MINISTERUL EDUCAŢIEI, ŞTIINŢEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea: Tehnologia Alimentelor
Specialitatea: Tehnologie şi Management în Alimentația Publică

Referat
la disciplina: Marketing

Importanţa
şi sfera studierii pieţei

A efectuat: Studenta gr. TMAP-141fr.

Mușchei Galina

A verificat: dr., conf. univ. Gangan A.

Chișinău, 2017

1
 Cuprins

Introducere _____________________________________________________3
Capitolul I. Piața – parte componentă a structurii mediului de marketing ____ 4
Capitolul II. Elementele de bază ale pieții _____________________________6
Capitolul III. Factorii de evoluție a pieții ______________________________9
Concluzii _______________________________________________________12
Bibliografie _____________________________________________________13

2
 INTRODUCERE
Importanţa pieţei, într-un asemenea mecanism economic derivă din funcţiile pe care ea le
îndeplineşte în economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a condiţiilor concrete
diferite existente în timp sau în spaţiu. În primul rînd, piaţa este cea care realizează contactul
permanent dintre producţie, respectiv dintre producătorii de bunuri şi servicii, pe de o parte, şi
consum, respectiv consumatorii, nevoile şi gusturile acestora, pe de altă parte. Prin acest fapt
piaţa asigură alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor economico - materiale, umane şi
financiare, determinînd deciziile agenţilor economici cu privire la producţie, repartiţie, schimb şi
consum. În al doilea rînd, prin piaţă economia naţională se autoreglează, îşi stabileşte
independent proporţiile şi echilibrele necesare propriei reproduceri. În acest scop, în decursul
veacurilor de constituire şi maturizare ea şi-a format numeroase pîrghii ce acţionează într-o
complexă angrenare (preţ, cerere, profit, concurenţă etc.). În al treilea rînd, piaţa asigură
echilibrul economic pe termen lung, în principal, echilibrul dintre ofertă (producţie) şi cerere
(consum), realizînd ceea ce preconizau încă economiştii clasici — transformarea intereselor
proprii ale indivizilor în cea mai bună opţiune pentru societate — cu privire la utilizarea
resurselor disponibile la un moment dat.
Condiţia fundamentală pentru existenţa şi funcţionarea pieţei este aceea a autonomiei de
decizie a agenţilor economici care apar pe piaţă, autonomie care trebuie privită sub toate cele trei
laturi ale ei: autonomie în ceea ce priveşte dreptul de decizie în alocarea şi utilizarea resurselor
materiale, umane şi financiare, autonomia organizării şi conducerii procesului economic şi
autonomia în ceea ce priveşte modul de valorificare a rezultatelor activităţilor economice.
Garanţia acesteia este oferită de proprietatea privată care poate fi considerată fundamentul
economiei de piaţă, întrucît odată cu aceasta se generează iniţiativa privată, total neîngrădită, şi
apare mecanismul concurenţei ce ordonează agenţii economici printr-o selecţie spontană a valorii
şi a competenţei. Legătura dintre piaţă şi proprietatea privată este, deci, nu ocazională, de
suprafaţă, ci una de esenţă. Aceasta explică, în mare parte, eşecul încercărilor teoretice şi practice
de a face să funcţioneze eficient combinaţii hibride între proprietatea de stat şi piaţă; pe lîngă
mecanisme greoaie de decizie aceste combinaţii nu asigură realmente autonomia de decizie a
unităţilor proprietăţii de stat. Desigur, există, chiar şi în economiile occidentale de piaţa, anumite
sectoare ale economiei aflate în proprietatea statului, această realitate fiind uneori invocată drept
argument în favoarea ideii viabilităţii formelor hibride, piaţă — proprietate de stat.

3
 Capitolul I: PIAȚA – PARTE COMPONENTĂ A STRUCTURII
MEDIULUI DE MARKETING
Abordarea de marketing a pieței pornește de la conținutul ce ia fost atribuit de teoria
economica potrivit caruia piața este o categorie economică a producției de mărfuri în care își
găsește expresia din totalitatea actelor de vînzare - cumpărare privită în unitatea organică cu
relațiile pe care le generează și în conexiune cu spațiul în care se desfășoară. Incontestabil, în
structura mediului de marketing, faţă de care orice firmă se află în relaţii de interdependenţă,
piaţa deţine un loc principal.
În toate acţiunile lor, fie că vorbim de acţiuni strategice sau tactice, firmele folosesc piaţa
ca surse de oportunităţi şi inspiraţie, orice schimbare în configuraţia pieţei obligând firma să
acţioneze. Pe de altă parte, conducerea ştiinţifică a activităţii unei firme implică, la modul
general, un proces decizional neîntrerupt: amploarea şi frecvenţa deciziilor fiind strict
dependente de complexitatea activităţii, de dinamismul mediului la care urmează să se racordeze.
Acesta înseamnă, la rândul ei, că cercetarea şi analizarea pieţei nu trebuie să constituie o
operaţiune ocazională şi sporadică ci mai degrabă o preocupare constanţă şi permanentă pentru
manageri.
Din punctul de vedere al marketingului, prin conceptul de "piaţă" se înţelege ansamblul
(totalitatea) persoanelor, fizice şi juridice, capabile şi doritoare să participe la un schimb care să
le satisfacă o anumită nevoie, dorinţă sau necesitate.
O altă definiţie, mai generală, priveşte piaţa ca fiind "totalitatea producătorilor,
ofertanţilor vânzătorilor, cumpărătorilor, consumatorilor şi intermediarilor care participă la
schimburi şi tranzacţii de bunuri sau valori".
În sens mai restrâns, prin piaţă se înţelege "totalitatea mărfurilor schimbate sau
tranzacţionate, într-o anumită regiune geografică pe o anumită perioadă, şi care implică minim
două părţi: ofertanţi şi cumpărători".
Prin urmare, conceptul de piaţă presupune automat anumite elemente şi condiţii şi anume:
1. existenţa unor cumpărători cea ce însemnă existenţa unor anumite nevoi au dorinţe
pentru un anumit produs, bun sau serviciu;
2. existenţa unui producător care încercă să producă produsele cerute de consumatori sau
cumpărători;
3. existenţa unor vânzători sau ofertanţi, câte o dată aceştia sunt chiar producătorii, care
încercă a furniza şi oferii spre cumpărare cumpărătorilor bunurile şi serviciile produse de
producători;
4. existenţa unor resurse necesare pentru a obţine bunul sau serviciul dorit, precum şi o
voinţă de a schimba aceste resurse cu acest produs sau serviciu;
4
 5. existenţa unor mecanisme care facilitează schimbul şi tranzacţionarea de produse,
servicii şi valori - mă refer aici la existenţa mecanismelor reale, economice, sociale şi legislative
ce ţin de existenţa şi supravieţuirea unei pieţe ( existenţa mecanismelor care reglează cererea şi
oferta – existenţa concurenţei, existenţa unui grad scăzut de control a pieţei de către diferitele
monopoluri, existenţa unor bariere comerciale şi vamale, impactul politicilor şi intervenţiile
sociale şi economice (fiscale) ale statului, etc.);
6. câteodată, pe piaţă pot apărea încă două categorii de actori şi anume intermediarii şi
speculanţii, actori care folosesc procesul de vânzare şi revânzare speculativă pentru obţinerea
profiturilor.
Din punctul de vedere al clasificării, pieţele pot fi clasificate după mai multe criterii şi
anume:
1. după gradul de întindere a ariei geografice unde se efectuează procesul de tranzacţie.
În acest sens, pieţele pot fi:
a) pieţe locale, pieţe regionale;
b) pieţe interregionale;
c) naţionale;
d) continentale;
e) mondiale.
2. după natura sau tipul tranzacţiei, pieţele pot fi:
a) pieţe comerciale - unde obiectul tranzacţiei dintre ofertant şi cumpărător sunt produsele
şi serviciile;
b) pieţele de muncă - unde obiectul tranzacţiei sunt schimbul de forţe de muncă;
c) pieţe civile - unde obiectul tranzacţie implică o tranzacţie de natură civilă - primirea de
produse şi servicii publice de către cetăţeni sau o comunitate în schimbul unui impozitelor,
taxelor sau amenzilor percepute de către un stat.
3. după tipul de produse tranzacţionate, şi anume:
a) piaţa de produse - tranzacţia se referă la produse tangibile materiale. La rândul ei,
pieţele de produse se împarte în:
- pieţe de produse de larg consum;
- pieţe de produse industriale;
- pieţe de materii prime;
- piaţa titlurilor valorice - achiziţii de titluri de stat, acţiuni şi obligaţiuni alte valori
corporatiste sau necorporatiste.
b) piaţa de servicii - produsele tranzacţionate sunt nemateriale. Aici intră tranzacţiile
legate de diferite servicii: consultanţe, prestare de diferite lucrări, achiziţii.
5
 Trebui să remarcăm faptul că, din punctul de vedere al pieţei, producţia de bunuri şi
servicii apare sub forma ofertei, iar nevoile şi dorinţele consumatorilor apar sub forma cererii,
procesul legal de tranzacţionare între cerere şi ofertă se face prin intermediul actelor de vânzare-
cumpărare.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că întreprinderile sau firmele participă şi ele la
actele şi tranzacţiile de schimb atât în calitate de producător (ofertant), cât şi în calitate de
consumator.

Fig. 3.1 pag 41

În calitatea lor de consumatori, toate firmele intră în relaţii de aprovizionare - logistic,

achiziţionând materii prime, materiale, accesorii, resurse financiare şi umane cu alte firme şi
organizaţii, pentru a produce alte produse şi servicii în scopul de a le vinde şi obţine profit. În
calitate de ofertant, toate firmele intră în relaţii cu diferiţi consumatori. În acest sens, firmele
intră în relaţii de vânzare şi desfacere (distribuţie) cu diferiţi beneficiari, clienţi sau consumatori.
De asemenea, firmele pot intra în relaţii de colaborare atât cu alte firme, cât şi cu diferite
persoane fizice. În acest sens, relaţiile de colaborare privesc relaţii de consultanţă, informaţii sau
prestări de alte servicii care sunt indispensabile firmelor pentru achiziţia de materiale şi materii
prime, organizarea procesului şi al activităţilor sau vânzarea produselor finite clienţilor.
Prin urmare, reamintim faptul că studiul pieţei, cercetarea şi investigarea acesteia, analiza
factorilor de influenţă privitor la piaţă trebuie să aibă un caracter continuu şi sistematic pentru
toate firme care produc şi oferă bunuri şi servicii. Numai în felul acesta firmele pot supravieţui în
mediul extern ei, respectiv pot să îşi maximizeze profitul (profitul privit din perspectiva
diferenţei dintre preţul de vânzare a produselor şi serviciilor furnizate şi preţul cheltuielilor
pricinuite de producerea acestora).

Capitolul II: ELEMENTELE DE BAZĂ ALE PIEȚEI

În viziunea de marketing, orientarea spre exterior a activității oricărei unitati economice,
are în vedere în principal piata, dar nu se va limita doar la aceasta, ci se va extinde asupra
spațiului mult mai larg al mediului economico - social, al ansamblului de condiții care exercită
anumite influențe asupra modului cum se desfășoară relațiile de piață. La rîndul ei, piața este și
ea o componentă (cea mai importantă) a acestui mediu. Astfel, elementele de bază ale pieței sunt:
1. Studierea cererii de mărfuri (servicii) cuprinde: determinarea dimensiunilor şi a
structurii cererii, repartizarea ei în timp şi spaţiu, tendinţele generale şi formele particulare de
manifestare, factorii cauzali şi motivaţionali ai cererii. Investigaţia cuprinde în aria sa pe
6
purtătorul însuşi al cererii (întreprinderi, instituţii, populaţia) pentru a stabili modul de
segmentare a cumpărătorilor, motivaţia şi comportamentul de cumpărare, imaginea produsului,
mărcii şi a întreprinderilor în rândul cumpărătorilor.
2. Studierea ofertei de mărfuri (servicii) include oferta reală şi potenţială pe piaţă
(firmele competitoare), nivelul competitivităţii, raporturile dintre mărfurile şi serviciile care
alcătuiesc oferta (de indiferenţă, asociere şi substituire), nivelul calitativ şi ritmul de înnoire,
durata de “staţionare” a produselor în sfera circulaţiei, “vârsta” lor etc.
3. Studierea preţurilor are aspecte ca: modul de formare a preţurilor, relaţia ofertă
– preţ – cerere, raporturile dintre preţurile diferitelor produse.
4. Studierea reţelei de distribuţie (comerciale) a mărfurilor (serviciilor) cuprinde:
nivelul de dezvoltare a reţelei de distribuţie (comerciale), canalele, intermediarii posibili.
5. Studierea promovării produselor: publicitatea, forme de promovare a
vânzărilor, efectele mijloacelor promoţionale.
Studiile de piaţă pot fi utilizate şi asupra altor probleme care privesc adaptarea
întreprinderii la condiţiile de mediu – legislaţia economică, aspectele de politică economică,
fenomenele conjuncturale etc.
Structura interioara a pietei are un caracter deosebit de complex. Multitudinea
sortimentelor de marfuri care formeaza obiectul actelor de vanzare - cumparare, natura diferita a
partenerilor, conditiile specifice in care se manifesta si se confrunta cererea si oferta, toate aceste
elemente intervin in combinatii diferite, dau pietei imaginea unui conglomerat de subdiviziuni
care poate fi descompus in trepte succesive.
  Structurarea pietei poate fi facuta in functie de obiectul tranzactiilor care se practica pe
piata respectiva. Din acest punct de vedere se defineste:
- piata bunurilor materiale;
- piata serviciilor.
  Piata bunurilor materiale cuprinde:
- piata mijloacelor de productie;
- piata bunurilor de consum.
  Piata mijloacelor de productie prezinta unele caracteristici datorate obiectului actelor de
vanzare-cumparare, naturii vanzatorilor si cumparatorilor. Aceasta piata cunoaste o concentrare
ridicata (datorita numarului limitat de parteneri), o preponderenta a mobilurilor rationale in
manifestarea cererii, o corelatie relativ stransa intre cerere si oferta iar cumparatorii sunt, in cea
mai mare parte, intreprinderile.
Piata bunurilor de consum este mult mai larga, iar subiectii reprezinta o masa anonima de
persoane fizice.
7
 Diferentierea intre cele doua piete in ceea ce priveste obiectul vanzarii si natura
partenerilor, nu este insa categorica; acelasi produs poate fi intalnit, atat ca mijloc de productie
(zaharul, ca materie prima in industria produselor zaharoase), cat si ca bun de consm pentru
populatie (zaharul, ca aliment).
Subdiviziunile mentionate sunt proprii si pietei serviciilor. Se deosebesc deci:
 

- piata serviciilor de productie;
- piata serviciilor de consum.
  Oricare dintre cele patru subdiviziuni ale pietei are, la randul ei, o structura complexa,
fiind alcatuita dintr-un numar ridicat de piete specifice produselor (serviciilor) care o alcatuiesc;
diferentierea operata in structura pietei ajunge pana la piata produsului (serviciului) care se
constituie ca o sfera economica foarte concreta a carei cunoastere prezinta o importanta
deosebita pentru activitatea de marketing.
Nici piata unui produs (serviciu) nu este omogena; si ea are structura sa interna fiind
alcatuita din segmente de piata. Fractionarea pietei are la baza particularitatile in formarea si
manifestarea cererii din partea cumparatorilor, in frevcenta cererii, in nivelul exigentelor pentru
calitatea si structura ofertei, etc.
Conturarea diferitelor segmente particulare ale pietei se realizeaza pe baza unor astfel de
criterii, cum ar fi: natura cumparatorului (persoana fizica sau juridica), nivelul veniturilor,
comportamentul de cumparare etc.
Studiul structurii pietei porneste deci de la imaginea globala a pietei mergand pana la
componentele sale particulare, pana la grade diferite de profunzime in functie de scopul practic
urmarit.
În legatura cu structura pietei, sunt de mentionat, cel putin doua constatari:
- piata este un tot unitar: desi aparent izolate si interdependente, segmentele de piata nu
sunt decat parti interdependente ale unui tot organic;
- structura pietei are un caracter dinamic; pe fondul cresterii generale a dimensiunilor
pietei, au loc ample mutatii in structura acesteia. De exemplu, in urma cu cateva decenii
piata articolelor electrocasnice, mai ales pentru segmentul cumparatorilor rurali, avea o
structura relativ simpla, datorita diversitatii sumare a produselor din aceasta grupa.
Tinand seama de perimetrul in care se desfasoara confruntarea dintre cerere si oferta,
piata cunoaste forme diferite de localizare, densitati geografice diferite si particularitati ale
continutului si modului de realizare a tranzactiilor de piata. Cunoasterea relatiei piata - spatiu
prezinta o importanta deosebita atat pentru producator cat si pentru comert.

8
 Capitolul III: FACTORII DE EVOLUȚIE A PIEȚEI
Factorii de evoluţie a pieţei pot fi grupaţi după mai multe criterii şi anume după
localizarea acţiunii deosebim factori care acţionează:
 asupra cererii
 asupra ofertei
 asupra condiţiilor de confruntare şi realizare a cererii şi ofertei sub forma actelor de
vânzare-cumpărare.
Factorii ofertei de mărfuri se referă la activitatea ramurilor economice (industrie,
agricultură, construcţii, turism, etc.) care alimentează piaţa cu bunuri materiale şi servicii.
Dimensiunile pieţei, lărgirea tranzacţiilor de piaţă depind de volumul producţiei de mărfuri şi al
prestatorilor de servicii, de varietatea sortimentală a produselor şi calitatea lor, de ritmicitatea
prezenţei lor pe piaţă sub formă de ofertă.
Factorii cererii de mărfuri pot fi divizaţi după specificul cererii, după destinaţia
produselor solicitate: pentru producţie sau consumul populaţiei.
Cererea bunurilor şi serviciilor cu destinaţie productivă este condiţionată de capacitatea
de producţie existentă şi de gradul de utilizare a lor, de nivelul tehnicii şi al tehnologiilor, de
volumul construcţiilor noilor obiective economico-sociale etc.
Cererea de mărfuri a populaţiei este condiţionată de mărimea şi structurile populaţiei, de
factorii economici, sociali, culturali etc. (gradul de ocupaţie a forţelor de muncă, rata şomajului,
nivelul salariilor, sistemul protecţiei sociale, rata inflaţiei etc.).
Factorii ce determină cadrul manifestării cererii şi ofertei de mărfuri sunt:
 nivelul de dezvoltare,
 structura şi amplasarea aparatului de distribuţie (reţeaua comercială, de unităţi
prestatoare de servicii),
 calitatea infrastructurii economice (transportul, telecomunicaţiile etc.),
 nivelul competiţiei,
 sistemul legislativ,
 circulaţia monetară etc.
Factorii evolutiei pietei interne sunt factorii tehnologici economici demografici, culturali
politici, legali si institutionali, naturali si infrastructurali.
Factorii tehnici - influenteaza evolutia pietei prin solutiile tehnice si de inovare mai ales
in industriile de varf.

9
 Factorii economici - cel mai important factor economic este nivelul de dezvoltare
economico-sociala. Acesta este rezultatul actiunii conjugate a efectelor structurii economice
nationale calitatii fortei de munca, nivelul si repartitia veniturilor.
Factorii demografici - cresterea populatiei, mareste baza cererii de marfuri si servicii iar
cresterea populatiei neocupate, someri, casnici duce la micsorarea de bunuri si servicii.
Factorii culturali - isi pun amprenta asupra cererii si ofertei interne si externe prin
valorile culturale si religioase.
Factorii politici legali - prin legislatie si reglementari legale si institutionale se pot
influenta pozitiv sau negativ cererea si oferta de bunuri si servicii.
Factorii naturali - respectiv resursele de materii prime, clima si relieful pot influenta
evolutia pietei.
Factorii infrastructurali - gradul de dezvoltare a acesteia poate influenta pozitiv sau
negativevaluarile pietei. Cuprinde mijloace de transport, telecomunicatii etc.
Factorii de influență asupra pieței
Literatura de specialitate, pe baza cercetarii si generalizarii experientei acumulate in
diverse zone ale lumii, evidentiaza faptul ca in orice analiza referitoare la evolutia pietei este
necesar a supune discutiei urmatoarele aspecte principale, ce se pot constitui in veritabili factori
de influenta ai pietei:
 Productia bunurilor industriale si agricole.
Productia bunurilor industriale, aceasta, in majoritatea tarilor, reprezinta factorul
principal ai evolutiei pietei, determinand volumul ofertei de marfuri, respectiv posibilitatile
satisfacerii cererii consumatorilor si a utilizatorilor finali.
Pe aceeasi linie se situeaza si productia agricola, a carei sporire continua reprezinta o
baza importanta pentru largirea pietei. Contributia agriculturii trebuie analizata, insa, intr-un
context mai larg, care sa aiba in vedere, alaturi de ritmurile privind dezvoltarea de ansamblu,
cresterea ponderii productiei-marfa in cadrul productiei globale agricole, urmare a faptului ca o
parte tot mai mare a produselor agricole ajunge in consum nu in mod direct, ci prin intermediul
pietei, fie in stare naturala, fie dupa ce au suferit un proces de prelucrare industriala.
Importurile de produse, alaturi de productia interna a bunurilor industriale si agricole,
influenteaza piata prin intermediul ofertei de marfuri in ansamblul ofertei, marfurile importate, in
majoritatea tarilor, detin o pondere relativ mai mica in raport cu productia indigena, dar la
anumite produse au o importanta exclusiva (de pilda, la fructele sudice, cafea, condimente in
cadrul ofertei de pe pietele tarilor nordice; autoturisme, in tarile ce nu si-au dezvoltat o asemenea
industrie; echipamentul pentru dotarea centralelor atomoelectrice in marea majoritate a tarilor ce
au trecut la constructia unor asemenea centrale etc. Desi, in ansamblu, importurile au un rol
10
secundar pe piata interna, in comparatie cu productia autohtona, ele se bucura, totusi, de o atentie
deosebita din partea organelor comerciale din toate tarile, aceste importuri contribuind atat la
cresterea fondului de marfuri cat si, in special, la diversificarea si cresterea nivelului calitativ al
ofertei, orice produs procurat prin intermediul importurilor trebuind sa fie competitiv si sa faca
fata unui ridicat nivel de exigente, manifestat cu ocazia perfectarii tranzactiilor comerciale;
 Veniturile banesti ale   populatiei:
Veniturile banesti ale populatiei actioneaza asupra pietei prin intermediul cererii de
marfuri, determinandu-i nivelul si structura cererii si conditionand, in ultima analiza, realizarea
ofertei de marfuri si a relatiilor de piata. Aceasta face ca veniturile banesti sa reprezinte un factor
cu influente constante asupra pietei, actiunea lor complexa exercitandu-se atat ca urmare a
sporirii salariilor si a altor tipuri de venituri (beneficii, dividende etc.), cat si a cresterii
numarului salariatilor sau a diferitelor tipuri de intreprinzatori particulari, in legatura cu
veniturile, ca factor de influenta a evolutiei pietei, este necesar a se sublinia cateva aspecte care
pot deveni elemente de analiza si interpretare.
Reducerea treptata a consumului natural sau denaturalizarea consumului reprezinta un alt
fenomen ce se constituie ca factor de influenta a dinamicii pietei. Acest fenomen, propriu
dezvoltarii economice contemporane, evidentiaza indeosebi legatura dintre evolutia pietei si cea
a consumului populatiei.
Cresterea continua a capacitatii pietei presupune o crestere corespunzatoare a
consumului, raportul fiind direct proportional pentru produsele ce formeaza obiectul actelor de
vanzare-cumparare.
Denaturalizarea consumului este, la randul sau, sub influenta a o serie de factori cum ar
fi:
 dezvoltarea si modernizarea agriculturii,
 schimbarea structurii populatiei pe categorii sociale,
 amploarea procesului de modernizare si urbanizare a localitatilor,
 dezvoltarea social-generala a satului (modernizarea invatamantului, a retelei de
ocrotire a sanatatii, a activitatii culturale etc.),
 dezvoltarea si modernizarea comertului la sate,
 cresterea ponderii, in cadrul sortimentelor de marfuri desfacute la sate, a produselor cu
un grad ridicat de prelucrare si pregatire pentru consum.
Toate aceste fenomene exercita o puternica influenta asupra procesului de optimizare a
consumului, ceea ce determina o crestere continua a rolului pietei in satisfacerea nevoilor
populatiei.

11
  Ansamblul valorilor social culturale ale populatiei tarii respective.
Repartizarea populatiei pe:
 niveluri de instruire,
  culte religioase si intensitatea practicilor religioase,
 modul de trai, normele si valorile sociale cele mai raspandite sunt fenomene care isi pun
amprenta atat pe consumul populatiei si, implicit, asupra cererii de marfuri cu care
aceasta se adreseaza pietei, cat si asupra practicilor economice ale fiecarei tari.
 O alta categorie de factori de influenta asupra pietei o pot constitui elementele de ordini
legislativ - institutional, nomele juridice si diferitele hotarari guvernamentale:
 reglementari susceptibile de a avea diferite incidente asupra activitatilor desfasurate
de agentii economici in cadrul pietei:
 interdictiile de vanzare a anumitor produse,
 restrictiile privind publicitatea,
 limitarea campului de actiune a unor metode de vanzare sau alegerea canalelor de
distributie, reglementarile de pret etc.;
Aparitia si dezvoltarea celor mai noi tehnologii reprezintă un alt facto important. Noile
tendinte tehnologice se pot materializa, in anumite perioade, in noi structuri de produse ce ar
putea avea diverse incidente asupra pietei prin: eliminari si regrupari de produse in cadrul ofertei
pe diferite piete, prin modificari in tehnologia comerciala si reorganizarea sistemelor de
comercializare a marfurilor.

CONCLUZII
Piața reprezintă o categorie economică specifică producției și schimbului de mărfuri. Ea
are rolul principal în structura mediului extern al oricărei unități economice, fiind element de
referință, sursă de informare, teren de confruntare și de verificare a rezultatelor unităților. Strîns
legate de categoria economică de piață, care într-un sens restrîns înseamnă totalitatea actelor de
vînzare-cumparare desfășurate într-un anumit spațiu, există o serie de alte noțiuni -
cererea și oferta de mărfuri, prețuri -precum și ansamblul factorilor care favorizează confruntarea
cererii cu oferta.
Piața este locul principal în care are loc realizarea valorii de întrebuințare, ca valori de
schimb. Pe piață, brandul se transforma în bani, creînd premisele reluării reproducției lărgite. Pe
piață, nevoile vin pentru a întîlni oferta și pentru a fi satisfacute, de aceea, piața are și
rolul principal în orientarea producției de mărfuri.

12
 BIBLIOGRAFIE
1. Funaru M., Bazele marketingului., Editura C. H. Beck, București, 2013. 223p.
2. Gabor R., Bazele marketingului., Editura ProUniversitaria, București, 2016. 374p.
3. Movileanu P., Teoria economică și doctrine economice., UASM, Chișinău, 2013.
402p.
4. Paddy Hrish, Oameni versus piețe. Economia pe înțelesul tuturor., traducere de
Ciprian Siulea, Polirom, București, 2014. 256p.

13