Etica este o disciplina intelectuala care se refera disciplinelor umaniste.

Prin etica sau etic se intelege o valoare recunoscuta ca universala sau calitatea unei actiuni de a
fi acceptabila in raport cu anumite valori universale. In limbajul comun, insa etica consta in modalitatea
de rationament asupra legitimitatii actiunii umane, fiind vorba de clasificarea actelor umane – un set de
norme si valori care definesc comportamentele sociale.

Demersul etic se raporteaza la valoarea de bine. Aceasta se prezinta ca un domeniu al reflectiei

avansate, cu caracter tehnic, care nu include domeniul judecatilor despre ce este bine si rau in
comportamentul uman, precum si un set de reguli de comportament, de principii si valori, afirmate
implicit sau explicit, care au drept finalitate nu atat o definitie tehnica a binelui cat mai ales evitarea
practica a raului. De aici si posibila distinctie dintre etica si morala, intelese uneori ca fiind sinonime.
Astefel, prin etica se desemneaza adesea teoria ca atare, in timp ce prin morala este evidentiata reflectia
spontana, anonima, transmisa cultural.

Etica nu este doar o disciplina intelectuala, care se ocupa de probleme de ordin teoretic, ci este
un demers destinat practicii. Punctul sau de plecare este de a prescrie ce este raul si care sunt mijloacele
prin care se evita consecintele acestuia. Etica nu este doar un instrument de analiza. Functionarea
oricarui sistem etic determina functionarea societatii in general.

Astfel, constiinta etica este prezenta in toate raporturile sociale. Este in firea omului de a se
comporta drept (Immanuel Kant), asta insemnand ca omul este bun. Dar, cum se naste raul? Care este
relatia dintre reflectia etico-morala si norme?

Reflectia etica nu ofera un set de reguli universal acceptate. Facultatea de a distinge binele de
rau nu se naste spontan si nici nu se transmite genetic. Dobandita pe cale culturala, prin sistemul
educativ, aceasta trebuie cultivata ca pe o profesie in sine. In acelasi timp etica nu inspira obligatoriu
sisteme normative, dar niciun fel de normativitate nu poate fi conceputa inafara reflectiei etice.
Constiinta etica este cel mai bun mijloc de configurare a unei constiinte de sine ca vocatie si corp
profesional, caci induce profesorii (oamenii) intr-o logica a responsabilitatii sociale.

Istoria eticii nu este foarte bogata, fertila si dinamica precum alte domenii, ea ramanand
dependenta de gandirea a doi filosofi: Aristotel si Immanuel Kant. Se spune ca toate problematizarile
etice s-au revendicat de la contributiile acestora de o maniera sau alta.

Obiectul eticii: incercarea de a defini binele precum si felul in care acesta ar putea sa devina
norma universala a actiunii umane.

Integritate
În cazul integrității, se pune accent mai degrabă pe dezvoltarea caracterului

moral al membrilor unei universități, și nu pe dezvoltarea sistematică a unui cod și a

unei comisii care să monitorizeze respectarea codului. Prin dezvoltarea caracterului

moral se au în vedere valorile sau principiile morale dezirabile pe care membrii unei
comunități și le-ar însuși. Din perspectiva integrității, pentru a diminua fenomenul

plagiatului, studenții și profesorii trebuie să fie onești din punct de vedere intelectual

(se mai utilizează și sintagma de onestitate academică). Adică oamenii vor fi motivați

să nu plagieze și să reacționeze vehement împotriva acestui comportament dacă

sunt onești intelectual.

Implementarea unei strategii instituționale care pune accentul pe integritate

se face, de regulă, din interior. Membrii comunității participă la traininguri de sensibilizare,

dezbat împreună problemele pe care le ridică fenomenul plagiatului și cad de acord

asupra unor soluții care să fie în acord cu valorile morale pe care și le și asumă.

Codul de etica si deontologie profesionala cuprinde ansamblul normelor si caracteristicilor ce

definesc calitatea activitatii profesionale, avand ro,de a servi ca linie de conduita obligatorie a
salariatilor, astfel incat acestia sa desfasoare o activitate competenta si responsabila, in conformitate cu
etica profesiei. Probitatea profesionala reprezinta respectarea tuturor Normelor Deontologice si de
organizare si functionare ale profesiei stabilite prin Regulamentul de Organizare si Functionare , Codul
Etic Deontologic stabilit prin Hotararea Consiliului de Administratie al societatii comerciale.