Sunteți pe pagina 1din 1

Caracterizarea doamnei Georgescu, din "Tren de plăcere", de I. L.

Caragiale

Madam Georgescu este unul dintre personajele schiţei Tren de plăcere, de I. L.


Caragiale. Împreună cu soţul, Mihalache, fiul, Ionel şi mama, cucoana Anica, pleacă să se
recreeze la Sinaia, la sfârşit de săptămână. Acolo, membrii familiei se rătăcesc unii de
alţii, şi-şi petrec ziua căutându-se reciproc.
După comportament, Georgeştii sunt nişte parveniţi. Ajunşi destul de înstăriţi, ei
păstrează încă reflexele căpătate în mahalaua de unde s-au ridicat. Aspirând la înalta
societate prin aspectul exterior, îşi trădează lipsa de civilizaţie prin vorbe şi
comportament.
Astfel, doamna îşi pregăteşte cu grijă toaleta, neapărat în ton cu moda de la Paris:
bluza vert-mousse, jupa fraise écrasée, pălăria asortată, umbreluţa roşie, mănuşile albe,
demibotinele de lac cu cataramă, ciorapii de mătase vărgaţi. Asta n-o împiedică să se
comporte ca o ţaţă în tren, zborşindu-se la conductorul care se interesase firesc de vârsta
băieţelului:
- Da! Dar n-a-mplinit patru ani… Nu trebuie să ne-nveţi dumneata regula.
Evident, doamna Miţa minte: Ionel avea deja cinci ani şi ar fi trebuit să posede
bilet. Dar Georgeştii sunt calici şi, dacă pot să ciupă ceva, nu se dau în lături, în ciuda
aerelor de lume bună.
Caracterul de nimic al celor doi soţi reiese şi din felul cum se comportă cu
cucoana Anica. În timp ce ei se deplasează la gară cu o trăsură elegantă, pe bătrână o
trimit cu tramvaiul. În tren, ei stau la clasa I, iar cucoana Anica, la clasa a III-a, cu
bagajele. La Sinaia, ei se pregătesc să se cazeze la hotelul Regal, din centrul oraşului, în
timp ce pe gramam à (aşa-i spune Ionel, de la grand-maman), o trimit (încărcată cu
bagaje) la un hotel ieftin de lângă gară.
Caragiale o individualizează pe doamna Georgescu în raport cu soţul ei, presărând
ici-acolo aluzii foarte subtile că dumneaei ar fi preferat să-şi petreacă timpul, nu cu soţul
şi familia ei, ci cu locotenentul Mişu, acesta fiind motivul pentru care nu poate fi găsită
cu niciun chip. ( De fapt, la Sinaia, ea dispare pentru cititor, doar se vorbeşte despre ea. )
Noaptea, în timp ce dl Georgescu doarme, obosit după îndelungile preumblări prin Sinaia
în căutarea consoartei sale, aceasta se distrează în compania unui grup de prieteni, - din
care face parte şi locotenentul - până la cinci dimineaţa.
Ajunsă înapoi la Bucureşti, madam Georgescu se destăinuie mamei sale,
spunându-i ce mult i-a plăcut la Sinaia, cât de fermecată a fost de plimbarea sub lună, cu
trăsurile la pas, acompaniată, pe de o parte, de susurul apei de munte şi, pe de alta, de
cântecul lăutarilor şi al dlui locotenent Mişu:
-Ah! Mamiţo! Menuetul lui Pederaski…mă-nnebunesc!
Amestecul grotesc de lună, susur de ape, trăsuri cu lăutari şi menuet cântat din
gură, precum şi pocirea ( trivial – sexuală ) a numelui compozitorului Paderewsky pun în
evidenţă cât se poate de elocvent vulgaritatea şi incultura mahalagioaicei cu pretenţii de
doamnă, numită sugestiv Miţa Georgeasca.