Politica Financiara

1.Continutul politicii financiare

2.Politica financiara la nivel macroeconomic.

Politica economica constituie ansamblul deciziilor adoptate de catre autoritatile publice in vederea
orientarii activitatii economice pe teritoriul unei tari.

Obiectivele generale ale politicii economice sunt:

1) Cresterea economica;
2) Stabilitatea preturilor;
3) Ocuparea fortei de munca;
4) Echilibrul extern;
5) Controlul deficitului bugetar;
Realizarea obiectivelor prevazute presupune asigurarea cu resursele financiare,a interventiei statului in
economie cu ajutorul pirghiilor economico-financiare,prin internediul institutiilor si reglementarilor
financiare.

Componentele politicii economice:

1) Politica financiara care include

-politica bugetar-fiscala;
-politica monetar-creditara;
2) Politica preturilor - reglementeaza costurile si dobinzile;
3) Politica veniturilor salariale - stabileste modul de formare a salariului din sectorul public,salariul
minim.
4) Politica comerciala-reglementeaza activitatea de comert extern;
5) Politica industriala-reglementeaza activitatea din domeniul industrial;
6) Politica agrara-reglementeaza activitatea din sectorul agro-alimentar;
7) Politica invatamintului-politica in domeniul invatamintului;
8) Politica ocuparii fortei de munca
Politica financiara reprezinta o componenta a politicii economice,care cuprinde totalitatea
normelor,principiilor si metodelor financiare folosite pentru constituirea,repartizarea si utilizarea
fondurilor banesti ale statului necesare indeplinirii functiilor sale.

Prin politica financiara se implementeaza urmatoarele programe:

1) Dezvoltarea economica;
2) Promovarea progresului ethnic si stiintific;
3) Dezvoltarea profesionala;
4) Reincadrarea somerilor in munca;
5) Ocrotirea sanatatii populatiei;
6) Dezvoltarea culturii;
7) Protectia sociala;
8) Apararea nationala.
Caracteristicile politicii financiare;
 1) Este o parte component a politicii generale ale statului;
2) Trebuie sa aiba o anumita strategie si tactica;
3) Difera de la o tara la alta in functie de potentialul economic,gradul de dezvoltare si tipul de
conducere a economiei;
Continutul politicii financiare:
1) Elaborarea conceptiei generale a politicii financiare,determinarea directiilor generale a obiectivelor
si a sarcinilor esentiale;
2) Crearea unui mecanism finaciar adecvat;
3) Gestionarea activitatii financiare a statului si a altor subiecti economice.
Sarcinile politicii financiare:

1. Crearea premizelor pentru constituirea resurselor financiare;

2. Determinarea unei repartizari si utilizari rationale a resurselor financiare;
3. Organizarea reglementarii si stimularii proceselor economice si sociale prin metode financiare;
4. Elaborarea mecanismului financiar si perfectionarea lui permanenta in corespundere cu obiectivele
si sarcinile strategiilor;
5. Crearea unui sistem eficient de gestionare financiara

Strategia financiara consta in orientarea de lunga durata a politicii financiare prevazuta pentru perspectiva
in vederea solutionarii sarcinilor majore determinate de strategia de dezvoltare economica si sociala a tarii.

Strategia financiara prevede:

1) Prognozarea tendintelor principale de dezvoltare a finantelor;
2) Formarea conceptiilor de utilizare a finantelor;
3) Stabilirea principiilor de organizare a relatiilor financiare.
Rolul strategiei financiare consta concentrarea relatiilor financiare in principalele directii de dezvoltare
economica si sociala.
Tactica financiara consta in solutionarea sarcinilor pe termen scurt de dezvoltare a unei tari prin:
1) Modificarea oportuna a metodelor de organizare a relatiilor financiare;
2) Regruparea resurselor financiare;
3) Revederea cheltuielilor publice;
4) Revederea impozitelor;
Strategia financiara creaza conditii favorabile pentru solutionarea sarcinilor tactice.Tactica prin modificarea
metodelor si procedeelor de activitate contribuie la solutionarea sarcinilor strategice in termini redusi si
cheltuieli minime.

Politica financiara are doua componente principale: politica monetar –creditara si politica
bugetar –fiscala.

Aspecte conceptuale privind politica bugetar-fiscală

Politica bugetar-fiscală, fiind о parte componentă a politicii economice a ţării,reprezintă о pîrghie efectivă în
reformarea economiei. Această politică influenţeazătoate sferele vieţii: economică, politică, socială. Prin intermediul
ei, se formeazăresursele financiare ale statului, se realizează politica socială, se stimuleazăactivitatea investitională
etc. Mecanismul bugetar-fiscal asigură о influenţă dublăasupra proceselor economice: în primul rînd, majorînd
cheltuielile bugetare îndomeniile prioritare şi, în al doilea rînd, creînd condiţii de acumulare a veniturilor  prin
intermediul sisiemului fiscal. Folosind instrumentele politicii bugetar-fiscale,statul realizează reformele pe care e
axată strategia de dezvoltare social-economică aţării.Un sistem fiscal perfect reprezintă una din cele mai complicate
sarcini ale politicii economice a statului, nu doar pentru ţările în tranziţie, dar şi pentru celedezvoltate. Pe de о parte,
politica fiscală trebuie să asigure resurse financiare pentruexistenţa statului, pe de altă parte, impozitele trebuie să
creeze agenţilor economieicondiţii favorabile pentru
activitate.Orice stat se confruntă permanent cu numeroase şi puternice fenomenenegative precum inflaţia şi
recesiunea. Preocupările pentru găsirea soluţiilor prin
caresă se menţină sub control excesele ciclului economic sunt de cea mai mareimportanţă pentru orice stat. Soluţii
importante pe această linie au fost oferite deKeynes şi adepţii săi, acestea constînd în folosirea politicilor fiscale şi
monetare.Inflaţia, recesiunea, dezvoltarea economică pot fi influenţate printr-o politică fiscalăşi monetară
adecvată.Politica fiscală a Guvernului constă în puterea de a percepe impozite şi de acheltui. Ea se manifestă, în
practică, prin bugetul de stat care cuprinde partea devenituri şi pe cea de cheltuieli.

Politica monetar–creditara ca parte integranta a politicii financiare, reprezinta activitatea de

influentare a proceselor social-economice prin oferta de bani în vederea realizarii principalelor scopuri
macroeconomice si obtinerii echilibrului general adecvat în economie. 
Politica monetar –creditara este elaborata si promovata de catre Banca Nationala a tarii. Fiind unicul organ
împuternicit prin lege cu functiile de realizare a politicii monetar –creditare, Banca Nationala independent de
alte verigi ale puterii executive, pune în functie instrumentele politicii monetar –creditare.
Instrumentele politicii monetar-creditare -Operatiuni pe piata deschisa cu hîrtiile de valoare emise de Guvern
(open market operations --OMO)
-Rata de baza a Bancii Nationale sau rata de refinantare 
-Rata rezervelor obligatorii 
-Cursul valutar Aceste instrumente, cu anumite particularitati, conditionate de traditii, preferinte, sunt folosite
în majoritatea tarilor cu economie de piata.
I. Operatiunile pe piata deschisa (OMO) reprezinta cumpararea-vînzarea de catre Banca Centrala a hîrtiilor de
valoare emise de Guvernul tarii si urmareste scopul reducerii sau maririi cantitatii de bani din circulatie. Acest
instrument este pe larg folosit în SUA , dar mai putin folosit în tarile europene. Operatiunea de „open market" se
realizeaza pe o anumita piata, unde se formeaza un anumit pret, si anume pe piata monetara. Pe aceasta piata,
unde se schimba pe titluri : lichiditatile create de banca centrala, aceasta din urma initiaza vâ nzarea sau
cumpararea unor titluri, generâ nd, astfel, o cerere sau o oferta de moneda legala. Initiativa respectiva nu
întâ lneste însa adeziunea la schimb a celeilalte parti decâ t la un anumit nivel al pretului, a carui variatie reflecta
starea lichiditatii pietei.
Analizînd impactul pe care-l au operatiunile pe piata deschisa asupra scopurilor politicii financiare putem
conchide:
1. Cumpararea hîrtiilor de valoare guvernamentale conduce la cresterea ofertei de bani, care la rîndul ei duce la
descresterea ratei dobînzii, ce poate sa influenteze pozitiv investitiile (scadere de somaj), însa persista
pericolul de crestere a preturilor (inflatie). Situatia data este caracteristica politicii monetare expansioniste.
2. Vinderea hîrtiilor de valoare a guvernului conduce la diminuarea ofertei de bani, rata dobînzii creste,
rentabilitatea investitiilor în productie scade, pe fondul stabilitatii preturilor creste somajul. II. Un alt
instrument de realizare a politicii monetar-creditare este rata de baza a dobînzii bancare.
Bancile pot sa-si mareasca rezervele creditare prin:
a) Atragerea de noi depuneri 
b) Contractarea de credite de la alte banci comerciale 
c) Procurarea de resurse creditare de la Banca Centrala. Ultima sursa este cea mai importanta cantitativ si cea
mai dirijabila atît administrativ, cît si economic. De aceea, Banca Nationala, stabilind rata dobînzii la resursele
creditare acordate bancilor comerciale la un anumit nivel, indica de fapt, nivelul dobînzii din economie.
În Republica Moldova bancile comerciale procura resurse creditare la licitatia creditara interbancara, unde cel
mai mare furnizor de resurse creditare este Banca Nationala. Prin mecanismul licitatiei, propunînd oferte mari
sau mici de resurse creditare pentru vînzare, Banca Nationala influenteaza rata dobînzii bancare.
Efectele modificarii ratei dobînzii de asemenea pot fi observate analizînd piata monetara:
a. Scaderea ratei dobînzii stimuleaza investitiile si cresterea ocupatiei, pe fondul unei anumite tendinte de
crestere a preturilor 
b. Cresterea ratei dobînzii conduce la diminuarea investitiilor si aparitia tendintei de crestere a somajului. Pe
fondul anumitei stabilitati a preturilor se dezvolta procesele de stagnare III. Al treilea instrument important de
realizare a politicii monetar-creditare este modificarea ratei rezervelor obligatorii. Pe parcursul dezvoltarii
activitatii bancare s-a stabilit ordinea, care ulterior a fost confirmata prin lege, conform careia o parte din
depozitele bancare si mijloacele primite din alte surse trebuie sa se pastreze în Banca Centrala. Aceasta cerinta
în primul rînd contribuie la asigurarea bancii si protejarea intereselor clientelei. În al doilea rînd, Banca
Centrala, marind sau micsorînd rata rezervelor obligatorii influenteaza direct volumul creditelor acordate de
bancile comerciale si, ca rezultat, mareste sau micsoreaza oferta de bani.
2. EVOLUTIA POLITICII MONETAR-CREDITARE IN REPUBLICA MOLDOVA
Odata cu adoptarea in iulie 1995 a Legii cu privire la Banca Nationala a Moldovei, a fost stabilit obiectivul
principal al politicii monetare – realizarea si mentinerea stabilitatii monedei nationale, in functie de care s-a
determinat strategia si tactica politicii monetare a BNM.