se pastreaza în depozite frigorifice. În maxim doua
zile dupa recoltare trebuie facuta si depozitarea.

Înainte de depozitare, radacinoasele vor trece prin etapa de conditionare, etapa ce consta în sortarea calitativa si fasonarea
radacinoaselor (curatarea acestora de frunze).

Depozitarea radacinoaselor se face în lazi de lemn sau plastic. Legumele nu se spala si trebuie sa fie pastrate în depozite fara
sursa de lumina. Temperatura optima de pastrare este în jurul valorii de 0°C si umiditatea relativa de 90-95%. Durata de pastrare
este între 5 si 6 luni.

Depozitarea strugurilor in atmosfera controlata pe termen lung:

Aproape toate aceste fructe sunt preracite si multe dintre ele sunt depozitate pentru perioade diferite de timp inainte de consum. Pe
de alta parte , pentru consumul in stare proaspata, fructele din speciile Vitis sunt in mare masura limitate la distributie pe piata
locala.

Strugurii cresc greu si trebuie sa fie la maturitate deplina in momentul culesului deoarece intreaga perioada de coacere trebuie ca
acestia sa fie pe butuc. “Matur” are aici semnificatie psihologica, adica este starea in care fructul arata placut ochiului si poate fi
mancat cu satisfactie. Totusi strugurii nu trebuie sa fie trecuti din copt, deoarece aceasta ii predispune la probleme serioase dupa
recoltare: slabirea tulpinii / coditei ciorchinelui pentru unele varietati , cum este varietatea Thompson fara seminte, care determina
desprinderea boabelor si probabilitatea marita de a fi atacati de microorganismele de descompunere. Pericolul descompunerii
fructului creste in cazul expunerii la ploaie sau vreme umeda excesiva inainte de recoltare (conditii favorabile pentru infectarea in
camp cu Botrytis cinerea.

Racire si depozitare:

Strugurii sunt vulnerabili la efectul de uscare al aerului datorita raportului relativ mare intre suprafata si volum, in special cei cu
codita. Starea coditei este un factor important de calitate si un indicator excelent al tratamentului care s-a aplicat asupra fructului.
Codita trebuie mentinuta in stare proaspata , verde , nu numai ca aspect , dar si pentru ca devine frágila prin uscare si se poate
rupe. Codita unui ciorchine de strugure, spre deosebire de alte fructe, este partea de care se tine la manipulare; daca aceasta se
rupe fructul este pierdut pentru orice scop practic, chiar daca boabele sunt in stare excelenta. Asadar trebuie sa se acorde o
atentie deosebita operatiilor care minimizeaza pierderea de umiditate.

Rata pierderii apei este mare in special inainte si in timpul preracirii, deoarece strugurii sunt culesi in mod normal in conditii de
temperatura ridicata si aer uscat. Caldura din camp trebuie repede eliminata dupa culegere pentru a minimiza expunerea
strugurilor la conditii de presiune joasa de vapori. Volumul si temperatura aerului de preracire, viteza cu care trece peste / printre
containere si accesibilitatea fructului la acest aer sunt factori semnificativi in rata de eliminare a caldurii. Acesti factori sunt
influentati drastic de localizarea si ventilarea containerelor, alinierea acestora (canale de aer) si materialele de ambalare.

Strugurii de masa sunt initial raciti cu un sistem de racire fortata cu aer. Un gradient de presiune este astfel dat incat se creeaza
un debit pozitiv de aer rece printre fructe de la un capat ventilat al containerului la celalalt capat . Containerele sunt aranjate astfel
incat aerul trebuie sa treaca prin container inainte de a se intoarce la suprafata de racire. Timpul de preracire este de obicei de 3–6
h , in functie de sistemul de ambalare si de debitul de aer.

Temperatura de depozitare recomandata pentru strugurii Vitis vinifera (tipul European sau Californian) este de –1°C. Umiditatea
relativa trebuie sa fie de 90–95 %. Desi temperaturile de – 1.7 °C nu au afectat fructele bine coapte ale unor varietati, alte varietati
de struguri cu un continut mai mic de zahar au fost deteriorate prin expunere la - 0.5 °C. Depozitele de struguri trebuie sa asigure o
circulatie uniforma a aerului in containere. Fructele trebuie racite fortat cu jet de aer la mai putin de 4°C inainte de depozitare. In
6
timpul depozitarii initiale, un debit de aer bine distrubuit de 52 l/s la tona de struguri este necesar pentru finalizarea racirii. Dupa ce
fructele au fost preracite, viteza aerului trebuie redusa la o valoare ce permite mentinerea uniforma a temperaturilor in toata
camera (nu mai mult de 0.05 la 0.1 m/s in canalele dintre picioarele stivei).

Cea mai mare modificare ce intervine la strugurii depozitati este pierderea umiditatii. Primul efect notabil este uscarea si
inmaronirea coditei si a tulpinei ciorchinelui. Aceasta devine evidenta chiar si la o pierdere de numai 1 pana la 2% din masa
fructului. Cand pierderea este de 3% pana la 5 % fructele pierd turgescenta si catifelarea.

Mentinerea unei umiditati de 90 la 95 % in depozitele de struguri este adesea o problema , in special la inceputul sezonului de
depozitare cand ambalajele sunt uscate. Fiecare ambalaj absoarbe 0.15 pana la 0.3 kg apa intr-o luna si cu cat mai putina
umiditate este introdusa in camera cu atat mai multa este extrasa din fruct. Umidificarea prin pulverizare este eficienta pentru
minimizarea contractiei. Cu un echilibru adecvat al apei si presiunii aerului, tipul de duza ales corect , se poate obtine o pulverizare
fina chiar si la - 0.5 °C.

Afumare / fumigare:

Strugurii Vinifera trebuie fumigati cu dióxid de sulf dupa ambalare pentru a preveni sau intarzia raspandirea microorganismelor de
descompunere. Tratamentul de suprafata sterilizeaza fructul , si in particular leziunile produse in timpul manipularii.

Fumigarea cu SO2 in depozit previne infectiile noi dar nu le controleaza pe cele care au fost contactate in camp. De cele mai multe
ori ele nu sunt dezvoltate suficient de mult pentru a fi identificate la recoltare si ca urmare sunt cauza primara a descompunerii in
depozit. Harvey descrie o metoda de masurare a infectiei in camp pentru a prevedea descompunerea in timpul depozitarii ;
previziunea indica loturile care sunt sigure si pot fi depozitate in siguranta si cele care au probabilitate de descompunere mai mare
si trebuie comercializate mai devreme.

Practica comuna la racirea initiala este de a se fumiga fructele seara. In acest fel preracirea nu este intarziata si fumigarea se
poate face dupa plecarea personalului. Acest tratament initial intra in responsabilitatea personalului frigotehnic.

Depozitarea capsunelor in atmosfera controlata pe termen lung:

Conditii depozitare capsuni:

MATURITATE: capsunele sunt recoltate în etape diferite de dezvoltare, în functie de soi si de preferinta pietei. Maturitatea
capsunelor este cel mai bine indexata de culoarea suprafetei exterioare si de fermitatea fructelor. Fructele din cele mai multe soiuri
destinate pentru consum ar trebui sa fie recoltate atunci cândsuprafata fructului este complet rosie, desifructele din soiuri mai putin
tari trebuie sa fie recoltate când au o culoare mai deschisa. Soiurile mai putin tari includ Senga Sengana, Polka si Honoeye.Soiurile
mai tari, cum ar fi Selva si Camarosa, ar trebui recoltate când au o culoare rosu intens. Aroma tuturor soiurilor de capsune este mai
cautata si mai dulce daca fructele sunt lasate sa se coaca în întregime pe planta. Fructele de capsuni nu se mai coc dupa
recoltare.

TEMPERATURA: temperatura de depozitare a capsunilor in stare refrigerata este cuprinsa in intervalul (0 / +1)°C.

UMIDITATEA: umiditatea relativa trebuie mentinuta intre 90 – 98%. In cazul in care umiditatea relativa scade sub nivelul de 90%
capsunii se vor usca si vor prezenta riduri la suprafata.

ILUMINAREA: capsunele trebuiesc depozitate in intuneric total si constant.

VENTILAREA: trebuie asigurata la un nivel minim, pentru a evita deshidratarea, dar suficient pentru eliminarea surplusului de CO2
generat pe durata depozitarii.

SISTEME DE DEPOZITARE:

1. Depozitare in stare refrigerata:

- se recomanda ca dupa recoltare fructele sa fie supuse procesului de racire rápida (pre – racire) la o temperatura cat mai
apropiata de temperatura de depozitare (0 / +1)°C.

- avand in vedere curentii de aer relativ mari ce sant implicati in procesul de racire rápida se recomanda folosirea camerelor de
presiune constanta sau a tendei de protectie la suprafata lazilor superioare.

- pe durata racirii rapide se urmaresc in principal doi factori: reducerea pierderii in greutate (pierdere de apa) si extinderea
termenului de depozitare.

7
- termenul de depozitare in stare refrigerata este direct dependent de: tipul si amestecul fructelor pe durata recoltarii , continutul de
CO2 (15-20% poate prevenii cu succes extinderea Botrytis si a altor ciuperci), posibilitatea eliminarii etilenei pe durata procesului
de depozitare si calitatea apei utilizate pentru asigurarea si mentinerea umiditatii necesare.

- durata termenului de depozitare in conditii de preracire, temperatura si umiditate controlata este de cca 2 saptamani.

2. Depozitare in stare refrigerata in conditii de CA / ULO – depozite frigorifice.

- se recomanda ca dupa recoltare fructele sa parcurga exact aceleasi etape ca in cazul depozitarii in conditii de temperatura si
umiditate controlata.

- dupa finalizarea incarcarii depozitului de fructe se trece la sigilarea acestuia si se procedeaza la asigurarea conditiilor CA in
incinta de depozitare. Conditiile generice de depozitare se inscriu in parametrii: 3% O2 si 10% CO2 / (-0.5 / 0)°C / 90-95% rH.

- in aceste conditii termenele de depozitare cresc pana la 7 – 8 saptamanii functie de conditia fructelor la data culesului.

3. Depozitare in stare refrigerata in conditii de CA / ULO – sistem paletizat.

- depozitarea fructelor in depozitele frigorifice CA / ULO se face individual in conditii de O2 si CO2 determinate functie de natura
fructelor.

- paletii cu fructe sant acoperiti cu un sistem de plastic etans la gaze. Dimensiunile sistemului sant 1200 x 1000 x 4500 max (Lxlxh)
(mm). Sistemul astfel creat este conectat la centrala CA / ULO existand posibilitatea creearii de conditii specifice pentru o varietate
de fructe in interiorul aceluiasi depozit frigorific.

- avantaje: setari diferite O2 si CO 2, este imposibila migratia ciupercilor / sporilor si aromelor de la un timp de fructe la altul,
imposibilitatea pierderii de CO2 in cazurile de decuplare accidentala.

- sistemul permite utilizarea simultama a mínimum 10 paleti si máximum 300 paleti.

Boli post-recoltare:

Degradarea post-recoltare este o cauza majora a existentei fructelor de proasta calitate, nevandabile. Mai multe boli fungice diferite
sunt responsabile pentru marea majoritate a problemelor de degradare post-recoltare. Boala principala dupa recoltarea capsunelor
este putregaiul cenusiu - Botrytis. Boli de mai mica importanta sunt putregaiul moale si putregaiul de piele Rhizopus.

Bolile capsunelor implica interactiuni complexe între agentii cauzali, planta gazda si mediul înconjurator. Dezvoltarea unei boli este
influentata de soiul de capsune, etapa de maturitate a fructului, degradarea fizica, când este infectat fructul, temperatura post-
recoltare si umiditatea la suprafata.

Trebuie folosita o combinatie de metode de control pentru a reduce la minimum incidenta si severitatea bolilor post-recoltare.
Aceste metode de control includ igiena câmpului, practici adecvate privind culturile, folosirea unor factori de protectie a recoltelor,
atentia în timpul culesului si manipularii, utilizarea de ambalaje de protectie, racirea rapida dupa recoltare si mentinerea lantului de
racire în timpul transportului si distributiei pe piata. Nu exista fungicide post-recoltare disponibile pentru utilizare pe capsuni.

La sfârsitul lunii februarie sau începutul lunii martie, frunzele moarte si stolonii din sezonul trecut ar trebui sa fie eliminati. Materialul
vegetal mort este o sursa majora de spori de mucegai cenusiu.

Îndepartarea manuala a acestei surse de inoculare înainte ca o noua crestere sa înceapa va contribui în mod semnificativ la
controlul bolilor. Fungicidele aplicate înaintea recoltarii sunt disponibile pentru a fi utilizate pe capsune, permitând o protectie
împotriva bolilor post-recoltare.

Utilizarea fungicidului / fungicidelor adecvat(e) în timp util si în conformitate cu instructiunile producatorilor de pesticide va ajuta la
protejarea fructelor de capsun împotriva bolilor. Problemele legate de boli post-recoltare, de asemenea, cresc atunci când
plantarile sunt prea dense, ceea ce face ca frunzele si fructele sa se usuce greu dupa ploi si sa fie mai dificil de pulverizat în mod
adecvat.

Bibliografie

8
Prof. univ. dr. Adrian, Chira – Tehnologia valorificării produselor
[1]
horticole, București 2011 Universitatea de Stiințe agricole și medicină Veterinară
[2] www.agrointel.ro

[3] https://www.lumeasatului.ro

[4] https://www.cartiagricole.ro

S-ar putea să vă placă și