DDT

Diclor-Difenil-Tricloretanul denumirea prescurtată DDT este un insecticid care a fost

folosit din anii 1940 ca un toxic de contact. Datorită efectului său eficient în combaterea insectelor
și toxicității reduse față de mamifere ca și costului relativ redus de producere a fost folosit pe
scară largă timp îndelungat. Dezavantajul DDT-ului constă în stabilitatea chimică, remanenței și
efectului de cumulare în sol, alimente și corpul uman. In decursul timpului s-a constat că unele
derivate chimice rezultate prin descompunerea lui cauzează tulburări endocrine, s-a presupus că
ar avea și un efect cancerigen. Toate aceste efecte secundare nedorite au dus în anii 1970 la
interzicerea utilizării DDT-ului în țările industrializate, iar din anul 2004 prin „Convenția de la
Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul pentru agricultură, dar este în continuare folosit
pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de
exemplu malariasau tifosul exantematic.

Istoric
Pentru prima oară DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac Othmar Zeidler.
Efectul său insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul „Paul Hermann Müller” care
primește pentru această descoperire în anul 1948 premiul Nobel în medicină. Firma „J. R. Geigy
AG” unde a lucrat Müller scoate pe piață de DDT-ul sub denumirea comercială „Gesarol” și
„Neocid”. In Germania care era preocupată de combaterea gândacului de Colorado, interesul era
deosebit de mare pentru noul insecticid, astfel a fost solicitat de la firma producătoare o cantitate
de 10.000 tone de Gesarol, ceace depășea posibiltățile de producție a firmei „J. R. Geigy AG”
care va însărcina firma „ Schering AG” de a produce cantitatea necesară de insecticid.

In timpul războiului mondial

La sfârșitul anului 1942 DDT-ul este folosit la combaterea păduchilor la soldați. In anul 1942
Departamentul American pentru Agricultură primește câteva probe de „Gesarol” din Elveția,
pentru încercarea efectului insecticid. Pe la mijlocului anului 1944 în SUA s-a produs ca. lunar
900 de tone DDT pentru armata SUA, cantitatea lunară produsă la sfârșitul războiului mondial
atingând 1350 de tone. DDT-ul era folosit la combaterea păduchilor în timpul epidemiei de tifus
din Neapole (1943-1944) acțiune soldată cu succes. Presa timpului laudă produsul ca „Produsul
Miraculos” în acțiunea de combatere a insectelor vectori de boli. O mare parte din producția
americană de DDT este folosit în Pacificul de Sud în combaterea malariei, insecticidul fiind
pulverizat din avion. De echipamentul unui soldat american care era trimis în Asia de
Sud aparținea și o doză de spray care conținea DDT sau piretrină. La sfârșitul războiului soldații,
persoanele civile și prinzionierii de război au fost supuși unui proces de tratament cu DDT contra
păduchilor.

Agricultură
La data de 1 august 1945 „War Production Board” din SUA admite producerea liberă a DDT-ului,
produs devenit renumit prin rezultatele obținute în combaterea malariei și tifusului din timpul
războiului. FDA „Food and Drug Administration” are unele rezerve cu privire la DDT, fiind deja
stabilit procesul de cumulare al insecticidului în lapte și organismul uman, dar pe atunci FDA nu
era autorizată de a interzice producerea unui produs suspect, dar se stabilește procentul maxim
admis de 7 ppm în alimente. Prețul DDT-ului care era de 1 US-$ / pfund scade ajungând pe la
mijlocul anilor 1950 să fie de numai 0,25 US-$. In anii 1960 DDT-ul era decenii întregi cel mai
folosit insecticid din agricultură, cantitatea utilizată fiind între 0,5 - 35 kg DDT/ha. în regiunile
bântuite de malarie această cantitate era de patru ori mai mare.
 Cloroformul

Cloroformul sau „triclormetanul” este o hidrocarbură clorurată cu formula chimică CHCl3.

Descoperit în 1831 de Justus von Liebig și Eugene Souberain.

Proprietati

Triclormetanul este un lichid incolor, inflamabil cu un miros dulceag. Are o densitate mai mare ca apa,
fiind solubil numai în solvenți organici. Vaporii de cloroform determină prin inhalare pierderea
cunoștinței și reducerea sensibilității la durere. Datorită efectului toxic asupra inimii,ficatului și altor
organe interne, în prezent nu mai este folosit ca narcotic. Se presupune că ar avea și un
efect cancerigen. Cloroformul în prezența oxigenului la lumină se descompune formându-
se fosgen, clor și acid hipocloros (HCl). Cloroformul existent în comerț este un amestec cu 0,5–
1,0 % etanol ca stabilizator.

Obtinere
Pe scară industrială cloroformul se obține prin încălzirea la 400–500 °C a clorului cu metan sau clorură
de metan, având loc o reacție de substituție:

In final rezultă un amestec de cloruri de metan care se separă printr-o distilare fracționată.

Utilizare

Cloroformul este folosit mai ales ca diluant și la producerea Fluorchlorkohlenwasserstoffen

(FCKW) care este răspunzător de formarea golurilor de ozon din straturile superioare
ale atmosferei. Cloroformul deuterizat, (CDCl3), fiind numit cloroform-deuteriu este utilizat
înspectroscopia nucleară (NMR).
 
Freonii si distrugerea stratului de ozon

Freonii sunt substante gazoase, usor inflamabile, inerte din

punct de vedere chimic. Se folosesc ca propulsori de aerosoli, ca
substante frigorifice sisubstante extinctoare, precum si la fabricarea
maselor plastice. Acesta este folosit in industria frigorifica cat si
in unele instalatii anti-incendii. Controversele aparute de-alungul
timpului cuprivire la efectul desera asupra mediului a dus la
interzicerea fabricarii si comercializarii acestuia.Inhalarea
freonului
nu este dăunătoare sau toxică, dar un volummare de freon in spatii
inchise provoaca rapid lipsa de oxigen, ceea ce poateduce la asfixiere!
Aceste proprietati au determinat folosira lor in cantitati
foarte mari in ulimele decenii, ca agenti de racire in frigidere si
in instalatiilede aer conditionat , precum si in compozitia aerosolilor
in flacoane, spray-urifolosite in cosmetica, deodorant,
fixativ pentru par i pentru împrătierea
ș ș
 insecticidelor.Incepand cu anul 1974, mai multi oameni de stiinta,
dintre careamintim pe Molina si Rowland, au aratat ca la Polul Sud si
mai putin la PolulNord a aparut o „gaura” in stratul de ozon, adica
in aceste zone a scazut foartemult concentratia de ozon in stratosfera.
S-a aratat ca la distrugerea stratuluide ozon contribuie avioanele
supersonica prin gazele emanate, precum si uniiprodusi chimici cum
sunt freonii
(CF2Cl2, CFCl3),sintetizati si utilizati ininstalatiile frigorifice sau la
spray-uri. Masuratorile au aratat ca cea mairedusa concentratie de
ozon se observa primavara iar vara, aceasta se refacepartial.Deoarece
activitatile productive prin care se produc agentii chimicicare distrug
stratul de ozon sunt inexistenti la poli, iar avioanele supersonice ratie
de ozon se observa primavara iar vara, aceasta se
refacepartial.Deoarece activitatile productive prin care se produc
agentii chimicicare distrug stratul de ozon sunt inexistenti la poli,
iar avioanele supersonicenu au culoare de zbor in jurul polilor
geografici ai Pamatului, s-a pus problemacauzelor care produc
aceasta „gaura” in stratul de ozon la poli si nu deasupra Americii de
Nord sau deasupra Europei.Marea stabilitate a freonului prezinta si
incoveniente. El seacumuleaza la altitudini cuprinse intre 20-50 km.
  Ozonul este situat în straturile superioare ale atmosferei, joacă rol de
filtru, prin care este împiedicată acţiunea nocivă a razelor ultraviolete
emise de Soare asupra vieţii pe Pământ.Utilizarea diferitelor
substanţe chimice cum ar fi clorofluorocarburi (CFC), hidro-
clorofluorocarburi (HCFC), dar şi compuşi conţinând bromuri, sunt
pricipala cauza a “găurii” din stratul de ozon.
 Datorită inerţiei chimice, activitaţii scăzute, insolubilităţii în apă,
stabilităţii lor, CFC –urile au viata lungă în atmosferă (40 -150 ani)
ceea ce le permite să difuzeze în stratosfera.
 In stratosfera freonii sunt distrusi sub actiunea razelor ultaviolete,
rezulta atomul liber de Cl, care este foarte reactiv determinand
descompunerea ozonului.Clorul rezista in stratosfera peste 100 de ani
ceea ce cauzeaza o distrugere intensa a stratului de ozon.

Ce putem face pentru a evita utilizarea freonilor?

 Eliminarea definitivă a freonilor ar părea o idee buna şi folosirea

tehnologiei care utilizează plasma ca inlocuitor. De exemplu:
 plasma in arc de argon –η =99.9998%;
 plasma cu cuplaj inductiv de frecventa radio - η =99.99%;
 plasma in arc de CO2;
 plasma cu microunde;
 plasma in arc de azot.