Sunteți pe pagina 1din 2

Ramesh :

■ studiile privind analiza naturii regimului politic 14 - definit în sens larg ca un mod de
organizare a sistemului politic - erau considerate drept o cale de a înţelege procesul de constituire
a politicii publice. Acestea au indicat faptul că politicile publice variază în funcţie de natura
sistemului politic şi a legăturilor sale cu societatea şi au încercat să analizeze influenţele
exercitate asupra luării deciziilor.
■ studii ce au vizat identificarea mor variabile cauzale în constituirea politicii publice sau ceea
ce au fost denumiţi factori determinanţi, care sunt în mare măsură empirice şi au adesea caracter
cantitativ.
■ studii care se concentrează asupra conţinutului politicilor, dintre care se concentrează ca
importanţă cel întreprins de Theodore Lowi, care a afirmat că natura problemei politice şi căile
menite să o soluţioneze determină de multe ori felul în care politica va fi tratată de sistemul
politic respectiv. Astfel, felul în care politica va fi tratată este determinat de caracterul ei iniţial
reglementator, distributiv, redistributiv sau constitutiv.1 Intr-o direcţie similară se înscrie J.
Wilson, care a afirmat că gradul de concentraţie a costurilor şi beneficiilor politicii conturează
tipul proceselor politice care o vor însoţi.2 La rândul său, Lester Salmon a afirmat că cea mai
bună modalitate de înţelegerea politicii publice este focalizarea atenţiei pe natura uneltelor
instrumentelor politice pe care organele administrative le au la dispoziţie pentru a implementa
politica publică.3
■ studii care se axează asupra impactului politicii publice şi asupra rezultatelor acesteia.
Analizele acestora vizează cercetarea cantitativă a legăturilor dintre anumite programe
guvernamentale şi care folosesc tehnici de deducţie statistică pentru a stabili relaţii cauzale între
diferite tipuri de activităţi întreprinse de organele administrative. Această abordare are însă drept
principală limită faptul că ea furnizează puţine informaţii cu privire la procesul politic care a dus
la aceste rezultate.
Este evident, fără îndoială, faptul că, despre politicile publice s-a scris mult în cadrul
ştiinţei politice şi al celorlalte ştiinţe sociale, însă contrar a ceea ce se poate crede, nici ideea, nici
noţiunea însăşi de politici publice nu au ocupat un loc central în preocupările actuale. Şi, în plus,
având în vedere noile orientări, şi anume tendinţa de a reduce activităţile statului, aceasta a
condus la o diminuare a interesului pentru iniţiativele publice, pe de o parte, şi, pe de altă parte,
la deplasarea preocupărilor mai mult către problema guvernării.
în primul rând, există o serie de opinii divergente. Astfel:
■ unii autori consideră că politicile publice oferă un teren favorabil pentru dialogul între
cercetătorii de diverse specialităţi;
■ alţii percep acest câmp al politicilor publice ca pe un fel de revoluţie a ideilor care sunt
dificil de înţeles. La aceasta a contribuit şi faptul că politologii au exprimat puncte de vedere mai
mult decât formale în cadrul analizei acţiunii guvernamentale.
Diferitele ştiinţe sociale au fost interesate încă de mult de acţiunile publice, unele punând
accentul asupra procesului decizional (policy Sciences), altele studiind mai ales aspectele
economice (policy analysis) precum renumita şcoală „public choice” sau abordarea mai strict
politică, denumită „policy making”.
A

1 Theodore Lowi, „Four Systems of Policy,Politics and Choice”, in Public Administration Review nr. 32 (1972),
pp. 298-310.
2 James Q. Wilson, „The Politics of Regulation”, in J.W. McKie, Social Responsibility and the Business
Predicament, Brookings Institution, Washington, 1974,135-68.
3 Lester M. Salmon, „Rethinking Public Management: Third -Party Govemement and the Changing Forms of
Government Action”, Tn Public Policy 29,3 (1981), 255-75.
In ciuda disputelor referitoare la definirea termenului de politică şi a parametrilor săi,
există câteva caracteristici ale acesteia asupra cărora s-a căzut de acord. In particular este vorba
despre natura interdisciplinară şi importanţa dimensiunilor aplicative ale acesteia. Studiile despre
politicile publice preiau elemente de la mai multe discipline^:
■ ştiinţa politică: preocupată de procesul prin care se iau deciziile privind politicile;
■ administraţia publică: preocupată de rolul birocraţiei în formularea politicii şi
implementarea deciziilor;
■ economia: preocupată de concepte precum: raţionalitatea instrumentală, cost/beneficii;
■ sociologia: preocupată de clasa, statutul şi problemele sociale;
■ psihologia: preocupată de logică,valori şi etică.
Această listă poate fi completată prin includerea altor perspective învecinată cum ar fi:
istoria şi lecţiile politice ale trecutului, antropologia şi importanţa culturii, legile matematicii şi
instrumentele de măsurare şi analiza, ştiinţele naturale etc. Natura interdisciplinară a studiilor
privind politicile poate fi atât un atu, cât şi un dezavantaj din cauza lipsei de hotare şi parametri,
care poate fi sursa unei confuzii şi a lipsei de claritate în dezvoltarea cercetărilor.

S-ar putea să vă placă și