Articulatia Coxofemurala(SOLDUL)

La nivelul soldului,scheletul este reprezentat de cele doua oase coxale unite anterior intre ele
si posterior sacrul,formand impreuna coccisul peretele osos al cavitatii,numit pelvis sau bazin.
B a z i n u l este o formaţiune anatomică complexă. El face legătura între coloana vertebrală
şi membrele inferioare. Datorită poziţiei lui şi prin analogie cu centura scapulară a membrului
superior, bazinul se mai numeşte şi centura pelvină. Spre deosebire însă de centura scapulară care
este deosebit de mobilă, centura pelvină este rigidă. Rolul ei este numai de a transmite greutatea
corpului spre membrele inferioare şi de a susţine viscerele abdominale. Are deci, un rol static prin
excelenţă.

Structura funcţională a bazinului

Bazinul este alcătuit din cele două oase coxale, reunite anterior prin simfiza pubiană şi
posterior prin segmentul sacrococcigian al coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articulează
strâns.
Osul coxal este un os plat, de formă patrulateră, alcătuit din trei piese osoase: iliacul situat
în sus şi în afară; pubisul situat înainte şi ischionul situat în jos. Toate aceste piese converg spre
centrul osului coxal, care prezintă pe faţa lui externă cavitatea cotiloidă (acetabulum). Corpurile
celor trei oase(ilion,ischios,pubis)se întâlnesc la nivelul acetabulului, unde liniile lor de sutura au
aspectul unui „Y”.

Coxalul prezinta in ansamblu doua fete,patru margini si patru unghiuri

Faţa laterală prezintă în mijloc cavitatea cotiloidiană sau acetabulul, ce participă la formarea
articulaţiei coxo-femurale. Deasupra acetabulului, faţa laterală prezintă suprafaţa gluteală,
străbatută de 3 linii (gluteală anterioară, posterioară şi inferioară).
Faţa medială prezintă linia arcuată ce împarte această faţă în zona superioară (fosa iliacă) şi
în zona inferioară alcătuită din suprafaţa sacro-pelvină.
Marginea anterioară prezintă următoarele elemente anatomice:
- spina iliacă antero-superioară;
- spina iliacă antero-inferioară;
- creasta pectineală;
- tubercului pubian;
- creasta pubelui.
Marginea posterioară prezintă următoarele elemente anatomice:
- spina iliacă postero-superioară;
- spina iliacă postero-inferioară;
- marea incizură ischiadică ;
- spina ischiadică;
- mica incizură ischiadică ;
- tuberozitatea ischiadică .
Marginea superioară sau creasta iliacă, cuprinsă între spina iliacă antero-superioară şi spina
iliacă postero superioară, se poate palpa în întregime sub piele.
Marginea inferioară este cuprinsă între tuberozitatea ischiadică şi unghiul pubelui. În partea
anterioară, cele două coxale se articulează între ele, formând simfiza pubiană.
Unghiurile coxalului sunt:
1. unghiul antero-superior
2. unghiul postero-superior
3. unghiul antero-inferior
4. unghiul postero-inferior

Sacrul este un os median şi simetric, format din sudura vertebrelor sacrate. El închide partea
posterioară a bazinului. Este îndreptat oblic în jos şi înapoi. Formează cu ultima vertebră lombară un
unghi care proemină anterior, numit promontoriu. Are patru feţe: (anterioară, posterioară şi două
laterale), o bază şi un vârf.
Coccisul este situat sub sacru, rezultă din sudura celor 4 sau 5 vertebre coccigiene. Are
forma unei piramide triunghiulare cu baza în sus.
Articulaţiile bazinului sunt:
– simfiza pubiană (articulaţie semimobilă)
– articulaţiile sacro-iliace (articulaţii semimobile)
– articulaţia sacro-coccigiană (artrodie) fără importanţă funcţională.

Biomecanica bazinului
În mod normal, la adult, oasele coxale se mişcă concomitent cu sacru şi practic bazinul poate
fi considerat ca un întreg rigid. În realitate însă, chiar în aceste condiţii; se produc unele mişcări
minime la nivelul articulaţiilor sacro-iliace, mai accentuate la tineri. Ele constau din o serie de mişcări
de basculă ale sacrului, în jurul unei axe transversale care trece prin partea superioară a osului.
Aceste mişcări sunt: mişcări de nutaţie şi mişcări contranutaţie.
Mişcarea de nutaţie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în jos şi înainte, iar
vârful se îndreaptă în sus şi înapoi.
 Mişcarea de contranutaţie este mişcarea prin care baza sacrului se îndreaptă în sus şi înapoi,
iar vârful lui se îndreaptă în jos şi înainte. În condiţii fiziologice deosebite (în timpul naşterii),
aparatele capsulo-ligamentare ale tuturor articulaţiilor corpului se îmbibă cu lichid interstiţial şi se
relaxează sub acţiunea unui hormon special de tip relaxina.
Relaxarea aparatelor capsulo-ligamentare are efecte imediate, în special la nivelul coloanei
vertebrale şi bazinului. La nivelul coloanei vertebrale apar rahialgiile (dureri vertebrale) gravidelor şi
chiar hernii de disc. La nivelul bazinului relaxarea capsulo-ligamentară duce la mărirea amplitudinii
mişcărilor articulaţiilor sacro-iliace şi simfizei pubiene, ceea ce uşurează desfăşurarea normală a
sarcinii.

Articulatia coxofemurala este o articulatie sinoviala(enartroza) sferoida cu 3 grade de

libertate ce leaga capul femural de osul coxal (bazin). Oasele de la acest nivel se articuleaza in
cavitatea articulara.
Aceasta este acoperita cu un strat de cartilaj hialin, cartilaj articular, care acopera oasele cu
un strat neted, reducand in acest fel frictiunea din timpul miscarilor si de asemenea amortizeaza si
socurile.
Articulatia coxofemurala este o articulatie sferoida adica suprafata sferica a osului, femurului
in acest caz, se adapteaza unei cavitati concave si profunde, in forma de „ceasca” a celuilalt os, osul
iliac in cazul de fata.
Femurul este singurul os al coapsei, este un os lung, format dintr-un corp numit diafiza si
doua extremitati numite epifize, una proximala si alta distala.Fiind cel mai mare os din corp (la omul
adult acesta măsoară 40–50 cm). La extremitatea sa superioară (epifiza superioară) se găsește capul
femural care este legat de corpul femurului (sau diafiza) prin intermediul colului femural. La unirea
colului femural cu diafiza femurală se găsesc două proeminențe numite trohanterul mare și
trohanterul mic, unite prin linia intertrohanterică.
Celălaltă epifiză este formată din condilii lateral și medial, epicondilii lateral și medial,
tuberculul adductor și fața patelară care este acoperită de rotulă (sau patela). Capul femural face
parte din extremitatea proximală a femurului,este descris clasic sub forma a 2/3 de sfera şi prezintă
în centru o depresiunene articulară, numită foseta capuluifemural.
Capul se continuă lateral cu colul femural. Pe toata suprafaţasa, cu excepţia fosetei, capul
femural este acoperit de cartilaj articular, hialin, mai gros în porţiunea centrală.

Acetabulul reprezinta o concavitate hemisferică asezată pe faţă laterală a osului coxal la

unirea corpurilor celor trei oase care il compun, ilion, ischion si pubis. Marginea sa mai proeminenta
se numeşte si sprânceana acetabulara (limbul acetabular). Centrul cavităţii este nearticular (fosa
acetabulară), iar periferia sa numită faţă lunata este articulară fiind acoperită cu cartilaj articular
hialin .
 În jurul cotilului se află si un fibro-cartilaj circular cu rolul de a-i mări profunzimea până la
2/3 de sfera ce poarta numele de labrum acetabular.
Labrumul acetabular- este un inel alcatuit din cartilaj fibros si fixat pe circumferinta
acetabulului.Rezistenta capsulei articulare si modul in care femurul este inserat in acetabul, inclusiv
muschii care il inconjoara au ca efect o stabilitate extraordinara a articulatiei coxofemurale. Sunt
permise miscari in trei planuri, ca urmare a formei sferoide a acestei articulatii:
- flexia
- extensia
- abductia
- rotirea
Rolul sau este de a asigură contenţia capului femural în acetabul, sacrificând pentru aceasta
amplitudinea mişcărilor. El are pe sectiune formă triunghiulară şi aderă puternic de periferia cavităţii.
Trece apoi ca o punte peste incizura acetabulara si peste lig. transvers al acetabulului.
Astfel, incizura este transformată cu succes într-un orificiu pe unde trec vasele ligamentului
capului femural, care sunt in acest fel protejate În cazuri anormale când labrumul se osifică este
diminuata amplitudinea mişcărilor care se pot realiza în articulaţie.
Aceste miscari sunt insa limitate in amplitudine in functie de adancimea acetabulului.

Elementele articulatiei coxofemurale-Mijloace de unire ale articulatiei coxofemurale

1.Capsula articulara
- este foarte densa si foarte rezistenta
- se intinde de la nivelul circumferintei acetabulului pana la colul femural
- este alcatuita din fibre circulare si longitudinale care formeaza un colier in jurul colului femural,
cunoscut drept zona orbiculara.
- fibrele sale sunt consolidate prin intermediul a trei ligamente: ligamentul femural, ligamentul pubo-
femural si ligamentul ischio-femural.

2.Ligamentele
- ligamentul ilio-femural este portiunea ingrosata a capsulei articulare, care se intinde de la spina
iliaca a osului iliac pana la linia inter-trohanterica femurala, linie care separa cele doua trohantere.
- ligamentul pubo-femural este o alta parte ingrosata a capsulei articulare care se intinde de la
nivelul partii pubiene a circumferintei acetabulului pana la colul femural- limitează abducţia şi rotaţia
externă
- ligamentul ischio- femural leaga peretele ischiatic al acetabulului de colul femural- limitează rotaţia
internă şi adducţia
- ligamentul capului femural: are aspectul unei benzi triunghiulare plate, intinsa de la nivelul cavitatii
acetabulului pana la fateta capului femural
- ligamentul transversal al acetabulului este foarte rezistent, sustinand labrumul acetabular si este
legat de ligamentul capului femural si de capsula articulara.
 Structura funcţională a şoldului
a) Suprafeţele articulare sunt: capul femurului şi cavitatea cotiloidă a coxalului. Cavitatea cotiloidă
nu poate cuprinde singură capul femurului, de aceea este mărită de jur împrejur de un burelet(inel)
fibro-cartilaginos. Acesta trece peste scobitura pubo-ischiatică şi formează ligamentul transvers, sub
care se găseşte un orificiu plin cu ţesut celulo-grăsos şi câteva arteriole şi venule pentru ligamentul
rotund şi osul coxal.
b) Cele două suprafeţe articulare sunt menţinute în contact prin bureletul(inel) fibro-cartilaginos şi
o capsulă fibroasă. Capsula este formată din fibre: unele superficiale, longitudinale şi altele
profunde, circulare. Fibrele se grupează formând ligamentele ce au rol de întărire a capsulei,
asigurând soliditatea extremităţilor inferioare în timpul staţiunii verticale, în timpul mersului,
alergării şi săriturii.
c) Sinoviala tapetează faţa internă a capsulei.

Biomecanica şoldului

Articulaţia coxo-femurală, datorită structurii sale, are 3 grade de libertate şi permite

efectuarea mişcărilor de flexie/extensie, abducţie / adducţie, rotaţie şi circumducţie.

Mişcările de flexie şi extensie

Dacă mişcările de flexie şi extensie ar fi pure, ar trebui să se realizeze în jurul unei axe
transversale care ar trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund. Cum însă
flexia se însoţeşte şi de mişcarea de rotaţie înăuntru, iar extensia se însoţeşte de o mişcare de rotaţie
în afară, axa biomecanică corespunde axei centrale a cavităţii cotiloide. Amplitudinea acestor mişcări
este legată de poziţia genunchiului.
Când genunchiul este extins, flexia şoldului este limitată la 90 grade, prin punerea sub
tensiune a muşchilor posteriori ai coapsei. Când genunchiul este îndoit, flexia şoldului atinge 120-
130 grade. Extensia ajungand activ ala 30 de grade si pasiv la 50 de grade
Flexorii principali sunt: dreptul anterior, psoasuliliac, tensorul fasciei lata, croitorul. Flexia
este limitată de muşchii posteriori ai coapsei. Muşchii flexori sunt mai puternici decât muşchii
extensori.
Extensorii principali sunt: ischio-gambierii, fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu şi
fesierul mic. Extensia este limitată de partea anterioară a capsulei şi de ligamentul ilio-femural.
Hiperextensia este posibilă numai prin flexia articulaţiei opuse şi accentuarea curburii lombare.
Mişcările de abducţie şi adducţie
Ele se realizează în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural
şi sunt însoţite de mişcări de rotaţie ale coapsei. Când coapsele sunt extinse, amplitudinea maximă
de abducţie este de 60 de grade, astfel că ambele coapse formează între ele un unghi de 120 grade.
În flexia maximă a coapselor, abducţia atinge 70 de grade, între ambele coapse se formează un unghi
de 140 grade. Abducţia se realizează de către: tensorul fasciei lata, fesierul mijlociu şi croitorul.
Adducţia se realizează de către: psoasul-iliac, fesierul mic, dreptul intern, pectineul, cei trei
adductori,semitendinosul, semimembranosul. Ambele mişcări au o amplitudine activă de 60-70
grade şi pasivă de 70-80 garde. În mişcarea de sfoară laterală, abducţia reală a coapsei pe bazin nu
depăşeşte 70 grade de fiecare parte, dar mişcarea devine posibilă datorită înclinării bazinului înainte
şi unei lordoze accentuate, ceea ce face ca abducţia să se transforme în mişcare de flexie.
Mişcările de rotaţie externă şi internă
Aceste mişcări se realizează în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului.
Amplitudinea rotaţiei externe active este de 15 garde şi pasive 20 grade iar a rotaţiei interne active
este de 35 grade şi pasive de 40 grade.
Muşchii rotatori externi sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele posterioare), fesierul mare, cei
doi gemeni ai coapsei (superior şi inferior), piramidalul, cei doi obturatori, pătratul femural,
pectineul, dreptul intern şi croitorul.
Muşchii rotatori interni sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele anterioare), fesierul mic,
semitendinosul şi semimembranosul.
Mişcarea de circumducţie
Această mişcare rezultă din trecerea coapsei prin toate poziţiile descrise anterior. În
realizarea ei intervin toate grupele musculare ale şoldului:
– capul femural se învârte în cavitatea cotiloidă;
– diafiza femurului descrie un con;
– epifiza distală a femurului descrie un cerc.

Nervii

Toti nervii care traverseaza coapsa trec pe la nivelul soldului. Principalii nervi sunt nervul
femural pe fata anterioara si nervul sciatic pe fata posterioara.
Un nerv mic, numit nervul obturator, trece, de asemeni, pe la nivelul soldului. Acesti nervi
transporta semnale de la creier spre muschi pentru a misca soldul. De asemeni, tot acesti muschi
transporta semnale de la creier despre sensibilitate cum ar fi atingerea, durerea si temperatura.
Vasele de sange

Alaturi de nervi traverseaza coapsa vase de sange mari care vascularizeaza membrul
inferior. Artera femurala, o artera mare, isi are originea profund la nivelul pelvisului. Trece pe fata
anterioara a soldului si traverseaza coapsa spre fata interna a genunchiului.
Pulsul acestei artere poate fi simtit la nivel inghinal.
Artera femurala are o ramura profunda, numita artera femurala profunda. Aceasta trimite
doua vase de sange spre capsula articulara a soldului. Aceste vase de sange sunt principala sursa de
vascularizatie a capului femural. Asa cum a fost mentionat anterior, ligamentul teres (rotund) contine
un vas de sange mic care ofera foarte putin sange pentru varful capului femural.

Alte vase mici se formeaza in interiorul pelvisului si vascularizeaza portiunea posterioara a

feselor si soldului.

Bursele
In locul unde apar de obicei frecari intre muschi, tendoane si oase, in acele locuri se gasesc de
obicei burse seroase. Bursa este un sac subtire care contine un lichid care lubrifiaza zona si reduce
frecarea. Bursa este o structura anatomica normala. Corpul va produce chiar o bursa in caz de frecare.
O bursa care uneori determina probleme la nivelul soldului este cea cuprinsa intre marele
trohanter si muschii si tendoanele care il traverseaza. Aceasta bursa, numita bursa marelui trohanter,
poate fi iritata daca banda iliotibiala este prea stransa. Alta bursa se gaseste intre muschiul iliopsoas,
in locul in care acesta trece prin fata articulatiei soldului. Aceasta bursa poarta numele de bursa
iliopsoasului. O alta bursa se gaseste deasupra tuberozitatii ischiale, o formatiune osoasa de la
nivelul feselor, pe care omul sta.
 Muschii soldului

MUSCHIUL ILIOPSOAS
-este format din muschiul iliopsoas mare, iliopsoas mic si muschiul iliac, fiind acoperiti de
fascia iliaca.

MUSCHIUL PSOAS MARE

-origine pe fetele anterioare ale proceselor transverse ale vertebrelor lombare si pe fetele
laterale ale corpurilor vertebrelor T12, L1 si L4.
- insertie este pe trohanterul mic.
MUSCHIUL PSOAS MIC
- origine pe corpurile vertebrelor T12 si L1, pe fetele laterale;
- insertia fiind pe creasta pectineala a pubisului.
MUSCHIUL ILIAC
- origine-fosa iliaca
-insertie-trohanterul mic
Tendoanele muschilor iliac si psoas mare au insertie comuna , acesti muschi trecand impreuna
cu nervul femural pe sub ligamentul inghinal.
-inervatia:iliopsoasului este facuta de nervul femural si de ramuri colaterale din plexul
lombar.

Actiunea iliopsoasului:
-flexia coapsei pe bazin cand punctele fixe sunt pe oasele pelvisului ; flexia pelvisului si a
coloanei vertebrale cand au punct fix pe femur ; ca actiune secundara, iliopsoasul realizeaza
rotatia laterala si adductia usoara a coapsei.

MUSCHIUL FESIER MARE

-originea:-aripa osului iliac, pe fata laterala
-sacru si coccis, pe partile laterale ale fetelor posterioare
-fascia toraco-lombara
-ligamentul sacrotuberos si cele posterioare sacro-iliace
-insertia: tractul iliotibial , ramura laterala de bifurcatie a liniei aspre si pe tuberozitatea
fesiera (al 3-lea trohanter).
-inervatia se face prin nervul fesier inferior.
-actiune: extensia , adductia si rotatia laterala a coapsei.

Acest muschi este cel mai mare dintre fesieri si i se atribuie un rol important in
mentinerea echilibrului , dar in mersul obisnuit sau ortostatism nu se contracta. In miscarile
din plan frontal , abductie si adductie, fibrele superioare ale muschiului fesier realizeaza
abductia , iar cele inferioare , adductia.

MUSCHIUL FESIER MIJLOCIU

Originea:- buza externa a crestei iliace , anterior
-spina iliaca antero-superioara
-pe aripa osului iliac , fata externa , intre cele doua linii fesiere (anterioara si posterioara)
-fascia fesiera
Insertia: pe marele trohanter , fata laterala
Inervatia se realizeaza prin nervul fesier superior
Actiunea este realizata de fasciculele anterior si posterior atunci cand ia punct fix pe pelvis ,
astfel:
-fasciculul anterior realizeaza abductia si rotatia mediala
-fasciculul posterior realizeaza abductie si rotatie laterala si extensie
-contractia la maximum a muschiului fesier realizeaza abductia si rotatia mediala
Cand ia punct fix pe femur , muschiul fesier realizeaza inclinarea trunchiului de
partea membrului de sprijin sau mentinerea bazinului la orizontala

MUSCHIUL FESIER MIC

Origine: aripa osului iliac , pe fata externa , intre liniile fesiere anterioara si inferioara
Insertie: trohanterul mare , marginea anterioara
Inervatia se realizeaza prin nervul fesier superior.
Actiunea este aceeasi ca si a fesierului mijlociu.
MUSCHII PELVITROHANTERIENI

MUSCHIUL PIRIFORM
Originea: pe partea anterioară a sacrului (între găurile sacrale anterioare), pe marginea
superioară a marii incizuri ischiadice, pe capsula articulară sacro-iliacă și pe ligamentul sacro-
tuberos
Insertia: se realizeaza printr-un tendon comun cu cel al muschilor gemeni si obturator , pe
varful trohanterului mare.
Inervatia: se realizeaza printr-un ram din plexul sacral.
Actiune: extensia , adductia si rotatia laterala a coapsei.

MUSCHIUL OBTURATOR INTERN

Originea: zona corespunzatoare acetabului si anume-conturul gaurii obturate, fata mediala
coxalului si a membranei obturatorii.
Insertia: in zona superioara a fosei trohanterice.
Inervatie: nerv obturator intern
Actiunea: rotatia laterala a coapsei.

MUSCHIUL GEMEN SUPERIOR

Origine: spina ischiatica, pe fata externa si marginea superioara a acesteia.
Insertia: in fosa trohanterica alaturi de muschiul obturator intern.
Inseratie:ramuri separate din plexul sacrat-
Actiune: rotatia laterala a coapsei

MUSCHIUL GEMEN INFERIOR

Origine: tuberozitatea ischiatica
Insertie: alaturi de muschiul obturator intern , in fosa trohanterica.
Inervatia este realizata de nervul patrat femural ramuri separate din plexul sacrat
Actiunea: rotatia laterala a coapsei.
MUSCHIUL PATRAT FEMURAL
Origine: tuberozitatea ischiatica
Insertie: sub creasta intertrohanterica
Inervatia este data de un ram din plexul sacral.
Actiune: realizeaza o puternica rotatie laterala a coapsei.

MUSCHIUL OBTURATOR EXTERN

Originea este pe fata externa a conturului gaurii obturate , prin 3
fascicule.
Insertia: fosa intertrohanterica
Inervatie:nerv obturator
Actiune: rotatia laterala a coapsei ; mentine in articulatia coxo-
femurala, capul femural activ.

MUSCHII COAPSEI
MUSCHIUL TENSOR AL FASCIEI LATA
Originea: spina iliaca antero-superioara si pe extremitatea
anterioara a crestei iliace.
Insertia: pe condilul lateral tibial prin fibrele musculare cu traiect
descendent, care se unesc intr-un corp ce se continua cu tractul
iliotibial.
Inervatia: se realizeaza prin nervul fesier superior.
Actiune: stabilizeaza articulatia genunchiului in timpul extensiei; flexia gambei pe coapsa
cand miscarea este inceputa de alti muschi; cand punctul este fix pe
pelvis , este flexor si abductor al coapsei; comprima capul femural in
acetabul; ajuta la mentinerea echilibrului in ortostatism si mers.

MUSCHIUL CROITOR (cel mai lung muschi din organism)

Originea: spina iliaca antero-superioara
Insertia: proximal , pe fata mediala a tibiei , in locul de insertie al
muschilor semitendinos si gracilis , numit “laba de gasca” .
Inervatia: este data de ramuri din nervul femural.
Actiunea: flexia coapsei pe abdomen ; flexia gambei pe coapsa; cand se
ia punct fix pe tibie realizeaza inclinatia si rotatia pelvisului; usoara
abductie , rotatie laterala a coapsei si mediala a gambei.

MUSCHIUL CVADRICEPS FEMURAL

Originea: avand 4 fascicule musculare cu origini diferite superior , iar
inferior unindu-se printr-un tendon unic la baza rotulei , este cel mai mare
si cel mai puternic muschi din corpul uman. Cele 4 fasciule musculare
sunt : muschiul drept femural, muschiul vast medial, muschiul vast lateral, muschiul vast
intermediar.
a)Muschiul drept femural are origine pe spina iliaca antero-inferioara prin tenonul direct si
superior de acetabul , prin tendonul reflectat.
b)Muschiul vast medial are origine pe fata inferioara a colului femural si pe linia de
trifurcatie intermediara a liniei aspre.
 c)Muschiul vast lateral are origine pe fata laterala a femurului si pe fata anterioara a
trohanterului mare si pe linia de trifurcatie laterala a liniei aspre.
d)Muschiul vast intermediar are origine pe fata anterioara a femurului si lateral de linia
aspra.
De baza si de marginile rotulei , se prinde tendonul unic al muschiului cvadriceps
care se continua cu tendonul rotulian inferior si se insera pe tuberozitatea anterioara a tibiei.
Inervatia se realizeaza prin ramuri din nervul femural.
Actiune: extensor al gambei pe coapsa; fixeaza articulatia genunchiului in extensie; cu
ajutorul muschiului drept femural realizeaza flexia coapsei pe trunchi si o usoara abductie.

MUSCHIUL ARTICULAR AL GENUNCHIULUI

Origine: mai jos de muschiul vast intermediar , anterior , pe femur.
Insertie: pe sinoviala genunchiului , in fundul prelungirii subcvadricipitale a acesteia.
Actiunea: contribuie la inlaturarea de fund de sac sinovial dintre fetele articulare ale
articulatiei genunchiului.
MUSCHIUL PECTINEU
Originea: la suprafata , pe creasta pectineala , fascia pectinee si ligamentul pubian superior,
iar profund pe ligamentul pubo-femural.
Insertia: linia pectinee.
Inervatia se realizeaza prin nervul obturator si femural.
Actiunea: flexor al coapsei; adductor si rotator lateral al coapsei; cand ia punct fix pe femur ,
realizeaza flexia anterioara a pelvisului.

MUSCHIUL ADDUCTOR LUNG

Originea: ram inferior os pubis
Insertia: linia aspra , pe treimea mijlocie.
Inervatia: ramuri din nervul femural si obturator.
Actiunea: flexor , adductor si rotator lateral al coapsei.
MUSCHIUL ADDUCTOR SCURT
Originea: ram inferior os pubis dar mai jos decat muschiul adductor lung.
Insertia: treimea superioara a femurului.
Inervatia: se realizeaza printr-un ram din nervul obturator.
Actiunea: adductia, flexia si rotatia coapsei.

MUSCHIUL ADDUCTOR MARE

Originea: pe ramurile inferioare ale ischionului si pubisului si pe tuberozitatea ischiatica.
Insertia este reprezentata prin 3 fascicule, fiecare avand puncte distincte: fasciculului
superior corespunzandu-i zona de trifurcatie laterala a liniei aspre , pe sfertul superior al
acesteia; fasciculul mijlociu la dimensiuni egale intre bifurcatie si trifurcatie pe linia aspra;
fasciculul inferior se insera pe tuberculul adductorului.
Inervatia: se realizeaza printr-un ram din nervul ischiatic si obturator.
Actiunea: adductia si extensia coapsei; fasciculul inferior realizeaza rotatia mediala a coapsei;
fasciculele superior si mijlociu realizeaza rotatia laterala a coapsei.

MUSCHIUL GRACILIS (muschiul drept intern)

Originea: ram inferior os pubis
Insertia: proximal , pe fata mediala a tibiei prin “laba de gasca” .
Inervatie: nervul obturator prin vertebrele coloanei lombare
Actiunea: adductia coapsei; cand gamba este flectata , realizeaza rotatia mediala; cand
miscarea este inceputa de muschii coapsei posteriori , continua flexia gambei pe coapsa.

MUSCHIUL BICEPS FEMURAL

Originea: prin capul lung pe tuberozitatea ischiatica si prin capul scurt pe jumatatea
inferioara a liniei aspre.
Insertia: capul fibulei.
Inervatia: se realizeaza prin nervul ischiatic.
Actiunea: flexia gambei pe coapsa; capul lung realizeaza extensia coapsei; cand gamba este
flectata, este rotator lateral al acesteia.

MUSCHIUL SEMITENDINOS
Originea: tuberozitatea ischiatica.
Insertia: proximal, pe fata mediala a tibiei prin “laba de gasca” .
Inervatia: se face printr-un ram din nervul ischiatic.
Actiunea: extensia coapsei; flexia gambei; cand gamba este flectata realizeaza rotatia mediala
a acesteia.

MUSCHIUL SEMIMEMBRANOS
Originea: tuberozitatea ischiatica
Insertia: pe condilul medial al tibiei , prin 3 fascicule divergente.
Inervatia: se face printr-un ram din nervul ischiatic.
Actiunea: aceeasi cu cea a muschiului semitendinos.
 PATOLOGIA COMUNA A SOLDULUI

1. Luxatia congenitala de sold-este una dintre cele mai frecvente malformatii congenitale ale
aparatului locomotor. Patogenia acestei afectiuni recunoaste urmatoarele posibilitati: o disostoza a
centurii pelviene, reprezentata de lipsa articulatiei dintre capul femural si osul iliac, prin aplazia sau
hipoplazia cotilului sau a capului femural; pozitionari vicioase ale membrelor inferioare in timpul
vietii intrauterine (in lunile a IV-a si a V-a) care duc la lipsa presiunii capului femural pe cotil.

Exista 2 forme:
Displazia luxanta de sold
Luxatia congenitala de sold

Acestea pot fi unilaterale (mai ales la nivelul soldului stang) sau bilaterale (sunt cele mai
frecvente).
Displazia luxanta de sold
Este determinata de o hipoplazie a cavitatii cotiloide si o modificare a capului femural in
articulatie. La nastere, simptomatologia este minima, luxatia propriu-zisa producandu-se in lunile
urmatoare. Prognosticul acestei forme, daca este depistata imediat dupa nastere, este favorabil prin
posturare in abductie a membrelor inferioare.

Luxatia congenitala de sold

Semne si simptome
Pliurile interne ale coapsei sunt asimetrice sau inegale numeric (sunt mai multe de partea cu
luxatie), datorita relaxarii muschilor adductori de partea luxata. La fetite se observa inclinarea fantei
vulvare spre partea luxata. Santul interfesier este oblic pe axul longitudinal al corpului. Membrele
inferioare sunt inegale in lungime (in forma unilaterala). Medicul poate evidentia aceasta afectiune
prin efectuarea a diverse teste functionale, cum ar fi: Semnul Ortolani si Semnul lui Ombredanne
Laxitate articulara mare, care da un grad de amplitudine foarte mare pentru miscarile de
rotatie interna, rotatie externa (fiecare dintre ele are cate 90 de grade amplitudine) si adductie (mersul
cu picioarele in adductie inseamna inspre interior).
Limitarea marcata a miscarii abductiei (la sugarul de cateva luni, gradul de amplitudine este
de maxim 25-30 de grade).
Dupa varsta de 1 an apare semnul Trendelenburg. Acesti copii incep sa mearga mai tarziu (la
18-20 de luni). Mers schiopatat, caracteristic: in luxatia unilaterala, in momentul de sprijin pe
membrul inferior luxat, umarul din partea respectiva se inclina si el in aceeasi parte.. in luxatia
bilaterala, inclinarea umerilor alterneaza in raport cu membrul inferior de sprijin (mersul “de rata”).
La copiii mai mari se asociaza adductia coapselor, lordoza lombara (din cauza bascularii
anterioare a bazinului in timpul mersului), durere si oboseala in timpul mersului.
2. Coxartroza este artroza soldului. Boala artrozica inseamna degenerarea cartilajului ce acopera
extremitatile osoase din articulatie, asociata sau nu cu alte modificari locale ale oaselor, ligamentelor
si membranei ce inveleste la interior articulatia (numita sinoviala).

Cartilajul este un strat de tesut elastic si alunecos care permite miscarea usoara a capetelor
osoase in articulatie. Initial apar neregularitati ale suprafetei cartilajului si mici fisuri. Ulterior acestea
se adancesc si bucati din cartilaj se desprind, lasand suprafetele osoase descoperite. Osul va suferi la
randul sau modificari, suprafata extremitatii sale se va deforma iar membrana sinoviala se va ingrosa.
Acest ansamblu de modificari conduce la deteriorarea functionalitatii articulatiei afectate.

Tipuri de coxartroza:
Coxartroza primara apare la pacienti cu varsta mai mare de 60 de ani la care articulatia
soldului a fost normala in copilarie si la varsta adultului tanar.
Coxartroza secundara apare la pacienti mai tineri la care insa exista factori de risc ce
favorizeaza degradarea prematura a articulatiei soldului.
Simptome de coxartroza
Durerea ce apare la nivelul articulatiei soldului in timpul mersului, la urcat trepte sau alte
activitati ce implica aceasta articulatie este principalul simptom. Durerea se poate resimti la nivelul
fesei, coapsei sau chiar genunchiului. In cazurile avansate durerea este prezenta si in repaus iar mersul
devine schiopatat. Dimineata si la reluarea miscarii dupa o perioada de inactivitate se poate resimti
redoarea articulara(“intepenirea”)care dispare dupa cateva miscari.
Pacientul poate percepe uneori aparitia unor zgomote (pocnituri) in timpul miscarilor (aceste
zgomote sunt numite cracmente) iar in stadiile mai avansate senzatia ca “se freaca os pe os”.
Mobilitatea articulatiei se reduce treptat astfel incat pacientul afectat nu mai poate executa miscarile
soldului cu aceeasi amplitudine, resimtind blocare inainte de a putea efectua complet miscarea.

3. Impingementul femuroacetabular apare la nivelul articulatiei soldului. Impingementul se refera

la un fenomen de stres care apare la nivelul structurilor capsulo-ligamentare ale articulatiei soldului.
Uneori stresul femuroacetabular poate avea si componente osoase. Exista mai multe tipuri
diferite de impingement. Acestea difera putin, in functie de structurile afectate, si de locul in care are
loc impingementul.

Sunt cunoscute doua tipuri de impingement:

Primul se numeste impingement de tip Cam. Acest lucru se intampla atunci cand capul rotund
al femurului nu este la fel de rotund pe cat ar trebui sa fie. Este mai mult sub forma manerului unui
pistol. Este chiar mentionat ca o deformare asemanatoare manerului de pistol. Capul femural nu este
suficient de rotund pe o parte (si e prea rotund pe cealalta parte), insuficient pentru a avea o miscare
lina in cavitatea cotiloida.
Rezultatul este o forta de forfecare asupra labrumului si cartilajului articular, care este situat
langa labrum. Labrumul este un inel dens de fibrocartilage, ferm atasat in jurul acetabulului(cavitatii
cotiloide). Acesta ofera profunzime si stabilitate in priza soldului. Cartilajul articular este invelisul de
protectie de pe suprafata articulatiei soldului. Uneori, impingementul de tip cam apare ca urmare a
altor probleme de la nivelul soldului(de exemplu: boala Legg-Calva-Perthes, deplasarea epifizei
proximale a femurului sau DEPF). Barbatii sunt afectati de impingement de tip cam mai des decat
femeile.
Al doilea tip de impingement este numit tip Cleste (mai frecvent la femei) si apare atunci
cand cavitatea cotiloida acopera prea mult capul femural. In timp ce soldul se misca, labrumul vine in
contact cu colul femural, chiar sub capul femural. Impingementul de tip cleste este de obicei cauzat si
de alte probleme cum ar fi: 1) displazie de sold, 2) o complicatie dupa o interventie chirurgicala de
osteotomie pentru a corecta displazia de sold, sau 3) o pozitie anormala a acetabulului numita
retroversiune. Displazia de sold este o deformare a soldului (fie a capului femural sau acetabulum, sau
ambele), care poate duce la luxatie de sold.

Simptome
Primul simptom vizibil este de multe ori durerea inghinala profunda, in activitati care implica
articulatia soldului. Mersul pe jos, prelungit este deosebit de dificil. Desi afectiunea este adesea
prezenta pe ambele parti, simptomele sunt de obicei simtite doar pe o parte. In unele cazuri, durerea
inghinala nu incepe pana cand persoana care a stat in sezut incepe sa se ridice. Exista de multe ori un
usor schipatat, si miscare limitata din cauza durerii.
Durerile inghinale asociate cu impingement femuroacetabular, pot fi insotite de blocarea
articulatiei atunci cand bucata de labrum rupta intra efectiv in articulatie. Cand un impingement
femuroacetabular si o ruptura labrala sunt prezente, simptomele se agraveaza atunci cand stati in
picioare perioade lungi de timp, sau cand mergeti pe jos. Pivotarea pe piciorul implicat, de asemenea,
reproduce durerea.
Unii pacienti au un semn Trendelenburg pozitiv (soldul se inclina pe partea dreapta atunci
cand stau pe piciorul stang si invers). Asa cum se intampla adesea, o problema poate duce la alta. Cu
impingement femuroacetabular, se poate dezvolta bursita de sold. Muschii fesieri pot fi extra sensibili,
in incercarea de a compensa si de a corecta problema. Durerea poate fi constanta, si suficienta incat sa
limiteze toate activitatile de agrement si sport la care doreste sa participe pacientul.

4.Bursita trohanteriana
BURSITE DE SOLD

Un loc comun pentru o bursita este pe partea laterala a soldului. Aici unde tendoanele
musculare trec peste trohanterul mare, iar inflamatia de la nivelul bursei dintre tendon si trohanterul
mare este numita bursita trohanteriana. Bursa este invelisul fascial al unui muschi si a tendonului
respectiv. Aceasta problema este comuna la persoanele mai in varsta.
 Se poate, de asemenea, sa apara la pacientii mai tineri, care sunt extrem de activi in exercitii,
cum ar fi mersul pe jos, alergatul, sau ciclism.

Simptome
Primul simptom al bursitei trohanteriana este, de obicei, durerea. Durerea poate fi simtita in
zona soldului deasupra sau la nivelul trohanterului mare. In cele din urma durerea poate iradia in jos,
in partea exterioara a coapsei. Cand problema progreseaza, simptomele produc un schiopatat atunci
cand mergeti pe jos, si puteti simti rigiditate in articulatia soldului. In cele din urma, durerea va fi
prezenta si in repaus, si poate provoca chiar si probleme de somn.
- Durere care apare, de obicei, in partea externa a soldului;
- Durere care se agraveaza in timpul activitatii fizice;
- Durere la urcatul pe scari;
- Durere cand se sta pe partea afectata;
- Durere la atingere si la presiune.
Durerea asociata cu bursita trohanteriana este, de obicei, mai severa pe timpul noptii, mai ales
cand o persoana doarme pe partea afectata. Daca tendoanele de la nivelul soldului sunt inflamate,
simptomele pot fi mai agresive.

5.Fractura de col femural reprezinta aproximativ 7% din totalul fracturilor. Apare cu o

frecventa mai mare la batrani, in special la femei, acestea fiind mai des afectate de osteoporoza.
Fracturile de col femural de gradele I si II (Garden) au un prognostic bun tratate prin osteosinteza de
„preventie”. Fracturile de col fomural gradul III-IV au un prognostic rezervat. Fracturile gradul III
Garden se trateaza prin reducere si osteosinteza cu DHS la pacientii sub 60 ani, peste aceasta varsta se
opteaza pentru hemiartroplastie.
Fracturile de col femural Gradul IV Garden la pacientii sub 60 de ani se trateaza prin reducere
si osteoisinteza cu DHS, peste 60 de ani se trateaza prin artroplastie cu proteza totala de sold sau
hemiartroplastie cu proteza cervicocefalica tip Austin Moore. Artroplastia cu proteza totala este
interventia de preferat datorita ratei mici de reinterventii avand o mai buna functionalitate si
recuperare. Fracturile aparute la persoanele tinere sunt rezultatul unor traume puternice, cu energie
inalta si de obicei sunt asociate cu alte leziuni traumatice.

Clasificarea fracturilor de col femural cunoaste o mare diversitate in functie de criteriile care
au stat la baza clasificarii:
a. Clasificarea anatomica (Delbet) are la baza drept criteriu sediul fracturii; astfel fracturile de col pot
fi: subcapitale (la unirea capului femural cu colul femural), mediocervicale (in portiunea mijlocie a
colului femural) si bazicervicale (la unirea colului femural cu masivul trohanterian). Acestea din urma
prin evolutia, prognosticul si tratamentul lor sunt incadrate in categoria fracturilor de masiv
trohanterian.
b. Clasificarea patogenica (Bohler) se face dupa mecanismul de producere: fracturile prin adductie,
care reprezinta marea majoritate, sunt neangrenate, cu deplasare mare in varus cevicocefalic si
fracturile prin abductie, mai putine la numar, angrenate, in care se constituie un valgus cevicocefalic.
c. Clasificarea biomecanica (Pauwels) ia in considerare unghiul pe care-l face directia traiectului de
fractura cu orizontala. Cu cat traiectul de fractura este mai vertical (unghiul descris este mai mare) cu
atat mai mari sunt fortele de forfecare in focar, care sunt nefavorabile consolidarii. Conform acestei
clasificari fracturile pot fi de 3 grade:
– gradul I, in care unghiul traiectului de fractura cu orizontala este mai mic de 30ºsi predomina
fortele de compresiune favorabile consolidarii.
– gradul II, in care unghiul descris de Pauwels este intre 30ºsi 50º. Deja in acest tip de fractura fortele
de forfecare cresc in detrimentul celor de compresiune si riscul de pseudartroza este crescut.
– gradul III, in care unghiul amintit este mai mare de 50º, predomina fortele de forfecare si
pseudartroza se instaleaza aproape intotdeauna.
d. Clasificarea radiologica (Garden) imparte fracturile mediocervicale in 4 tipuri, in functie de gradul
de intrerupere si deplasare al sistemului trabecular al colului femural:
– gradul I reprezinta fracturile incomplete in care numai corticala superioara a colului este fracturata,
cu usoara impactare si deplasare a capului in pozitie de coxa valga. Traveele osoase ale capului nu
sunt intrerupte dar isi schimba usor directia la nivelul focarului de fractura, asezandu-se in valgus.
– gradul II desemneaza fracturile complete fara deplasare. Amandoua corticalele colului sunt
fracturate dar sistemul trabecular este nemodificat.
– gradul III cuprinde fracturile complete cu deplasare partiala in care traveele nu si-au pierdut
continuitatea dar formeaza o linie franta in coxa vara, la nivelul focarului de fractura. In acest tip de
fractura capsula posterosuperioara a articulatiei soldului ramane intacta si impiedica deplasarea
completa a fragmentului cefalic.
– gradul IV se refera la fracturile complete cu deplasare mare in care toate legaturile capsulosinoviale
dintre fragmente sunt rupte. Capul femural ramane devitalizat (devascularizat), ca o „bila” in
articulatia soldului. La nivelul focarului de fractura traveele colului sunt paralele dar decalate.

Simptomatologie Examenul clinic trebuie sa fie complet, si sa includa o evaluare a

sistemului musculoscheletal si neurologic. De cele mai multe ori, la inspectie se observa o scurtare a
membrului pelvin si o rotatie externa. Pacientii nu sunt capabili sastea in picioare sau sa mearga. In
cazul unor fracturi fara deplasare e posibil ca pacientul sa se poata mobiliza si durerea poate fi
suportabila, cu riscul de a degenera intr-o fractura cu deplasare. La palpare soldul este dureros de
obicei la nivelul zonei inghinale, sau la nivelul marelui trohanter.

6.Proteza de Şold (Artroplastia Totală de Şold)-În cazul în care cartilajul articular de la

nivelul articulaţiei şoldului este grav deteriorat datorită artrozei (coxartrozei) sau altor cauze, mişcări
obişnuite precum mersul pe jos sau ridicatul şi aşezatul pe scaun pot fi dureroase şi dificile . Şoldul
poate fi rigid iar încălţarea pantofilor sau punerea şosetelor devin o provocare. Odată cu avansarea
bolii apare durere şi la repaus.
Dacă medicaţia potrivită, modificarea activităţilor zilnice şi utilizarea unor mijloace de sprijin
(cârje/baston/cadru de mers) nu ajută la ameliorarea simptomelor,această intervenţie este de luat in
calcul,fiind eficientă, vă asigură dispariţia durerii, creşterea mobilităţii şoldului şi vă ajută în reluarea
activităţilor zilnice, obişnuite.
Apariţia coxartrozei se caracterizează prin pierderea supleţei cartilajului articular, cu
îngustarea până la dispariţia spaţiului articular (oasele vin în contact -„os pe os”), şi apariţia
osteofitelor (ciocuri osoase).
Descrierea procedurii
În cadrul protezării totale a articulaţiei şoldului (artroplastia totală de şold) osul şi cartilajul
deteriorat sunt îndepărtate şi înlocuite cu elementele protezei.
 Porţiunea superioară a femurului deteriorat este îndepărtat şi înlocuit cu o tijă metalică (coada
protezei) care se introduce pe centrul femurului. Tija femurală poate fi sau nu cimentată în os.
O bilă (capul protetic) metalică sau ceramică este fixată la partea superioară a tijei. Ea înlocuieşte
capul femural deteriorat care a fost îndepărtat.
Cartilajul articular deteriorat de la nivelul acetabulului este îndepărtat şi înlocuit de o emisferă
metalică (cupa protezei) ce se va potrivi perfect în concavitatea osului coxal. Ea este fixată uneori cu
ajutorul unor şuruburi sau cu ciment.
Un distanţier de plastic sau ceramică este introdus între bilă (noul cap femural) şi cupa
protezei pentru a permite o alunecare uşoară.

Simptomatologie
Coxartroza este principala boală pentru care medicul ortoped vă poate recomanda artroplastia
totală de şold. Pacienţii care beneficiază de această procedură se confruntă adesea cu:
Durere severă de şold care limitează activităţile zilnice, precum mersul pe jos sau aplecarea
Durere moderată sau severă de şold care nu cedează în timpul repausului diurn sau nocturn
Rigiditatea şoldului care limitează capacitatea de mişcare sau ridicare a piciorului
Lipsa de răspuns la alte tratamente, precum medicaţia antiinflamatorie, fizioterapia, folosirea unor
elemente ajutătoare la mers (cadru/cârje/baston)