Spatiul Rn

Reamintim ca
Rn = {(x1 , x2 , . . . , xn ) : x1 , x2 , . . . , xn ∈ R}

este un spatiu vectorial peste R pentru care adunarea si inmultirea cu scalari sunt definite
prin

(x1 , x2 , . . . , xn ) + (y1 , y2 , . . . , yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )

α(x1 , x2 , . . . xn ) = (αx1 , αx2 , . . . , αxn )

Daca n = 2 vom nota un punct curent (x1 , x2 ) cu (x, y) si daca n = 3 vom nota un punct
curent (x1 , x2 , x3 ) cu (x, y, z), adica

R2 = {(x, y) : x, y ∈ R}, R3 = {(x, y, z) : x, y, z ∈ R}

Functia k · k : Rn → [0, +∞) definita prin

q
kxk = x21 + x22 + · · · + xn2 , ∀x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn

este o norma pe Rn , adica are proprietatile

(1) kx + yk ≤ kxk + kyk pentru orice x, y ∈ Rn

(2) kαxk = |α| · kxk pentru orice x ∈ Rn si orice α ∈ R

(3) kxk ≥ 0 pentru orice x ∈ Rn si kxk = 0 ⇔ x = 0Rn

Aceasta norma se numeste norma euclidiana. Functia d : Rn × Rn → [0, +∞) definita

pentru orice doua puncte (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn , (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn prin
p
d(x, y) = kx − yk = (x1 − y1 )2 + · · · (xn − yn )2

este o distanta (metrica) numita distanta sau metrica euclidiana.

Daca a ∈ Rn si r > 0 multimea

B(a, r) = {x ∈ Rn : kx − ak < r}

se numeste bila cu centrul a si raza r. Topologia lui Rn va fi topologia asociata distantei

euclidiene: D ⊂ Rn este deschisa daca si numai daca pentru orice a ∈ D exista r > 0
astfel incat B(a, r) ⊂ D

Exercitiu. Aratati ca B(a, r) este o multime deschisa.

1
Definitie. Spunem ca doua norme k · k si k · k0 pe Rn sunt echivalente daca exista α, β > 0
astfel incat
αkxk ≤ kxk0 ≤ βkxk pentru orice x ∈ Rn

Exercitiu. Aratati ca k · k∞ : Rn → [0, +∞) si k · k1 : Rn → [0, +∞)

kxk∞ = max{|xi | : i = 1, 2, . . . , n} kxk1 = |x1 | + |x1 | + · · · + |xn |

sunt norme pe Rn echivalente cu norma euclidiana. Desenati bila cu centrul in origine si

de raza 1 in cazul celor doua norme.

Propozitie 1. Oricare doua norme pe Rn sunt echivalente.

Demonstratie. Vezi de exemplu N. Boboc -Analiza Matematica II -pag 32.

Observatie. Se poate arata ca daca doua norme pe Rn sunt echivalente atunci ele
genereaza aceeasi topologie. Daca nu se face alta precizare, norma utilizata va fi norma
euclidiana.

Definitie. O aplicatie T : Rn → Rm se numeste liniara daca T (x + y) = T (x) + T (y) si

T (αx) = αT (x), pentru orice α ∈ R, si orice x, y ∈ Rn

Propozitie 2. Daca T : Rn → Rm este o aplicatie liniara atunci T este continua.

Demonstratie. Fie x = x1 e1 + x2 e2 + · · · xn en ∈ Rn . Atunci

n
X
kT (x)k = kx1 T (e1 ) + x2 T (e2 ) + · · · xn T (en )k ≤ |xi |kT (ei )k ≤ M kxk
i=1

unde v
u n
uX
M =t kT (ei )k.
i=1

De aici deducem ca pentru orice x, y ∈ Rn

kT (x − y)k ≤ M · kx − yk

si deci T este uniform continua.

Propozitie 3. Multimea L(Rn , Rm ) a aplicatiilor liniare de la Rn la Rm este un spatiu

vectorial si aplicatia T → kT k

kT k = sup{kT (x)k | kxk ≤ 1} = inf{M ≥ 0 | kT xk ≤ M kxk}

este o norma pe L(Rn , Rm ).

Pentru demonstratie vezi N. Boboc -Analiza Matematica II - pag 34.

2
Derivate partiale. Functii diferentiabile
Pe parcursul intregului curs D va fi o multime deschisa din Rn . Fie f : D → Rm si a ∈ D.
Daca u ∈ Rn este un vector nenul, multimea

{a + tu |t ∈ R} ⊂ Rn

este o dreapta care trece prin a. Deoarece D este deschisa rezulta ca multimea

{t ∈ R : a + tu ∈ D}

este o multime deschisa din R care include un interval deschis centrat in t = 0.

Definitie. Se spune ca f este derivabila dupa vectorul u in punctul a daca exista limita
(in Rm )
f (a + tu) − f (a)
lim
t t→0

Daca acesta limita exista, se numeste derivata partiala dupa vectorul u (sau dupa directia
∂f
u daca u este versor, adica kuk = 1) in punctul a si se noteaza cu ∂u
(a). Daca f are
derivata partiala dupa vectorul u in orice punct x ∈ D functia
∂f
D 3 x 7→ (a)
∂u
∂f
se noteaza cu ∂u
si se numeste derivata lui f dupa vectorul u.

Daca {e1 , e2 , . . . , en } este baza canonica a lui Rn , atunci derivata lui f dupa directia ei ,
∂f ∂f
adica ∂ei
(a) se noteaza cu ∂xi
(a) si se numeste derivata partiala a lui f in raport cu xi in
punctul a.

∂f f (a + tei ) − f (a)
(a) = lim
∂xi t→0 t
f (a1 , . . . , ai−1 , ai + t, ai+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai−1 , ai , ai+1 , . . . , an )
= lim
t→0 t
f (a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai−1 , ai , ai+1 , . . . , an )
= lim
xi →ai x i − ai
∂f
Deci ∂xi
(a) exista daca si numai daca functia

x 7→ f (a1 , . . . , ai−1 , x, ai+1 , . . . , an )

este derivabila in ai . Daca f : D ⊂ R3 → R si (x0 , y0 , z0 ) ∈ D, atunci

∂f f (x, y0 , z0 ) − f (x0 , y0 , z0 )
(x0 , y0 , z0 ) = lim
∂x x→x0 x − x0

3
 ∂f f (x0 , y, z0 ) − f (x0 , y0 , z0 )
(x0 , y0 , z0 ) = lim
∂y y→y0 y − y0
∂f f (x0 , y0 , z) − f (x0 , y0 , z0 )
(x0 , y0 , z0 ) = lim
∂z z→z0 z − z0
cu conditia ca limitele sa existe in R.
2 +yz
Exemplu. f : R3 → R, f (x, y, z) = ex − x2 yz + xy 4 + z 2 .
∂f 2 ∂f 2
(x, y, z) = 2xex +yz − 2xyz + y 4 (x, y, z) = zex +yz − x2 z + 4xy 3
∂x ∂y
∂f 2
(x, y, z) = yex +yz − x2 y + 2z
∂z
Definitie. Fie f : D ⊂ Rn → Rm f = (f1 , f2 , . . . , fm ). Spunem ca f are derivate partiale
∂f ∂f ∂f
in a ∈ D daca exista toate derivatele partiale ∂x1 ,
(a), ∂x2
(a), . . . , ∂xn
(a).

Propozitie 4. Functia f are derivata partiala dupa directia u in punctul a, daca si numai
daca toate functiile f1 , f2 , . . . , fm au derivata dupa directia u in a. In aceasta situatie
 
∂f ∂f1 ∂f2 ∂fm
(a) = (a), (a), . . . , (a) .
∂u ∂u ∂u ∂u

Daca f : D → Rm , atunci f are derivate partiale in a, daca si numai daca functiile

f1 , f2 , . . . , fn au derivate partiale in a. Matricea cu m linii si n coloane
 
∂f1 ∂f1 ∂f1
∂x1
(a) ∂x 2
· · · ∂xn (a)
(a)
 
 
 
 ∂f2 (a) ∂f2 (a) ∂f2
· · · ∂xn (a) 
[df (a)] =  ∂x ∂x2 
 1. .. .. 
 .. . · . 
 
∂fm ∂fm ∂fm
∂x1
(a) ∂x2 (a) · · · ∂xn (a)

se numeste matricea Jacobi asociata functiei f in punctul a. Cand m = n, numarul

D(f1 , f2 , . . . , fn )
Jf (a) = det [df (a)] =
D(x1 , x2 , . . . , xn )
se numeste Jacobianul lui f in punctul a.

Propozitie 5. Fie f : D ⊂ Rn → Rm si a ∈ D. Daca exista doua aplicatii liniare

T, T1 : Rn → Rm astfel incat
f (x) − f (a) − T (x − a) f (x) − f (a) − T1 (x − a)
lim = 0 si lim =0
x→a kx − ak x→a kx − ak

atunci T (x) = T1 (x) pentru orice x ∈ Rn .

4
Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca
T (x − a) − T1 (x − a)
lim = 0. (1)
x→a kx − ak
Fie r > 0 astfel incat B(a, r) ⊂ D si fie x ∈ Rn , x 6= 0. Pentru orice t > 0 astfel incat
tkxk < r, avem a + tx ∈ D si tkxk = k(a + tx) − ak atunci din (1) rezulta ca
T ((a + tx) − a) − T1 ((a + tx) − a)
T (x) − T1 (x) = kxk.
k(a + tx) − ak
si deci
T (x) = T1 (x).

Definitie. Spunem ca f : D ⊂ Rn → Rm este diferentiabila (sau derivabila) in a daca

exista o aplicatie liniara T : Rn → Rm astfel incat
f (x) − f (a) − T (x − a)
lim =0
x→a kx − ak
Daca T exista atunci, din Propozitia 5, este unica, se noteaza cu df (a) si se numeste
diferentiala lui f in a.

Observam ca daca (
f (x)−f (a)−T (x−a)
kx−ak
daca x 6= a
εf (x) =
0 daca x = a
atunci
f (x) = f (a) + T (x − a) + εf (x)kx − ak
unde functia εf este continua in 0 si εf (a) = 0.
Deducem urmatoarea caracterizare echivalenta a diferentiabilitatii.

Propozitie 6. Fie f : D ⊂ Rn → Rm si a ∈ D. Atunci f este diferentiabila in a daca

si numai daca exista o aplicatie liniara T : Rn → Rm si o functie εf : D → Rm cu
proprietatea ca lim εf (x) = εf (a) = 0 astfel incat
x→0

f (x) = f (a) + T (x − a) + εf (x)kx − ak.

Propozitie 7. Daca f : D ⊂ Rn → Rm este diferentiabila in a ∈ D atunci f este continua

in a.

Demonstratie. Deoarece f (x) = f (a) + T (x − a) + εf (x)kx − ak unde T si εf sunt ca in

Propozitia 6, avem

kf (x) − f (a)k ≤ kT k · kx − ak + kεf (x)k · kx − ak,

de unde rezulta ca f este continua in a.

5
Propozitie. Fie f : (a, b) ⊂ R → R si x0 ∈ (a, b) Atunci f este diferentiabila in x0 daca
si numai daca f este derivabila in x0 . In acest caz

df (x0 )(u) = uf 0 (x0 ), u ∈ R.

Demonstratie. Exercitiu!

Propozitie 8. Daca f este diferentiabila in a si u ∈ Rn este un vector nenul atunci exista

∂f
∂u
(a) si
∂f
df (a)(u) = (a)
∂u
Demonstratie. Intrucat f este diferentiabila rezulta ca
f (a + tu) − f (a) − df (a)(tu)
lim =0
t→0 |t|
sau echivalent
f (a + tu) − f (a) − df (a)(tu)
lim = 0,
t→0 t
ceea ce arata ca f are derivata partiala si
∂f f (a + tu) − f (a)
(a) = lim = df (a)(u)
∂u t→0 t
Exemplu. Fie f : R2 → R,
(
x2 y
x6 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
f (x) =
0 (x, y) = (0, 0).

Functia f nu este continua (deci nici diferentiabila) in (0, 0) deoarece daca xn = ( n1 , n13 )
n
atunci f (xn ) = 2
→ ∞. Cu toate acestea f admite derivata partiala dupa orice vector
nenul. Daca u = (u1 , u2 ) este un vector nenul, atunci
u21
(
∂f f (tu1 , tu2 ) − f (0, 0) u2 u2 , u2 6= 0
(0, 0) = lim = lim 4 61 = u2
∂u t→0 t t→0 t u1 + u2
2 0, u2 = 0
∂f
Propozitie 9. Daca f este diferentiabila in a atunci exista ∂xk
(a) pentru orice k ∈
{1, 2, . . . , n} si
∂f ∂f ∂f
df (a)(u1 , u2 , . . . , un ) = (a)u1 + (a)u2 + · · · + (a)un .
∂x1 ∂x2 ∂xn
Demonstratie. Din propozitia anterioara rezulta ca exista
∂f f (a + tek ) − f (a)
(a) = lim = df (a)(ek )
∂xk t→0 t

6
Daca u = (u1 , . . . , un ), u = u1 e1 + u2 e2 + · · · + un en atunci

df (a)(u1 , u2 , . . . , un ) = u1 df (a)(e1 ) + u2 df (a)(e2 ) + · · · + un df (a)(en )

∂f ∂f ∂f
= (a)u1 + (a)u2 + · · · + (a)un .
∂x1 ∂x2 ∂xn
Observatie. Matricea Jacobi [df (a)] asociata functiei f in punctul a este matricea apli-
catiei liniare df (a).

Exemplu. Fie f : R2 → R3 , f (x, y) = (x2 y, 2x + xy + sin y, x + 2y)

∂f ∂f
(x, y) = (2xy, 2 + y, 1), (x, y) = (x2 , x + cos y, 2)
∂x ∂y
 
2xy x2
[df (x, y)] =  2 + y x + cos y 
 

1 2
∂f ∂f
df (1, 0)(u, v) = (1, 0)u + (1, 0)v = (v, 2u + 2v, u + 2v)
∂x ∂y
   
" # 0 1 " # v
u u
[df (1, 0)] · = 2 2 · =  2u + 2v 
   
v v
1 2 u + 2v

Remark 10. Orice functie liniara T : Rn → R este diferentiabila in orice a si

dT (a) = T.

In particular, aplicatiile pri : Rn → R definite prin

pri (u1 , u2 , . . . , un ) = ui , pentru orice (u1 , u2 , . . . , un ) ∈ Rn

sunt liniare, si deci

dpri (a) = pri , pentru orice i = 1, 2, . . . , n.

Introducem notatia
pri = dxi

Cu aceasta notatie, daca f este diferentiabila in a, avem

∂f ∂f ∂f
df (a)(u1 , u2 , . . . , un ) = (a)u1 + (a)u2 + · · · + (a)un
∂x1 ∂x2 ∂xn

7
 ∂f ∂f
= (a)pr1 (u1 , u2 , . . . , un ) + · · · + (a)prn (u1 , u2 , . . . , un )
∂x1 ∂xn
∂f ∂f
= (a)dx1 (u1 , u2 , . . . , un ) + · · · + (a)dxn (u1 , u2 , . . . , un )
∂x1 ∂xn
pentru orice (u1 , u2 , . . . , un ) si deci
∂f ∂f ∂f
df (a) = (a)dx1 + (a)dx2 + · · · + (a)dxn .
∂x1 ∂x2 ∂xn
Daca f : R3 → R, este diferentiabila in (x0 , y0 , z0 ),
∂f ∂f ∂f
df (x0 , y0 , z0 )(u, v, w) = (x0 , y0 , z0 )u + (x0 , y0 , z0 )v + (x0 , y0 , z0 )w
∂x ∂y ∂z
adica
∂f ∂f ∂f
df (x0 , y0 , z0 ) = (x0 , y0 , z0 )dx + (x0 , y0 , z0 )dy + (x0 , y0 , z0 )dz
∂x ∂y ∂z
Teorema 11. Fie D ⊂ Rn o multime deschisa si f : D → Rm cu f = (f1 , f2 , . . . , fm )
unde fi : D → R. Functia f este diferentiabila in a ∈ D daca si numai daca functiile fi
sunt diferentiabile in a si in acest caz

df (a) = (df1 (a), df1 (a), . . . , dfm (a)).

Demonstratie. Exercitiu!

Teorema 12 (Conditie suficienta de diferentiabilitate). Fie D o multime deschisa din

Rn , fie f : D → Rm si a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ D. Daca exista o vecinatate V a lui a
cu proprietatea ca exista toate derivatele partiale in orice punct din V si acestea sunt
continue in a, atunci f este diferentiabila in a si
∂f ∂f ∂f
df (a) = (a)dx1 + (a)dx + · · · + (a)dxn .
∂x1 ∂x2 ∂xn
Demonstratie. Avand in vedere rezultatul anterior, este suficient sa demonstram teorema
pentru cazul m = 1. Fara a restrange generalitatea, putem presupune ca vecinatatea V
lui a este B(a, r) = {x ∈ D : kx − ak < r} bila deschisa cu centrul in a si raza r > 0,
pe care avand in vedere ca D este multime deschisa, o putem considera inclusa in D. Fie
x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ D. Definim functiile g1 , g2 , . . . , gn astfel

g1 : [a1 , x1 ] → R, g1 (t) = f (t, x2 , x3 . . . , xn )

g2 : [a2 , x2 ] → R, g2 (t) = f (a1 , t, x3 , . . . , xn )
····································
gn : [an , xn ] → R, gn (t) = f (a1 , a2 , a3 . . . , t)

8
Atunci n
X
f (x1 , x2 , . . . , xn ) − f (a1 , a2 , . . . , an ) = (gi (xi ) − gi (ai ))
i=1

Fiecare din functiile gi satisface ipotezele teoremei lui Lagrange referitoare la o functie
reala de variabila reala continua pe un compact si derivabila pe interiorul acelui interval.
Prin urmare exista ξi ∈ (xi , ai ) astfel incat

gi (xi ) − gi (ai ) = (xi − ai )gi0 (ξi )

Atunci
∂f
g1 (x1 ) − g1 (a1 ) = (x1 − a1 ) (ξ1 , x2 , x3 , . . . , xn )
∂x1
∂f
g2 (x2 ) − g2 (a2 ) = (x2 − a2 ) (a1 , ξ2 , x3 , . . . , xn )
∂x2
····································
∂f
gn (xn ) − gn (an ) = (xn − an ) (a1 , a2 , a3 , . . . , ξn )
∂xn
Definim aplicatia liniara T : Rn → R prin
n
X ∂f
T (u1 , u2 , . . . , un ) = (a)ui .
i=1
∂x i

Obtinem
f (x) − f (a) − T (x − a)
=
kx − ak
 
x1 − a1 ∂f ∂f
(ξ1 , x2 , x3 , . . . , xn ) − (a1 , x2 , x3 , . . . , xn ) +
kx − ak ∂x1 ∂x1
 
x2 − a2 ∂f ∂f
(a1 , ξ2 , x3 , . . . , xn ) − (x1 , a2 , x3 , . . . , xn ) +
kx − ak ∂x2 ∂x1
····································
 
xn − an ∂f ∂f
(a1 , a2 , a3 , . . . , ξn ) − (a1 , a2 , a3 , . . . , an )
kx − ak ∂xn ∂xn

Deoarece
|xi − ai |
≤ 1, i = 1, 2, . . . , n
kx − ak

9
deducem ca
|f (x) − f (a) − T (x − a)|
≤ (1)
kx − ak
 
 ∂f ∂f 
 ∂x1 (ξ1 , x2 , x3 , . . . , xn ) − ∂x1 (a1 , a2 , a3 , . . . , an ) +
 
 
 ∂f ∂f 
 ∂x2 (a1 , ξ2 , x3 , . . . , xn ) − ∂x1 (a1 , a2 , a3 , . . . , an ) +
 

····································
 
 ∂f ∂f 

 ∂xn (a 1 , a2 , a3 , . . . , ξ n ) − (a 1 , a2 , a3 , . . . , a n )
∂xn 

Deoarece derivatele partiale ale functiei f sunt continue in a, exista limita termenilor din
partea dreapta a inegalitatii (1) pentru x → a si aceasta este egala cu zero. Prin urmare

f (x) − f (a) − T (x − a)
lim =0
x→a kx − ak

Asadar f este diferentiabila in a si

n
X ∂f
df (a) = (a)dxi
i=1
∂xi

Exemplu. Fie f (x, y, z) = xey + xyz + z 2 . Functia f are derivate partiale continue in
raport cu toate variabilele, si deci este diferentiabila in orice punct.
∂f ∂f ∂f
= ey + yz, = xey + xz, = xy + 2z.
∂x ∂y ∂z
Deci
∂f ∂f ∂f
(1, 0, 2) = 1, (1, 0, 2) = 3, (1, 0, 2) = 4
∂x ∂y ∂z
si atunci
∂f ∂f ∂f
df (1, 0, 2) = (1, 0, 2)dx + (1, 0, 2)dy + (1, 0, 2)dz = dx + 3dy + 4dz
∂x ∂y ∂z

Pentru (x, y, z) ∈ R3 avem df (1, 0, 2)(x, y, z) = x + 3y + 4z.

10