Sunteți pe pagina 1din 8

1

1. Prejudecățile și stereotipurile
Prejudecățile și stereotipurile sociale sunt parte din factorii care mediază și condiționează, în
anumite situații, formarea sistemului nostru de reprezentări despre persoane, situații, grupuri și
evenimente sociale.

Termenul prejudecată este cel mai adesea folosit cu referire la opiniile preconcepute față de
anumiți oameni sau o persoană din motive de rasă / etnie, sex, clasă socială, vârstă, handicap,
religie, sexualitate, naționalitate sau alte caracteristici personale. Se poate referi, de asemenea,
la convingerile nefondate și poate include „orice atitudine excesivă, care este deosebit de
rezistentă la influența rațională.”1

Gordon Allport a definit prejudecata ca un „sentiment, favorabil sau nefavorabil, față de o


persoană sau un lucru, înainte de, sau nefiind bazat pe experiența reală."

Prejudecățile stau în mare măsură la baza maorității formelor de discriminare: rasială, etnică,
religioasă, sexuală etc

În toate aceste cazuri, pornind de la anumite trăsături, (de regulă negative), observate în
anumite cazuri particulare, în urma unei generalizări insufficient fundamentate, se extrapolează
atributele negative ale cazurilor particulare asupra unei întregi categorii de personae sau situații
sociale.

Prejudecata este rezultatul credinţelor personale relativ conştiente, pe când stereotipul se


bazează pe categorii semiautomate şi din acest motiv este mai puţin susceptibil de a fi controlat.

Într-o măsură mai mica, dar nu de neglijat, stereotipurile, prin caracterul lor schematic, pot
induce percepții și evaluări deformate asupra unor obiecte sociale. Deși în structura și
funcționalitatea lor sunt similar schemelor cognitive nu mai păstrează același character neutru,
inducând frecvent conotație peiorativă asupra obiectelor sociale la care se referă.

În studiile lor, Hogg si Vaughan, identifică, în anii 1990, o serie de caracteriztici ale
stereotipurilor sociale:

 Oamenii au tendința să caracterizeze cu ușurință și foarte rapid mari grupuri umane, în


termenii unor atribute comune și relative brute. Acest aspect decurge și din faptul că

1
Rosnow, Ralph L.; Poultry and Prejudice. Psychologist Today, (March, 1972): p. 53.
2

suntem permanent expuși la foarte multă informație, iar creierele noastre sunt limitate
în cee ace privește capacitatea de procesare. De aceea, pentru a face față situației suntem
obligați să filtrăm și să simplificăm informațiile care ajung la noi. În acest sens,
recurgem la categorizare.
În domeniul social, unde variabilitatea intracategorială este mai ridicată, psihologii au opus
stereotipizarea individualizării (Fiske și Neuberg, 1990). Cunoașterea stereotipică
înseamnă să vedem pădurea în locul copacilor, în sensul că un membru al unui grup social
este văzut prin prisma stereotipului asociat categoriei sale și se opune cunoașterii
individualizante.
Exemplu: Să presupunem că la o petrecere avem ocazia să cunoaștem destul de bine un
american. Mergem acasă și suntem întrebați ce părere ne-am făcut despre acest american.
Pe baza discuțiilor pe care le-am avut cu el, putem spune că este un tip la 30 de ani, căsătorit,
cu un copil de 2 ani, e din Texas, a studiat la Harvard, e în România de 2 ani, e vegetarian,
îi plac ieșirile în aer liber ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, înșirăm o serie de attribute specifice lui,
ca individ.
Însă dacă la petrecere discutăm cu 20 de americani și nu cu unul singur, șansele de a apela
individualizare sunt mult mai reduse, din mai multe motive.
În primul rând, este mult mai greu să aduni informații individualizate despre 20 de personae
decât pentru una singură. Apoi, chiar dacă am obține aceste informații, el ear fi mult mai
greu de memorat și de reprodus ulterior, iar acest lucru devine cu atât mai evident cu cât
numărul persoanelor cunoscute crește. În al treilea rând, chiar dacă am memora foarte bine
informațiile individualizante, pare lipsit de sens ca gândurile și conversațiile ulterioare să
se refere la fiecare individ în parte în loc să încercăm să condesăm impresiile disparate într-
o impresie abstractă, sintetizatoare. Adică vom povesti folosind formulări ca: Am cunoscut
niște americani care sunt așa și pe dincolo. Astfel, salvăm resurse cognitive pe care le
folosim pentru alte activități.
Însă aspectul care îi preocupă cel mai mult pe psihologi legat de stereotipuri este este faptul
că acestea sunt folosite nu doar în situații în care individualizarea este dificilă, dacă nu
imposibil de folosit, ci și când interacționăm cu un singur individ, având consecințe
negative.
 Stereotipurile se pot modifica în timp, având o dinamică specific. Ele sunt adeseori
expresia simplificată a unei epoci.
3

 Modificarea stereotipurilor se produce, în general, ca răspuns la schimbările sociale de


o anumită amploare, de natură economică sau politică.
 Stereotipurile pot fi achiziționate la o vârstă fragedă, cel mai adesea, înainte ca subiectul
în cauză să aibă vreo cunoștință sau experiență referitoare la grupurile sau situațiile care
sunt stereotipizate.
 Stereotipurile devin mai pronunțate și mai ostile atunci când între grupuri apar tensiuni
sau conflicte, în acest caz ele sunt foarte greu de modificat.
 Stereotipurile nu sunt în mod necesar imprecise sau eronate, cel mai adesea ele servesc
la formarea unui simț al relațiilor interpersonale și intergrupale, în situații particulare.
2. Rolul factorilor sociali în formarea stereotipurilor
Formarea stereotipurilor este determinată atât de procesele noastre mentale, dar și de
factori sociali, altfel, cum s-ar explica faptul că într-o societate, răspândirea și
intensitatea acestora cunoște fluctuații istorice importante. De ce, de exemplu, în același
grup, există la un moment dat există stereotipuri intense față de un alt grup, iar în alt
moment istoric, astfel de stereotipuri sunt ca și inexistente? (Billig)
Fiske și coloboratorii săi au creat un model de cercetare, în care competența și
amiabilitatea reprezintă dimensiunile fundamentale ale stereotipizării. Percepția
intergrupală este determinate de grija oamenilor de a cunoaște intenția membrilor altor
grupuri față de ei personal sau față de in-grup, precum și abilitatea acestora de a pune
în practică intențiile.
Ca urmare, dimensiunile fundamentale ale stereotipizării vor corespunde acestor nevoi:
amiabilitatea va depinde de percepția intențiilor membrilor out-grupurilor față de in-
grup, iar competența va depinde de percepția abilității acestora de a pune în practică
intențiile respective.
Out-grupurile cărora li se atribuie intenții negative față de in-grup vor fi private ca puțin
amiabile sau prietenoase, iar out-grupurile cu status ridicat vor fi private ca eficiente
sau competente.
Fiske și colaboratorii săi susțin o natură mixtă a stereotipurilor, apreciiind că acestea
sunt formate frecvent din aprecieri positive și din aprcieri negative.
Astfel, stereotipurile paternaliste sunt formate pentru out-grupuri care nu au intenții
negative față de in-grup, dar sunt și lipsite de abilitatea de a face rău membrilor in-
grupurlui (de exemplu, stereotipurile fată de bătrâni); pe când stereotipurile bazate pe
invidie descriu out-grupuri capabile (din punctul de vedere al propriilor interese) dar
4

care nu sunt percepute ca având intenții positive față de in-grup (de exemplu,
stereotipurile referitoare la evrei).
Natura mixtă a stereotipurilor este explicată dintr-o perspectivă funcționalistăȘ
stereotipurile paternalistă justifică statutul inferior al out-grupului (competență scăzută)
și, în același timp, încurajează obediența sa (amiabilitate ridicată), iar stereotipurile
bazate pe invidie justifică sistemul meritocratic al societății (competența ridicată), dar
și inițierea de acțiuni împotriva out-grupurilor competente (care sunt preocupate doar
de propriul interes – amiabilitatea scăzută).
Cu alte cuvinte, aceste stereotipuri justifică status quo-ul sau ordinea socială existent.2
Aceste studii au demonstrate și faptul că oamenii asociază emoții diferite stereotipurilor
paternaliste și celor bazate pe invidie. Grupurile stereotipizate mai ridicat în privința
competenței și mai scăzut în privința amiabilității au private cu invidie și admirație, iar
cele stereotipizate ca incompetente, dar amiabile, au fost private cu milă.
Pe de altă parte, participanții au exprimat admirație față de grupurile stereotipizate ca
amiabile și competente și dispreț față de grupurile stereotipizate ca incompetente și
neamiabile.

3. Folosirea stereotipurilor
Principalul motiv pentru care oamenii de știință dedică atenție și studiu acestor concepte este
că funcționarea lor are adesea consecințe sociale negative. Ca să parafrazăm o vorbă celebră,
stereotipurile nu sunt doar idei pe care mintea noastră ajunge să le posede; ele sunt idei care
odată formate, ajung să posede mintea noastră. 3
Câteodată, stereotipurile pot afecta desfășurarea unor evenimente istorice importante. Un astfel
de exemplu este un eveniment din 1942, când armata imperială britanică din singapore știa că
un atac japonez asupra acestui obiectiv era iminent. Teoretic, britanicii ar fi trebuit să ia toate
măsurile pentru a proteja avanpostul, însă nu au făcut-o, fiind de părere că japonezii sunt niște
omuleți cu înfățișare ridicolă, înguști la minte și incapabili de acte curajoase, cum ar fi
traversarea junglei pentru un atac pe uscat, ceea ce s-a și întâmplat.
Dincolo de astfel de efecte dramatice, stereotipurile se remarcă prin faptul că, cel mai frecvent,
afectează viața oamenilor obișnuiți care aparțin unor grupuri stigmatizate.

2
Vasile Cernat, Psihologia stereotipurilor, Editura Polirom, 2005, p 127
3
Vasile Cernat, Psihologia stereotipurilor, Editura Polirom 2005, p 143
5

Aceste efecte pot fi indirecte – când afectează comportamentul celorlalți față de ei – și directe,
când acționează asupra comportamentului persoanelor stigmatizate.
Dar cum rămâne cu atitudinea părtinitoare – cu stereotipurile subtile care scapă chiar și
observării celor care susțin că nu au nicio atitudine părtinitoare?
Grupurile au adesea stereotipuri despre ele însele care sunt larg răspândite în cultura proprie,
remarcă Thomas Pettigrew. Să zicem că sunt scoțian, părinții mei au fost emigranți. Steretipul
despre scoțieni este că sunt zgârciți. Dar noi inversăm, zicem că de fapt suntem economi.
Stereotipul rămâne dar valența lui emoțională s-a schimbat.4
Testele de atitudine părtinitoare implicită axaminează categoriile cognitive ale persoanei care,
în sine, nu sunt decât abstracțiuni pure, golite de orice sentiment. Ceea ce contează în orice
stereotip, susține Pettigrew, este nuanța sentimentală care îl însoțește. Când grupurile se află
într-un conflict deschis, emoțiile sunt cele care contează; când grupurile se înțeleg, reziduurile
mentale ale prejudecăților fățișe contează în măsura în care favorizează actele marcate de
prejudecățile subtile.
Cercetările lui Pettigrew demonstrează că sentimentele negative față de un grup anunță acțiuni
ostile într-un mod mult mai puternic decât simpla susținere a unui stereotip deloc măgulitor
despre membrii acestuia. Chiar și după ce oamenii aparținând unor grupuri ostile se
împrietenesc, unele dintre stereotipurile inițiale rămân.
4. Stereotipizare și comportament
Două direcții de cercetare au studiat mai în detaliu modul în care stereotipizarea afectează nu
doar impresiile ulterioare ale actorilor sociali, ci și coportamentul lor. Una dintre direcții pune
accentul pe felul în care performnțele oamenilor pot fi afectate de stereotipurile despre propriul
grup, în timp ce a doua se centrează asupra unei legături directe între percepție și
comportament.
Claude Steele a susținut că oamenii puternic identificați cu un domeniu pentru care există un
stereotip negativ despre grupul lor pot să fie preocupați de gândul că alții îi judecă prin prisma
respectivului stereotip, o experiență care este amenințătoare pentru sine și poate determina
performanțe reduse în domeniul stereotipizat.
Deși inițial studiile s-au centrat asupra grupurilor stigmatizate, ulterior s-a evidențiat
faptul că apartenența la un astfel de grup nu este o condiție esențială pentru activarea unor
stereotipuri despre propriul grup să afecteze comportamentele oamenilor. Astfel, Aronson și
colaboratorii săi au arătat că participanții albi cărora le-a fost amintit stereotipul asiaticilor ca

4
Daniel Goleman, Inteligența socială, noua știință a relațiilor umane, editura
6

fiind excelenți la matematică au obținut rezultate mai slabe la un test cu probleme matematice
mai dificile, în timp ce un alt cercetător, Stone, a relevat același lucru în privința performanței
atletice a albilor confruntați cu stereotipul superiorității africano-americanilor în acest
domeniu.
Un alt răspuns derivă din mecanismul explicativ al amenințării stereotipice: dacă amenințarea
generează anxietate și reduce resursele cognitive alee oamenilor, afectându-le astfel
performanța, atuncii factorii care reduc anxietatea ar trebui să atenueze și efectele amenințării
stereotipice. În concordanță cu această viziune s-a demonstrat că persoanele cu simț ridicat al
umorului sunt mai puțin afectate de amenințările stereotipice, întrucât simțul umorului reduce
anxietatea generată de aceste contexte.
Pe de altă parte, concepțiile oamenilor despre abilitățile necesare pentru rezolvarea sarcinilor
au și ele un rol important. În timp ce persoanele cu o viziune entitativistă a inteligenței resimt
mai puternic efectele amenințării stereotipice într-o sarcină care necesită inteligență, persoanele
cu o viziune incrementalistă sunt protejate împotriva efecetelor negative. Iar acest lucru se
întamplă deoarece cei c o teorie entativistă cred că inteligența umană este o trăsătură fixă,
nemaleabilă, și tind să-și demonstreze permanent că sunt desștepți, fapt care îi fac să se simtă
anxioși în fața tascurilor dificile, pe când cei cu o teorie incrementalistă consideră că inteligența
este flexibilă, dinamică și caută sa-și îmbunătățească abilitățile și performanțele, simțind mai
puțină anxietate în fața sarcinilor dificile. (Aronson)
De asemenea, efectele amenințării stereotipice pot fi reduse prin crearea unor medii sigure, în
care identitățile sociale nu sunt devalorizate.
Davies & colaboratorii au creat un astfel de mediu într-un cadru experimental și au observat
că, spre deosebire de femeile a căror identitate nu a fost protejată, activarea stereotipurilor
negative la femeile cu identitate securizată nu a condus la efecte negative asupra aspirațiilor
acestora de a fi lideri.

5. Menținerea stereotipurilor

Procesele care contribuie la formarea stereotipurilor contribuie în mare parte și la menținerea


lor. Aceeași motivație care îi încurajează pe oameni să dezvolte stereotipuri favorabile despre
propriile grupuri și stereotipuri nefavorabile despre out-grupuri îi incurajează și să mențină
aceste stereotipuri pentru a păstra o diferențiere pozitivă a in-grupului față de out-grup și, în
consecință, pentru a păstra un nivel ridicat al stimei de sine.
7

La fel, teoriile care atribuie formarea stereotipurilor diferențelor structurale și relaționale dintre
grupurile sociale prezic formarea nu numai a acestor stereotipuri, ci și menținerea lor, atât timp
cât relațiile și statutul grupurilor rămân neschimbate.

În același timp, în cadrul cercetărilor întreprinse în această direcție, psihologii au fost interesați
de reacțiile noastre psihologice în fața informațiilor contrastereotipice.

Procesele mnezice: deși oamenii tind să rețină mai bine informația care contrazice expectanțele
stereotipice decât informația care coroborează aceste expectanțe, procesele mnezice contribuie
mai degraba la menținerea stereotipurilor.

Conform modelului rețelelor asociative ale memoriei sociale, memorarea informațiilor


congruente sau incongruente cu expectanțele indivizilor depinde de cât de mult este procesată
informația incongruentă.

Regula este că informația congruentă va fi memorată mai bine și va fi mai ușor de accesat darită
faptului că rețelele aslociative o leagă mai puternic de entitățile sociale reprezentate în
memorie, dar informația incongruentă nu este ignorată, ci procesată în relație cu ținta socială.
Aceasta înseamnă că între informația incongruentă și informația despre ținta socială se vor crea
asociații puternice, care vor facilita atât memorarea, cât și accesarea ei.

Modelele tradiționale ale memoriei sociale nu reușesc să explice prea bine de ce oamenii
memorează mai bine informația incongruentă cu așteptările lor și, în același timp,
supraestimează frecvența informației congruente cu aceste așteptări, cum se întâmplă în cazul
corelației iluzorii bazate pe așteptări.5

Efectul incongruenței este demonstrat în general printr-o paradigmă experimentală


simplă

5
Vasile Cernat, Psihologia stereotipurilor, Editura Polirom 2005, p 179
8

S-ar putea să vă placă și