Sunteți pe pagina 1din 2

CARACTERISTICILE SOARELUI

(Traducerea și imaginile din C. Donald Ahrens: Meteorology Today)

Soarele este cea mai apropiată stea față de Pământ fiind situată la o distanță de
aproximativ 150 milioane de kilometri. Chiar dacă Pământul primește doar aproximativ
1/2 000 000 000 din energia totală emisă de Soare această energie permite existența vieții.
Această energie primită de la Soare determină intensitatea fotosintezei plantelor și reglează
intensitatea evaporației de pe oceane. Ea încălzește planeta și generează caracteristicile
dinamice ale atmosferei care determină circulația aerului și aspectul vremii din fiecare zi. Fără
energia radiantă a Soarelui, Pământul s-ar răci treptat iar în timp ar fi acoperit de un strat de
gheață. În aceste condiții viața ar fi imposibilă. Din fericire Soarele strălucește de câteva
miliarde de ani și va mai străluci încă, câteva miliarde.
Soarele este un cuptor gigantic. Partea sa centrală este extrem de fierbinte cu o
temperatură estimată a fi în jur de 15 milioane de grade Celsius. În partea centrală, nucleele de
hidrogen (protoni) se ciocnesc cu viteze atât de mari încât fuzionează și formează nuclee de
heliu. Acest proces termonuclear generează o cantitate enormă de energie care ajunge treptat
până la suprafața luminoasă exterioară a Soarelui - fotosfera. Aici temperaturile sunt mai
coborâte decât în interior fiind situate în jur de 6000°C. Un corp cu o astfel de temperatură la
suprafață emite maximul de energie în regiunea vizibilă a spectrului.
Petele întunecate din fotosferă numite pete solare sunt regiuni uriașe mai reci care în
medie, au dimensiuni de cinci ori mai mari decât diametrul Pământului. Deși petele solare nu
sunt încă complet înțelese, ele sunt cunoscute ca fiind regiuni în care există câmpuri magnetice
puternice. Ele sunt ciclice, numărul maxim de pete apărând la aproximativ fiecare 11 ani.
Deasupra fotosferei sunt situate cromosfera și coroana (vezi figura 1).

Figura 1: Diferitele regiuni ale Soarelui

Cromosfera acționează ca o zonă de separație între fotosfera relativ rece (6000°C) și coroana
mult mai caldă (2 000 000°C), care reprezintă stratul cel mai exterior al atmosferei solare.
Coroana solară este vizibilă în timpul eclipselor solare. Ea apare ca un nor pal care înconjoară
Soarele. Deși este mult mai fierbinte decât cromosfera, coroana radiază mult mai puțină energie

1
deoarece densitatea acesteia este extrem de mică. Această atmosferă solară foarte rarefiată se
extinde în spațiu mai multe milioane de kilometri.
Activitatea solară violentă apare ocazional în regiunile cu pete solare. Cele mai
importante din aceste evenimente sunt proeminențele și erupțiile solare. Proeminențele solare
sunt jeturi uriașe de gaz asemănătoare unor nori care adesea pătrund în coroană asemenea unui
arc. Erupțiile solare emit cantități mari de radiație ultravioletă și de particule încărcate cu
energie, în principal protoni și electroni care se deplasează dinspre Soare cu viteze extrem de
mari.
O erupție solară intensă poate perturba câmpul magnetic al Pământului producând o așa-
numită furtună magnetică. Deoarece aceste furtuni pot intensifica proprietățile electrice ale
atmosferei superioare, ele sunt adesea responsabile pentru întreruperi în comunicațiile radio și
prin satelit.