Sunteți pe pagina 1din 45

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Ministerul Agriculturii, Dezvoltarii Regionale si Mediului al Republicii Moldova


Institutia Publica Colegiul Agroindustrial din Rîşcani

RAPORT
privind practica tehnologică I
al elevei Răileanu Vitalina
specialitatea 41630 ,,Merceologie’’
anul de studii II (doi) , grupa E-21/18
la întreprinderea Moldretail Group SRL\ Linella26

Conducătorul practicii:
Volentir Anatolie

Rîşcani 2020

1
Cuprins
Capitolul I- Caracterictica unităţii economice
 Caracteristicile și rolul unității economice în economia de
piață…………………
 Identificarea tipologiilor unităţii economice după
forme…………………………
 Particularităţile constituirii și funcționării unei unităţi economice
din domeniul distribuţiei cu
amânuntul………………………………………………
 Recunoaşterea poziţiei proprii în structura
organizatorică……………………….
 Baza material tehnică a unităților comerciale, nivelul mecanizării
modern……..
 Organizarea instruirii personalului în domeniul protecţiei şi
securității muncii….

Capitolul II- Fluxurile tehnologice în unitățile


comerciale
 Fluxurile de circulaţie într-o unitate economică……………….
 Tipuri de depozite, amplasarea, proiectarea spaţiilor de
depozitare la unitățile comerciale…..
 Spaţiile la nivel de deposit, spaţiul privind recepţia mărfurilor, a
materiilor prime……..
 Spaţiul privind depozitarea, păstrarea, condiţionarea
ambalajelor şi a stocului de marfă……
 Evidenţa şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi,
furnizori, depozite……..
 Spaţiul de contact cu clienţii: raioane, culoare de circulaţie, spaţii
de prezentare, spaţii de aşteptare…….

2
Capitolul III- Atribuţiile şi responsabilităţile
personalului în cadrul unității economice
 Structura personalului în funcţie de: sex, vârstă, pregătire de
specialitate, vechime……………….
 Descrierea capacităţilor de muncă pentru descrierea
profesiei………………..
 Recrutarea şi selecţia resurselor
umane……………………………………..
 Perspectiva profesională şi promovarea resurselor
umane………………….
 Evaluarea activităţii resurselor
umane.....................................................
 Atribuţiile şi responsabilităţile personalului
comercial....................................

Capitolul IV- Procesele de vânzare a mărfurilor în


unitați comercială
 Organizarea procesului de vînzarea în unitățile
comerciale………………………………
 Descrierea sortimentului comercial a mărfurilor din unitățile
comerciale…………………
 Cerinţele către organizarea spaţiului de prezentare a
mărfurilorpe raft, igienizarea rafturilor………………..
 Regulile specifice privind înlocuirea şi restituirea
mărfurilor………………….
 Caracterizarea încăperilor auxiliare pentru porţionarea,
sortarea, ambalarea mărfurilor…………………
 Analizarea respectării Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la
comerţul interior, Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia
consumatorilor în unitățile comerciale…………….

3
Capitolul I
Caracterictica unităţii economice

1.1 Caracteristicile şi rolul unităţii economice în economia pe piaţă

Comerţului îi revine un rol important în structura activităţilor economice,


contribuind la formarea PIB (13%). Situându-se la interfaţa cu consumatorii,
comerţul/comercianţii exercită o influenţă substanţială asupra satisfacerii
necesităţilor de consum ale populaţiei.
Într-un asemenea context, comerţul este apreciat drept ramură care
reflectă, pe de o parte, eficienţa utilizării factorilor de producere şi nivelul de
dezvoltare economică a ţării, iar pe de altă parte, calitatea vieţii populaţiei.
Dezvoltarea economiei concurenţiale favorizează diversificarea formelor de
organizare a comerţului, astfel încât activitatea de comerţ este prestată nu
doar de către întreprinderile specializate în acest domeniu, dar şi de către un
spectru larg de agenţi economici, care-şi desfăşoară activitatea în diverse
domenii, inclusiv industrie, agricultură, prestări servicii etc. Totodată,
amplificarea proceselor de globalizare economică şi comercială, penetrarea
rapidă a TIC moderne în activitatea de comerţ generează dezvoltarea, alături
de comerţul stabil, şi a formelor netradiţionale de comerţ, inclusiv a
comerţului electronic. Printr-o asemenea optică, comerţul a devenit un
domeniu foarte complex, diversificat, cu dimensiuni de amploare, în continuă
schimbare şi reformare.
Un rol important în cadrul sistemelor de distribuţie a mărfurilor revine
comerţului cu amănuntul, care reprezintă o verigă intermediară în fluxul
relaţiilor producător-consumator.
Noţiunea de comerţ cu amănuntul include toate activităţile implicate în
vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii finali, spre
a fi folosite în scopuri personale necomerciale.

Procesele comerţului cu amănuntul

4
Rolul economic al comerţului cu amănuntul se explică prin faptul, că
vânzarea cu amănuntul este indispensabilă în viaţa economică a unei societăţi,
deoarece prin intermediul acestuia, produsele sunt puse la dispoziţia
consumatorilor, acolo unde aceştia se găsesc şi sunt oferite potrivit
posibilităţilor de cumpărare ale acestora.
Un asemenea rol rămâne acelaşi, fie că este vorba de comerţul tradiţional,
realizat prin intermediul micilor magazine cu o suprafaţă redusă, fie că se au
în vedere hipermagazinele, ale căror dimensiuni ating mii de metri pătraţi.

Prin activitatea sa desfăşurată, comerţul cu amănuntul reprezintă o


legătură între consumator şi producător, fie în calitate de verigă
intermediară, fie împreună cu comerţul cu ridicata, ce generează o serie de
funcţii specifice ale acestuia în cadrul circulaţiei mărfurilor.

5
Având în vedere caracteristicile merceologice ale grupelor de mărfuri,
care formează obiectul activităţii comerţului cu amănuntul, literatura de
specialitate grupează activitatea sectorului respective în trei domenii distincte:
comerţ alimentar, comerţ nealimentar şi alimentaţie publică

6
Formele de vânzare reprezintă elementul principal al activităţii comerciale.
Acestora le revine un rol important în ansamblul procesului de vânzare, în
tehnologiile comerciale utilizate şi eforturile investiţionale din partea
întreprinderilor.

O întreprindere este considerată orice activitate ce are ca scop să vândă un


produs sau un serviciu pe piaţă. Astfel, întreprindere poate fi considerată o
uzină, o fabrică, o societate comercială, un magazin, un butic, o consignaţie,
un cabinet medical, o bancă sau un birou notarial.

7
Rolului şi importanţa unitaţii economice în economia de piaţă
 Stimularea creşterii producţiei şi economiei;
 Contribuţia la crearea noilor locuri de muncă;
 Diversificarea produselor şi serviciilor pe piaţă;
 Îmbunătăţirea calităţii produselor şi satisfacerea cererii consumatorilor;
 Autorealizarea diferitor persoane, asigurându-le libertatea economică;
 Creşterea bunăstării populaţiei;
 Direcţie investiţională profitabilă şi iniţiată din sursele proprii;
 Educarea spiritului de întreprinzător;

Compania Linella SRL este o reţea de magazine cu o extindere largă în


Chişinău, cît şi în alte localităţi din ţară: Teleneşti, Glodeni, Bălţi, Drochia,
Rîşcani, etc. Compania a fost fondată în octombrie 2001 de către trei
proaspăt absolvenţi ai ASEM-ului. Primul an a fost marcat de deschiderea
primului magazin, de tip gheretă, cu suprafaţa de 70m2 în sectorul Ciocana.
Cu timpul afacerea a luat amploare datorită gestionării eficiente şi plasării
avantajoase a magazinului, iar fondatorii au început să se gîndească la
extindere, să caute locuri pentru noi magazine şi să studieze o metodă nouă de
organizare a procesului de comerţ şi autodeservire. Ca rezultat, în anul 2004
au fost deschise 3 magazine de tip market. Primul magazin din afara
Chişinăului a fost în 2011, la Teleneşti, iar la sfîrşitul anului 2015 existau deja
în toată ţara 32 de magazine. La împlinirea a 18 ani de la înfiinţare, Linella
ajunge la 100 de magazine, care continuă pînă în prezent valorificarea
investiţiilor şi angajamentul faţă de clienţi.
Moldretail Group SRL este una din filialele companiei Linella deschisă în
2015 în oraşul Rîşcani şi este o unitate de comerţ cu amănuntul în domeniul
comerţului alimentar, o societate cu capital privat, care îndeplineşte
următoarele funcţii: cumpărarea mărfurilor pentru revinderea în cantităţi
mici, satisfacerea necesităţilor de consum a populaţiei şi asigurarea unui înalt
nivel de deservire al cumpărătorilor. Formele de vînzare al interprinderei
sunt: vânzarea în magazin, vânzărea impersonală\autoservirea, vânzărea în
spații medii (supermarkete), vânzărea pe loc, vânzărea către consumatorii
finali, vânzărea en detail şi vânzărea prin rețeaua fixă, stabilă. Linella 26 este
un supermagazin...

8
1.2 Indentificarea tipologiilor unitatii economice dupa forme
Unitatea economică: reprezită o persoană fizică respectiv juridică care
participă la viaţa economică şi au funcţii şi comportamente asemanatoare.
Unităţile economice se clasifică:
1. După forma de proprietate:
 se stat(publică)
 particulară(privat)
 mixtă
Proprietarea - reprezintă o relatie între oameni cu privire la insuşirea
bunurilor existente sau produse de societate. Societaţile comerciale publice
sau private se organizează sau funcţionează in ramuri strategice de
importanţă majoră ale economiei naţionale, ele se mai numesc:
 S.N (societăţi naţionael) Ex:PETROM ;
 C.N(companii naţionale) Ex:E-ON;
 R.A (regi autonomi) Ex:MONITORUL OFICIAL.

2. Dupa modul de asociere:


 SNC-societate in nume colectiv
(Caracteristici):
 număr redus de asociaţi;
 asociaţii raspund nelimitat si solidar pentru obligaţiile sociale;
 asocierea se face pe baza încrederii reciproce.
 SCS-societate comandită simplă
(Caracteristici):
 asociatii se numesc comanditaţi si comanditari ;
Comanditaţii -se asociază la câştig sau la pierdere -răspund nelimitat
si solidari pentru obligaţiile sociale.
Comanditarii -nu participă nemijlocit la activitatea firmei -raspund
numai in limita măririi aportului (contribuţie) la formarea
capitalului social.
 SCA-societate incomandită pe actiuni
( Caracteristici):
 asociatii se numesc comanditaţi si comanditari .
 SA-societate pe acţiuni
(Caracteristici):
 este cea mai importantă formă de organizare a economiei naţionale ;

9
 obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniu social ;
 acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor subscrise.
 SRL-societate cu raspudere limitată
(Caracteristici):
 este cea mai des intalnită formă de organizare a societaţii
comerciale;
 numar limitat de ascociaţi;
 capitalul social este imparţit in parţi;
 sociale raspuderea asociaţilor este limitată la valoarea capitalului
social.
 SRLAU-societate cu răspudere limitată cu asociat unic
3. După forma juridică:
 Societate cu răspundere limitată;
 Societate pe acţiuni;
 Societate în nume colectiv;
 Societate în comandită;
 Înterprindere individuală;
 Cooperativa de producte;
 Cooperativa de întreprinzători.
4. Dupa obiectul de activitate:
 Intreprinderi industriale care au ca obiect de activitate producţia
bunurilor;
 Intreprinderi comerciale care au ca obiect de activitate cumpărarea,
depozitarea si vânzarea mărfurilor;
 Intreprinderi agricole care au ca obiect de activitate productia si
comercializarea produselor agricole;
 Intreprinderi care au ca obiect de activitate construcţiile;
 Intreprinderi care au ca obiect de activitate transportul (mărfurilor,
persoanelor);
 Intreprinderi respectiv societati bancare;
 Intreprinderi respectiv societati de asigurare;
 Alte tipuri de intreprinderi.

5. După structura operativă:


 Cu structura operativă tehologică:
(Caracteristici):
 secţiile sunt organizate pe principiul tehnologic in cazul intreprinderilor
cu producţie de serie mică sau producţie individual;
 se obtine o gamă largă de produse;
 in urma produsului de fabricaţie rezultă semifabricate in fiecare secţie
de bază, produsul finit obţinîndu-se in ultima sectie de bază.

10
 Cu structura operativă pe produs:
(Caracteristici):
 este specifică intreprinderilor care au fiecare sectie de bază specializată
in obţinerea unui singur tip de produs.

 Cu structura operativa mixtă:


(Caracteristici):
 unele sectii de bază sunt organizate pe produs iar altele pe structura
tehnologică.

Unitatea de comerţ Moldretail Group este o societate cu răspundere


limitată, cu o formă de proprietate- privată, cu o formă de organizare-
SRL, obiectul de activitate- cumpărarea, depozitarea şi vînzarea
marfurilor şi cu o structură operativă- de produs.

1.3. Particularităţile constituirii şi funcţionării unei unităţi


economice din domeniul distribuţiei cu amanuntul

Etapele infiinţării unităţii economice

1. Alegerea formei juridice a societăţii.


2. Alegerea si rezervarea denumirii .
3. Alegerea obiectului de activitate potrivit codului CAEN.
4. Verificarea acceptabilităţii numelui şi a emblemei alese la Registul
Comerţului.
5. Întocmirea actului constituitiv al societăţii.
6. Autentificarea actului de constituire a societăţii comerciale.
7. Solicitarea inmatriculării la Registrul Comerţului .
8. Deschiderea contului de VIRAMENT.
9. Societatea comercială are personalitate juridică.
10. Înfiinţarea filialelor.

Documentele necesare infiintarii unei firme

 Rezervarea denumirii firmei;


 Act constitutiv;
 Cazierul fiscal al fiecăruia dintre asociaţi şi/sau administratori;
 Contractul de sediu social, de închiriere sau subinchiriere, de asociere în
participaţiune, contract de leasing imobiliar, contract de comodat, de uz,
uzufruct;

11
 Acordul asociaţiei de proprietari sau locatari- în cazul în care acesta se
impune;
 Acordul vecinilor - în cazul în care acesta se impune;
 Copie Carte de Identitate sau Paşaport ale asociaţiilor şi/sau
administratorilor;
 Specimen de semnătură al administratorului / administratorilor unităţii
economice;
 Declaraţii pe proprie răspundere ale asociatului/asociaţilor sau
administratorului/administratorilor că pot îndeplini calitatea respectivă,
obligatoriu autentificate;
 Împuternicire avocaţială;
 Dovada depunerii capitalului social la o bancă aleasă de către asociaţii
unităţii economice.

Documentele necesare funcţionării unei firme

 Acordul de funcţionare pentru desfăşurarea activităţilor comerciale.


 Acordul de funcţionare şi ocupare a domeniului public.
 Autorizaţie de funcţionare pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie
public.
 Autorizaţie pentru desfăşurarea activităţilor recreative şi distractive.

1.4 Recunoaşterea poziţiei proprii în structura organizatorică

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor


organizatorice (directii, compartimente) si relatiile acestora orientate spre
realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.
În ansamblul ei structura organizatorica are 2 mari parti: structura
functionala (de conducere) şi structura operationala (de productie, conceptie).

Structura functionala reprezinta ansamblul functiilor de conducere si


compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice, comerciale,
administrative, modul de constituire si grupare al acestora si relatiile dintre
ele necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului managerial si a
proceselor de executie.

Structura funcţională permite diversificarea activităţii manageriale după


principiul specializării funcţionale. Esenţa ei constă în delegarea aparatului de
gestiune a executării fiecărei funcţii şi structurizarea ierarhică a
responsabilităţii pentru executarea anumitor funcţii de conducere.

12
Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putând fi
definit prin ansamblul obiectivelor, cu atributiile, sarcinile, competentele si
responsabilitatile asociate, care revin spre exercitare, în mod regulat, unei
persoane angajate în întreprindere.

Sarcina reprezinta un proces de munca simplu sau o componenta de baza a


unui proces de munca complex care prezinta autonomie operational, ea este
efectuata de regula de o singura persoana. Sarcina este componenta cea mai
dinamica a postului, astfel, schimbarile calitative care se manifesta în cadrul
lor determina modificari în structura organizatorica.

Atributia reprezinta ansamblul sarcinilor precis conturate care sunt


executate periodic sau continuu de salariatii ce au cunostinte specifice unui
anumit domeniu si care contribuie la realizarea unor obiective specifice.

Functia reprezinta factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare din


punct de vedere al ariei de cuprindere, autoritatii, responsabilitatii.

Compartimentul reprezinta un grup închegat de persoane reunite sub


aceeasi autoritate ierarhica carora le revin atributii, sarcini cu caracter
permanent, bine precizate.

Relatiile organizatorice sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre


componentele structurii organizatorice instituite prin reglementari oficiale;
ele reflecta complexitatea raporturilor ce se stabilesc între compartimentele
primare (post - functie) si agregate (compartimente ale structurii
organizatorice).

Relaţiile ierarhice sunt reflectate de raporturile de subordonare a tuturor


departamentelor faţă de conducere, de la care primeşte sarcini în
conformitate cu atribuţiile ce le revin prin regulamentul de organizare şi
funcţionare a întreprinderii.

13
Relaţiile funcţionale apar în raporturile dintre departamente, conform
cărora îşi transmit recomandări, prevederi, prescripţii ce asigură înfăptuirea
unei viziuni unitare în abordarea problemelor de piaţă.
Veriga structurala de baza a unei întreprinderi cu profil industrial o
reprezinta sectia de productie, ca unitate determinanta, sub aspect
administrativ în cadrul careia se executa un produs / o parte a acestuia, fie o
parte a procesului tehnologic. În functie de rolul pe care-l au în procesul de
fabricatie a produselor incluse în planul de productie al întreprinderii, sectiile
pot fi:
 Sectii de baza;
 Sectii auxiliare;
 Sectii de servire;
 Sectiile de baza.

Atelierul de productie reprezinta unitatea de productie ce se poate


constitui independent sau în cadrul unei sectii de productie, care reuneste mai
multe locuri de munca la care se executa aceeasi operatie tehnologica sau
toate operatiile necesare unei piese, unei parti componente sau unui produs,
atelierele pot fi organizate pe baza principiului omogenitatii produsului sau a
procesului tehnologic ce se desfasoara în ele.

Locul de munca este veriga primara a structurii de productie si reprezinta


o anumita suprafata de productie, înzestrata cu mijloace de munca si
organizata pentru realizarea unor operatii sau lucrari de catre muncitori sau
grupuri de muncitori.

Organigrama reprezentarea grafica a structurii organizatorice care reda o


parte din componentele structurii organizatorice formale si anume:
 Departamentele, directiile;
 Compartimentele;
 Nivelurile ierarhice;
 Ponderea ierarhica;
 Relatiile organizatorice.
Organigrama este un instrument important folosit în analiza managementului
firmei.

Structura organizatorica formala este constituita potrivit unor norme,


reguli, principii si este instituita prin documente oficiale fiind exponenta a
organizarii structurale.

14
Unitatea de comerţ Linella SRL are o structura organizatorică de tip
funcţională, departamentele sunt organizate după funcţiile întreprinderii şi
obiectul de activitate pentru realizarea obiectivelor propuse, în cadrul
întreprinderii activează aproximativ 400 angajaţi, care sunt repartizaţi în
cadrul următoarelor departamente:

Relaţiile funcţionale în cadrul Linella, sunt prezente între angajaţii tuturor


departamentelor, în limita competenţelor şi responsabilităţilor ce le
îndeplinesc. Relaţiile irarhice sunt prezente între directorii fiecărui
departament funcţional care răspund de activitatea departamentului şi sunt
subordonaţi directorului general , acest tip de organizare structurală
facilitează adaptarea întreprinderii la schimbările mediului extern. Iar
relaţiile de cooperare apar între toate departamentele Linella, în acţiunile de
fundamentare a deciziilor, mai ales în contactele directe şi permanente ce
sunt întreţinute pentru obţinerea informaţiilor necesare înfaptuirii
programelor dar şi pentru acordarea asistenţei de specialitate.

15
În Linella SRL angajaţii sînt încurajaţi de a veni cu noi idei, pe care
managmentul companiei le analizează, implementîndu-le pe cele mai oportune

1.5. Baza material tehnică a unităților comerciale şi nivelul


mecanizării modern

Baza tehnico-materială a comerţului se referă la totalitatea mijloacelor fixe


şi a bunurilor de inventar necesare desfăşurării activităţii comerciale.
Preponderent în comerţ, mijloacele fixe se regăsesc în primele cinci categorii
de mijloace fixe: clădiri, construcţii speciale, maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de
transport;
În comerţ, în cadrul obiectelor de inventar se includ:
 toate instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc la fabricarea
anumitor produse de alimentaţie publică;
 echipamentele de protecţie şi de lucru;
 îmbrăcămintea forţelor de vânzare şi accesoriile de orice fel;
 materialele consumabile şi de uz gospodăresc;
 ambalajele care nu sunt de natura mijloacelor fixe etc..

Baza tehnico-materială a comerţului cu amănuntul cuprinde mobilierul


dintr-un magazin:
 mese, rafturi, poliţe înclinate;
 bare metalice glisante sau pe suporţi cu tambur în cazul ţesăturilor
decorative;
 umeraşe;
 gondole;
 podiumuri;
 suporţi speciali şi cu montanţi;
 combine şi vitrine frigorifice;
 coşuri;
 cutii decorative etc..

Utilajele comerciale destinate prezentării şi desfacerii mărfurilor în


magazine se pot împărţi în următoarele mari grupe:
 utilaje de bază ale sălii de vânzare: utilaje pentru calcul, aparate
pentru încercat şi verificat bunuri (electrocasnice, baterii, becuri),
aparate de măsură, pupitre pentru audiţii muzicale etc.;
 utilaje suplimentare ale săli de vânzare: dispozitive, aparate şi maşini
pentru călcat, cusut şi brodat articole etc.;

16
 utilaje specifice depozitării mărfurilor în cadrul magazinului: rafturi,
suporţi, grătare, platforme, camere frigorifice sau dulapuri frigorifice;
 utilajele sectorului alimentar: vitrine şi combine frigorifice, maşini
pentru tăiat, cântărit, ambalat, marcat etc..

Indicatori economici utilizaţi pentru exprimarea corelaţii bazei tehnico-


materiale cu volumul activităţii economice:
 volumul anual al vânzărilor realizate de către unitatea respectivă;
 volumul vânzărilor din producţia culinară şi alte produse alimentare;
 volumul vânzărilor de băuturi alcoolice;
 volumul vânzărilor realizate prin depozit;
 valoarea stocului maxim;
 valoarea fondurilor fixe ale unităţii comerciale;
 valoarea mobilierului şi utilajului unităţii comerciale;
 numărul locurilor la mese;
 numărul zile de nefuncţionare a unităţii comerciale;
 suprafaţa utilă a unităţii comerciale etc..

Moldretail Group SRL este o unitate de comerţ cu amănuntul în cadrul


căreia este inclus obiectele de inventar (instrumente şi dispozitive special,
echipamente de protecţie şi de lucru, îmbrăcăminte şi accesorii de orice fel
etc.), mobilier (mese, rafturi, poliţe înclinate, combine şi vitrine frigorifice,
coşuri, cutii decorative etc.), aparate şi utilaje comerciale (utilaje pentru
calcul, aparate de măsură, rafturi, platforme, camere frigorifice sau dulapuri
frigorifice, vitrine şi combine frigorifice, maşini pentru tăiat, cântărit,
ambalat, marcat etc.)… . În concluzie unitatea economică Moldretail Group
are un nivel al mecanizării moderne mediu şi o bază tehnico-materială
complexă, care îndeplineşte rolul de a economisi timpul şi de a uşura
activitatea personalului cît şi a cumpărătorului, etc.

1.6. Organizarea instruirii personalului în domeniul protecţiei şi


securității muncii

Sănătate şi Securitate în Muncă- ansamblul de activităţi înstituţionalizate


având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfaşurarea procesului
de muncă, apararea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi
ale altor persoane participante la procesul de muncă.
Lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv
studenţii, elevii in perioda efectuarii stagiului de practică, precum şi ucenicii
sşi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care
prestează activităţi casnice.

17
Instruire - ansamblu de activităţi organizate, parte a pregătirii profesionale
a lucratorilor, care are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor de securitate a muncii şi medicina muncii. Reprezintă
principala măsură organizatorică de prevenire a accidentelor şi
îmbolnavirilor profesionale.

Responsabilităţile conducătorilor locurilor de muncă.


 Efectuarea instruirii la locul de muncă a lucrătorilor;
 Efectuarea instruirii periodice a lucrătorilor;
 Completarea, semnarea şi păstrarea fişelor individuale SSM;
 Testarea modului de însuşire a cunoştinţelor de către personalul din
subordinea direct;
 Punerea la dispoziţia organelor de control a fişelor de instruire;
 În cazul schimbării locului de muncă/ încetării activităţii în cadrul
instituţiei, aceştia vor preda fişele la Compartimentul Sănătatea şi
Securitatea Muncii.

Responsabilităţile şefilor ierarhici ai conducătorilor locurilor de muncă


 Verificarea cunoştinţelor însuşite de persoana supusă instruirii la locul
de muncă şi semnarea fişei individuale SSM;
 Verificarea prin sondaj a instruirii periodice şi semnarea fişelor
individuale SSM ale persoanelor verificate.

Responsabilităţile personalului de execuţie.


 Însuşirea şi respectarea instrucţiunilor SSM conform celor prezentate
în cadrul instruirii;
 Semnarea fişelor individuale SSM.

Responsabilităţile compartimentului Resurse Umane.


 Informarea Compartimentul Sănătatea şi Securitatea Muncii privind
noii angajaţi precum şi a transferurilor în cadrul instituţiei;
 Salariaţilor cărora le încetează raporturile de muncă cu instituţia, nu le
va fi predată adeverinţa de vechime, până când aceştia nu predau fişa
individuală de instruire SSM.

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde


trei faze:
 instruirea introductiv generală;
 instruirea la locul de muncă;
 instruirea periodică.

18
Instruirea introductiv-generală.
Se face:
· Noilor angajaţi;
· Persoanelor detaşate de la o unitate exterioară;
 este efectuată de Responsabilul SSM;
 are o durată de 4 ore;
 se efectuează în prima zi de munca în instituţie;
 se efectuează testarea cunoştiinţelor de SSM predate şi studiate;
 se repeta instruirea daca cel supus instruirii nu poate dovedi însuşirea
cunoştinţelor;
 în urma testării se va completa Fişa de instruire individuală privind
securitatea şi sănătatea în muncă cu datele de pe copertă, datele
personale şi rubrica referitoare la instruirea introductiv general şi se va
semna de către cel instruit, de către cel care a efectuat instruirea.

Instruirea la locul de muncă.


 este efectuată de conducătorul direct al locului de muncă respectiv.
 se face după instruirea introductiv generală sau la schimbarea locului
de muncă.
 are o durată de 4 ore.
 se face pe baza prevederilor instrucţiunilor proprii elaborate pentru
locul de muncă şi activitatea pe care o va presta persoana respectivă;
 se finalizează cu verificarea de către şeful ierarhic a cunoştintelor
asimilate de către cel instruit.
 în urma testării se va completa Fişa de instruire individuala privind
securitatea şi sănătatea în muncă la rubrica Instruirea la locul de
munca şi se va semna de către cel instruit, de şeful locului de muncă
care a efectuat instruirea şi acolo unde este cazul de şeful ierarhic al
şefului locului de muncă.

Instruirea periodică.
 se face tuturor salariaţilor şi are drept scop reînprospătarea şi
actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
 se efectuează de către conducătorul locului de muncă;
 se efectuează pe baza unei tematici elaborate de Compartimentul
Sănătatea şi Securitatea Muncii, care va fi păstrată de persoana care
efectuează instruirea;

Regulamentul privind modul de organizare a instruirii in domeniul


protectiei muncii care stabileste modalitatea de organizare a instruirii in
domeniul protectiei muncii,este obligatoriu şi se aplică asupra tuturor

19
unitătilor economice, ministerelor, departamentelor şi altor organe ale
administratiei de stat şi administraţiei publice locale. Prin "unităti
economice" se subinteleg intreprinderile, organizatiile si institutiile de stat si
obstesti, regiile autonome, societătile comerciale, orice alti agenti economici
din sectorul public si privat, inclusiv cu participarea capitalului străin, care
desfăsoară activităti pe teritoriul Republicii Moldova si in care relatiile dintre
patron si angajati se stabilesc in baza contractelor de muncă sau in alte
conditii prevăzute de lege. Instruirea in domeniul protectiei muncii constituie
un ansamblu de activităti cu caracter didactic, prin intermediul căruia se
transmit cunostintele necesare si se verifică însuşirea acestora în scopul
asigurării pregătirii, perfecţionării sau specializării în domeniul protectiei
muncii. Se interzice admiterea la lucru a oricărui angajat fără instruirea
corespunzătoare în domeniul protectiei muncii, instruire efectuată si
consemnată in modul stabilit de prezentul Regulament. Cheltuielile ce tin de
instruire, precum si de asigurarea materială a persoanelor trimise la instruire
cu detasarea din productie, se planifică si se efectuează conform hotăririlor
Guvernului Republicii Moldova nr. 134 din 11 aprilie 1994 "Cu privire la
sistemul de perfectionare si recalificare a cadrelor" si nr. 141 din 18 martie
1993 "Cu privire la unele măsuri suplimentare in vederea recalificării si
perfectionării cadrelor din economia natională".

Capitolul II
Fluxurile tehnologice în unitățile comerciale

2.1. Fluxurile de circulaţie într-o unitate economică


Fluxul cumpărătorilor cuprinde căile de circulaţie ale acestora de la
intrarea în magazin către locurile de vînzare a mărfurilor şi de la acestea la
ieşire. Întrucât este elementul principal de funcţionalitate a magazinului
trebuie să permită accesul comod al cumpărătorilor continuu, fără
fragmentări artificiale sau forţate, fără să stînjeneaseă posibilitatea obţinerii
unei viziuni de ansamblu asupra întregului sortiment de mărfuri expus în sala

20
de vînzare. Realizarea culoarelor de circulaţie a cumpărătorilor poate fi
considerată optimă în condiţiile în care se respectă un paralelism cu sursele de
iluminare în aşa fel încît sursele de lumină să fie stabilite deasupra culoarelor
de trecere, stabilind astfel o marcare indirectă a fluxului şi o iluminare
uniformă a mărfurilor.
Factorii care determină fluxurile clienţilor:
 forma de vânzare practicată;
 mărimea şi forma suprafeţei de vânzare;
 mărimea şi localizarea căilor de circulaţie;
 particularităţile constructive ale magazinului (dispunerea punctelor fixe -
intrări, ieşiri, scări rulante, lifturi);
 dispunerea spaţială a mobilierului comercial în sala de vânzare.

Fluxuri majore de circulaţie a clienţilor într-un magazin cu autoservire


2- orientarea generală a clienţilor în sensul acelor de ceasornic;
3 - ordonarea purtătorilor de mărfuri pe axul de lungime al spaţiului de
vânzare;
5 - orientarea clienţilor în condiţiile existenţei unui număr par de rânduri de
rafturi;
6 - orientarea clienţilor în condiţiile existenţei unui număr impar de rânduri de
rafturi.

Căile de circulaţie sunt în majoritate şi culoarele, destinate efectuării


cumpărăturilor.
Căi de circulaţie:

Principale Secundare Spaţii de


staţionare

-determină direcţiile - stabilesc legături - unde clienţii sunt în


generale ale fluxului de transversale între aşteptare (în faţa
diferite raioane de scărilor rulante, a
cumpărători; 21
vânzare; lifturilor, a caselor de
marcat etc).
Pentru o bună circulaţie în perimetrul unei suprafeţe de vânzare se
proiectează culoare a căror lăţime corespundă dimensiunilor antropometrice ale
clienţilor aflaţi în diverse ipostaze:
 staţionare într-un anumit loc în vederea alegerii unei mărfi;
 mişcare printre purtătorii de marfă;
 aşteptare pentru plata cumpărăturilor la casă.

Lăţimea recomandată pentru culoarele de circulaţie a clienţilor în sala de


vânzare a unui magazin cu autoservire
Magazine cu suprafaţă Magazine cu suprafaţă

Tip culoar de vânzare mai mică sau de vânzare de peste 1.000 mp


egală cu 1.000 mp

Culoar principal 2,00 2,50 ...3,50


Culoar secundar 1,80 2,00 ...2,20
Lăţimea în faţa locurilor 2,50 3,00 ... 3,50
de vânzare individualâ

Lăţimea în faţa casei de 2,50 ... 3,00 3,00..4,50


marcat
Culoar între două 0,60 0,80
case de marcat

Poziţionarea locurilor de intrare - ieşire în /şi din magazin


Numărul şi poziţionarea punctelor de acces al clienţilor în magazin
condiţionează orientarea majoră a fluxului de circulaţie. O soluţie raţională din
acest punct de vedere presupune:
 Orientarea uşilor de intrare direct spre stradă;
 Căi de acces comode, primitoare, dimensionate astfel încât să asigure
circulaţia nestânjenită a clienţilor; de preferat ca pentru intrare şi ieşire să
existe uşi distincte, deşi la magazinele mici nu este posibil acest lucru;

22
 Deschiderea uşilor în sensul fluxului clienţilor, (la magazinele cu autoservire
uşile sunt acţionate de regulă cu celule fotoelectrice ceeace rezolvă implicit
această problemă).
Fluxul de circulaţie a personalului într-o unitate economic este organizat
separate de fluxul cumpărătorilor, dar se suprapune cu fluxul mărfurilor, accesul
personalului se realizează printr-un punct controlat iar circulaţia personalului spre
grupurile sanitare se face pe un circuit secundar.
Fluxul de circulaţie a mărfurilor într-o unitate economică. Procesul
tehnologic al unui magazin este considerat un sistem de activităţi principale şi
secundare desfăşurate simultan sau succesiv.
Procesele secundare se desfăşoară în spaţiile auxiliare ale magazinului şi sunt
reprezentate de activităţi conexe, de susţinere, facilitare a celor din prima
categorie.
Procesele principale se desfăşoară în sala de vînzare şi sunt reprezentate de
toate activităţile care contribuie în mod direct la desfacerea mărfurilor.

PROCESE SECUNDARE PROCESE PRINCIPALE

Recepţia Depozitarea Pregătirea Prezentarea Încasarea


mărfurilor mărfurilor mărfurilor şi vânzarea şi
pentru vânzare mărfurilor eliberarea

Fluxul de circulaţie informaţional într-o unitate economică este un ansamblu


de principii, metode, mijloace şi procedee utilizate într-o unitate pentru
culegerea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea şi\sau transmiterea, analiza şi
valorificarea informaţiilor economice necesare organelor de conducere în
vederea luării deciziilor. Fluxul informaţional poate fi:

23
Culoarele de circulaţie a cumpărătorilor în unitatea de comerţ Moldretail
Group SRL, sunt considerate optime în condiţiile în care se respectă un
paralelism cu sursele de iluminare, încît sursele de lumină sunt stabilite
deasupra culoarelor de trecere, stabilind astfel o marcare indirectă a fluxului
şi o iluminare uniformă a mărfurilor. Spaţiile destinate circulaţiei sunt reali-
zate fără încrucişări şi cu posibilităţi de evacuare rapidă a cumpărătorilor şi
personalului în caz de necesitate. Fluxul de circulaţie a clienţilor, în magazin,
este orientat în condiţiia existenţei unui număr impar de rânduri, de rafturi....

…Amplasarea grupelor de produse este de tip grilă , grupele de produse


sunt expuse liniar, pe culoare principale paralele, întrerupte de culoare
secundare, aşezate perpendicular pe primele, acest tip de amenajare asigură o
exploatare eficientă a magazinului….

24
… Fluxul de circulaţie a personalului şi fluxul mărfurilor se suprapun, dar
sunt organizate separat de fluxul cumpărătorilor, accesul personalului se
realizează printr-un punct controlat şi circulaţia se face pe un circuit secundar,
iar circulaţia mărfurilor se face printr-un circuit de activităţi principale şi
secundare.

2.2. Tipuri de depozite, amplasarea şi proiectarea spaţiilor de


depozitare.
Depozitul este o încăpere special amenajată, în care mărfurile se stochează,
se păstrează şi se pregătesc pentru ulterioara vânzare. În aspect comercial,
noţiunea de depozit presupune o întreprindere în care se realizează operaţiuni
comerciale, tehnologice şi administrative. Existenţa depozitelor este legată de
necesitatea asigurării unui nivel anumit de stocuri de bunuri pentru a asigura
continuitatea procesului de circulaţie a mărfurilor către consumatori.

Rolul important al depozitelor de distribuţie rezultă din următoarele


considerente:
 Întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de
disponibilitate a produselor la locul şi timpul solicitate de către client;
 Depozitele de distribuţie, amplasate corespunzător, diminuează timpul de
livrare;
 Transporturile în cantităţi de masă sunt mai ieftine decât transporturile
mici; expedierea în cantităţi mari se face pe distanţe mari producător-
depozit de distribuţie; expedierea de cantităţi mici poate să se limiteze pe
distanţe mici.
Tipuri de depozite:
a) După tipul mărfurilor depozitate :
- depozite de mărfuri generale (pentru categorii de produsealimentele);
- depozite combinate (sunt destinate pentru mai multe tipuri de mărfuri textile,
încălţăminte, etc.) ;
- depozite mixte (stocarea mai multor categorii de produse) ;
- depozite specializate ( p/u mărfuri care au nevoie de condiții similare de
păstrare);
- depozite strict specializate (p/u cereale, p/u petrol, ,p/u produse chimice, toxice,
frigorifice).
b) După timpul păstrării și rolului îndeplinit:
- depozite de stocare (pe termen lung);
25
- centre de distribuție (păstrare temporară);
- depozite de colectare ;
- depozite de repartizare;
- depozite de tranzit (în gări, porturi).
c) După forma de proprietate:
- depozit privat;
- depozit public;
- depozit contractual.
d) În funcţie de orientarea lor:
- depozite orientate spre producţie (amplasate astfel încât să colecteze mărfurile de
la mai mulţi producători);
- depozite orientate spre clienţi (amplasate astfel încât să alimenteze mai multe
puncte de servire).

Raza de activitate a depozitului coincide, de regulă, cu raza de activitate a


întreprinderii comerciale. Criteriul de bază în amplasarea geografică a unui
depozit îl reprezintă organizarea raţională a vehiculării produselor, care să
conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei mărfurilor.

Amplasarea depozitelor:
a) amplasarea în funcție de piață (această amplasare are următoarele avantaje:
reducerea costurilor de transport; creșterea sortimentului; creșterea
nivelului de servire; reducerea timpului necesar pentru completarea
stocurilor de către companii clienti.);
b) amplasarea în funcție de producție (crearea sortimentului din producțiilie
aceleiași firme);
c) amplasarea intermediară (crearea sortimentului din producțiilie diferitor
firme).
Metode de amplasare a depozitelor:
a) numărul depozitelor:
- un depozit;
- mai multe depozite;
b) caracterul discret al alegerii:
- continue(cea mai buna amplasare într-un spațiu continuu);
26
- discrete (selectarea amplasamentului dintr-o listă de alegeri posibile).
c) gradul de agregare a datelor:
- metode ce utilizează date cu un grad mare de agregare (limitează
amplasamentul la o arie largă, localitate);
- metode ce utilizează date cu un grad mic de agregare (diferențierea între
două amplasamente apropiate, între străzi).
d) orizontul de timp:
-metode statice (statistica, date dintr-un singur an);
- metode dinamice (evoluția indicatorilor pe parcusrul unei perioade mai
mari).
Amenajarea interioară a unui depozit.
În cadrul unui depozit comercial întâlnim un flux comercial compus din
următoarele procese: preluare-recepţie, depozitare-stocare, livrare. În
general, pentru orice suprafaţă comercială care întruneşte atributele unui
depozit, fluxul tehnologic se compune din: intrare– păstrare– depozitare-
stocare– vânzare– livrare. În proiectarea tehnologiei amenajării unui depozit
trebuie să se aibă în vedere ca diferitele operaţii şi procese de bază, necesare
îndeplinirii scopului pentru care a fost creat, să se deruleze într-o înlănţuire
logică în spaţiu şi timp. Organizarea depozitului trebuie astfel făcută încât
cele două circuite, respectiv circuitul de stocaj, constituit din recepţie şi stocaj,
şi circuitul de service, constituit din livrarea mărfurilor, să nu se suprapună.

La amenajarea interioară a unui depozit trebuie cunoscute următoarele


elemente:
 Sistemul constructive al depozitelor: suprafaţă şi înălţime, numărul
nivelurilor pe care se desfăşoară suprafaţa depozitului, dotarea cu rampe
de încărcare – descărcare;
 Condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe
speciale de temperatură şi umiditate, necesitatea accesului pentru controlul
periodic şi efectuarea de operaţii de întreţinere a produselor în timpul
depozitării, asigurarea respectării ordinii primul produs intrat – primul
produs ieşit;
 Modul de ambalare; natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la
stivuire a ambalajelor de transport;
 Tipul de palete folosite.

27
În funcţie de amplasarea principalelor zone recepţie, depozitare, expediţie
există trei variante de flux al mărfurilor într-un depozit:
1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă când zonele de recepţie şi expediţie
sunt paralele, fiind aşezate pe două laturi opuse ale depozitului; - proces
tehnologic liniar;
2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90o, când zonele de recepţie şi
expediţie sunt amplasate perpendicular pe două laturi alăturate ale
depozitului; - proces tehnologic în L;
3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180, când zonele de recepţie sunt
amplasate pe aceeaşi latură a depozitului. – proces tehnologic în U.

Ţinând seama de rol şi destinaţie, suprafaţa totală a oricărui depozit este


formată din:

 suprafaţa pentru păstrarea efectivă a mărfurilor, care are greutatea


specifică cea mai mare în suprafaţa totală a depozitului şi un rol principal
în funcţionarea acestuia;
 suprafaţa auxiliară, menită a deservi operaţiunile adiacentei funcţiei
principale a depozitului, constituită din mai multe încăperi şi spaţii, în care
au loc diferite operaţiuni: dezambalare, recepţionarea mărfurilor,
preambalarea produselor, păstrarea provizorie a mărfurilor respinse la
recepţie, laboratoare de analiză;
 suprafaţa administrativă şi cu caracter social;
 spaţiul de circulaţie – culoare, coridoare, spaţiul ocupat de scări, lift;
 spaţiul ocupat de elementele constructive ale clădirii – stâlpi, coloane de
susţinere, ziduri interioare despărţitoare

Este eficient şi recomandabil ca cea mai mare parte din suprafaţa totală a
construcţiei să fie rezervată încăperilor operative, respectiv între 80-90%.
Din suprafaţa operativă a depozitului se delimitează şi se separă aşa-numita
suprafaţă utilă a depozitului. Ea se compune din: încăperile unde se păstrează
efectiv mărfurile; suprafaţa trecerilor dintre stive, stelaje, respectiv trecerile
pe unde se aduc şi se scot mărfurile din depozit.

Exploatarea raţională a volumului util al depozitelor, reducerea timpului


necesar formării comenzilor, uşurarea muncii salariaţilor, presupune dotarea,
pe de o parte, cu tipuri de mobilier adecvat sistemelor de depozitare moderne,
care au la bază paletizarea şi conteinerizarea mărfurilor, iar, pe de altă parte,
cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizare
proceselor de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite.

28
Depozitul unităţii de comerţ Moldretail Group este de tip combinat ,
asigură păstrarea a mai multor grupe de mărfuri apropiate prin cererea de
consum a populaţiei. Acesta este organizat astfel încât cele două circuite,
respectiv circuitul de stocaj, (constituit din recepţie şi stocaj), şi circuitul de
servire, (constituit din livrarea mărfurilor), nu se suprapun. Fluxul
mărfurilor în depozit este circulaţia în linie dreaptă , zonele de recepţie şi
expediţie sunt paralele şi sunt aşezate pe două laturi opuse numit proces
tehnologic liniar care asigură o liberă circulaţie a mărfurilor. Acesta
îndeplineşte cerinţele speciale de temperatură şi umiditate, cît şi necesitatea
accesului pentru controlul periodic şi efectuarea de operaţii de întreţinere a
produselor în timpul depozitării, şi desigur asigură respectarea ordinului ,,
primul produs intrat – primul produs ieşit,,. Mărfurile în depozit sunt
aranjate conform criteriilor : complementaritatea, compatibilitatea,
popularitatea, mărimea. Are o suprafaţă şi înălţime standardă, cu un singur
nivel pe care se desfăşoară suprafaţa depozitului şi este dotat cu rampă de
încărcare – descărcare. Depozitul este dotat cu mobilier şi utilaje pentu
exploatarea raţională a volumului util al acestuia, reducerea timpului necesar
formării comenzilor, uşurarea muncii salariaţilor, paletizarea şi
conteinerizarea mărfurilor, asigurerea mecanizării şi automatizării proceselor
de muncă efectuate în interior. Suprafaţă utilă a depozitului se compune din:
încăperile unde se păstrează efectiv mărfurile, suprafaţa trecerilor dintre
stive, stelaje, respectiv trecerile pe unde se aduc şi se scot mărfurile din
depozit. Amplasarea acestuia este intermediară - depozitul este poziţionat
între clienţi şi unitate de comerţ, aproximativ în central orşului la o distanţă
standartă de la altă unitate de comerţ concurentă.

2.3. Spaţiile la nivel de depozit: spaţiul privind recepţia mărfurilor,


a materiilor prime;

Prima etapă a procesului depozitar – tehnologic este constituită din


operaţiile de primire şi de recepţie a mărfurilor. Structura acestor operaţii
este diferită şi depinde de locul primirii, tipul mărfurilor şi a mijloacelor de
transport în care acestea au fost livrate la depozit.
Recepţia poate fi definită ca procesul de verificare şi de confruntare a
cantităţii şi calităţii mărfurilor primite cu datele fixate în documentele de
însoţire. Locul recepţiei-poate fi sediul furnizorului sau la sediul
beneficiarului şi se concretizează îmtr-o clauză cintractală.Alegerea locului sa
fie în funcţie de: mărimea lotului cu care urmează să se facă
aprovezionarea,folosirea mijlocului de transport şi a resurselor de
muncă.Autorecepţia-este un procedeu economic prin care se elimină

29
cheltuielile de recepţie.Se foloseşte la verificarea produselor perisabile sau a
celor care au o periodicitate foarte ridicată a livrarilor.

Se interzice livrarea în reţeaua de comerţ a mărfurilor fără documente de


însoţire, care să confirme originea mărfurilor, cantitatea şi calitatea lor,
precum şi fără certificat de conformitate pentru produsele supuse certificării
obligatorii, eliberat în Sistemul Naţional de Certificare.
La recepţionarea mărfurilor se verifică conformitatea lor cu prevederile
documentelor normative, cu datele indicate în marcaj şi în documentele de
însoţire, de transport, care confirmă cantitatea şi calitatea mărfii livrate
precum și cu condiţiile contractului. În cazul în care documentele menţionate
sau unele din ele lipsesc, recepţionarea mărfii nu se efectuează, dacă
contractual nu prevede altceva, se întocmeşte un act, în care se indică
documentele care lipsesc şi care influenţează recepţionarea în continuare a
mărfii după cantitate şi calitate.

30
Recepţia loturilor de mărfuri include efectuarea succesivă a trei categorii de
operaţii de bază:

În principiu, recepţia mărfurilor la depozit constă în identificarea şi


verificarea cantităţii şi a calităţii mărfurilor care intră în gestiunea
depozitelor în conformitate cu prevederile contractelor încheiate cu furnizorii.
În dependenţă de tipul, particularităţile mărfurilor, specificul verificării
conformităţii cantitative şi calitative a acestora, procesul de recepţionare se
poate realiza în câteva etape:

Recepţia primară cantitativă presupune, de regulă, verificarea numărului


de locuri (ambalaje) de mărfuri, iar cea finală - a conformităţii numărului de
unităţi (bucăţi etc.) de mărfuri cu documentele de însoţire.

Recepţia primară calitativă are în vedere examinarea externă a calităţii


produselor (verificarea dacă nu sunt alterate, deteriorate), în cadrul
controlului final al calităţii se prelevează probe, se fac testări de laborator etc.

31
Recepţia mărfurilor şi a materiilor prime în interprinderea Moldretail
Group se efectuează pe rampa depozitului, la recepţionarea acestora se
verifică conformitatea lor cu prevederile documentelor normative, cu datele
indicate în marcaj şi în documentele de însoţire, de transport, care confirmă
cantitatea şi calitatea mărfii livrate precum și cu condiţiile contractului. La
recepţia mărfurilor conform cantităţii se verifică cantitatea reală de mărfuri
(prin cântărire, numărare, măsurare etc.) şi compararea datelor cu cele
indicate în documentul de însoţire (factură). Cantitatea mărfurilor primite se
determină în unităţile de măsură indicate în documentul de însoţire, în cazul
în care expeditorul indică nu numai greutatea mărfurilor, dar şi numărul de
unităţi de ambalaj, la recepţie se verifică ambele: cantitatea mărfurilor şi
numărul ambalajului. Iar la recepţia mărfurilor conform calităţii gestionarul
examinează calitatea reală a mărfurilor şi le compară datele cu indicii de
calitate prevăzuţi în documentele normative (standard, condiţii tehnice,
specificaţii etc.)

2.4. Spaţiul privind depozitarea, păstrarea, condiţionarea


ambalajelor şi a stocului de marfă.

Depozitarea-constă în cumpărarea stocarea prelucrarea şi vinderea


(revinderea) mărfurilor către cei care au nevoie de ele (beneficiarilor). Pentru
că aceasta funcţie să fie îndeplinită este necesar să existe un depozit de
mărfuri. Depozitarea mărfurilor se face în foarte multe puncte pe parcursul
circulatiei mărfurilor

32
- În timpul transportului
- Înăinte de prelucrare (la producator)
- În activitatea comercială înainte de a fi revîndute consumatorului final
- În cazul ăn care benificiarul doreste o cantitate mai mare dîn marfa
respectivă (depozitive de colectare)

Păstrarea mărfurilor începe odată cu finalizarea descărcării şi a procesului


de recepţie conform cantităţii şi calităţii.
Procesul de depozitare cuprinde o serie de operaţii începînd cu pregătirea
depozitelor în scopul recepţiei materialelor şi terminînd cu recepţia
propriuzisă pentru o anumită perioadă, pregătirea pentru eliberarea
materialelor din depozit şi apoi alimentarea locurilor de muncă. O problemă
importantă ce se ridică în activitatea de depozitare este programarea
corespunzătoare a folosirii suprafeţei totale a unui depozit. Pentru aceasta
suprafaţa totală trebue să corespundă standardelor.
Suprafaţa utilă – destinată efectiv depozitării şi care se planifică ţinînd cont
de norma de stoc maxim de depozitată pe 1mp de suprafaţă.
Suprafaţa auxiliară – necesară pentru recepţie care se stabileşte avîndu-se în
vedere cantitatea totală ce urmează a fi recepţionată într-o anumită perioadă
precum şi cantitatea maximă ce poate fi recepţionată sau expediată pe 1mp de
suprafaţă.
Suprafaţa de pregătire – necesară pentru sortarea, tăerea, dezambalarea şi se
determină ţinînd cont de cantitatea totala ce trebue pregătită într-un interval
de timp şi de cantitatea maximă ce poate fi pregătită pe 1mp de suprafaţă.
Unul din obiectivele principale ale întreprinderii de comerţ este asigurarea
continuităţii procesului de vânzare, creşterea continuă a cifrei de afaceri,
asigurarea unui raport optim dintre volumul de vânzări şi nivelul stocurilor
de mărfuri în magazine, stocurile sunt necesare întreprinderilor de comerţ cu
amănuntul pentru satisfacerea neîntreruptă a cererii cumpărătorilor,
asigurarea unui nivel înalt de servire a clientelei comerciale.
În magazine stocurile de mărfuri se divizează în 3 categorii:

33
În procesul de păstrare a mărfurilor în magazine trebuie acordată o atenție
deosebită dotării spaţiului depozitar cu utilaje speciale de păstrare a
34
mărfurilor: stelaje cu poliţe, grătare (carcase), suporturi, palete, containere,
platforme, cisterne, butoaie etc. Utilizarea eficientă a spaţiului depozitar se
poate realize prin implementarea sistemului de paletizare, care este o metodă
modernă de stivuire şi manipulare cu marfă. Spaţiile depozitare în care se
păstrează produsele alimentare trebuie să fie dotate cu instalaţii de aerisire şi
ventilare a aerului, iar pentru cele uşor alterabile – cu camere sau dulapuri
frigorifice.
Păstrarea produselor alimentare reprezintă o etapă importantă în
procesul commercial tehnologic. Ea constituie un proces specific prin care se
asigură menţinerea calităţii produselor la nivelul caracteristicilor de calitate
prescrise, fie în condiţii naturale, fie în condiţii dirijate.
Păstrarea optimă a produselor alimentare se realizează printr-un regim
optim de păstrare, asigurându-se, astfel, diminuarea acţiunii factorilor de
mediu (externi) sau aşa-numitul echilibru între factorii interni ai produsului şi
factorii externi de acţiune. Regimul optim de păstrare se caracterizează prin
valori limitative ale factorilor externi; acestea sunt determinate pe loturi
experimentale, urmărite zilnic sau periodic în dinamica calităţii produsului
până la noncalitate.

Pregătirea mărfurilor în vederea vânzării are menirea de a contribui la


reducerea operaţiilor tehnice în timpul vânzării, la prezentarea mai
atrăgătoare a mărfurilor, creşterea productivităţii muncii, sporirea volumului
vânzărilor. Din punct de vedere tehnic, pregătirea prealabilă a mărfurilor
pentru vânzare include două categorii de operaţii: comune şi specific.

35
Ambalajele reprezintă bunuri care însoţesc mărfurile pe tot parcursul
circulaţiei lor de la producător la consumator, destinate să asigure protecţia
lor în timpul transportării, manipulării, depozitării şi vânzării. Ambalaje
sunt articolele, containerele sau materialele destinate pentru împachetarea,
sau ambalarea mărfurilor. Ambalajul are scopul de a proteja mărfurile de
influenţa dăunătoare a mediului înconjurător asupra calităţii lor şi de a
asigura integritatea ei pe tot parcursul circuitului de la producător până la
consumator.

36
Asigurarea activităţii eficiente a întreprinderilor comerciale impune, în cazul
recepţionării mărfurilor în ambalaje returnabile, să colecteze şi să restituie
ambalajului în adresa producătorilor, furnizorilor, intermediarilor.

Unitatea de comerţ Moldretail Group are drept obiectiv asigurarea


continuităţii procesului de vânzare, creşterea continuă a cifrei de afaceri,
asigurarea unui raport optim dintre volumul de vânzări şi nivelul stocurilor
de mărfuri în magazin, satisfacerea neîntreruptă a cererii cumpărătorilor, şi
asigurarea unui nivel înalt de servire a clientelei comerciale. În magazin
stocurile de mărfuri se divizează în stocuri de garanţie, stocuri curente şi
stocuri de mostre. Spaţiul depozitar este dotat cu utilaje speciale de păstrare a
mărfurilor: stelaje cu poliţe, suporturi, palete, containere, platforme, cisterne,
butoaie etc. Acesta corespunde tuturor condiţiilor de păstrare care menţine
calitatea produselor la nivelul caracteristicilor de calitate prescrise şi este
dotat cu instalaţii de aerisire şi ventilare a aerului, iar pentru marfa uşor
alterabilă – cu cameră şi dulapuri frigorifice. În magazin sunt incluse două
operaţii de condiţionare : prima- operaţia comună a multor mărfuri care
constă în dezambalarea, sortarea şi formarea sortimentului, curăţarea de
praf, etichetarea, expunerea în sala de vînzare etc.; a doua- operaţia specifică
unor grupe de mărfuri care constă în preambalarea mărfurilor, asigurarea
unui aspect omercial corespunzător, asamblarea unor mărfuri tehnice,
încercarea funcţionării unor mărfuri electronice etc. Ambalajele care asigură
protecţia mărfurilor în timpul transportării, manipulării, depozitării şi
vânzării, sunt supuse unor operaţii de curăţare, în timpul recepţiei sau după
recepţie, care corespunde cerinţelor sanitaro-igienice. În incinta interprinderii
ambalajele circulă în sistemul vînzarii-cumpărării (care presupune vînzrea
ambalajului împreună cu marfa) şi în sistemul de restituire obligatorie (care
presupune luarea la evidenţă a ambalajului refolosibil, în cadrul
interprinderii, şi restituirea lui interprinderii producătoare sau furnizatoare,
conform acordului dintre părţi).

37
2.5. Evidenţa şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi,
furnizori, depozite

Ambalaje care circula dupa principiul restituirii sunt: ambalajele pentru


bauturi nealcoolice si pentru care proprietarul acestora este furnizorul de
marfuri. Aceste ambalaje nu sunt facturate clientului (circula pe baza de aviz
de insotire a marfii) si nu se supun taxei pe valoarea adaugata, clientul fiind
obligat sa le restituie. Companiile mari care distribuie bauturi racoritoare in
ambalaje in regim de restituire specifica in partea de jos a facturii intr-un
chenar separat total de plata fara ambalaje, iar cu un rand mai jos: Nota de
decontare/cu total decontare (factura + garantii.). Pentru ambalajele
nerestituite de catre client, furnizorul va intocmi o factura in termen de 5
zile calendaristice de la data comunicarii, în care va inregistra şi TVA
aferenta ambalajelor nerestituite.

Realizarea valorii mărfurilor, respectiv transformarea lor în bani este


condiţionată de păstrarea calităţilor iniţiale ale acestora, reducerea la
maximum a pierderilor în stadiul păstrării sau circulaţiei . Pe lângă scopul
principal de a proteja bunurile şi de a înlesni operaţiunile de manipulare şi
transport, ambalajele îndeplinesc şi o altă funcţie importantă – acea de
prezentare estetică a mărfurilor în vederea comercializării. Deci, ambalajele
sunt mijloacele materiale folosite în scopul protecţiei bunurilor (mărfurilor)
împotriva agenţilor naturali, pentru evitarea deteriorării şi a conservării pe
timpul transportului, a manipulării, depozitării, precum şi menţinerii
proprietăţilor în vederea utilizării lor.
Deoarece ambalajele condiţionează realizarea mărfurilor, tipul lor,
precum şi modalităţile de ambalare sunt prevăzute în contractele de vânzare –
cumpărare încheiate între furnizori şi clienţi.

Marea varietate a ambalajelor şi caracteristicile unora dintre ele, face


necesară clasificarea lor după mai multe criterii şi anume:
1. In funcţie de scopul pe care îl îndeplinesc, modalitatea de facturare şi
respectiv decontare:
 ambalaje de transport, care asigură protecţia mărfurilor pe durata
transportului, depozitării şi manipulării, de regulă facturate distinct;
 ambalaje de livrare utilizate pentru prezentarea si comercializarea
produselor şi mărfurilor, de regulă incluse în preţul mărfii.

38
2. După natura şi modul de circulaţie:
 ambalaje de transport de natura mijloacelor fixe şi a obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată, de exemplu containere butoaie de capacitate
mare, cisterne etc.;
 ambalaje de circulaţie, care se livrează clientului odată cu marfa şi care
nu se pot încadra în prima categorie, de exemplu lăzi, cutii, borcane;
 ambalaje de prezentare (preambalare), care servesc la conservarea şi
prezentarea estetică şi atractivă a unor feluri de mărfuri, precum şi la
realizarea comerţului prin autoservire;
 materiale auxiliare pentru ambalare, cum ar fi pungile, hârtia, cartonul,
sfoara etc., a căror valoare de regulă se cuprinde în cheltuielile
comerciale.
3. După posibilitatea recuperării lor sau posibilităţile de folosire, ambalajele
se grupează în:
 ambalaje recuperabile (refolosibile), care nu se consumă într-un
singur proces de livrare – aprovizionare, ci se pot utiliza până la
completa lor deteriorare;
 ambalaje nerecuperabile (nerefolosibile), care nu se pot folosi
decât o singură dată (cutii metalice de conserve, butelii din plastic,
unele lădiţe, etc.), dar se pot valorifica în calitate de deşeuri.
4. După natura materialului din care sunt confecţionate ambalajele pot fi din
lemn , metale, mase plastice, fire naturale sau sintetice etc. Acest criteriu
determină numărul de cicluri ale ambalajului, precum şi cotele de
restituire.
5. După provenienţa lor ambalajele pot fi:
 indigene
 din import.
În etapa actuală, în ţara noastră se includ în preţul mărfurilor atât
ambalajele care se vând împreună cu marfa cumpărătorului (exemplu:
ambalaje folosite la vânzarea televizoarelor, frigiderelor, maşinilor de spălat,
a unor obiecte de porţelan sau de sticlă etc.), cât şi cele care nu se vând
cumpărătorului şi nici nu se mai pot refolosi pentru ambalarea aceleiaşi mărfi
(lădiţe pentru unt, cutii pentru bomboane, etc.) dar se pot valorifica după
golire.
Operaţiile de livrare respectiv recepţie a ambalajele care însoţesc
mărfurile se consemnează în baza aceloraşi documente primare ca şi
mărfurile: factura fiscală şi factura de expediţie, bon de intrare şi procesul
verbal privind abaterile constatate la recepţie. Documentele centralizatoare
întocmite la recepţie şi pe timpul circulaţiei ambalajelor sunt: raportul de
gestiune, în care se ţine evidenţa valorică separat de mărfuri, şi raportul
privind mişcarea ambalajelor.

Ambalajele goale se pot preda de către unităţile operative ale


întreprinderilor de comerţ la depozit sau depozitul de ambalaje, cu care

39
ocazie se întocmeşte bon de intrare sau se pot restitui direct furnizorilor de la
care au provenit întocmindu-se factura.
Pentru organizarea contabilităţii ambalajelor de transport se foloseşte
funcţia contului 217”Mărfuri” în dezvoltarea cărui de deschid conturi de
gradul II. După conţinutul economic este un cont de active curente, circulante
materiale, iar după funcţia contabilă este un cont de activ. Se debitează cu
valoarea la preţ de înregistrare a ambalajelor intrate in gestiunea unităţii
comerciale şi se creditează cu valoarea de bilanţ a ambalajelor ieşite din
gestiune. Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a
ambalajelor existente in stoc la o dată anumită.

În unitatea de comerţ Moldretail Group informaţiile ce ţin de mişcarea


ambalajelor se generalizează în raportul privind mişcarea ambalajelor,
separat pe fiecare fel de ambalaj. În acest document se cuprind şi date
referitoare la existenţa ambalajelor în stoc la începutul şi sfârşitul perioadei
pentru care s-a întocmit raportul, precum şi cele referitoare la mişcarea lor.
Totodată se prezintă atât date valorice cât şi cantitative. Raportul privind
mişcarea ambalajelor se întocmeşte pentru aceiaşi perioadă cum şi raportul
de gestiune, iar date valorice referitoare la stocurile, intrările şi ieşirile de
ambalaje cuprinse în ambele documente sunt identice. Evidenţa operativă a
ambalajelor se realizează cantitativ cu ajutorul fişei de magazie. Aceasta se
întocmeşte pentru fiecare recepţie, pe fel de ambalaje, la acelaşi preţ unitar.

2.6. Spaţiul de contact cu clienţii : raioane, culoare de circulaţie,


spaţii de prezentare, spaţii de aşteptare.

Încăperea principală a magazinului este sala de vânzăre, unde se


comercializează mărfurile şi se deservesc cumpărătorii - spaţiul de contact cu
cumpărătorii.
Raionul este unitatea de bază folosită pentru gruparea şi prezentarea
mărfurilor.

40
Obiectivele de distribuire pe raioane a sălii de vânzare sunt:

Gruparea mărfurilor în cadrul raioanelor se poate face în funcţie de:


 destinaţie (utilizare) - r. cu articole textile pentru îmbrăcăminte, r. cu
lenjerie de corp, r. cu articole uz gospodăresc şi decorarea locuinţelor, r. cu
articole tricotate pentru îmbrăcăminte, r. cu încălţăminte, etc;
 categoria de clienţi - r. cu articole pentru bărbaţi, femei, copii, nou-născuţi,
elevi, etc;
 materia primă de fabricaţie (după posibilităţi) - r. cu ţesături de bumbac,
lână, mătase, in, cânepă, etc;
 natura cererii- r. cu articole de lux, raioane cu articole de cerere curentă etc.

Raioanele se pot organiza:


 Grupe de mărfuri- (confecţii, tricotaje, încălţăminte, ciorapi, lenjerie,
marochinărie şi alte articole sportive);
 Subgrupe de mărfuri -(încălţăminte cu feţe din piele naturală, încălţăminte
cu feţe din înlocuitori, din piele sintetică şi artificială, încălţăminte din
cauciuc şi mase plastice);
 Articole- (confecţii pentru femei - paltoane, pardesie, jachete, costume,
rochii, sarafane, fuste, bluze, pantaloni, salopete, halate de protecţie şi de
baie);
 Sortimente- (fuste tip jeans, fuste din stofă, fuste-pantalon).

41
Dimensiunea raioanelor depinde de volumul şi structura asortimentului de
mărfuri, de formele de vânzare în interdependenţă cu tipul şi dimensiunile
mobilierului, şi frecvenţa cererii de mărfuri din partea populaţiei.
Dimensionarea raioanelor se poate face pe baza analizei vânzărilor înregistrate
în perioada anterioară sau a rentabilităţii diverselor grupe de mărfuri.

Principiile de bază ale implantării raioanelor:


 adaptarea la constrângerile fizice impuse de construcţia unităţii.
Forma şi dimensiunea magazinului impune anumite tipuri de amplasamente
pentru raioane, este preferabil de a plasa aproape de spaţiul destinat rezervei
de mărfuri raioanele care vând mărfuri de volum mare sau produse cu mare
rotaţie a stocurilor, de asemenea, raioanele care comercializează produse
perisabile vor fi de preferinţă situate în apropierea camerelor frigorifice.
 facilitarea circulaţiei clienţilor în cel mai mare număr posibil de raioane.
Pentru a rentabiliza o suprafaţă de vânzare, trebuie ca schema de implantare
a raioanelor să determine o circulaţie a clienţilor în toată sala, făcându-i să
vadă, pe cât posibil, toate raioanele existente.

Circulaţia orizontală în perimetrul unei suprafeţe de vânzare se realizează


prin proiectarea unor treceri (culoare), a căror lăţime trebuie să corespundă
condiţiilor antropometrice ale clienţilor aflaţi în diferite ipostaze:
 staţionară într-un anumit loc, în vederea alegerea unei mărfi;
 mişcarea printre purtătorii de marfă;
 aşteptarea pentru plata cumpărătorilor la casă.

Suprafeţele pentru circulaţia clienţilor se clasifică în:

42
Culoare destinate efectuării cumpărăturilor (spaţiile de prezentare) sunt
spaţiile de-a lungul mobilierului şi a altor utilaje de vânzare.

Spaţii de staţionare sunt toate spaţiile unde clienţii sunt în aşteptare: în faţa
scărilor rulante, a lifturilor, a caselor de marcat.

În magazinul Moldretail Group, punctele de atracţie cele mai puternice ale


raioanelor, constituie raionul de carne şi preparate din carne şi raionul legume-
fructe, amplasate în aşa fel încât clienţii, îndreptându-se către ele sunt nevoiţi să
traverseze întreaga sala de vânzare, vizualizând întreaga ofertă a magazinului.
Apoi urmează raioanele cu mărfuri de cerere curentă, în aşa fel încât se
realizează un drum dirijat al clientelei pe cât posibil pe ficare culoar de
circulaţie. În ultima etapă sunt raioanele cu articole cumpărate din impuls, în
funcţie de complementaritatea în utilizare sau în imediata vecinătate a unui loc
atractiv.

43
Capitolul III
Atribuţiile şi responsabilităţile personalului în
cadrul unității economice

3.1. Structura personalului în funcţie de: sex, vârstă, pregătire de


specialitate, vechime

În cadrul unităţilor de comerţ cu amănuntul activează următoarele categorii


de personal

Categoriile de angajaţi, numărul personalului, precum şi structura acestuia


pentru o anumită unitate de comerţ depinde de o serie de factori

44
Personalul Linella SRL este structurat pe 4 nivele principale:
1. TOP;
2. Middle;
3. Operaţional;
4. Low.

3.2. Descrierea capacităţilor de muncă pentru descrierea profesiei:


fizice, psihice, intelectuale;

45