Redactat de: Mogîldea Teodora

Peisagistică, grupa 506

ELEMENTE DE COMPOZIȚIE ÎN DESIGN-UL PEISAGISTIC

1.PESPECTIVA;

2.AXELE;

3.SIMETRIA;

4.CONTRASTUL;
Parcurile și grădinile sunt de sine stătătoare în exprimarea lor peisagistică, având compoziții și
exprimări unitare, adaptate specificului zonal.

În construcția peisagistică a parcurilor și grădinilor se pornește de la un set de principii de

compoziție care asigură păstrarea caracterului unitar al exprimării peisagistice, conturează spațial
și sub aspectul formelor viitoarea creație peisagistică.

Principalele principii de compoziție pentru parcuri și grădini sunt:

 unitatea din punct de vedere al compoziției arhitectonico-peisagistice;

 scara compoziției peisagistice;
 proporțiile compoziției peisagistice;
 armonia și contrastul compoziției peisagistice.

Unitatea din punct de vedere al compoziției arhitectonico-peisagistice este dată de utilizarea unor
elemente constituente a compoziției care exprimă aceeași idee, sunt derivate din aceeași imagine,
gândire, astfel încât să asigure o unitate arhitectonico-peisagistică care identifică și definește clar
mesajul, stilul, caracteristica generală a compoziției.

Din punct de vedere al unității compoziției, definitoriu pentru aceasta este așa numitul „centru
compozițional”, un element principal, definitoriu, care prin dimensiunile și localizarea lui,
precum și prin mesajul pe care îl transmite se constituie într-un pivot al întregii compoziții.

Centrul compozițional nu este neapărat necesar același cu centrul geometric al compoziției, ci

poate fi mai curând definit ca un centru de greutate al acesteia, în jurul căruia orbitează întreaga
compoziție.

Centrul compozițional poate fi natural sau construit, poate fi peisagistic sau arhitectonic, dar
oricare ar fi natura sa el trebuie să exprime caracteristica de ansamblu a compoziției. La
compozițiile de dimensiuni mari, unui centru compozițional principal îi pot fi subordonate centre
secundare având caracteristici similare, dar care prin dimensiunea și mesajul transmis se
constituie în elemente complementare ale centrului principal.

Centre compoziționale naturale pot fi: ansambluri dendrologico-florale cu compoziție specifică

care prin natura acesteia conferă întregului caracteristicile proprii, elevații naturale, luciuri de apă
etc.

Centrele compoziționale construite pot fi: clădiri principale, esplanade, piațete, statui, obeliscuri,
monumente istorice etc. Centrele compoziționale construite și cele naturale pot fi combinate,
doar în măsura în care mesajul transmis este același, iar elementele definitorii ale unuia sau altuia
nu sunt mascate de prezența celuilalt.
 1. PERSPECTIVA

Unele dintre principiile de bază ale unei teorii a perspectivei sunt efectele vizuale aparente atunci
când sunt privite scene, de exemplu: obiectele aflate mai departe de noi apar mai mici decât
obiecte de dimensiuni egale care sunt aproape de noi, linii paralele care fug de noi par să se
întâlnească în distanța îndepărtată la orizont etc. Teoria matematică a perspectivei este întemeiată
în teoria optică.

Aceste tehnici au fost dezvoltate pentru picturi, dar putem respecta aceleași reguli pentru a înșela
ochiul crezând că spațiile noastre exterioare sunt mai mari decât sunt de fapt. În mod similar
utilizării sale într-o pictură, perspectiva liniară în grădină tinde să funcționeze numai dintr-o
singură perspectivă, dar există și alte tehnici pe care le putem folosi în grădină pentru a crea
iluzia de dimensiune și adâncime.

 Utilizați perspectiva liniară în pavaj

Figura 1. ilustrează modul în care perspectiva liniară păcălește ochiul. Pe măsură ce puntea se
întinde, șipcile par să se îngusteze - par să se întâlnească dacă ar continua la orizont.

Figura.1

https://www.houzz.com/magazine/perspective-tricks-to-make-your-garden-appear-larger-stsetivw-vs~52167699
Același efect se poate observa și în pavajul liniar utilizat aici (Fig 2). În loc să se folosească
pavele pătrate sau dreptunghiulare, proiectantul a folosit iluzia perspectivă cu pavele lungi și
subțiri care duc ochiul la distanță.

Articulațiile de pavaj ajută la accentuarea iluziei - aceasta poate fi sporită în continuare cu o

articulație mai vizibilă pe laturile lungi și o articulație invizibilă și îngustă pe părțile scurte. O
caracteristică redusă la sfârșitul căii ar intensifica și perspectiva.

Figura 2.
  Îmbunătățirea perspectivei prin mixarea scării

Pereții și gardurile mărginite pot afișa aceleași iluzii de perspectivă ca pavajul sau puntea, iar
bazele și liniile superioare par să se contureze unul față de celălalt, mai departe. Iluzia ar putea fi
sporită prin tăierea vârfurilor gardurilor vii pentru a fi mai scurtă spre limita grădinii.

Puteți crește iluzia perspectivei cu pietre de pas, mai ales atunci când se află pe planuri plate de
iarbă sau pietriș. Aici, distanța dintre pavele se reduce cu cât sunt mai îndepărtate în grădină,
creând o impresie deosebită de distanță. (Figura 3)

Figura 3.
Adăugați lățime cu căi de înfășurare

Faceți ca grădinile mici să pară mai lungi prin adăugarea unei căi curbate sau în zig-zag, decât să
folosiți o cale dreaptă și centrală. Acest lucru va da impresia că grădina este mai largă, deoarece
ochiul se va mișca dintr-o parte în alta, în loc să stea direct în mijlocul spre spatele grădinii.

Plantările amplasate cu grijă din figura cu numărul 4 ajută la accentuarea prăbușirii traseului prin
această mică grădină și stimulează iluzia că grădina este mai mare decât este în realitate.

Figura 4.
https://www.houzz.com/magazine/perspective-tricks-to-make-your-garden-appear-larger-stsetivw-vs~52167699