Socialismul

Definiţie: este ideologia care promovează egalitatea socială prin limitarea proprietăţii
private în folosul statului sau al comunităţii.

Originile socialismului se găsesc în scrierile câtorva gânditori francezi (Saint Simon,

Charles Fourier) şi englezi (Robert Owen) din perioada 1820-1830, care propuneau
construirea unei societăţi în care să existe egalitate perfectă, prin trecerea tuturor
bunurilor în proprietatea unei comunităţi. Aceşti gânditori au fost numiţi socialişti
utopici. Filosoful german Karl Marx a pus bazele, după 1848, a ceea ce s-a
numit socialism ştiinţific (sau marxist), cea mai cunoscută formă de socialism până la
jumătatea secolului XX. Socialismul a apărut ca reacţie la liberalism şi conservatorism,
scopul său fiind îmbunătăţirea vieţii muncitorilor.

Adepţii: în secolul al XIX-lea adepţii au fost muncitorii dar şi câţiva intelectuali

nemulţumiţi de societatea capitalistă.

Principiile socialismului marxist:

 în toate epocile istorice au existat două clase sociale antagonice: deţinătorii

mijloacelor şi forţelor de producţie, numiţi de Marx asupritori, şi cei ce muncesc,
numiţi asupriţi. Între asupritori şi asupriţi a existat o luptă permanentă, luptă de
clasă, care a contribuit la evoluţia istorică a societăţii. În secolul XIX cele două
clase sociale sunt burghezia şi muncitorimea (proletariatul, în limbajul lui Marx).

 statul a fost totdeauna un instrument folosit pentru apărarea clasei exploatatoare.

 când muncitorii, clasa exploatată din societatea capitalistă, îşi vor da seama de
mizeria în care trăiesc şi vor dori să schimbe situaţia, înseamnă că au ajuns
la conştiinţa de clasă. Proletariatul va lua atunci conducerea în urma unei
revoluţii care va înlătura burghezia.

 Realizarea unei societăţi egalitare nu se poate face decât prin preluarea puterii
de către clasa muncitoare (proletariat) prin revoluţie. Astfel se va instaura
o dictatură a proletariatului, care va trece averile celor bogaţi (mijloacele de
producţie) în proprietatea statului. Marx considera această dictatură ca fiind
legitimă deoarece este dreptul celor ce muncesc să conducă doar ei.

 când se va ajunge la egalitatea perfectă între cetăţeni atunci statul va dispărea

de la sine şi noua societate, în care bunurile vor fi stăpânite în comun, se va
numi comunism.

 Ateismul, negarea existenţei oricărei divinităţi. Marx considera că în toate

timpurile religia a fost folosită de categoriile bogate pentru a-i asupri şi a-i minţi
pe cei săraci. El a numit religia opiul popoarelor.
Evoluţii:

 la sfârşitul secolului al XIX-lea socialiştii au început să se divizeze în cei care

doreau instaurarea socialismului pe cale paşnică (socialişti) şi cei care spuneau
că acest lucru nu se putea realiza decât printr-o revoluţie violentă (comunişti).

 în timp socialiştii au acceptat menţinerea proprietăţii private iar după 1918 au

participat la guvernare în regimuri democratice capitaliste. Comuniştii marxişti nu
au acceptat proprietatea privată. Ei au condus doar în regimurile totalitare.

 după 1950 a apărut social-democraţia, care s-a desprins total de marxism.

Astăzi socialiştii sau social-democraţii propun, prin programele lor politice, o
atenţie mai mare pentru categoriile defavorizate ale societăţii prin măsuri de
protecţie socială (măriri de pensii, de ajutoare de şomaj sau de ajutoare băneşti
pentru diverse categorii sociale defavorizate).