O VIAŢĂ SIGURĂ ŞI
LIBERĂ
Îndrumări pentru femeile care îndură violenţă din
partea partenerului intim

1
Acest ghid a fost realizat în cadrul proiectului european „WOMPOWER – Să împuter-
nicim femeile să lupte împotriva violenţei domestice printr-un model integrat de
pregătire, sprijin şi consiliere” finanţat de Uniunea Europeană în cadrul programu-
lui DAPHNE III.
Pentru mai multe informaţii: www.srep.ro/wompower

Această publicaţie a fost realizată cu sprijinul financiar al programului DAPHNE III al Uniunii Euro-
pene. Conţinutul acestei publicaţii reprezintă doar responsabilitatea parteneriatului şi nu punctul
de vedere al Comisiei Europene.

Dezvoltat de:
T. Tiikkanen, R. Pohjoisvirta, M. Järveläinen, Asociatia centru şi adăpost pentru mamă şi
copil Oulu , FINLANDA
I. Lace, D. Lace, Centrul de resurse pentru femei „Marta”, LATVIA
P. Tsopp-Pagan, K. Joost, H. C. Pagan, Centrul pentru sprijinirea şi informarea femeilor,
ESTONIA
Cu contribuţia şi efortul colectiv al partenerilor din consorţiul proiectului WOMPOWER.
Aprilie 2014
 

CUPRINS

Este acest ghid pentru mine? ……………………....………………………….…………. 5

Introducere …………………..........…………….......................………………………..……. 6

Teoria ciclului violenței ……………...…………………………..………..……. 7

CAPITOLUL 1. Cum putem recunoaşte violenţa din partea partenerului intim 8

Sunteţi într-o relaţie abuzivă?……………………………......................……... 11

CAPITOLUL 2. 8 mituri despre violenţa din partea partenerului intim................12

CAPITOLUL 3. De ce nu pleacă femeile?………………………………………......................15

CAPITOLUL 4. Consecinţele violenţei...................................................................................16

CAPITOLUL 5. Copiii într-o relaţie violentă …………………………………......................18

CAPITOLUL 6. Paşii către recuperarea dintr-o relaţie violentă …………................20

CAPITOLUL 7. Recuperarea şi planul de siguranţă…………….……................................22

Planificarea siguranţei …………………………….…………...............................22

CAPITOLUL 8. Legislaţie ……………….....................................................................................25

Organizaţii şi campanii care luptă împotriva violenţei .......................26

Referinţe ………………………………….……………………………………….……………..............27

3

 

Este acest ghid pentru mine?

Acest ghid a fost creat pentru a ajuta femeile care au fost abuzate de partenerul
lor intim. Însă abuzul nu este întodeauna uşor de recunoscut, nici măcar pentru
victime. Această publicaţie vă va ajuta să aflaţi dacă relaţia dvs. este abuzivă şi
vă va oferi informaţii despre ce puteţi face pentru a fi în siguranţă şi pentru a
obţine ajutor în cazul în care are loc un abuz. Această publicaţie poate fi pentru
dvs. dacă:
• partenerul dvs. face lucruri de care vă este teamă.
• partenerul dvs. încearcă să vă controleze.
• partenerul dvs. vă ameninţă că vă va răni.
• partenerul dvs. vă abuzează fizic.

Dacă vi se pare că acest ghid poate fi pentru dvs., va invităm să continuaţi să-l
citiţi. Acest ghid vă va oferi răspunsuri la următoarele întrebări:
• Ce este violenţa din partea partenerul intim şi care sunt semnele ei?
• Care sunt miturile răspândite cu privire la violenţa din partea partenerul intim?
• Cum îmi afectează copiii violenţa din partea partenerul intim?
• Care sunt drepturile mele ca femeie?
• De unde pot începe să caut ajutor?

După ce citiţi acest ghid, este posibil să aveţi întrebări suplimentare sau să simţiţi
nevoia de a cere ajutor de la un specialist. În acest caz, puteţi suna la numerele de
telefon de la centrele specializate, pe care le găsiţi la sfârşitul ghidului. Veţi primi
consiliere gratuită, anonimă şi confidenţială de la specialişti. Aceştia vă vor asculta,
vă vor ajuta să găsiţi mai multe opţiuni şi vă vor oferi sprijin. De asemenea, puteţi
găsi informaţii suplimentare despre subiectele din acest ghid pe platforma de con-
siliere din cadrul proiectului WOMPOWER, disponibilă la adresa: www.srep.ro/
wompower/platform. Dacă acest ghid este pentru dvs., nu uitaţi: nu sunteţi singura
în această situaţie şi puteţi primi ajutor.

5
Introducere

Drepturile femeii sunt o componentă esențială a drepturilor universale ale omului.

Ele reflectă faptul că bărbații și femeile au experiențe foarte diferite - și că femeile și
fetele se confruntă adesea cu discriminarea de gen, care le expune la risc crescut de
sărăcie, violență, sănătate și educație precare.

Femeile au dreptul …
• la o viaţă sigură
• să trăiscă fără frică
• să iubească şi să fie iubite
• să fie tratate cu respect
• să fie ceea ce doresc să fie
• să aibă intimitate
• sa aibă opinii şi să le împartăşească
• să poată să se răzgândească
• să spună 'nu'
• să aibă acces la proprii bani şi să îi folosească
• să pună întrebări
• să nu fie perfecte
• să facă greşeli
• să ia decizii asupra lucrurilor care le privesc
• să nu fie pe placul tuturor
• să se pună pe ele însele pe primul lor
• să-şi schimbe viaţa

În fiecare zi, există milioane de femei din întreaga lume, care sunt forțate să
trăiască fară aceste drepturi. De cele mai multe ori, ele sunt forțate de către cei
care le sunt cei mai apropiaţi. Aceste relații urmează adesea un model similar,
cunoscut sub numele de Teoria ciclului violenței.

6
 Introducere

NORMAL
Niciun abuz, relaţia este
calmă

CREŞTEREA
CALMUL
TENSIUNII
Agresorul se comportă de Agresorul devine furios,
parcă abuzul nu a avut loc victima devine temătoare

ABUZUL
ÎMPĂCAREA
Are loc un anumit tip de
Agresorul se scuză, dă abuz
vina pe victimă

TEORIA CICLULUI VIOLENŢEI1

La început, lucrurile sunt normale. Apoi apare tensiunea, cauzată de diferite mo-
tive (o ,,zi proastă la locul de muncă", consum de alcool, certuri legate de bani).
În cele din urmă abuzul (fizic) are loc, deşi este posibil ca abuzul emoţional
sau psihologic să fi avut loc deja. Ulterior agresorul îşi cere scuze și spune că
nu se va întâmpla din nou, sau neagă faptul că s-a întâmplat ceva sau poate da
vina chiar pe victimă. Urmează apoi o perioadă de calm, până când tensiunile și
violența apar din nou.

Deși cele mai multe relații violente încep ca aceasta, pe măsură ce timpul trece,
etapele de "împăcare" și "calm" se răresc şi ajung să dispară, până când o
anumită formă de violenţă devine o întâmplare zilnică.
1.ADAPTAT DUPĂ CONCEPTUL ORIGINAL AL LUI: WALKER, LENORE. FEMEIA BĂTUTĂ. NEW YORK: HARPER AND ROW, 1979.

7
Capitolul 1
CUM PUTEM RECUNOAŞTE VIOLENŢA
DIN PARTEA PARTENERULUI INTIM
Violența din partea partenerului intim este greu de recunoscut. Ca urmare, de multe
ori victimele nu-și dau seama că sunt într-o relație abuzivă. Acest lucru se poate da-
tora naturii abuzului – de multe ori victima este manipulată să creadă că ea este
vinovată pentru ce se întâmplă.

Abuzul fizic
Abuzul fizic este forma de violenţă din partea partenerului intim cu care oamenii
sunt cel mai mult obişnuiţi, deoarece este cel mai uşor de identificat. În acest caz,
agresorul răneşte victima prin diverse forme precum: lovituri, arsuri, sufocare,
pălmuire, etc. Aceste abuzuri pot duce la probleme grave de sănătate pentru victimă,
precum: oase rupte, răni interne sau chiar moartea, în cazurile cele mai grave. Este
de asemenea important să înţelegem că abuzul repetat va creşte în intensitate.

Pe de altă parte, o relaţie nesănătoasă si abuzivă poate exista cu mult înainte ca

violenţa fizică să aibă loc. Pot exista mai mult forme de violenţă simultan cu violenţa
fizică sau care pot duce la violenţa fizică. Acestea includ:

Abuzul psihologic
Împreună cu abuzul fizic, abuzul psihologic poate fi uşor de recunoscut deoarece se
intâmplă atunci cand femeia trăieşte cu teamă faţă de agresor. De multe ori, agresor-
ul face eforturi pentru a izola victima de prieteni, familie, şcoală şi/locul de muncă.
Semne ale acestui tip de abuz:
• Partenerul dvs. se supără pentru lucruri mici. Reacțiile lui sunt explozive, aşa
că dvs. trebuie să fiţi în gardă, vă temeţi de el şi faceţi tot ce puteţi pentru a nu-l
enerva.
• Partenerul dvs. v-a distrus diferite obiecte personale.
• Partenerul dvs. este violent cu animalele.
• Partenerul dvs. dă vina pe dvs. şi pe alte persoane pentru problemele lui.
• Partenerul dvs. este dur față de dvs. și folosește forța fizică sau vă amenință.

8
 CUM PUTEM RECUNOAŞTE VIOLENŢA DIN PARTEA PARTENERULUI INTIM

Comportamentul de control este, de asemenea, un semn de abuz psihologic:

• Partenerul dvs. este posesiv, gelos si solicitant. El nu este gelos doar pe alţi
bărbaţi, dar, de asemenea, pe prieteni și rude.
• Partenerul dvs. vă controlează și limitează mișcările; el vrea să știe exact unde
sunteţi, vă sună pentru a vă verifica, vă controlează cu cine sunteţi.
• Partenerul dvs. vă interzice să cereţi ajutor sau să discutaţi situația cu alții.
• Partenerul dvs. vă interzice accesul la telefon și / sau transport.
• Partenerul dvs. face în mod constant acuzații nefondate.
• Partenerul dvs. controlează și critică regulat aspectul dvs., de exemplu, cum vă
îmbrăcaţi sau cum vă machiaţi.
• Ca urmare, este posibil să aveți din ce în ce mai puțin contact cu prietenii și
familia; îi puteţi evita pentru a acoperi situația sau pentru că partenerul dvs. vă
cere acest lucru.
Instaurarea sentimentului de teamă şi izolarea victimelor le face pe acestea neputin-
cioase (chiar şi atunci când de fapt ele nu sunt aşa). Făcând acest lucru, victimei îi
este şi mai greu sa iasă din această situaţie. Femeile care sunt abuzate psihologic pe
o lungă perioadă de timp pot suferi depresii, anxietate şi insomnii. De asemenea, se
poate ajunge la consum de alcool şi droguri, şi chiar la sinucidere.

Abuzul sexual
Abuzul sexual este atunci când partenerul dvs. forţează contactul sexual fără acor-
dul dvs. Semnele acestui tip de abuz includ:
• Relaţiile sexule vi se par degradante şi abuzive.
• Vă cere să aveţi relaţii sexuale şi devine furios dacă îl refuzaţi.
• Aveţi relaţii sexuale cu el chiar dacă nu vă doriţi.

Abuzul sexual este de obicei folosit de agresori pentru a stabili și a menține pu-
terea și controlul asupra partenerei lor. Cercetările indică faptul că bărbaţii care
îşi asaltează și violează partenerele sunt mai susceptibili de a le răni grav sau chiar
ucide.
Abuzul sexual poate cauza probleme de sănătate semnificative pentru femei. Este
forma de abuz faţă de care victimele au de multe ori cea mai mare dificultate în a
căuta ajutor. Ca urmare, le poate afecta psihologic și emoțional mult timp după ce
relația s-a încheiat.

9
 CUM PUTEM RECUNOAŞTE VIOLENŢA DIN PARTEA PARTENERULUI INTIM

Abuzul emoţional
Abuzul emoţional implică manipularea şi subminarea sentimentului de valorizare a
victimei. Semnele acestui tip de abuz implică:
• Trebuie să vă cereţi constant scuze şi nu ştiţi de ce.
• El se comportă diferit când sunteţi împreună cu alte persoane.
• El vă ridiculizează mereu ca femeie sau ca mamă.
• El promite că se va schimba, dar nu îşi ţine promisiunea.
• El cere să fie iertat, dar nu permite alte discuţii.
• De obicei vă face să vă simţiţi vinovată când se enervează.
• De obicei spune lucruri rele despre dvs. copiilor, afectându-vă relaţia cu aceştia.
În multe feluri, abuzul emoțional este mult mai dăunător decât abuzul fizic. Acest
lucru se datorează faptului că, de obicei, se produce mai frecvent, poate chiar în
fiecare zi. Abuzul emoțional favorizează mult mai mult, decât alte tipuri de abuz,
învinovăţirea victimelor. Dacă cineva vă lovește, este mai ușor să vedeţi că acea
persoană este problema, dar în cazul în care abuzul este subtil – spunând sau in-
sinuînd că sunteţi urâtă, o mamă rea, proastă, incompetentă, nedemnă de atenție și
iubire - aveţi mai multe șanse să credeţi că dvs. sunteţi problema.

Abuzul financiar
Abuzul financiar are loc atunci când agresorul face ca victima să fie dependentă
financiar de el.
Semnele acestui tip de abuz includ:
• Partenerul dvs. are control total asupra resurselor financiare, inclusiv ale dvs.
• Partenerul dvs. ascunde modul în care cheltuie banii şi nu vă permite să participaţi la
deciziile legate de bani.
• Partenerul dvs. vă interzice să mergeţi la şcoală sau la serviciu.
Această formă de abuz este adesea ignorată, însă poate avea impact pe termen
foarte lung. Victimei îi poate fi şi mai greu să iasă din această situaţie, deoarece nu
are resursele financiare necesare întreţinerii ei. Chiar şi după terminarea relaţiei
abuzive, victima poate fi încă afectată, dacă are de plătit diferite datorii sau facturi
care s-au adunat. Dacă victimei nu i s-a permis sa meargă la şcoală sau sa aibă un loc
de muncă, atunci intrarea pe piaţa muncii poate fi dificilă, iar victima poate ajunge
într-o situaţie de sărăcie, atunci când părăseşte relaţia abuzivă.

10
 CUM PUTEM RECUNOAŞTE VIOLENŢA DIN PARTEA PARTENERULUI INTIM

SUNTEŢI ÎNTR-O RELAŢIE ABUZIVĂ?

Pentru a vedea dacă relaţia dvs. este abuzivă, vă invităm să răspundeţi la intrebările
din tabelul de mai jos. Cu cât aveţi mai multe răspunsuri de „da”, cu atât mai mult ar
trebui să căutaţi ajutor.
Vi se întămplă? Da Partenerul dumneavoastră Da

99 Să vă fie frică de partenerul 99 Vă umileşte sau ţipă la dvs.?

dvs. în cea mai mare parte a
timpului?

99 Să evitaţi anumite subiecte 99 Vă critică sau vă insultă?

de frică să nu vă supăraţi
partenerul?

99 Să simţiţi că nu puteţi face 99 Vă tratează atât de rău încât

nimic bine pentru partenerul vă este ruşine faţă de prieteni
dvs.? sau familie?

99 Să credeţi că meritaţi să fiţi 99 Ignoră sau ridiculizează opi-

rănită sau tratată urât? niile sau realizările dvs.?

99 Să simţiţi uneori că nu mai 99 Vă învinovăţeşte pentru com-

puteţi şi veţi claca? portamentul său abuziv?

99 Să va simţiţi golită de senti- 99 Vă vede ca pe o propri-

mente şi neajutorată? etate sau un obiect sexual,
mai degrabă decât ca pe o
persoană?

Partenerul dumneavoastră: Da 99 Vă distruge obiectele

personale?

99 Va răneşte sau vă ameninţă că 99 Reacţionează cu gelozie

vă răneşte sau că vă omoară? excesivă şi posesivitate?

99 Va răneşte sau vă ameninţă că 99 Controlează unde mergeţi şi

vă răneşte sau că vă omoară? ce faceţi?

99 Vă ameninţă că vă ia copiii 99 Vă împiedică să vă vedeţi cu

sau că le face rău? prietenii sau rudele?

99 Vă ameninţă că se sinucide 99 Vă limitează accesul la bani,

dacă îl părăsiţi? telefon sau maşina comună?

99 Vă forţează să aveţi relaţii 99 Vă verifică în mod constant?

sexuale?

11
Capitolul 2
8 MITURI DESPRE VIOLENŢA DIN
PARTEA PARTENERULUI INTIM
Există multe false credinţe sau mituri pe care societatea le foloseşte pentru a justifica
sau pentru a accepta violenţa din partea partenerului intim. Trebuie să înţelegem care
sunt aceste mituri, pentru a ne asigura că societatea oferă victimelor sprijinul de care
au nevoie.

MITUL #1: Femeia trebuie să fi făcut ceva să-l provoace sau să merite abuzul
Nu contează ce a făcut sau nu a făcut femeia. Nimeni nu are dreptul să facă rău altcuiva.
În multe cazuri, aşa numitele provocări sunt un mod de a învinovăţi victima şi de scăpa
agresorul de responsabilitate.

MITUL #2: Doar un anumit fel de bărbaţi sunt agresivi

Mulți agresori provin din familii în care au avut loc abuzuri. Violența partenerului in-
tim este un comportament învățat, așa că observarea în timpul copilăriei ar putea duce
la violenţă în viaţa de adult. Dar agresorii provin din toate categoriile de viață și me-
dii. În unele cazuri, ar putea fi lucruri specifice care "declanșează" actele de violență,
cum ar fi stresul, patologie individuală, folosirea de substanţe, droguri sau o relație
"disfuncțională". Cu toate acestea, modelele pe termen lung ale violenței sunt cel
mai probabil rezultatul unui comportament intenționat.

MITUL #3: Consumul de alcool este o scuză pentru violenţă

Alcoolul poate fi unul din mulţi alţi factori care conduc la acte de violenţă. Dar să spunem
că este singura cauză, este prea simplist. De exemplu, mulţi bărbaţi consumă alcool, dar
nu abuzează pe nimeni, pe când, pe de altă parte, bărbaţii abuzivi sunt de multe ori treji
atunci când comit acte de violenţă. Dacă alcoolul reprezintă o parte din problemă, atunci
ar trebui să fie responsabilitatea bărbatului să înceteze să mai bea.

MITUL #4: Ea ar fi trebuit să ştie cum este el

De multe ori, agresorii se poartă diferit la începutul relaţiei şi devin violenţi odată cu
trecerea timpului. Astfel, victimele devin conştiente de tendinţele violente le agreso-

12
 8 MITURI DESPRE VIOLENŢA DIN PARTEA PARTENERULUI INTIM

rilor doar când este prea târziu (s-au mutat împreună, au copii, etc.). Chiar şi atunci
când devin violenţi, agresorii se poartă diferit în public, astfel că multe forme de
violenţă rămân necunoscute comunităţii. Este greu de crezut că o persoană care se
comportă onorabil în public poate acționa atât de îngrozitor acasă.

MITUL #5: Femeilor trebuie să le placă abuzul, altfel ar pleca

Ieşirea dintr-o relaţie abuzivă nu garantează că violenţa va înceta. De fapt, perioada în
care femeia îşi planifică plecarea sau chiar pleacă este cea mai periculoasă pentru ea
şi pentru copiii ei. Multor femei le este frică de agresor şi au şi de ce să le fie. Agresorii
adesea ameninţă că vor face rău sau chiar că vor omorî femeia şi copiii dacă este părăsit.

MITUL #6: Violența partenerului intim nu este pe bază de gen/sex.

Majoritatea victimelor violenţei partenerului intim sunt femeile, iar bărbaţii sunt în gen-
eral agresorii. Abuzul este instaurat printr-o putere fizică, socială şi financiară mai mare
a agresorului. Forţa fizică mai mare îi permite bărbatului să preia controlul fizic şi să in-
staureze frica în victimă. Puterea socială mai mare, bazată pe rolurile tradiţionale de gen
conform cărora bărbaţii trebuie să domine, le determină pe femei să se învinovăţească şi
să rămână în acea relaţie. Puterea economică mai mare, precum veniturile mai mari pe
care bărbaţii le au, duc la dependenţa financiară a femeii, căreia ii vine şi mai greu să-şi
părăsească partenerul. Astfel, există cu siguranţă un element legat de gen/sex.

MITUL #7: Este o chestiune privată – nu trebuie să ne implicăm

Dacă am vedea că cineva este atacat pe stradă, probabil am suna la poliţie. De ce ar fi ceva
diferit dacă violenţa are loc acasă, între parteneri? Violenţa domestică este o infracţiune
gravă, care poate duce la răni fizice, spitalizare şi probleme legate de sănătatea mintală a
femeii şi copiilor. Iar în cazurile cele mai grave, se poate ajunge şi la moarte – implicân-
du-ne putem salva o viaţă.

MITUL #8: Violenţa domestică nu este o problemă semnificativă pentru

spaţiul public
Nicio societate care îşi propune să promoveze drepturile omului nu poate să ignore
violenţa fizică, emoţională şi psihologică exercitată în mod regulat asupra membrilor
comunităţii. De asemenea, în fiecare an, sistemele de sănatate investesc mult timp si
multe fonduri pentru a trata cazurile de violenţă. Aceste resurse ar putea fi folosite
pentru alte scopuri dacă s-ar face un efort mai mare pentru a elimina violenţa. l
13
CAPITOLUL 3

DE CE NU PLEACĂ FEMEILE?

Această întrebare şi-o pun mulţi oameni. Dacă aţi fost într-o relaţie abuzivă, cu
siguranţă că v-aţi întrebat acest lucru de multe ori. Răspunsul nu este simplu. De
obicei, există o combinaţie de factori emoţionali, financiari, personali şi de ordin
practic. Acest lucru poate fi observat din răspunsurile date de victime ale violenţei:

Lipsa de putere sau sprijin/învinovăţirea

• Mă simt atât de singură şi neajutorată.
• Nu am ştiut unde să merg să caut ajutor.
• Nu am avut prieteni cărora să le cer ajutorul.
• Părinţii mei au crezut ca o familie trebuie să aibă ambii părinţi.
• Nu mă agresează fizic, dar nimeni nu mă crede cât de violent emoţional este.
• Instituţiile de stat nu arata deloc compasiune.
• Am încercat să mă controlez, să nu-l mai provoc.

Lipsa banilor/probleme legate de locuinţă

• El nu va plăti pensia alimentară, iar eu am copiii mici, deci nu pot lucra.
• Am acceptat umilinţele pentru a nu-mi pierde casa.
• Nu am unde să mă duc.
• Depind financiar de el.

Teamă/negare
• Mi-a fost frică să nu-mi ia copiii.
• Mi-a fost teamă de represalii fizice.
• Am fost izolată, am plâns, dar îmi era frică de el.
• Mi-a luat atât de mult să-mi dau seama ca era vorba de violenţă.

Speranţă/dragoste
• Soţul meu s-a mutat în altă cameră şi a salvat situaţia pentru o perioadă.
• Tot am crezut că se poate schimba.

15
Capitolul 4

CONSECINŢELE VIOLENŢEI

Cum am menţionat şi mai sus, violenţa din partea partenerului intim poate lua dif-
erite forme şi are diferite tipuri de consecinţe asupra victimelor, precum:

Consecinţe fizice
Există leziuni fizice evidente provocate direct de către agresor victimei, care depind
de gradul de violență fizică. Cu cât este mai lungă perioada în care are loc violenţa
fizică, cu atât există mai multe şanse să se intensifice în gravitate. Deşi mai puţin
evidente imediat, dar totuși importante, sunt efectele indirecte pe care violența pe
termen lung le poate provoca, precum predispoziţia la condiţii somatice şi psiho-
logice. Violenţa poate crea sentimente de inutilitate și poate duce la un comporta-
ment auto-distructiv, cum ar fi abuzul de substanțe și / sau idei suicidare.

Consecinţe psihologice
Efectele psihologice sunt de multe ori pe termen mai lung, și multe victime simt că
sunt mai greu de depăşit. Violența se strecoară în viață puțin câte puțin, efectele
psiholgice începând să apară în timp. Acestea includ oboseală, tulburări de somn,
dureri de cap, dificultăţi de concentrare şi probleme de memorie. Victimele pot, de
asemenea, să aibă coşmaruri, să sufere de anxietate și depresie.

Violența duce la teamă, care afectează toate aspectele vieții de zi cu zi. Victimele au
tendința să se învinovăţească, iar sentimentul de ruşine le face să nu spună nimic.
Pe măsură ce violenţa continuă, aceasta distruge încrederea și stima de sine. Toate
acestea reduc foarte mult capacitatea victimei de a lua decizii.

Consecinţe sociale
Efectele fizice și psihologice ale abuzului duc adesea la probleme sociale grave,
care pot împiedica victimele să stabilească relaţii cu alte persoane în timpul și
după relațiile violente. Sentimente de rușine sau izolarea forțată de către agresor

16
 CONSECINŢELE VIOLENŢEI

determină de multe ori victima să aibă din ce în ce mai puţin contact cu priete-
nii și familia, iar sfera vieţii sale sociale se îngustează. Violența sexuală, în special,
îngreunează procesul de creare a încrederii în viitoare relaţii intime. Toți acești fac-
tori pot, de asemenea, afecta negativ relația dintre victimă și copiii ei - mai ales în
cazul în care copiii au asistat la violenţă. Acest lucru poate determina victimele să
fie mai puțin dispuse sau capabile să caute ajutor.

Consecinţe financiare
Violenţa din partea partenerului intim poate avea adesea consecinţe financiare asu-
pra victimei. Agresorul poate distruge siguranţa financiară a victimei ca metodă de
a menţine controlul. Violenţa financiară poate, de asemenea, duce la multe tipuri
de exploatare. Drept consecinţă, atunci când relaţia se termină, victima are adesea
parte de o împărţire nedreaptă a bunurilor şi trebuie să se descurce cu o pensie
alimentară foarte mică sau fără ea. Victima poate să nu aibă competenţele nece-
sare pe piaţa muncii pentru a se putea întreţine, după ce termină relaţia abuzivă,
sau poate avea datorii mari sau alte probleme financiare, care o pot conduce spre
sărăcie.

17
Capitolul 5
COPIII ÎNTR-O RELAŢIE
VIOLENTĂ
Violenţa din partea partenerului intim afectează întotdeauna copiii, deoarece aceştia de
obicei îşi dau seama ce se întâmplă. Copiii pot deveni sensibili la mediul tensionat şi pot
învăţa să fie în gardă. Ei se tem pentru mama lor, și pot deveni, de asemenea, victime
ale violenței. Expunerea la violență este dăunătoare pentru copiii de toate vârstele. De
exemplu, copiii pot ajunge, de asemenea, să creadă că violența este un mod acceptabil de
a rezolva neînțelegerile, și pot deveni agresivi sau, invers, supuşi. Acest lucru contribuie
la perpetuarea violenţei de la o generație la alta.

Copiii vor să oprească violenţa

Pentru ca acest lucru să se întâmple, ar fi nevoie ca părinţii să divorţeze sau să pună
capăt relaţiei. Divorţul sau terminarea relaţiei implică stabilirea custodiei/aspectelor
legate de îngrijirea copiilor, de locuinţă, plata pensiei alimentare şi vizitare. Atunci când
se încheie o relaţie violentă, este adesea dificil ca partenerii să se pună de acord asupra
aspectelor legate de copii. Trebuie să discutaţi aceste aspecte cu autorităţile responsa-
bile de protecţia copilului, pentru a obţine îndrumări legale.

Copiii pot reacţiona la violenţă. comportându-se într-un anumit mod

Comportamentul copilului poate provoca vinovăţie şi sentimente contradictorii la
mamă. Ea poate vedea caracteristici ale agresorului în comportamentul copilului și
poate să înceapă să se gândească la copilul ei ca la un răuvoitor. Chiar și după ce o relație
se termină, violența poate continua în familie, în rândul copiilor sau între copii și mamă.
Dacă este așa, mama trebuie să caute ajutor.

Există multe posibilităţi pentru a ajuta copiii

Un mod de a ajuta copiii este de a cere asistenţă de la gradiniţă, şcoală sau de la o clinică.
Dacă aceştia nu pot să vă ajute, vă pot îndruma către alte persoane care vă pot ajuta.
Trebuie să discutaţi cu copiii dvs., despre experienţele şi sentimentele lor. Permiteţi-le să
se exprime liber. Spuneţi-le că ei nu sunt vinovaţi pentru violenţa adulţilor. Asiguraţi-vă
că există în viaţa copiilor adulţi care îi fac să se simtă în siguranţă.

18
19
Capitolul 6
PAŞII CĂTRE RECUPERAREA
DINTR-O RELAŢIE VIOLENTĂ
În pofida complicaţiilor si consecinţelor severe ale violenţei, milioane de femei din
lume au reuşit să iasă din relaţiile violente, să îşi revină şi să-şi trăiască viaţa în
mod fericit şi productiv. Totuşi, pentru a reuşi acest lucru, primul pas trebuie să fie
făcut înspre a căuta ajutor şi a acţiona. Unele femei care au fost în trecut victime
ale violenţei au mărturisit că au trecut prin următoarele stadii pentru a ajunge la
recuperare:

PASUL 1. Pregătirea
Femeile foste victime au spus, atunci când s-au gândit retrospectiv la relaţia lor, că
abuzul începuse cu mult timp înainte ca ele să recunoască. De multe ori, primele
semne ale abuzului au apărut încă de la primele întâlniri. Dar femeile nu au recu-
noscut semnele, pentru că nu ştiau ce este abuzul şi erau într-o fază de negare sau
erau îndrăgostite.

PASUL 2. Recunoaşterea
În această fază, femeile foste victime au spus că au devenit pentru prima dată
conştiente că relaţia lor este abuzivă. Acest lucru s-a datorat unei întâmplări pe care
nu au putut să o ascundă, precum primul atac fizic asupra lor sau a copiilor.

PASUL 3. Distanţarea
În acest punct, fostele victime au încercat să se distanţeze fizic şi psihologic de
agresor. Acest lucru este adesea necesar pentru a se încerca evitarea manipulării
de către agresor, pentru oferirea unei a doua şanse. În această fază, victimele au
început să spună şi altora despre ce li se întâmplă, să ceară sfaturi sau să caute
informaţii. În final, victima reuşeşte să plece de acasă (adesea cu sprijinul altora).

PASUL 4. Ambivalenţa
După ce pleacă de acasă, femeile sunt foarte vulnerabile. Sunt nervoase, pentru că se
simt nesigure şi nu ştiu dacă vor reuşi pe cont propriu. Le poate fi frică de agresori,

20
 PAŞII CĂTRE RECUPERAREA DINTR-O RELAŢIE VIOLENTĂ

că aceştia pot veni după ele sau că pot încerca să demonstreze că s-au schimbat şi să
le convingă să se întoarcă la ei. În această fază, victima trebuie să caute şi să testeze
soluţii pe termen lung (cum ar fi unde să locuiască, cum să-şi găsească un loc de
muncă şi să-şi câştige independenţa financiară).

PASUL 5. Confirmarea
La un moment dat, victima reuşeşte să-şi facă un plan, atunci când realizează că
poate fi independentă şi poate prelua responsabilitatea asupra vieţii. De multe ori,
acesta poate fi primul moment în care femeia începe să aibă speranţa că poate reuşi
să facă această schimbare.

PASUL 6. Perioada de întristare

Multe foste victime au exprimat ideea că adesea s-au simţit triste atunci când au
început noua viaţă. Acest lucru se datorează unui cumul de factori. În majoritatea
relaţiilor, chiar şi cele abuzive, există momente sau perioade de fericire, chiar dacă
sunt scurte. Dacă sunt implicaţi şi copii, sentimentul de pierdere poate fi şi mai
puternic, deoarece familia „se rupe”. Independenţa poate însemna şi pierderea
stabilităţii financiare.

PASUL 7. Recuperarea
Majoritatea victimelor au nevoie de servicii specializate pentru a putea depăşi
experienţa îndelungată a abuzului. Acestei servicii, incluzând terapia, sprijinul din
partea persoanelor în aceeaşi situaţie, gestionarea propriei vieţi, sunt necesare pen-
tru a vindeca cicatricile psihologice și emoționale care nu sunt întotdeauna vizibile,
nici măcar victimelor. Aceste servicii sunt de asemenea foarte importante pentru a
ajuta femeile să evite relaţii abuzive în viitor.

PASUL 8. Construirea unei noi vieţi

Faza finală implică îndreptarea activă către o nouă direcţie, precum mutarea într-un
apartament nou (sau într-un alt oraş), înscrierea la şcoală sau la un curs de formare,
găsirea unui nou loc de muncă, dezvoltarea pasiunilor, relaţionarea cu alte persoane
şi trăirea unei vieţi fericite şi sănătoase. Victimele cu traume severe pot avea nevoie
în continuare de terapie şi asistenţă. Totuşi, poate fi extrem de util pentru aproape
toate victimele, chiar şi în această fază, să obţină sprijin de la prieteni sau de la
specialişti.

21
Capitolul 7
RECUPERAREA ŞI PLANUL DE
SIGURANŢĂ

Cum se poate vedea din cei 8 paşi, recuperarea după violenţa din partea parteneru-
lui intim implică multiple puncte de vulnerabilitate, în care victima poate alunca
din nou către relaţia violentă. Drumul către recuperare este diferit pentru fiecare
femeie, însă adesea include eşecuri sau opriri din progres. Chiar dacă la un mo-
ment dat victima se întoarce la agresor, ea va fi probabil mai conştientă şi mai bine
pregătită să continue procesul, până când va fi complet recuperată şi va putea trece
la o viaţă lipsită de violenţă.

Este de asemenea important să menţionăm că uneori agresorul se poate schimba,

dacă abuzul nu a fost foarte grav, nu a avut loc pe o perioadă îndelungată de timp, iar
agresorul acceptă responsabilitatea pentru acţiunile lui şi caută ajutor. Dacă aceasta
este situaţia, atunci împăcarea ar fi posibilă – dar doar într-o relaţie nouă, o relaţie
în care el înţelege responsabilitatea, iar ea înţelege care îi sunt drepturile şi faptul
că partenerii sunt egali.

În orice caz, niciunul din rezultate nu va fi posibil dacă victima nu caută prima aju-
tor!

În fiecare fază a procesului de recuperare, o preocupare cheie trebuie să fie

siguranţa. Acest lucru este valabil mai ales atunci când femeia încearcă să obţină
ajutor sau părăseşte bărbatul violent. Un lucru care ar ajuta este realizarea unui
plan de siguranţă, în care să se identifice orice riscuri legate de siguranţă, care pot
apărea. În secţiunea de ma jos sunt descrise elemente cheie în realizarea unui plan
de siguranţă.

PLANIFICAREA SIGURANŢEI
●●Planurile de siguranţă trebuie realizate si actualizate în funcţie de situaţia dvs.,
încă dinainte de a fi pregatită pentru a ieşi din relaţie! Mai jos vă prezentăm câteva

22
 RECUPERAREA ŞI PLANUL DE SIGURANŢĂ

îndrumări, pentru a vă îmbunătăţi siguranţa:

●●Spuneţi cuiva din afară despre ce se întâmplă; de exemplu unui prieten apropiat,
unui vecin sau unui specialist.
●●Gândiţi-vă la motive pentru care puteţi ieşi din casă, cum ar fi: scoaterea gunoiu-
lui, la o ţigară, la poştă sau plimbarea câinelui.
●●Gândiţi-vă la cele mai bune rute pentru a fugi de acasă, iar în caz de criză întot-
deauna refugiaţi-vă într-o cameră care are ieşire către exterior.
●●Salvaţi numărul de urgenţă 112 la funcţia de apelare rapidă a telefonului. Puteţi
salva numărul cu un alt nume, pentru a nu trezi suspiciuni.
●●Stabiliţi cu un prieten sau cu o rudă un mesaj codificat, ca ei să ştie că aveţi prob-
leme şi să caute ajutor, atunci când le trimiteţi un mesaj cu acest text sau îi sunaţi.
●●Puneţi undeva la îndemână o geantă pregătită cu cele mai importante lucruri ale
dvs., ceva bani sau un card de credit.
●●Interesaţi-vă unde vă puteţi duce: la un prieten, la o rudă, la un adăpost, etc.
●●Informaţi-vă cu privire la drepturile dvs., de exemplu în ceea ce priveşte împărţirea
bunurilor şi custodia copiilor. Puteţi obţine aceste informaţii fără ca partenerul să
ştie.
●●Dacă folosiţi un calculator pentru a vă informa pe Internet, ştergeţi istoria site-
urilor vizitate din browserul pe care îl folosiţi.
●●Dacă aveţi copii, vorbiţi cu ei despre siguranţă şi despre planul de siguranţă con-
ceput de dvs. Învăţaţi-i să sune la prieteni, rude sau la numărul de urgenţă 112. Dacă
plecaţi de acasă, încercaţi să luaţi copiii cu dvs.
●●Când sunteţi atacată, protejaţi-vă capul, stomacul şi abdomenul şi strigaţi după
ajutor pentru ca cineva să vă audă şi să sune la 112.
●●Adunaţi dovezi ale faptelor de violenţă şi ameninţare cu violenţa, scrieţi-le într-un
jurnal, salvaţi mesajele pe care vi le trimite şi faceţi fotografii. Mergeţi la medicul
legist pentru a avea un certificat medical, chiar dacă nu vreţi să mergeţi la poliţie.
●●Deorece situaţiile de violenţă sunt greu de anticipat, este mai sigur să plecaţi când
agresorul nu este acasă. Luaţi cartea dvs. de identitate şi pe cele ale copiilor, acte leg-
ate de asigurări şi împrumuturi la bancă, lucruri personale importante şi medica-
mente, precum si orice dovadă a violenţei pe care o aveţi.
●●Schimbaţi-vă parola de la sistemul de operaţiuni bancare online, precum şi alte
parole pe care le ştie partenerul.
●●De obicei, violenţa nu se termină odata cu terminarea relaţiei; ea poate continua
sub formă de ameninţări şi hărţuiri. Dacă vă întâlniţi cu agresorul după terminarea

23
 RECUPERAREA ŞI PLANUL DE SIGURANŢĂ

relaţiei, trebuie să ştiţi că există riscuri mari ca violenţa să reînceapă!

●●Dacă violenţa continuă, nu încetaţi să adunaţi dovezi. Cateva exemple de ce puteţi
face pentru a fi mai în siguranţă după ce se termină relaţia:
• luaţi-vă un număr nou de telefon;
• nu divulgaţi noua adresă unde locuiţi;
• obţineţi un ordin de restricţie;
• nu ţineţi legătura cu agresorul;
• evitaţi situaţii în care să rămâneţi singură cu agresorul;
• daca trebuie să vă întâlniţi, de exemplu pentru a stabili programul de vizitarea
copiilor, întâlniţi-vă în locuri publice;
• nu mergeţi mereu pe acelaşi drum spre casă, încercaţi să găsiţi şi alte rute;
• informaţi despre situaţia dvs. la locul de muncă, la şcoală sau la gradiniţa copiilor.

●●Gândiţi-vă la situaţia dvs. atunci când folosiţi echipamente precum telefonul

mobil, calculatorul sau GPS-ul, deoarece acestea permit să fiţi localizată.
●●Nu postaţi multe lucruri despre dvs. pe Facebook sau alte reţele de socializare şi
verificaţi setările de confidenţialitate şi securitate.
●●În cazul în care vă ameninţă, cereţi un ordin de restricţie.
●●Raportaţi abuzul la poliţie.

24
 LEGISLAŢIE

Capitolul 8
LEGISLAŢIE

Violența împotriva femeilor este o încălcare a libertăților și drepturilor fundamen-

tale, cum ar fi dreptul la libertate și securitate, după cum se menționează în Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (UE, 2000).

Toate statele membre ale Uniunii Europene au semnat Platforma de acţiune de la

Beijing (BPfA), care a atras atenția asupra problemei violenței împotriva femeilor,
în 1995. Acest document afirmă că este un obiectiv strategic pentru comunitatea
internațională să prevină şi să elimine violenţa împotriva femeilor și cere guverne-
lor diferitelor state să introducă și să aplice legislația pentru combaterea violenței.

Instituțiile Uniunii Europene, cum ar fi Parlamentul European și Comisia Europeană

au încorporat acest principiu în mai multe rezoluții, directive și programe politice
și au inclus combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor ca parte a
mandatului Uniunii Europene.

Comisia Europeană a luat decizii importante în vederea atingerii acestui scop, în

special prin elaborarea Strategiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați
2010-2015, în care se subliniază că violența pe motive de gen este una dintre prob-
lemele cheie care trebuie abordate pentru a ajunge la o egalitate adevărată între
sexe.

Legislaţia din Romania:

Legea nr. 25/2012 - Prevenirea şi combaterea violenţei în familie, republicată 2012

Legea prevede că violenţa în familie se poate manifesta prin violenţă verbală,

psihologică, fizică, sexuală, socială sau spirituală:

Victima violenţei în familie are dreptul la respectarea personalităţii, demnităţii şi

25
 LEGISLAŢIE

vieţii sale private, la protecţie specială, la servicii de consiliere, reabilitare, reinte-

grare, asistenţă medicală gratuită, socială, consiliere şi asistenţă juridică gratuită.

De asemenea, Legea nr. 25/2012 stipulează că, victima violenţelor în familie poate
solicita instanţei emiterea unui ordin de protecţie şi de restricţie faţă de agresor.

Legea 211/2004 privind unele Măsuri pentru Asigurarea Protecţiei Victime-

lor Infracţiunilor

Potrivit legii, articolul 4.1., judecătorii, procurorii, ofiţerii şi agenţii de poliţie

au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la: serviciile şi
organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă a
victimei, în funcţie de necesităţile acesteia; dreptul la asistenţă juridică şi instituţia
unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept; condiţiile şi procedura pentru
acordarea compensaţiilor financiare de către stat.

Organizaţii şi campanii care luptă împotriva violenţei asupra femeilor:

http://www.nuepoveste.ro

http://www.opreste-tacerea.ro/

http://www.fundatiasensiblu.ro/

http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm

http://www.avoncampaniisociale.ro/campaniarespectului/despre-violenta-do-
mestica

http://www.asociatia-anais.ro/proiecte/stop-violentei-in-familie/proiect/

www.copii.ro Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Co-

pilului

26
 LEGISLAŢIE

Referinţe
Ciclul violenţei www.domesticviolence.org/cycle-of-violence
Revizuirea implementării în statele membre UE a Platformei de Acţiune de la Beijing:
Violenţa împotriva femeilor – Sprijin pentru victime, Biroul de Publicaţii al Uniunii
Europene, 2012 ISBN 978-92-9218-061-4
Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva fe-
meilor www.un.org/womenwatch/daw/cedaw/text/econvention.htm
Semnele abuzului şi relaţiile abuzive, Violenţa domestică şi abuzul
www.helpguide.org
Deschide ochii. Ghid pentru victimele violenţei domestice www.hotpeachpages.net

„Violenţa domestică nu ar trebui să i se întâmple nimănui. Niciodată. Punct.”

Ghid despre violenţa domestică www.domesticviolence.org
Mituri cu privire la violenţa domestică www.womensaid.ie/help/whatisdomesticvio-
lence/myths.html
De ce victimele violenţei domestice nu pleacă, Leslie Morgan Steiner, TEDxRaini-
er, November 2012. www.ted.com/talks [Link către video]

Sursă fotografii: kupicoo/iStock, ambrozinio/iStock, awrangler/123RF Stock

Design realizat de: Anna Lauk/Elegant Design

27
 Ce puteţi face dacă aţi fost victima
violenţei din partea partenerului intim?
•Anunţaţi Poliţia, depuneţi o plângere la cea mai apropiată
secţie de poliţie. Ofiţerii de poliţie vă vor ajuta să formulaţi
plângerea. Nu uitaţi să aveţi buletinul la dvs. De asemenea, ofiţerii
de la poliţie vă pot îndruma să mergeţi la un centru de adăpost sau
la o unitate sanitară.

•Daca sunteţi în pericol imediat, sunaţi la numărul unic de

urgenţă 112. În cazul apelurilor de urgenţă – 112, intervine
cel mai apropiat poliţist de locul evenimentului.

•De asemenea, puteţi depune plăngerea penală împotriva

agresorului direct la procuror.

•In cursul desfăşurării anchetei penale victima poate cere un ordin

de restricţie.

•Prezentaţi-vă la Serviciul de Medicină Legală pentru a vă fi eliberat

un certificat medico-legal; acesta dovedeşte leziunile provocate
prin agresare şi este important pentru încadrarea juridică a faptei.

LINIE DE URGENȚĂ 112

Această publicaţie a fost realizată cu sprijinul financiar al programului DAPHNE III al Uniunii Euro-
pene. Conţinutul acestei publicaţii reprezintă doar responsabilitatea parteneriatului şi nu punctul
de vedere al Comisiei Europene.