Sunteți pe pagina 1din 20

.

CUPRINS

INTRODUCERE

1. CAPITOLUL 1
1.1 SCURT INSTORIC
1.2 DEFINIREA REASIGURARILOR
1.3 NECESITATEA
1.4 CLASIFICAREA
1.5 FUNCTIILE
1.6 CONTRACTUL DE REASIGURARE

2. CAPITOLUL 2
2.1 NUMARUL COMPANIILOR DE ASIG/REAS IN RM
2.2 VOLUMUL PRIMELOR DE ASIGURARE
2.3 VOLUMUL DEZPAGUBIRILOR

3. CAPITOLUL 3

3.1 PRACTICA INTERNATIONALA


Intoducere

Datorita faptului ca in prezent in R. Moldova activeaza peste 48 de brokeri de asigurare-reasigurare,


consider ca piata, din punct de vedere concurential, este una mediu saturata, din motivul volumului relativ
mic de tranzactii pe care le intermediaza (16,65 % din primele anuale subscrise in 2009).

 Este firesc faptul ca, in 2009, criza economica a afectat simtitor piata de intermediere in R. Moldova,
manifestandu-se prin diminuarea volumului primelor subscrise cu 3-4%, desi in 2007-2008 inregistrase
cresteri constante cu peste 25%. Un alt factor perturbator a fost si declinul pietei auto a masinilor noi cu
53%. Situatia se redresase in T1/2010, inregistrand o crestere cu 7,69% comparativ cu perioada similara a
anului trecut.

Economia R. Moldova inregistreaza o evolutie pozitiva, preconizandu-se o crestere cu 3,4%, fapt care va
atrage dupa sine si o crestere a acestui segment in 2010. Intermediarii au administrat, in 2009, 16,65 % din
primele anuale subscrise, ceea ce este destul de modest.

 Densitatea mica de asigurari pe cap de locuitor, ponderea scazuta a asigurarilor facultative, nivelul scazut al
veniturilor populatiei, scepticismul oamenilor si perceptia eronata a conceptului de asigurare. 

In prezent populatie RM nu este destul de echilibrata si motivata sa isi vada interesul in activitatea de
asigurari si reasigurari deaorece anumite segmente ale cadrului legislativ si salariu meduiu pe cap de locuitor
prin prezenta anumitor prime din partea statului nu genereaza o saturatie finnanciara din partea populatie
fapt care duce la scadeara interesului in acest domeniu.

Cert este faptul ca in zilele noastrea o mare partea dispun de autovehicole si este inevitabil procesul de
asigurarea.

In contextul reasigurarriloe in RM este un spector foarte restrins de companii de asigurarii care se-ar lua
riscul sa activezi in acest domeniu, deaoarece numarul actiunilor nu este destul de semnificator si orce esec
poate duce la falimentul mai multor companii.
1.3 NECESITATEA

Reasigurarea deriva din necesitatea acoperirii unor riscuri deosebit de mari, in raport cu care o singura
societate de asigurare nu poate face fata in eventualitatea producerii cazului asigurat. Ca atare s-a impus solutia
dispersarii riscului, prin relatii de reasigurare, ale asiguratorului, cu terte societati de asigurare. exista dealtfel unele
societati specializate exclusiv pe operatii de reasigurare.

Pe plan intern, pentru practicarea operatiunilor de reasigurare, se impune existenta mai multor societati de
asigurare consolidate, autonome din punct de vedere organizatoric, functional si financiar. Ca urmare reasigurarea
opereaza, pe plan practic, in legatura cu asigurarile externe (navale, de aviatie, de credite etc.) deci prin atragerea in
acest scop a unor societati de asigurare straine. In perioada actuala s-au creat conditii pentru ca reasigurarea sa
fie  operanta si pe piata interna a asigurarilor.

Prin urmare se observa ca nu exista nici o legatura directa intre asiguratul initial si compania de reasigurare.
In momentul aparitiei unei daune asiguratul initial va incasa despagubirea de la societatea de asigurare, pentru ca
ulterior societatea de asigurare in postura de reasigurat va primi despagubiri de la reasigurator, conform contractului
de reasigurare.

Reasigurarea face in acest fel, ca pierderea suferita de o societate de asigurare sa fie dispersata intre una sau
mai multe societati de reasigurare. De aceea reasigurarea se mai numeste si asigurarea asigurarii. La randul lor
reasiguratorii se pot proteja impotriva riscurilor asumate prin contractele de reasigurare cu companiile cedente,
transferand o parte din riscuri catre alti reasiguratori, operatiunea fiind cunoscuta sub numele de retrocedare.
1.4 CLASIFICAREA

Societatile de asigurare, in raporturile de reasigurare, apar intr-o dubla postura:

a) in calitate de reasigurati (cedente), cedeaza altor institutii de asigurare o parte din riscurile pentru care au
incheiat asigurari interne sau externe;

b) in calitate de reasiguratori (cesionari) primesc in reasigurare de la alte societati de asigurare, din diverse tari
ale lumii, diferite riscuri pentru care acestea au incheiat asigurari neavand insa potenta financiara pentru suportarea
eventualelor pagube.

Operatiunea de primire in reasigurare poarta denumirea de reasigurare activa iar cele de cedare in reasigurare,
reasigurare pasiva.

1. Reasigurari active. In acest caz, in calitate de reasigurator, societatea de reasigurare preia de la parteneri
(terte societati de asigurare) o parte din riscurile aferente unor contracte de asigurari ale acestora; incaseaza partea
corespunzatoare din prime cedate de parteneri; participa la plata unor cote parti din despagubiri, corelate cu riscurile
preluate; suporta o cota parte din cheltuielile de achizitii si administrarea asigurarilor pe care le-a efectuat
asiguratorul, proportional cu cota de risc preluata (cheltuieli care, la reasigurator, poarta denumirea de “refactii
asupra primelor la asigurari primite in reasigurare”)

Reasiguratorul nu are relatii directe cu asiguratii, de pe piata externa, si nici obligatii fata de acestia, ci doar
fata de societatea de asigurare partenera, deci cu care a incheiat tranzactii de reasigurare.

Cu ocazia primirii in reasigurare, reasiguratorul trebuie sa manifeste prudenta in acceptarea ofertelor de


reasigurare, sa efectueze investigatii in acest scop, sa-si revizuiasca periodic portofoliul de contracte pentru a-si
asigura o echilibrare in functie de riscuri, perioada, zone, dispersare etc.

2. Reasigurari pasive. In acest caz, societatea de  asigurare in calitate de asogurator cedeaza, difuzeaza, o
parte din riscurile aferente asigurarilor (in cazul tarii noastre, a celor externe) incheiate, altor societati care
efectueaza reasigurari. Totodata asiguratorul, in calitatea sa dobandita, de reasigurat, cedeaza cota-parte
corespunzatoare de prime; primeste de la reasigurator cote de participare la cheltuielile de achizitie si administrare a
asigurarilor (adica “refactii asupra primelor la asigurari cedate in reasigurare”), pe care le evidentiaza ca venituri din
activitatea de reasigurare. La producerea cazului asigurat societatile de reasigurare care au preluat cote din riscurile
cedate de reasigurat, au obligatia de a participa la acoperirea pagubelor respective.

Societatile de asigurare, in materie de reasigurari pasive promoveaza extinderea sau restrangerea relatiilor cu
partenerii (reasiguratori) , asiguratul in functie de portofoliul de contracte de asigurare, suportabilitatea riscurilor la
asigurarile externe, marja de profit cedata si totala etc.
3. Retrocesiunea constituie o varianta a reasigurarii active (primire in reasigurare), cand reasiguratorul,
preluand o parte din riscurile unor asigurari, de la reasigurati, cedeaza la randul sau altor societati de reasigurare, o
parte din riscurile preluate si, corespunzator, o parte din cota de prime incasate. In acest cadru are loc o divizare, o
pulverizare, a riscurilor asupra altor societati de asigurare.

4. Coasigurarea (participarea) constituie o metoda de dispersare a riscurilor dar in faza incheierii asigurarii.


In acest caz, de la inceput, asiguratul incheie contractul de asigurare cu mai multe societati de asigurare, fiecare in
parte preluand o anumita cota de risc pe care o suporta independent, contra unei cote parti din prima de asigurare. In
coasigurare, asiguratul are relatii directe cu asiguratorii.
1.5 FUNCTIILE REASIGURARILOR

Resigurarea fiind complementara asigurarii are un rol deosebit in procesul amplificarii pietei interne si
internationle a asigurarilor, contribuie la realizarea stabilitatii economice internationale. Cateva din functiile pe care
reasigurarea le indeplineste sunt sintetizate in continuare.

1. Functia de protectie a asiguratorilor se realizeaza prin favorizarea dispersiei sau pulverizarii riscului, care
favorizeaza cresterea capacitatii de asigurare a societatilor de asigurare. Mai mult este favorizata pulverizarea unor
riscuri in afara pietei nationale a asigurarilor, cu deosebire a unor riscuri grele.

2. Functia de stabilizare a ratei (pierderilor) daunelor. Prin contractele de reasigurare pentru protectia
impotriva catastrofelor incheiate pe perioade mari de timp se realizeaza dispersarea pierderilor in timp, deci o
stabilizare a ratei pierderilor.

3. Functia de dispersare a riscurilor. Se infaptuieste prin practica reciprocitatii reasigurarii, intre asiguratorii
primari. In acest fel, prin dispersia riscurilor pe baza reasigurarii reciproce, fiecare societate (reasigurat si
reasigurator) isi mareste si isi echilibreaza portofoliul riscurilor pentru care si-a angajat raspunderea.

4. Functia de stimulare a volumului activitatii societatilor de asigurare cedente. Pe de o parte, aceste societati
pot prelua in asigurare riscuri mai numeroase, mai variate si mai grele. Pe de alta parte, creste flexibilitatea
asiguratorului cu privire la dimensiunile, tipurile si volumul riscurilor pe care le poate ceda in reasigurare.

5. Functia de liberalizare a afacerilor pe piata asigurarilor. Consta in faptul ca reasigurarea favorizeaza


retragerea cedentului la momentul considerat oportun, dintr-o anumita categorie de afaceri, dintr-o anumita zona sau
pentru o anumita perioada de timp, prin cedarea partiala sau totala a unor riscuri, in reasigurare. Totodata aceasta
functie rezida in faptul ca societatea cedenta este libera sa reintre in afaceri de reasigurare fara restrictii, prin
negocieri si cu respectarea normelor si conventiilor recunoscute pe plan international.

6. Functia de consultanta a reasiguarii se releva prin faptul ca societatilor de asigurari, cedente li se ofera
prin intermediul reasigurarii servicii specifice, operatiuni de brokeraj in reasigurari, comisariat de avarie si operatii
de mandat etc
1.6 CONTRACTUL DE REASIGURARE

Contractul de reasigurare este actul scris, cu caracter bilateral, prin care reasiguratorul preia de la asigurator
un risc sau o parte a riscului, in schimbul unei prime de reasigurare, obligandu-se sa plateasca acestuia despagubirea
cuvenita pentru pagubele generate de riscurile produse.

Reasigurarea este un contract ce se incheie numai intre doua societati de asigurare, si se bazeaza pe un
contract de asigurare preexistent, de aceea intre asigurat si reasigurator nu exista nici un raport juridic, intre ei
nefiind nici o legatura prin nici un contract.

Contractul de reasigurare se incheie in majoritatea tarilor lumii in forma scrisa. Exista insa si exceptii.
Astfel, legea americana accepta si contractele de reasigurare in forma verbala.

Elementele contractului de reasigurare sunt urmatoarele:

adenumirea partilor contractante;

asediul acestora;

atipul contractului;

ariscurile acoperite;

alimita valorica si teritoriala a raspunderii;

adata intrarii in vigoare a contractului;

adurata si data expirarii contractului;

anivelul primei de reasigurare si modalitatile de plata;

amodul de plata a despagubirii;

ariscuri excluse;

alte cauze.

Reasigurarea nu poate fi incheiata pentru o suma mai mare decat cea din contractul de asigurare.

Contractul de reasigurare poate avea urmatoarele caracteristici: facultativ, obligatoriu sau mixt.


Capitolul 1
1.1 SCURT ISTORIC
Reasigurarea a apărut în evul mediu ca o măsură de îndreptare a unor acţiuni imprudente ale acelor
asigurători care încheiau asigurări de transport maritim în zone extrem de riscante (din cauza piraţilor şi
condiţiilor grele de navigaţie - uragane, furtuni, stânci etc). În acea vreme, asigurătorii nu dispuneau de
suficiente informaţii, în funcţie de care să judece fiecare risc acceptat. Ca urmare, după perfectarea
contractelor, la întâmplare, căutau să scape de angajamentele care erau excesiv de riscante, cedându-le altor
societăţi de asigurări (de reasigurări).

Începând cu secolul al XlX-lea reasigurarea a luat o mare amploare în Europa, impulsul fiind dat de
revoluţia industrială. Revoluţia industrială din secolul al XlX-lea a favorizat introducerea progresului tehnic,
la început în Marea Britanie şi apoi în alte ţări din Europa. Astfel, atelierele meşteşugăreşti şi micii
întreprinzători individuali au fost înlocuiţi de către marile întreprinderi industriale, organizate sub forma
societăţilor anonime

Date fiind aceste împrejurări, riscurile asigurate au crescut considerabil, asigurătorii fiind nevoiti sa se
reorganizeaze în societăţi comerciale şi să folosească date statistice pentru dimensionarea primelor de
asigurare, diversificându-şi riscurile preluate în asigurare.

În Marea Britanie reasigurarea a fost interzisă o perioadă de timp (1746-1864) pentru a evita operaţiunile
speculative, astfel, printr-o lege adoptată în 1746 reasigurarea în această ţară a devenit ilegală, excepţie
făcând numai situaţia în care asigurătorul devenea insolvabil, dădea faliment sau deceda, iar prima de
asigurare devenea fără valoare, fiind insuficientă.

În anul 1864 a fost revocată legea din 1746, prin care se interziceau reasigurările. Activitatea de reasigurări a
evoluat însă foarte încet şi greoi, datorită faptului că o perioadă de peste o sută de ani reasigurările au fost
interzise.

Cu toate acestea, în alte ţări din Europa, reasigurările s-au dezvoltat destul de repede. De exemplu, în
Danemarca reasigurările se practicau din anul 1775, iar în Norvegia din anul 1840.

În 1863 s-a înfiinţat prima societate de reasigurări din Elveţia, denumită „Swiss Reinsurance Company, iar
în 1867, în Marea Britanie, a luat fiinţă societatea „Reinsurance Company Ltd." În Statele Unite ale Americii
prima societate de reasigurări a luat fiinţă abia în anul 1890 sub denumirea de „Reinsurance Company of
America".

Iniţial, reasigurarea se practica de către societăţile profilate pe contractarea de asigurări directe, care simţeau
nevoia ameliorării portofoliilor lor. Mai târziu, s-au constituit societăţi specializate în operaţiuni de
reasigurări, fără însă ca societăţile de asigurări să renunţe la acest gen de operaţiuni.

Ţările în care reasigurarea a dobândit o amploare tot mai mare au fost: Germania, Marea Britanie, Franţa,
Elveţia, Italia etc. Treptat, piaţa naţională a reasigurărilor devine prea îngustă pentru a absorbi întreaga
ofertă.
1.2 DEFINIREA REASIGURARILOR
Reasigurarea este o formă de transfer al riscurilor de la o companie de asigurări către o companie de
reasigurare, deoarece în cazul riscurilor mari, asigurătorii nu-şi pot asuma singuri sarcina despăgubirii în
cazul producerii evenimentului asigurat şi externalizează riscul către alte companii.

Prin reasigurare asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora
contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la
producerea riscului care a făcut obiectul reasigurarii. Asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime
de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea
indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurarii.
Reasigurarea nu stinge obligaţiile asigurătorului şi nu stabileşte nici un raport juridic între asigurat şi
reasigurător

Reasigurările deţin o poziţie deosebit de semnificativă şi au apărut dintr-o necesitate obiectivă, şi anume,
din existenţa unor riscuri foarte mari (ex: maritime, aviatice, incendiu, de viaţă, de accidente etc.) care pot
genera daune extrem de mari pe care societăţile de asigurări, neavând capacitate financiară suficientă, pot fi
incapabile să le suporte numai pe contul lor, ducând, practic, la falimentul acestora. Reasigurarea oferă
capacitatea necesară asigurătorului direct pentru acoperirea riscurilor pe care, altfel, nu le poate suporta
singur. Asigurătorul care acceptă preluarea unui risc sau a unor riscuri mai mari, peste capacitatea sa, poate
apela la una sau mai multe companii de reasigurări pentru a ceda în reasigurare o parte din risc.
Reasigurarea are ca efect "pulverizarea" riscului.

Definiţia clasică a reasigurării, conform dreptului englez, a fost elaborată de Lord Mansfield, în 1807:
"reasigurarea reprezintă o nouă asigurare, efectuată printr-o nouă poliţă, pentru acelaşi risc iniţial asigurat,
în scopul despăgubirii asigurătorilor pentru asigurările lor anterior încheiate; ambele poliţe există în acelaşi
timp". Cu alte cuvinte, mai simplu, se poate afirma că reasigurarea este "asigurarea asigurării".

Astfel de operaţii de împărţire a riscului datează din aceeaşi perioadă cu apariţia primelor întreprinderi
comerciale. O prima formă în care se realizau reasigurări a fost cea a reasigurărilor facultative adică o
reasigurare a unor riscuri individuale oferite altei companii de asigurări care era liberă să accepte sau să
respingă oferta propusă. În timp, din nevoia de a acoperi mai multe riscuri, ca urmare a creşterii volumului
asigurărilor directe, au reapărut metode de asigurare care să ofere mai multă certitudine asigurătorilor
originari precum şi unele facilităţi din partea reasigurătorilor. Astfel a apărut reasigurarea contractuală care
a devenit un mijloc prin care asigurătorii direcţi pot cere o acoperire obligatorie pe o bază solidă, certă.
CAPITOLUL 2

2.1 NUMARUL COMPANIILOR SI INTERMEDIARILOR IN RM

Tabelul 1.

Conform datelor din tabel putem trage concluzia ca pe parcursul a 5 ani de activitatea sau redus circa 35% din
numarul companilor de reasigurari si asigurari.Fapt care este datorat numarului mare de concurenta si incapacitatea
de a se mentine pe piata.

In ceea ce privste numarul brokerilor ,observam o crestere in anul 2014 de la 64 la 86 si prin urmare o scadere in
anul 2015 la 75.Fapt care este datorat schimbarii conducerii si modificarii legislatiei.
2.2 VOLUMUL PROMELOR DE ASIGURARE
Tabelul 2 .

Conform datelor din tabel observam ca pe parursul a 5 ani de activitatea numarul prmelor de reasigurare a crescut
considerabil ce tine de Companiile de asigurare .
Pentru perioada analizata volumul primelor de reasigurare de companiile de asigurare creste de la 0.9 milioane lei in
2010 pina la 1.2 milioane in 2015.
Primele de asigurare/reasigurare incasate de catre borkeri prezinta o tendinta de crestere astfel incit in 2015
constituie 0.39 milioane lei.
Tabelu 3

Analizind evolutia de crestere/scadere a acestor indicatori observam ca primele de asigurare incasate e catre
companiile de asigurare mentin o continua crestera fata de anul precedent .Primele transmise in reasigurare,pe
parcursul perioadei anailizate, prezinta scaderi in 2013 si 2014 fata de anii precedenti ai acestora insa in 2015
observam o creste de 30%
2.3 TOP 10 COMPANII IN RM DE ASIG/REASIG

Tabelul 4.

In tabelul sunt enumerate top 10 companii de asigurare/reasigurare dupa volumul primelor incasata in anul 2016 sw
circ 1,2 MILIOANE LEI.Cu cea mai mare pondere detinind prima pozitie se afla MOLDASIG S.A cu 17,7
Din rezultatele din tabel se poate de spus ca piata asigurariloe in RM este un concetrata astfel incit primele 5
companii detin cota de 65% din total.

Tabelul 5
CAPITOLUL 3

3.1 PRACTICA INTERNATIONALA


Asigurarile si reasigurarile sunt marcate de un grad ridicat de eterogenitate prin existenta unei mari
diversitati de tipuri si categorii de afaceri. Ca urmare nu se poate vorbi de piata unica a asigurarilor si
reasigurarilor, ci de existenta unor variate piete ale asigurarilor si reasigurarilor, particularizate prin
specificul lor in functie de natura tranzactiilor, tipurile de societati, proceduri si cutume etc.

Piata reasigurarilor este apreciata ca fiind o piata de asigurare de gradul II, in cadrul careia se stabilesc
raporturile dintre reasigurati (cedenti) si reasiguratori.

Piata resigurarilor a inregistrat o crestere deosebita in ultimii douazeci de ani, principalele cauze fiind:
cresterea economica, dinamica structurii pietelor si climatul afacerilor de asigurare.

Cresterea economica a marcat puternic procesul dezvoltarii tarilor industrializate ale lumii, dupa al
doilea razboi mondial. Ca o consecinta, amplificarea schimburilor economice externe a impulsionart
extinderea pietei reasigurarilor internationale.

Mutatiile produse pe pietele nationale de asigurari prin instituirea unor masuri protectioniste sau chiar
a monopolului de stat in domeniul asigurarilor, in diferite tari ale lumii, cu deosebire in tarile in curs de
dezvoltare, au restrans capacitatea de angajare a pietelor nationale. Societatile nationale de asigurare, in mod
practic, sunt puse in situatia sa apeleze la facilitatile pe care le ofera resigurarile internationale.

Climatul afacerilor directe pe pietele nationale ale asigurarilor isi pune amprenta si influenteaza gradul
de deschidere a companiilor interne de asigurari fata de piata reasigurarilor. Concurenta pe piata asigurarilor
interne, nivelul redus al veniturilor societatilor de asigurare si alti factori au generat patrunderea acestora pe
piata resigurarilor.

Spre finele deceniului al noualea al secolului al XX-lea in lume actionau 376 de companii profesionale
de reasigurari, dintre care 75% (3% functionau in urma cu 100 de ani) au o vechime mai mica de 25 de ani,
12% au o vechime intre 25 si 50 de ani, 8% intre 50 si 75 de ani, iar 2% au o vechime intre 75 si 100 de ani.

Evolutia si amplificarea pietei reasigurarilor, pe plan international, nu a fost lipsita de dificultati fiannciare, de
falimente ale unor societati de reasigurare, de fraude si scandaluri publice, intrzieri la plata sumelor cuvenite etc.

Cele mai mari piete internationale de reasigurare sunt piata Londrei, a Europei continntale, a SUA si a
Japoniei, fiind concentrate in marile centre comerciale financiare ale lumii.
Piata reasigurarilor se caracterizeaza prin faptul ca ea reuneste atat societati de asigurare, cat si
societati de reasigurare, fapt pentru care o societate poate avea simultan calitatea de cumparator si vanzator
de reasigurare.

Piata internationla a reasigurarilor din Londra este cea mai veche si cea mai mare piata de reasigurare
de pe glob, avand o pozitie de monopol in raport cu celelalte piete din lume.

Fiind o piata combinata de asigurari si reasigurari ea cuprinde: subscriptori Lloyd’s care accepta
asigurari directe si reasigurari; companii britanice de asigurari directe si reasigurari; companii britanice
profesionale de reasigurari; reasiguratori profesionali din alte tari care actioneaza prin filiale si sucursale
inregistrate in Marea Britanie; companii generale din alte tari care activeaza prin filiale, sucursale de
asigurari si reasigurari pe piata Londrei; brokeri specializati de asigurari si reasigurari.

Pe piata londoneza a asigurarilor si reasigurarilor, pozitia centrala o detine piata Lloyd’s.

Piata europeana a reasigurarilor este reprezentativa in Germania, Franta si Elvetia. Se remarca in mod
deosebit pe pietele acestor tari companiile Munich Re, infiintata in anul 1880, Swiss Re, infiintata in anul
1864, o serie de societati de reasigurari profesionale. Alte mari centre europene de reasigurari se situeaza in
tarile scandinave, in Italia si in Olanda.

In SUA piata reasigurarilor se caracterizeaza prin dimensiunile sale deosebit de mari si prin sfera de
manifestare - prioritar interna. Reprezentativa este piata New York, dar nu este unica, pietele infiintate la
Chicago si Miami fiind mai putin active.

Piata reasigurarilor din Japonia are o capacitate interna maxima pentru toate riscurile si o mare
stabilitate. Sunt reprezentative doua companii specializate: Toa pentru reasigurari generale non-viata
si Jisai  pentru resigurari de cutremure.

Se afla in proces de dezvoltare, piete internationale ale reasigurarilor, in tari ale Americii Latine si din
Africa, dar acestea nu sunt consolidate.

Pietele nationale ale reasigurarilor detin o pondere mica in volumul total al tranzactiilor de reasigurare.
O piata nationala a resigurarilor impune un proces dinamic al dezvoltarii economice in tara respectiva si a
schimburilor economice internationale, functionarea in regim comercial si concurential a mai multor
societati de asigurari directe, cu o structura comparabila a portofoliului, a evolutiei dinamice a ofertei si
cererii de asigurari si o legislatie corespunzatoare acestui scop.
Centrul de Excelenta in Economie si Finante

Studiu individual
La disciplina: Asigurari si Reasigurari
Tema:Reasigurari,necesitati si forme

A elaborat- Gisca ION


A verificat – Colta Angela
Bibliografie:
1. Alexandru, F., Armeanu D., Asigurari de bunuri si persoane: aspecte teoretice, aplicatii practice ,
Editura Economica, Bucuresti, 2003    

2. Bente, C., Economia asigurarilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2002

 Bente, C., Managementul asigurarilor in Romania, Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2003

4.Bente, C., Bente C., Culegere de aplicatii practice si teste grila la asigurari , Editura Universitatii din Oradea, Oradea,  2003

5.Cistelecan, L., Cistelecan, Rodica, Asigurari comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mures,
1997.

6.Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari. Abordari teoretice si practici internationale, Editura All
Beck, Bucuresti, 2000 

7.Constantinescu, D., A., Marinica, D., Ungureanu, Ana, Maria, Gradisteanu Daniela, Tratat de
asigurari, Editura Semne 94, Bucuresti 1999.

8.Negoita, I., "Aplicatii practice in asigurari si reasigurari ", Editura Etape, Sibiu, 2001

9.Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998.

10.Legea nr. 172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si
reasigurarile in Romania