UNIVERSITATEA “VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ

NEUROBIOLOGIE

“STRUCTURA ŞI FUNCŢIA NEURONUL”

Aist. univ. dr: VALAN CRISTIAN

Student: LEHACI ADELINA-ABELUȘA
MEDICINĂ GENERALĂ, ANUL III, Gr III
 

Tesutul nervos este constituit din neuroni (celule nervoase) şi

nevroglii (celule gliale).
Neuronul este unitatea morfofuncţională a sistemului nervos, fiind o
celulă diferenţiată specific care generează şi conduce impulsul nervos.
Este formată corp celular (pericarion) şi prelungiri.
Acestea sunt dendritele (prelungiri centripete) şi axonul (centrifug).

Dupa numărul prelungirilor neuronii sunt:

 unipolari- celulele cu conuri şi bastonaşe din retina
 pseudounipolari- neuronii senzitivi din ganglionii spinali şi omologii
lor cranieni.
 bipolari- prezintă un axon şi o singura dendrita
 multipolari- reprezintă un axon şi mai multe dendrite.

Forma neuronilor  este variabilă, piramidală, rotundă, stelată, fusiformă,

ovalară.
Dupa funcţie neuronii sunt: senzitivi, motori, intercalari sau de asociaţie şi
secretori.
 Neuronii senzitivi recepţionează excitanţii externi (somatosenzitivi)
sau interni (viscerasenzitivi) şi transmit în sens aferent impulsul
nervos.
 Neuronii motori (motoneuronii) au axonii în legatură cu organele
efectoare somatice (somatomotori) sau vegetative (visceromotori) şi
transmit impulsul nervos aferent.
 Neuronii intercalari (de asociatie) fac legatura intre neuronii senzitivi şi
motori, fiind stimulatori sau inhibitori.
 Neuronii secretori sintetizează hormone (neurohormoni).
 
STRUCTURA NEURONULUI

Corpul celular este delimitat de o membrană lipoproteică (neurilemă) şi

conţine citoplasma (neuroplasma).

 Neuroplasma  prezintă un nucleu central cu unul sau mai multi

nucleoli, organite comune (cu excepţia centrozomului) şi organite
specifice (corpusculii Nissl sau corpii tigroizi şi neurofibrilele formate
din neurofilamente) .
 Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice foarte ramificate, groase la
baza şi subţiri la varf, ce conţin neurofibrile şi corpi tigroizi. Ele
conduc impulsul nervos centipet.
 Axonul este o prelungire unica, lunga, de grosime constanta,
care reprezintă unele prelungiri colaterale scurte aşezate
perpendicular. Este delimitat de o membrană (axolemă), fiind alcătuit
din axoplasmă în care exista neurofibrile, mitocondrii, lizozomi.
Axonul se ramifică în porţiunea sa terminală, ultimele ramificaţii se
termină cu butoni terminali. Acestia conţin vezicule în care este
stocată o substanţă (mediatorul chimic) prin care impulsul nervos este
transmis altui neuron la nivelul sinapsei interneuronale. Axonul conduce
impulsul nervos centrifug.
 Peste axolemă se găsesc la majoritatea axonilor3 teci:
 Teaca de mielină formata din lipide şi protein este secretate de celulele
nevroglice Schwann şi depusă sub formă de lamele albe concentrice,
în jurul axonului. Teaca de mielină este discontinuă, fiind intreruptă la
intervale regulate la nivelul nodului sau strangulaţiilor Ranvier. Spre
deosebire de axonii mielinizaţi (cu teaca de mielina), axonii neuronilor
postganglionari vegetativi şi axonii somatici subţiricu viteza mica
de conducere a impulsului nervos, nuau teacă de mielină
(nemielinizaţi), având totuşi o cantitate mică de mielina. La nivelul
strangulaţiilor Ranvier, ies ramificaţiile colaterale în unghi drept.
 Teaca Schwann se dispune în jurul tecii de mielină, fiind formată din
celule gliale Schwann. Fiecare segment este format dintr-o singură
celulă Schwann.
 Teaca Henle (endoneurală, Key-Retzius) este continuă şi însoţeste axonul
până la ultimele ramificaţii. Separă membrana celulei Schwann de
ţesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase şi are rol trofic sau de
protecţie.
 
Nevroglia sau celula gliala se gaseşte printer neuroni şi formează un
ţesut de suport sau interstiţial pentru sistemul nervos. Spre deosebire de
neuroni se divide dar nu are neurofibrile şi corpi Nissl.
 FIZIOLOGIA NEURONULUI

Proprietăţile fundamentale ale neuronilor constau în generarea şi

conducerea impulsurilor nervoase (excitabilitatea şi conductibilitatea).
 Excitabilitatea este capacitatea materiei vii de a răspunde prin
manifestări specifice la acţiunea unor stimuli (fizici, chimici, electrici)
fiind maximă la nivelul ţesutului nervos. Sub acţiunea stimulilor, în
neuron se produc modificări fizico-chimice, care stau la baza formării
impulsului nervos. La nivelul neuronului se poate descri un potential
de repaus şi un potential de acţiune.
Potenţialul membranar este reprezentat de diferenţa de voltaj ce apare
între cele două suprafeţe ale membranei.
Potenţialul membranar de repaus este reprezentat de diferenţa de ioni
ce apare între cele două suprafeţe ale membrane.
Potenţialul de repaus este caracterizat prin dispunerea sarcinilor pozitive
la exterior şi a celor negative la interiorul membran neuronale.
Potenţialul de acţiune reprezintă modificarea +/*rapidă temporară a
potenţialului de repaus subinfluenţa modificărilor de energie din
mediu(electrică, mecanică, chimică, termică), careacţionează ca unstimul.
 Excitabilitatea este proprietatea celulelor de a răspunde la un
stimul printr-o manifestare specifică (potenţial de acţiune). 
 Conductibilitatea este proprietatea de autopropagare a impulsului
nervos prin axoni, până la terminaţiile acestora, unde este transmis,
unui alt neuron (sinapsă interneuronală) sau unui organ efector
(muşchi sau structură glandulară). În neuron, datorită prezenţei
sinapselor care permit impulsurilor să treacă într-un singur sens
(veziculele cu mediatori chimici se află de regulă numai în
butonii terminali axonali), conducerea impulsurilor nervoase
este unidirecţională.

Transmiterea sinaptica
Reprezintă transmiterea impulsului nervos de la un neuron la alt neuron
sau la un organ efector (muşchi sau structuri glandulare). Sinapsele
interneuronale sunt axosomatice, axoaxonale, axodendritice,
dendrodendritice, dendrosomatice.
Sinapsa dintre neuron şi muşchi se numeşte placă motorie, iar cea dintre
neuron şi celulele glandulare, sinapsa neuroglandulară.

Se descriu două categorii de sinapse: electrice şi chimice.

Sinapsele electrice constau în trecera bidirecţională sau unidirecţională
direct a curentului electric între două celule vecine,prin legăturile speciale
dintre ele(tip "gap"). Transmiterea prin aceste sinapse este foarte rapidă.
Ele sunt localizate la adult în creier, înregiunile care răspund de anumite
mişcări stereotipe cum ar fi clipirea pleoapelor la globulocular. În timpul
dezvoltării, majoritatea sinapselor electrice se transformă în sinapse chimice.
În ţesutul nervos embrionar, în special la inimă, sunt foarte abundente.
Sinapsa chimica se bazează pe eliberarea şi captarea mediatorului
chimic (neurotransmiţător), cuprinzând o porţiune presinaptică, o porţiune
postsinaptică şi spaţiul dintre ele numit fantă sinaptică. Sensul de
transmitere a impulsului este unidirecţional. Când impulsul nervos ajunge la
nivelul butonilor terminali, veziculele cu mediatori chimici încep să se apropie
de membrana presinaptică. În urma procesului de exocitoză, membrana
veziculei cu mediator chimic se încorporează în membrane presinaptică, ceea
ce are ca efect descărcarea în cuante a întregului conţinut din veziculă în
fanta sinaptică. Declanşarea potenţialului postsinaptic excitator sau inhibitor
depinde de receptorii membranari, nu de neurotransmiţatori. Dacă unul sau
mai mulţi neuroni presinaptici descarcă alternative (la nivelul membrane
postsinaptice) la intervale mici, potenţiale postsinaptice excitatorii,
acestea, ajunse înregiunea iniţială a axonului (con axonal), prin sumaţie
temporală pot determina formarea unui potenţial de acţiune.Dacă mai mulţi
neuroni descarcă simultan (la nivelul membranei postsinaptice) potenţiale
postsinaptice excitatorii, acestea, ajunse în regiunea iniţială a axonului (con
axonal), prin sumaţie spaţială pot determina formarea unui potenţial de
acţiune. Se observă că potenţialul de acţiune nu i-a naştere la
nivelul membranei postsinaptice.
 

MEDIATORII SINAPTICI

 Acetilcolina
 Noadrenalina
 Adrenalina

La nivelul plăcii motorii, transmiterea se face similar celei dintre neuroni.

Acetilcolina descarcată în fanta sinaptică de la placa motorie, se fixează
pereceptorii membranei postsinaptice şi determină formarea unui potenţial
local terminal de placă (creşte influxul de Na). Dacă acesta atinge "nivelul
critic", se formează potenţiale de acţiune ce se propagă în lungul
fibrelor musculare.
 Bibliografie
1. Neurobiologie, Aurel Ardeleanu, Arad “Vasile Goldis” University Press, 2010
2. https://askabiologist.asu.edu/anatomia-neuronilor
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron
4. https://www.scribd.com/doc/71972717/NEURONUL
5. https://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/3383-neuronii.html