Povestea

tricolorului
românesc
1

Sigur ai fost de Ziua Națională a României la o

paradă şi ai ținut un steag în mână, dar ştii
povestea lui? Sau ordinea culorilor de pe drapel?
Potrivit Constituției României, “drapelul naţional
al României este un tricolor cu benzi verticale.
Culorile sunt aşezate vertical, în ordinea
următoare începând de la lance: albastru, galben,
roşu. Legea nr. 75/1994 precizează că fâşiile
drapelului naţional au culorile albastru cobalt,
galben crom şi roşu vermilion”.
Prin urmare, ordinea corectă, începând de la
suport, este albastru, galben și roșu. Însă mulți
români cred în varianta inversă, influențați fiind,
probabil, și de versurile vechiului imn al țării
noastre, “Trei culori cunosc pe lume”. 
Ciprian Porumbescu

Trei culori!
Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
 Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.

Ciprian Porumbescu

compozitor și autor de versuri

naționale

POVESTEA TRICOLORULUI
Povestea spune că atunci când Tudor
Vladimirescu, marele nostru revoluţionar de la
1821, a ridicat Țara,
chemând-o la luptă împotriva exploatării
boiereşti dinăuntru şi a vrăjmaşilor din afară,
dintr-unul din satele olteneşti de la munte a
pornit, pentru a se înrola în oastea pandurilor şi
un gospodar cu numele Dragomir, tata a trei
fetiţe, una mai isteaţă ca alta.
Înainte ca Dragomir să plece la luptă, cele trei
fiice i-au dăruit omului câte o batistă lucrată
chiar de ele ca să-i poarte noroc.  Fata cea mare i-
a cusut una albastră, la fel ca ochii ei. Cea
mijlocie – una galbenă, că pletele sale, iar mezină,
Ileana, i-a dăruit o batistă albă, căci nu a mai
avut timp să o vopsească, precum surorile sale.
Dragomir a pus cele două batiste colorate în câte
un buzunar al mantalei, iar pe cea albă, curată ca
sufletul Ilenuţei, a ascuns-o în buzunarul de la
piept al vestonului.
Plecat la oaste, bărbatul s-a luptat ca un leu, însă
un glonţ i-a străpuns inima şi a căzut secerat.
Înainte de a-l îngropa după datină, camarazii săi
de luptă i-au cercetat buzunarele, şi au descoperit
că nu avea nimic altceva decât cele două
băsmăluţe date de fetele mai mari, iar în cel de la
piept ortacii au dat peste batistuţa Ilenei. Aceasta
nu mai era albă ca la început, ci roşie ca focul,
pătrunsă de sângele tatălui ei.
Soldații au luat cele trei bucăţi colorate, care
acum erau una roşie, una galbenă şi a treia
albastră, le-au legat între ele şi le-au prins în
vârful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu
acest simbol în frunte, au luptat mai departe.
Iar de-atunci, steagul armatei romane cuprinde
aceste trei culori laolaltă. Sub faldurile lor s-au
făcut şi războiul Independenţei şi Marea Unire de
la 1 decembrie 1918.

ȚARĂ
 DRAPEL
ROMÂNIA
EROI
ONOARE
SACRIFICIU
IUBIRE

GLORIE ETERNĂ
EROILOR PATRIEI