Activitatea documentar-editorială

Încă din anul 1915, Secţia Istoric a demarat redactarea istoricului campaniilor Armatei Române în
Războiul de Independenţă şi în Războiul pentru Întregire (o cronică foarte valoroasă despre Războiul de
Independenţă, existentă deja la M.St.M., a fost capturată de inamic în luna decembrie 1916, cu ocazia
ocupării Capitalei. În aceste circumstanţe, deplângând lipsa unei monografii a participării Armatei
Române la Războiul de Independenţă, s-a constituit, abia în noiembrie 1941, la iniţiativa generalului
Radu R. Rosetti, ministru al Culturii Naţionale şi Cultelor, o comisie desemnată să realizeze o istorie a
participării Armatei Române la războiul ruso-româno-turc din 1877-1878, din compunerea căreia făceau
parte reprezentanţi ai Academiei Române, ai Ministerului de Externe şi ai Serviciului Istoric al M.St.M.46.
Din cauza lipsei fondurilor şi a reeşalonării priorităţilor în cercetarea istorică, comisia, fără a fi reuşit să
dea la tipar măcar o parte din preconizata monografie, şi-a suspendat activitatea, la 26 ianuarie 194847.
În perioada interbelică, specialiştii Serviciului Istoric au realizat numeroase lucrări, studii şi documentare,
printre care reprezentativă rămâne monografia ,,România în războiul mondial 1916-1919”, care a
presupus o activitate laborioasă de documentare. Lucrarea, pe care Nicolae Iorga o aprecia ca fiind „bine
făcută din punct de vedere militar” şi prin intermediul căreia se puteau cunoaşte „toate mişcările de
trupe, toate succesele şi toate neizbânzile”48, a fost astfel structurată: - volumul I: 671 de pagini, cu 42
de anexe, însoţit de un volum de documente de 737 de pagini şi o mapă cu 92 de hărţi şi schiţe; -
volumul II: 885 de pagini, cu 12 anexe, însoţit de un volum de documente de 328 de pagini şi o mapă cu
65 de hărţi şi schiţe. - volumul III, partea I: l 112 de pagini, însoţit de un volum de documente de 498 de
pagini şi o mapă cu 42 de hărţi şi 64 de schiţe. - volumul III, partea a II-a: 906 de pagini, cu 12 anexe,
însoţit de un volum de documente de 475 de pagini şi o mapă cu 43 de hărţi şi schiţe. Primele trei
volume tratau doar perioada august – septembrie 1916. Volumul al IV-lea cuprindea operaţiile din
perioada octombrie – decembrie 1916, volumul al V-lea era dedicat operaţiilor militare de la 1 ianuarie
1917 pe frontul din Moldova până la pacea de la Bucureşti şi unirea Basarabiei cu România, iar volumul
al VI-lea era proiectat să cuprindă operaţiile Armatei Române în Transilvania şi Ungaria (octombrie 1918
- iunie 1920). Primul volum a apărut abia în anul 1934, iar în aprilie 1944 fuseseră publicate doar primele
trei volume (al treilea în două părţi) şi era proiectat să apară volumul al IV-lea. La redactarea acestei
lucrări monumentale, realizată sub coordonarea generalului Grigore Constandache, şeful Serviciului
Istoric în perioada 28 ianuarie 1928 – 31 octombrie 1936 şi ulterior consilier tehnic şi a colonelului
Constantin Drăgănescu, şeful Serviciului Istoric între 1 noiembrie 1938 – 10 februarie 1942, au
contribuit coloneii Epaminonda Arghiropol, Ioanichie Filimon, Ioan P. Georgescu, Marin Manafu şi Victor
Renescu, locotenenţii-colonei Paul Alexiu, Petre Andreescu, Ioan Cristescu, Constantin Drăgănescu,
Romulus Dumitrescu, Carol Franc, Alexandru Ioaniţiu, Scarlat Momiceanu, Ioan Muţiu, Isaia Popa şi Emil
Procopiescu, Nicolae Stătescu şi Nicolae Tretinescu, căpitan-comandorul Preda Fundăţeanu, maiorii
Alexandru Dumitrescu, Gheorghe A. Ionescu şi Vasile P. Nicolau şi căpitanii Ioan Constantinov, Vasile
Garaiac, Traian Lărgeanu şi Vasile Nicolau. Serviciul Istoric s-a preocupat de întocmirea unor cronologii
pentru secţii, servicii, inspectorate şi unităţi şi a asigurat schimbul de documente de arhivă cu armatele
iugoslavă, poloneză, ungară şi cehoslovacă. De asemenea, a selecţionat un volum impresionant de
documente din străinătate prin ataşaţii militari, a identificat şi clasat o cantitate imensă de arhivă
militară găsită în Banat, Transilvania şi Basarabia, a clasat şi păstrat arhiva câtorva comandamente
ruseşti, rămasă la Iaşi şi a tradus foarte multe documente de un real interes istoric. Reprezentanţii
Serviciului Istoric au acordat o atenţie sporită strângerii arhivelor referitoare la români, aflate la Viena şi
a desfăşurat o muncă intensă de recuperare a unor obiecte de interes istoric risipite în lume, precum
două tunuri de cireş care ar fi aparţinut lui Avram Iancu. Iniţial, Serviciul Istoric a depins de şeful M.St.M.
(ulterior, rapoartele curente erau adresate primului sau celui de-al doilea subşef al M.St.M.) şi era
organizat pe trei birouri cu câte patru ofiţeri, doi desenatori, dactilografi şi traducători. Biroul nr. 4 Studii
şi Arhive era mai mare şi gestiona arhiva de la sediul Serviciului, dar şi din teritoriu. În această
componenţă, atribuţiile sale de bază erau: să redacteze istoricul campaniilor Armatei Române, să
redacteze istoricul M.St.M., începând cu anul 1831, prin Biroul 4; să facă studiul critic al campaniilor
pentru a folosi la redactarea doctrinei militare a României. O altă îndatorire a Serviciului a fost să
identifice, să trieze, să adune şi să controleze arhivele armatei, instituţia fiind autorizată să emită ordine,
dispoziţiuni, recomandări şi să dea aviz la proiectele de lege în domeniu. Pe lângă regulamentele
generale, activitatea Serviciului a fost reglementată de „Regulamentul privitor la adunarea şi
conservarea arhivelor armatei” („Monitorul Oficial” nr. 11 din 10 iulie 1933) şi „Regulamentul provizoriu
referitor la arhivele de război şi Registrul Istoric” (Înaltul Decret nr. 944 din 2 aprilie 1934).