GMD

CURS NURSING COMUNITAR

Definirea ingrijirilor de sanatate comunitara

Asistenţa medicală comunitarăpresupune un ansamblu integrat de

programe şi servicii de sănătate centrate pe nevoileindividuale ale omului
sănătos şi bolnav acordate în sistem integrat cu serviciile sociale.
Îngrijirea medicală la domiciliu este o formă de asistenţă medicală
comunitară acordată unorcategorii speciale. „Asistenţa medicală comunitară
cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii desănătate organizate la nivelul
comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale aleindividului, în
vederea menţinerii acestuia în propriul său mediu de viaţă şi care se acordă
însistem integrat cu serviciile sociale.“ Unul din obiectivele acestui tip de
asistenţă medicală estedezvoltarea serviciilor de îngrijire medicală la domiciliu a
gravidei, nou-născutului şi mamei, abolnavului cronic, a bolnavului mintal şi a
bătrânului. Finanţarea serviciilor medicale ladomiciliu se realizează, conform
legii, cu fonduri din bugetul de stat, bugetul autorităţilor locale,precum şi din
alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.
Medicina comunitară, respectiv nursingul comunitar, există atunci când
membrii uneicomunităţi geografice, sociale sau culturale se gândesc în comun
asupra problemelor de sănătate,exprimate prin nevoi prioritare şi când participă
activ la aplicarea de acţiuni în acest sens. Stareade sănătate sau de boală în
concepţia medicinii comunitare este văzută ca o interrelaţie întrecomportamentul
individului (influenţat de factori ereditar-genetici, biologici-constituţionali şi
psihici) şi mediu (influenţat de factorii fizici şi sociali). Acţiunile concrete în
acest sens vizeazăasanarea mediului, lupta contra flagelelor sociale, educaţia
privind regulile de igienă,organizarea serviciilor sanitare având în vedere
prevenţia, depistarea, profilaxia, tratamentul şireadaptarea. Activităţile se
GMD

desfăşoară prin intermediul colectivităţii, cu participareaprofesioniştilor din

reţeaua sanitară primară şi spitalicească, medici, nurse, asistenţi
sociali,psihoterapeuţi, etc.
Elementele practicii sanatatii comunitare
Unul dintre obiectivele generale ale asistenţei medicale comunitare este
educarea comunităţiipentru sănătate.

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ŞI PREVENIREA BOLILOR

Prevenirea problemelor predictibile de sănătate, protejarea şi promovarea

sănătăţii se vor realizaprin aplicarea a două modalităţi: universală, ca avantaj de
bază pentru beneficiul fiecăruia, şiselectivă, pentru contingente şi grupuri
separate de populaţie supuse unor riscuri reale saupotenţiale pentru sănătate şi
subgrupuri supuse unor riscuri majore. Procesul de promovare asănătăţii şi
prevenire a maladiilor va purta un caracter complex şi se va desfăşura cu
implicareaîntregii societăţi, iar măsurile vor fi realizate la toate nivelurile: de stat
(ca putere de decizie), deunităţi administrativ-teritoriale (municipii, oraşe, sate),
de unităţi economice, de familie şiindivid.
Politicile, strategiile şi legislaţia ce ţin de promovarea sănătăţii şi
profilaxia maladiilor se vorbaza pe:
a) roluri şi responsabilităţi clare ale statului şi instituţiilor în domeniul
promovării sănătăţii şiprofilaxiei maladiilor, precum şi colaborarea dintre
instituţiile sistemului sănătăţii, autorităţileadministraţiei publice locale şi alte
instituţii relevante sănătăţii;
b) mecanisme, inclusiv financiare, pentru planificarea, implementarea şi
evaluarea programelorde acţiuni axate pe maladiile principale identificate pe
baza cercetărilor ştiinţifice şi evaluăriinecesităţilor;
c) deprinderi personale acumulate prin informarea şi educaţia pentru sănătate şi
deprinderi deviaţă;
GMD

d) consolidarea acţiunilor comunitare şi împuternicirea individului;

e) asistenţa medicală primară ca structură de bază a sistemului sănătăţii.
Vor fi depuse eforturi susţinute în vederea consolidării suportului legal în
domeniul sănătăţii, înparticular în domeniul promovării sănătăţii şi prevenirii
maladiilor, prin actualizarea celor maiimportante acte legislative şi normative şi
armonizarea lor la acquis-ul comunitar. Pentrupromovarea sănătăţii şi prevenirea
maladiilor, vor fi alocate resursele financiare respective.
Ministerele de resort, autorităţile administraţiei publice locale, persoanele
fizice şi juridice vororganiza şi întreprinde măsuri de diminuare a factorilor de
mediu cu impact negativ asuprasănătăţii. Instituţiile abilitate vor evalua riscurile
pentru sănătate, le vor gestiona şi aduce lacunoştinţa publicului.
Promovarea sănătăţii va fi axată pe grupuri-ţintă de populaţie şi se va
realiza prin educaţiapentru sănătate, marketingul social al ideilor, promovarea
sprijinului reciproc şi mobilizareacomunităţii în promovarea politicii de sănătate
publică.
Vor fi amplificate măsurile de prevenire primară ca formă de promovare a
sănătăţii şi deprevenire a îmbolnăvirilor.
Elaborarea şi implementarea unui sistem avansat de educaţie pentru
sănătate a diferitelorgrupuri de populaţie vor presupune, alături de programe-tip
de educaţie pentru sănătate a tinereigeneraţii, şi activităţi conjugate de formare a
atitudinii pozitive şi a comportamentuluiresponsabil faţă de sănătate, ca
deziderat personal şi social al tuturor membrilor societăţii,inclusiv al persoanelor
aflate în locuri de detenţie. Vor fi monitorizate măsurile educaţionale
deprevenire şi combatere a bolilor transmisibile şi a celor cronice şi vor fi
intensificate activităţilede prevenire a accidentelor, în special a celor rutiere.
Educaţia pentru sănătate şi informarea populaţiei vor fi asigurate cu
capacităţi instituţionale şispecialişti cu competenţe profesionale
corespunzătoare.
GMD

Asistenta medicala comunitara, parte componenta a asistentei comunitare

este un domeniucomplex de activitate medicala si sociala prin care se urmareste
mentinerea siimbunatatirea starii de sanatate a populatiei prin:
- Oferirea de informatii si educatie pentru sanatate in vederea schimbarii
atitudinii sicomportamentului populatiei fata de propria sanatate;
- Cresterea adresabilitatii si imbunatatirea accesului la servicii medicale si
sociale precum sioferirea de servicii medicale directe;
- Sensibilizarea si educarea comunitatii fata de nevoile grupurilor vulnerabile si
la risc.
Asistenta medicala comunitara se asigura de catre urmatoarele categorii
de asistenti medicali:
asistentul medical generalist, asistentul medical de pediatrie, asistentul medical
de obstetrica -ginecologie, asistentul medical de ocrotire, asistentul medical de
igiena care au dobanditpregatirea sau sunt in curs de formare in asistenta
comunitara. Actiunile, activitatile si indicatoriiaferenti asistentei medicale
comunitare sunt prevazute in cadrul bugetului Ministerului Sanatatiiprin
Programul national de prevenire si control al bolilor netransmisibile,
subprogramul actiunipentru sanatate.
Activitatea asistentilor medicali comunitari este centrata si organizata la
nivel comunitar. Pentrurealizarea activitatilor specifice, asistentii medicali
comunitari colaboreazacu:
- medicii de familie din comunitatile respective;
- personalul medical din unitatile sanitare ambulatorii si spitalicesti;
- mediatorii sanitari
- autoritatile locale din teritoriul arondat;
- organizatii neguvernamentale;
- asistentul social de la nivelul comunitatii, directiile generale de asistenta
sociala si protectia
drepturilor copiilor.
GMD

Principalele atributii ale asistentului medical comunitar sunt:

- supravegherea, in mod activ, a starii de sanatate si a conditiilor de viata ale
populatiei dintr-unteritoriu bine determinat;
- educatiei pentru sanatate si planificare familiala;
- asistenta mamei si copilului
- identificarea si prevenirea posibilelor cazuri de abandon si abuz al copilului;
- urmarirea si supravegherea activa a persoanelor din evidentele speciale
(prematuri, TBC,HIV/SIDA, persoane cu deficiente neurosenzoriale,
neuropsihice, motorii, alte boli cronice)

Asistentii medicali comunitari desfasoara urmatoarele activitati specifice:

a) activitate de teren in vederea determinarii active a nevoilor de
ingrijiri generale de sanatate ale populatiei cu risc crescut de imbolnavire si a
grupurilordefavorizate;
b) activitate profilactica: supravegherea activa a starii de sanatate a populatiei
catagrafiate,depistarea focarelor de boli transmisibile, identificarea si
supravegherea medicala a gravidelor sicopiilor din grupele de risc, identificarea
populatiei neinscrise pe listele medicului de familie sisprijinirea acestora pentru
acces la servicii medicale, identificarea copiilor neinscrisi pe listelemedicilor de
familie, in vederea includerii lor in programul national de imunizari,
promoveaza
alaptarea si practicile corecte de nutritie, diseminarea informatiilor specifice
planificariifamiliale, in special in randul populatiei defavorizate din punct de
vedere social si indrumarea eicatre cabinetele de planificare familiala sau
cabinetele medicilor de familie, educarea familiei sidezvoltarea de abilitati
parentale pentru stimulare si ingrijire corecta a copilului;
c) activitate medicala curativa, conform recomandarilor medicale, la nevoie.
d) activitate de identificare, raportare a cazurilor sociale depistate activ, catre
serviciile socialedin subordinea autoritatii locale, pentru a beneficia de
GMD

includerea intr-un program de protectiesociala, prevenirea abuzului si

abandonului copilului

Serviciile primare de ingrijire a sanatatii

Ingrijirile primare de sanatate sunt ingrijiri sanitare esentiale bazate pe
metode si tehnologiipractice, pertinente din punct de vedere stiintific si
acceptabile din punct de vedere social, facutesa fie accesibile in mod universal
indivizilor si familiilor din comunitate, prin totala lorparticipare si, la un cost pe
care comunitatea si tara poate sa isi permita sa il mentina in fiecarestadiu al
dezvoltarii lor in spiritul increderii in sine si al autodeterminarii. Formeaza o
parte
integranta a sistemului de sanatate al tarii, pentru care reprezinta atit functia
centrala cit siproblema principala, dar si a dezvoltarii globale sociale si
economice a comunitatii. Reprezintaprimul nivel al contactului dintre indivizi,
familie si comunitate cu sistemul de sanatate national,incercind sa apropie pe cit
mai mult posibil, activitatea din domeniul sanatatii de mediul de viatasi de
munca al oamenilor, constituind primul element al unui proces continuu de
ingrijire a
sanatatii.

Ingrijirile de sanatate primare:

1.reflecta si rezulta din conditiile economice si din caracteristicile socio-
culturale si politiceale tarii si comunitatilor sale si se bazeaza pe aplicarea
rezultatelor relevante ale serviciilor decercetare sociala, biomedicala si sanitara
si pe experienta din domeniul sanatatii publice;
2.cuprind principalele probleme legate de sanatate in cadrul comunitatii,
furnizind serviciide promovare, preventive, curative si de recuperare
corespunzatoare;
GMD

3.include cel putin: educatia privind problemele de sanatate predominante si

metodele deprevenire si control a lor; promovarea unei alimentatii corecte;
asigurarea cu apa potabila printrocantitate adecvata si o sanitatie de baza;
ingrijirile acordate mamei si copilului, inclusivplanning familial; imunizarea
impotriva bolilor infectioase majore; prevenirea si controlulbolilor endemice cu
caracter zonal; tratamentul adecvat pentru bolile curente si vatamari;asigurarea
cu medicamente esentiale;
4.implica, in afara sectorului sanitar, toate sectoarele legate de acesta si aspecte
aledezvoltarii nationale si comunitare, in special agricultura, zootehnia,
industria, educatia,constructiile de locuit, lucrarile publice, comunitatile si alte
sectoare si cer un efort coordonatdin partea tuturor acestor sectoare;
5.cer si promoveaza din partea indivizilor si a comunitatii, o autodeterminare si
participarela planificarea, organizarea, conducerea si controlul ingrijirilor de
sanatate primare, utilizind lamaximum resursele locale nationale, precum si alte
resurse disponibile; in acest scop dezvoltaprintr-o educatie corespunzatoare
capacitatea de participare a comunitatilor;
6.ar trebui sa fie sustinute de sisteme de referinta integrate, functionale, ducind
la oimbunatatire progresiva a unor ingrijiri de sanatate cit mai cuprinzatoare,
dind prioritate celor ceau cea mai mare nevoie;
7.se bazeaza la nivel local si de referinta pe lucratorii sanitari, inclusiv medici,
infirmiere,moase, personal auxiliar, dar este nevoie si de practicieni traditionali,
pregatiti in mod adecvatdin punct de vedere tehnic si social pentru a lucra in
echipa si pentru a raspunde nevoilor desanatate exprimate de catre comunitate.
Toate guvernele ar trebui sa formuleze politici nationale, strategii si
planuri de actiune pentru aorganiza si sustine ingrijirile de sanatate primare ca
parte a unui sistem national de sanatatecuprinzator si in coordonare cu alte
sectoare. In acest scop, este necesar sa se manifeste dorintapolitica de mobilizare
a resurselor tarii si de folosire rationala a resurselor externe disponibile.
GMD

Sursele care au condus la definirea ingrijirilor primare de sanatate au

fost:
-modificarea teoriilor asupra dezvoltarii, care au condus la realizarea unor
legaturi
intre sanatate si alte sectoare, subliniind necesitatea echitatii accesului si
furnizarii
serviciilor de sanatate;
-problemele ridicate de cresterea numarului populatiei, care au sustinut
necesitateadezvoltarii serviciilor destinate mamei si copilului;
-noua abordare tehnologica a bolilor si a serviciilor medicale care nu ia suficient
inconsiderare aspectele sociale, economice si politice ale vietii;
-succesele inregistrate in domeniul sanitar, ca urmare a implicarii comunitatii in
actiunile medicale.
Din aceste surse a evoluat definitia ingrijirilor primare de sanatate,
concept politic multmai cuprinzator decit descrierile anterioare ale ingrijirilor
primare de sanatate, sustinindserviciile de prim contact in cadrul a 5 principii de
baza:
1.Distributia echitabila: tarile ar trebui sa gaseasca cai de a permite tuturor
accesul laservicii.
2.Implicarea comunitatii: implicarea indivizilor in promovarea propriei lor
ingrijiri esteesentiala pentru viitoarea bunastare a comunitatii.
3.Concentrarea asupra activitatii de prevenire: dobindirea unor cunostinte prin
educatiepentru sanatate si / sau mobilizarea comunitatii pentru imunizare si rolul
comunitatii in luareadeciziilor legate de alocarea resurselor spre prioritatile
sanitare. Deoarece prevenirea este vitalapentru rezolvarea problemelor
comunitatii pe termen lung dar nu este intotdeauna raspunsul laprobleme
individuale, serviciile preventive trebuie sa existe impreuna cu cele curative.
4.Tehnologie corespunzatoare: ea trebuie sa fie acceptata, eficienta din punct de
vedere alcostului, ieftina si disponibila pe plan local.
GMD

5.Abordarea multisectoriala: starea de sanatate este influentata atit pozitiv cit si

negativ de oserie de factori cum sunt: conditiile de locuit, tranportul, productia
de alimente, irigatiile sirezerva de apa. Toate acestea tin de diferite sectoare
guvernamentale, dar toate pot afectabunastarea globala a comunitatii.
In cadrul acestor principii, componentele de baza ale ingrijirilor
primare de sanatate sunt:
1.Educatia referitoare la problemele de sanatate, prevenirea si controlul lor.
2.Promovarea unei alimentatii corecte.
3.Asigurarea cu apa potabila in cantitate adecvata si o sanitatie de baza.
4.Ingrijirea mamei si a copilului, inclusiv planing familial.
5.Imunizarea impotriva bolilor infectioase majore.
6.Prevenirea si controlul bolilor endemice, cu caracter zonal.
7.Tratamentul adecvat al bolilor curente si vatamarilor.
8.Asigurarea cu medicamente esentiale.
Furnizarea acestor servicii de catre lucratorii auxiliari din domeniul
sanitar, cu nivel depregatire diferit si integrarea practicienilor traditionali in
serviciile de sanatate reprezinta oproblema de baza a ingrijirilor primare de
sanatate.

Principiile strategiei europene ale sanatatii pentru toti.

1.Sanatatea pentru toti implica echitate. Aceasta inseamna ca trebuie reduse pe
cit posibilinechitatile ce apar in domeniul sanatatii intre tari si in cadrul aceleiasi
tari.
2.Telul este de a da oamenilor un sens pozitiv al sanatatii astfel incit ei sa-si
poata folosi lamaximum capacitatile lor fizice, mentale si emotionale. Accentul
principal ar trebui sa se punape promovarea sanatatii si pe prevenirea bolilor.
3.Sanatatea pentru toti va fi realizata de catre oameni. O comunitate bine
informata, binemotivata si care participa in mod activ, reprezinta un element
cheie in atingerea obiectivuluicomun.
GMD

4.Sanatatea pentru toti necesita o actiune coordonata din partea tuturor

sectoarelor implicate.Autoritatile sanitare pot rezolva numai o parte din
probleme, cooperarea multisectorialareprezinta singurul mod de asigurare a
premizelor pentru starea de sanatate, prin promovareaunor politici sanitare si
reducerea riscurilor ce apar in mediile fizic, economic si social.
5.Sistemul de sanatate trebuie sa-si concentreze atentia asupra ingrijirilor
primare de sanatateacoperind nevoile de sanatate de baza ale fiecarei comunitati,
furnizind servicii la locul demunca si de viata al oamenilor, accesibile pentru toti
si bazate pe o deplina participare acomunitatii.
6.Problemele legate de sanatate depasesc frontierele nationale. Poluarea si
comertul cu produsedaunatoare sanatatii reprezinta exemple de probleme a caror
solutionare necesita o cooperareinternationala.

MODELE CONCEPTUALE

1. Modelul Henderson
În contextul activităţii din domeniul medical, se impune găsirea unor
criterii operaţionale pentrumăsurarea calităţii vieţii pacienţilor. Printre modelele
existente, se pot aminti: modelul celor 14nevoi fundamentale ale pacientului,
sistematizate de Virginia Henderson.
1. Respiraţie normală.
2. Alimentaţia (a bea şi mânca) adecvată.
3. Eliminarea excreţiilor corporale.
4. Mişcarea şi menţinerea unor poziţii corporale dorite.
5. Somnul şi odihna.
6. Selectarea unor articole de îmbrăcăminte potrivite – îmbrăcare şi dezbrăcare.
GMD

7. Menţinerea unei temperaturi corporale normale, prin adaptarea îmbrăcăminţii

şi modificareamediului ambiant.
8. Menţinerea curăţeniei corporale şi protejarea tegumentelor.
9. Evitarea pericolelor din mediul de viaţă şi evitarea rănirii/traumatizării altora.
10. Comunicarea cu semenii prin exprimarea emoţiilor, trebuinţelor, temerilor şi
opiniilor.
11. Practicarea cultului religios la care aparţine.
12. Munca, ce dă sens şi valoare vieţii.
13. Jocul şi participarea la activităţi distractive.
14. Învăţarea, descoperirea satisfacerea curiozităţii şi folosirea serviciilor
medicale accesibile.
2. Modelul de adaptare R
Calista Roy a dezvoltat modelul de adaptare care cuprinde patru
domenii/concepte: de persoană,de mediu, de sănătate şi de asistenţă medicală.
Persoana poate fi un individ sau un grup depersoane fizice. Mediul reprezintă
orice condiţii, circumstanţe şi influenţe care înconjoară şiafectează dezvoltarea
şi comportamentul persoanei. Obiectivul asistenţei medicale estepromovarea
adaptării pentru fiecare din cele patru domenii, astfel încât persoana poate
influenţastarea de sănătate şi calitatea vieţii. Modelul Roy vede individul ca pe
un set de sistemeinterconectate, biologice, psihologice şi sociale între care
trebuie menţinut un echilibru.
3. Modelul Rogers
Modelul Marthei Rogers consideră individul ca pe un ansamblu unitar
constant careinteracţionează cu mediul. Conform teoriei Rogers, individul
interacţionează independent şicontinuu cu universul, astfel, are loc un schimb
continuu de energie între persoană şi mediu.Fiecare om percepe şi
interacţionează cu mediul utilizând energiile în mod diferit.
GMD

4. Modelul sistemelor comportamentale Johnson

Conform modelului, îngrijirile medicale trebuie să asigure persoanei
menţinerea unui stări deechilibru, prin reducerea stimulilor stresanţi şi prin
sprijinirea proceselor naturale de adaptare.
Astfel, obiectivul asistenţei medicale este acela de a preveni şi de a ajuta
persoana sa-şi revinădupă o boală sau un accident. Persoana trebuie protejată de
influenţele nocive la care nu poate săse adapteze, astfel organismul poate să
menţină un echilibru.
5. Modelul de autoîngrijire Orem
Este folosit pentru îngrijire primară şi reabilitare iar pacientul este
încurajat să fie cât maiindependent posibil. Modelul Orem se bazează pe
conceptul că fiecare persoană doreşte să aibegrijă de ea insăşi. Fiecare persoană
are propriile nevoi iar dacă nu şi le poate satisface apare undeficit şi este nevoie
de sprijin concretizat prin suport educativ şi metode care duc la
recuperareaparţială sau totală a stării de sănătate.

CONCEPTUL DESPRE OM, FAMILIE, COMUNITATE

1. Conceptul despre om
Defini ia individului – 1. organism cu existen proprie i considerat ţ ţă ş ca
unitate distinctă faţă despecia din care face parte. 2. Persoană considerată ca
unitate particulară, distinctă faţă de toatecelelalte persoane.
Fiecare din partile corpului reprezinta un microcosmos al acestuia, dupa
cum insasi fiinta umanaeste un microcosmos al Universului. Aceasta este
conceptia holistica. Tot ceea ce suntem sereflecta in corpul nostru, mai ales
starile fiziologice, psihologice si patologice.
O buna calitate a vietii depinde de un ansamblu de factori: un mediu
nepoluat favorabil vietiisanatoase a omului, un nivel de viata ridicat ceea ce
presupune satisfacerea completa a nevoilorde alimentatie calitativ buna,
GMD

incluzand toate principiile alimentare capabile sa asigure o viatasanatoasa,

asigurarea belsugului de produse industriale accesibile si de calitate, a
serviciilorcomplete si de buna calitate, un mod de viata modern, adecvat si in
acord cu noile transformaritehnologice, economice, sociale ale vietii, un stil de
viata corespunzator autorealizarii creative apersoanei umane.
In consecinta, o buna calitate a vietii este o conditie inerenta a bunastarii
individuale si colective,iar daca ne referim la sanatate in calitate de componenta
de baza a unei vieti de calitate estesuficient sa reamintim definitia data sanatatii
de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii:sanatatea nu reprezinta doar absenta
bolii sau a infirmitatii, ci starea de maxima bunastare fizica,psihica si sociala.
Calitatea vietii legata de sanatate, presupune tocmai evaluarea aspectelorfizice,
emotionale si sociale ale sanatatii si bolii.

Definirea Sanatatii

Notiunea de sănătate sau boală exprimă stări relative, deosebit de

complexe, dificil deidentificat separat si de cuantificat, de la sănătate la boală
existând o infinitate de stăriintermediare.SĂNĂTATEA este starea naturală de
bine, dinamică, ce tinde să păstrezeechilibrul functional al organismului în
mediul său biologic, natural si social. Aprecierea stăriide "sănătate" nu e egală
cu absenta bolii si diagnosticul de sănătate este mai greu de stabilitdecât
diagnosticul de boală.

Evaluarea Sanatatii

Starea de sănătate este greu de evaluat deoarece la promovarea ei

contribuie o serie defactori obiectivi: fizici, biologici si sociali, precum si o serie
de factori subiectivi: capacitatea demuncă, confortul, împlinirea, satisfactia.
GMD

De la sănătate la boală sunt o multime de trepteimaginate ca o piramidă,

procesul de tranzitie de la sănătate la boală este de obicei lent dar sibrusc prin
actiunea factorilor de mediu si biomedicali.
a) Sănătate deplină = absenta oricăror factori subiectivi sau obiectivi de boală;
absentafactorilor de risc; încadrarea în limitele normalului a tuturor datelor.
Conduita medicală:control medical preventiv la trei ani.
b) Sănătate = stadiu de susceptibilitate când există factori de risc dar fără date
obiectivepatologice iar examinările de laborator sunt normale. Conduita
medicală: combatereafactorilor de risc, controlul anual profilactic.
c) Stare de bine = stadiu preclinic când există factori de risc si teste de încărcare
pozitive.Conduita medicală: combaterea factorilor de risc, măsuri
medicale(preventie primară),control anual.
d) Stare de boală minoră = stadiul clinic incipient de boală, unde există factori
de risc sidate obiective si pot sau nu să existe date subiective si modificări ale
ex. de laborator.Conduita medicală: tratament specific, dispensarizare activă.
e) Stare de boală majoră = stadiul clinic manifest, existând date obiective si de
laboratorcerte.Conduita medicală: tratament specific: tratament recuperator.
f) Boala gravă = stadiul clinic decompensat al bolilor.Conduita medicală:
tratament specific, tratament recuperator.
Diagnosticul diferitelor grade de sănătate au importantă pentru sesizarea
trecerii treptate dela sănătate la boală si pentru individualizarea conduitei
medicale în functie de factorii de mediusi factorii biomedicali care intervin în
procesul sanogen în dublu sens. Acesti factori actioneazăîn proportii si în mod
diferit în functie de fiecare grupă de vârstă realizând nevoi specifice depreventie
diferite la fiecare grupă de vârstă în raport cu riscul de îmbolnăvire
diferit.Dacăereditatea si vârsta nu pot fi influentate de actul medical, toti ceilalti
factori pot fi obiectul uneiactivităti de preventie prin măsuri sanogenice
specifice.Preventia nu se adresează doar preveniriidegradării stării de sănătate ci
găsirii unor modele individuale de promovare a sănătătii,mentinerea sănătătii
GMD

fiind în esentă un act individual a cărui elemente sunt cuprinse în asanumitul

"Decalog al sănătătii":
Disciplina muncii
Stiinta petrecerii timpului liber si a mijloacelor de relaxare
Alimentatia cumpătată si echilibrată
Călirea organismului prin factori naturali si de miscare
Locuintă igienică si familie închegată
Comportament social si constiintă ecologică
Receptivitate si consecventă morală
Cultura sanitară si evitarea factorilor de risc
Control medical preventiv si respectarea prescriptiilor
Cunoasterea de sine si autoeducatia.

2. Conceptul de familie
Structura si functiile familiei

Definitia familiei Clasificarea familiilor Functiile familiei

Definiţia familiei
Modele de definire:Doi sau mai multi indivizi care locuiesc în aceeaşi
gospodărie, care pot stabili unele legăturiafective comune şi care sunt legaţi prin
îndeplinirea unor sarcini sociale în comun (Baranowskişi Nader, 1985);
Grup special ţinut laolaltă de legături afective semnificative, mai degrabă,
decât o entitatelegală, economică, biologică sau genetică (Leavitt, 1982);
Definiţia OMS:"Familia reprezintă o persoană sau un grup de persoane
care trăiesc împreună şi aulegături de sânge, prin căsătorie sau adopţiune."
GMD

Clasificarea familiilor
La baza clasificării stau numărul persoanelor, relaţiile dintre membrii
familiei, funcţiilefiecăruia precum şi relaţiile cu comunitatea.
I. FAMILII TRADIŢIONALE:
a.Familia nucleară = soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună.
b.Diada nucleară = soţ şi soţie,singuri,fără copii sau copiii nu locuiesc împreună
cu ei.
c Familia lărgită = perechea + rude
 pe verticală = soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor;
 pe orizontală = copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
 lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală
d Familia cu un singur părinte (decapitată)
e Reţeaua de rudenii - gospodării nucleare sau membrii necăsătoriţi care
locuiesc
aproape şi au un schimb permanent de bunuri şi servicii;
f Familia poligamă (în cult islamic).
II. FAMILII NETRADIŢIONALE: (experimentale, uniuni)
Caracteristici:
 structură cvasifamilială sau persoane vârstnice neînrudite, împărţind un
aranjamentcomun, gospodărie comună şi cheltuieli împărţite;
 relaţie de familie afiliată în care membrii mai vârstnici neînrudiţi au fost
integrate înfamilii mai tinere;
 afilierea nerezidenţială prin care poate fi menţinută relaţia dintre ruda mai
vârstnică şialţi membri ai familiei extinse;
 familia binucleară;
 familia reconstituită sau familia vitregă;
 familia consensuală (concubinaj), coabitare heterosexuală cu un mariaj "de
facto" darfără forme legale;
GMD

 uniunea homosexuală de pereche sau mai mulţi membrii într-o singură

gospodărie.

Funcţiile de bază ale familiei

a. Funcţii fizice (biologice şi economice):
 reproducere
 furnizare de hrană
 îmbrăcăminte şi adăpost, apărare de pericole
 îngrijirea sănătăţii
b. Funcţii afective: satisfacerea nevoilor afective între soţi, între părinţi şi copii,
întremembrii diferitelor generaţii; bucuria traiului împreună, companie plăcută,
încurajare;
c. Funcţii sociale:
 asigurarea grupării sociale
 întărirea stimei de sine
 sprijinirea creativităţii şi a iniţiativei
 dezvoltarea şi susţinerea personalităţii membrilor ei
 transmiţător al culturii de la o generaţie la alta
 pregătirea membrilor pentru locurile în ierarhia socială
 imprimarea controlului şi a sentimentului de dreptate (reguli, drepturi, obligaţii
şiresponsabilităţi caracteristice societăţii umane).

Factorii care influenteaza starea de sanatate a familiei

 Definitia sanatatii familiei
 Functiile si sarcinile familiei legate de sanatate
 Indicatorii starii de sanatate a familiei
 Factorii care influenteaza sanatatea familiei
GMD

Definiţia sănătăţii familiei

“Sănătatea familiei este abilitatea ei continuă de a menţine o structură a

sistemului familieicare să faciliteze îndeplinirea funcţiilor definite în
interacţiune cu sistemele sociale, politice,economice şi sanitare”.
Din perspectiva cadrului de dezvoltare, sănătatea familiei poate fi definită
ca: “Deţinereacapacităţilor şi resurselor pentru a îndeplini normele de
dezvoltare a fiecărei etape din ciclulvieţii familiei”.
Pentru studiul familiei şi măsurarea sănătăţii ei, OMS recomandă cel puţin
patruindicatori:
 demografici
 medicali
 sociologici
 economici.

Funcţiile şi sarcinile familiei legate de sănătate

a. Asigurarea de hrană, adăpost, îmbrăcăminte adecvată.
b. Menţinerea unui mediu fizic casnic ce sprijină sănătatea.
c. Menţinerea unui mediu casnic psiho-social care sprijină sănătatea.
d. Asigurarea de resurse pentru păstrarea igienei personale.
e. Asigurarea satisfacerii nevoilor spirituale.
f. Educaţia pentru sănătate.
g. Promovarea sănătăţii (alimentaţie, exerciţii fizice).
h. Luare de decizii legate de sănătate şi boală.
i. Recunoaşterea tulburărilor de dezvoltare.
j. Recunoaşterea tulburărilor stării de sănătate.
k. Solicitarea îngrijirii sănătăţii.
l. Solicitarea îngrijirii îmbolnăvirii.
m. Solicitarea îngrijirii danturii.
GMD

n. Primul ajutor.
o. Urmărirea medicaţiei prescrise şi neprescrise.
p. Îngrijirea bolii acute sau cronice.
q. Îngrijirea pentru recuperare.
r. Implicarea în s n tatea ă ă comunităţii (spiritul bun, umanitar).
s. Programe naţionale.

Indicatorii sănătăţii familiei

Utilizarea conceptului de Sănătate a Familiei porneşte de la faptul că o
persoană îndezvoltarea sa somatică, psihică şi socială este puternic influenţată, şi
uneori pentru totdeauna,de mediul familial. Chiar dacă persoana respectivă nu
aplică în mod tradiţional cultura familieidin care îsi are originea, ea face
permanent referinţă, chiar negând, la familia genitorilor săi.
a) INDICATORII DEMOGRAFICI
- se referă la structura familiei şi evenimente care intervin în aceasta:
· Structura familiei:
 număr de persoane care compun familia (mărimea)
 vârsta
 nivelul de instruire
 ocupaţia şi tot ce derivă din ea (nivel cultural, material).
Aceste descrieri se fac, în general, în raport cu capul familiei.
· Mărimea medie a familiei: este reprezentată de numărul membrilor
familiei. Acest indicator este interesant de studiat pe parcursul secolelor,
deceniilor şi oferă dateinteresante cu importanţă chiar asupra unor decizii
politice, economice, sociale şi de sănătate. Caurmare a scăderii natalităţii în
ţările dezvoltate, numărul copiilor pe familie a scăzut, a crescutnumărul
familiilor fără copii, al celibatului şi al familiilor formate dintr-o singură
persoană. Ceeste important însă că indicatorii structurali şi de mărime impun noi
tendinţe de asistenţămedicală şi socială a familiei. La numărul mare de familii
GMD

cu persoane singure sau fără copii,sistemele sociale sunt obligate să preia sarcini
care altfel ar fi fost preluate de membrii tineri aifamiliei.
· Tipuri de familie . Importanţa acestui indicator în asociere cu cele de mai
sus este că determină consecinţe pe plan medical:
· deplasarea centrului de greutate a solicitărilor medicale din domeniul materno-
infantilspre persoanele vârstnice;
· restructurarea sistemului de asistenţă medicală cu accent pe serviciile sociale
destinatecategoriilor dezavantajate şi la risc;
· necesitatea colaborării serviciilor de sănătate, mai acut ca oricând, cu
organizaţii şiinstituţii care au preocupări în noile probleme apărute.
· Indicatori demografici dinamici:
· divorţialitatea
· nupţialitatea
· mortalitatea generală şi specifică
· sporul natural
Deşi par indicatori din domeniul socialului, modificarea lor duce şi la
consecinţe pe planmedical dar, şi dezvoltarea asistenţei medicale poate
influenţa, la rândul ei, aceşti indicatori (ex.mortalitatea specifică).
b) INDICATORI SOCIALI :
= domeniu de preocupare a profesioniştilor din asistenţă socială şi sociologie,
instituţii cu caredomeniul sănătăţii şi mai ales cel de Medicina de Familie,
trebuie să aibă o foarte strânsăcolaborare şi acţiuni în parteneriat. Nu rareori
problema pentru care este solicitat medicul defamilie este o problemă prioritar
socială şi secundar medicală.
c) INDICATORII ECONOMICI: nu constituie în mod direct preocuparea
profesioniştilor dinsănătate dar, nu este indiferent nivelul economic faţă de
fenomenul sănătate – boală:
 costul bolii pentru familie
 nivelul de dezvoltare economică a ţării
GMD

 venitul mediu pe membrii de familie

 nivelul de dezvoltare, urbanizare şi industrializare
 familia şi membrii săi contribuabili solidari la sistemul de sănătate.
d) INDICATORI MEDICALI:
Prevalenţa factorilor de risc în familie
Prevalenţa bolilor în familie
Agregarea bolilor în familie
FACTORII DE RISC specifici familiei şi problemele de sănătate induse de ei
ETAPA FACTORII DE RISC PROBLEME DE SĂNĂTATE
Cuplul şifamiliaaşteptândcopiii,părinţitineri(I – III)
- lipsa de cunştinţe privindplanificarea familială
- căsătoria adolescenţilor
- lipsa de cunoştinţe privindrolurile conjugale şi sexuale şiacomodările
- lipsa îngrijirilor prenatale
- alimentaţia necorespunzătoare
- sub- şi supragreutatea
- obiceiuri alimentare nesănătoase
- fumat, alcool, droguri, cafea
- primipară sub 16 ani sau peste35 de ani
- antecedente de HTA
- infecţii în timpul sarcinii ca:rubeolă, sifilis, gonoree
- factori genetici
- factori economici
- pericole legate de locuinţă
- dispareunie
- căsătorie nereuşită
- sarcină la vârstaadolescenţei
- naşteri de copii prematurisau cu greutate mică
- traumatisme la naştere
GMD

- malformaţii congenitale
- accidente
- moartea subită a sugarulu
Familia cucopiişcolari(IV)
- locuinţă periculoasă
- cămin nestimulant
- folosirea incorectă a resurselorpentru copii
- mediu sărăcăcios
- maltratarea, neglijarea copiilor
- model de viaţă de utilizare ainstituţiilor sociale, copii mulţiapropiaşi de vârstă
- stima de sine redusă
- copil – „ţap ispăşitor”
- infecţii, accidente, spitalizări
- părinţi imaturi, dependenţi,
- tulburări de comprtament
- probleme de văz şi limbaj
- boli transmisibile
- probleme şcolare
- carii dentare
- retardare mintală
- boli maligne
- boli psihice
- accidente casnice
- sub- şi suprapondereincapabili pentru responsabilităţi
- pedeapsa fizică pentru ascultare
- substanţe toxice neprotejate încasă
- sub- şi supraalimentaţia
Familia cuadolescenţi(V)
- origine rasială şi etnică a familiei
GMD

- stiluri de viaţă şi comportament

- inabilitatea soluţionăriiproblemelor
- factori socio-economici carecontribuie la relaţia cu colegii
- familia preţuieşte agresivitatea şicompetiţia
- valorile familiei inflexibile
- atitudini riscante
- conflicte între părinţi şi copii
- presiuni de a împlini speranţeleFamiliei
- morţi violente şitraumatisme
- alcoolism, folosirea dedroguri
- sarcină nedorită
- boli cu transmisie sexuală
- boli psihice
Familia cuadulţi devârstă Mijlocie(VI – VII)
- HTA, diabet, obezitate
- fumat, sedentarism
- alimentaţie bogată în colesterol
- modele ale personalităţii legatede stres
- predispoziţie genetică, sex, rasă
- folosirea contraceptivelor orale
- specificul zonei geografice
- obiceiuri alimentare
- alcool, scandal
- poluanţi naturali
- clasa socială, locuinţă
- depresie, gingivite
- boli cardiovasculare
- coronaropatii
- AVC
GMD

- cancer
- accidente
- omucideri, sinucideri
- boli mintale
- paradontopatii, edentaţie
Familiacu adulţivârstnici(VIII)
- vârsta, pensionarea
- interacţiunea medicamentelor
- depresia, tulburări metabolice
- boli endocrine şi cronice
- pierderea partenerului
- venitul redus
- alimentaţia necorespunzătoare
- sedentarism
- mediile, stilurile de viaţă trecute
- lipsa pregătirii pentru moarte
- confuzie mintală
- scăderea acuităţii vizuale
- tulburări de auz
- HTA, depresie
- boli acute infecţioase(gripă, pneumonie)
- leziuni ca: arsuri, căderi
- moarte fără demnitate

Influenta familiei asupra starii de sanatate a individului

 Situatii patologice
1.sociale:
- primatul interesului material in realizarea casatoriei si intemeierea familiei
GMD

- mediul in care se constituie familia/cuplul conjugal

- tipuri labile/dezechilibrate caracterial, comportamental si relational (cupluri
divergente,devitalizate, pasive)
- pauperitatea
- confort deficitar material in sanul familiei
- intruziunea unor persoane straine in familie
- diferente etno-culturale si educativ-profesionale (diferenta de acumulare
culturala, de educatiesexuala-proctrativa/contraceptiva, de cultura sanitara sau
igiena)
2.psihologice - conflicte, stari tensionale, indiferenta
- lipsa de confort psiho-emotional in cadrul familiei
- comunicare deficitara informativa, afectiva, educativa
- legaturi extra-conjugale
- abandon/divort/despartire-separare (+perceptia evenimentului de catre copil si
sotul inocent)
- decesul unui membru al familiei
3.Modele imprimate:
- alimentatia (sarat, condimentat, fierbinte, hiperproteic/vegetarian, tipuri
deviante decomportament alimentar)
- uzul de substante toxice (fumat, alcool, stupefiante)
- mostenirea unor profesii cu riscuri particulare: mineri, brutari, agricultori,
bibliotecari-anticari,industria chimica, personal medical etc.
- igiena vietii:
- ritmul activitate-odihna
4. Conditii somato-psihice
- boli fizice/psihice ale unui membru al familiei
- deficiente senzoriale si motorii, sau de relatie sau autonomie
- nasterea unui copil cu handicap
GMD

Boli cu agregare familiala

Ne revine sarcina sa alcatuim O RISCOGRAM A FAMILIEI si sa

incercam, educand pacientiisa combatem acesti factori de risc.
Familia reprezinta si un ecosisitem microbiologic si in cazul bolilor
infecto-contagioase, acesteatrebuie depistate si vor fi initiate masuri profilactice
pentru aceste boli.
Patologia familiei
a. Infertilitatea conjugala
b. Contestarea relatiilor de filiatie
c. Paternitatea inadecvata si Sindromul de copil maltratat
d. Violenta familiala
a.Infertilitatea conjugala
Definitie: absenta unei sarcini la un cuplu dupa cel putin 1 an de coabitare
sexuala normala (3raporturi/saptamana), in absenta oricaror metode
contraceptive.
Timpul acordat unui cuplu pentru obtinerea unei sarcini este de:
 6 luni (50% sanse)
 1 an (90% sanse)
 2 ani (10% sanse)
Dupa 2 ani de absenta a sarcinii se considera ca acel cuplu este steril.
b. Contestarea relatiilor de filiatie
Codul Familiei reglementeaza relatiile de filiatie, adica legatura de
descendenta intre copil siparintii sai. Daca maternitatea rezulta din actul nasterii
(desi principiul “mater est quem gestatiodemonstrant” este atacat astazi de
posibilitatea donarii de ovule), paternitatea se bazeaza peprezumtia legala
stabilita de art. 53 CF care stipuleaza :”copilul nascut in timpul casatoriei are
GMD

ca tata pe sotul mamei”. Identic se procedeaza si in cazul divortului, daca se

stabileste conceptiacopilului in timpul casniciei si nasterea sa inainte de a doua
casatorie a mamei (300 zile de laconceptia copilului) .
Timpul cuprins intre a 300-a si 180-a zi dinaintea nasterii copilului este
timpul legal alconceptiunii. Daca aceasta perioada este cuprinsa in timpul
casatoriei, presupune conceptiacopilului in casatorie, deoarece este durata cea
mai lunga/respectiv cea mai scurta a unei sarciniviabile. Deci, copilul nascut
<300 zile de la desfacerea casatoriei sau > 180 zile de la realizareaei este socotit
conceput in timpul casatoriei.
· Filiatia fata de mama: se poate cere stabilirea ei in urmatoarele situatii:
· lipsa certificatului de nastere
· furtul/schimbul de copii
· nou-nascuti/sugari/copii abandonati
· pruncucidere
· Filiatia fata de tatal din casatoria legitima se bazeaza pe prezumtia de
paternitate
conform principiului “pater is est quem nuptiae demonstrant”.
Daca tagada se invoca in caz de absenta prelungita de la domiciliu,
detentie, sterilitate etc, sicontesta prezumtia de paternitate care se bazeaza pe
obligatia de fidelitate din partea sotiei, se considera ca un copil este, juridic,
descendentul unui barbat, iar biologic, al altui barbat.
Pot apare conflicte de paternitate intre sotul din prima casatorie si sotul
din a doua casatorie (cazde dubla paternitate) , cand cei doi barbati, ca soti
succesivi ai unei aceleiasi femei, cad sub influenta prezumtiei de paternitate.
· Paternitatea din afara casatoriei se stabileste prin recunoasterea voluntara sau
testamentara sau prin actiune in justitie facuta de mama in numele copilului
(copilul este reclamant).
· In situatiile de concubinaj filiatia se atesta prin recunoastere a copilului de
catre
GMD

prezumtivul tata sau prin cercetare in justitie, care incearca a exclude un barbat
incriminat de la o paternitate (certitudine) sau de a afirma paternitatea ca fiind
posibila (posibilitate, nu certitudine),
Metodele de cercetare folosite sunt:
· masurarea duratei sarcinii
· capacitatea de procreere a barbatului (azoospermie, necrospermie,
oligospermie)
· cercetarea dermatoglifelor
· cercetarea grupelor sanguine si serice
· amprenta genetica
c)Paternitatea inadecvata. Sindromul de copil maltratat
In toate familiile, aparitia unui copil reprezinta un factor major de
schimbare a modului de viatade pana atunci. In unele cazuri se pot produce
perturbari, stresuri datorate fragilitatii sistemului familial, care nu este pregatit
de a face fata actului natalitatii. Efectele asupra copiilor vor evolua de la
indiferenta catre aparitia abuzurilor si maltratarilor fizice sau psihice.
Dezvoltarea unei paternitati inadecvate poate fi prevazuta daca se
analizeaza o seriede amanunte referitoare la membrii familiei analizate:
 referitor la parinti:
 experiente traumatizante in propria copilarie
 casatorie timpurie
 crescuti in familii monoparentale
 boli psihice
 imaturitate psiho-afectiva
 alcoolism in familiile de origine
 referitor la copii:
 prematuritate
 handicap psiho-somatic
 copil nedorit
GMD

 copil sensibil, iritabil, care plange mult, cu tulburari de somn si alimentatie etc.

Sindromul de copil maltratat (Sindromul Tardieu-Silverman)

Este o afectiune semnalata de numerosi psihiatri si pediatri.In ultimile

decenii s-au semnalat o suma de studii referitoare la acest subiect, depistarea
sindromului,prin natura lui, reprezentand astazi una din cele mai complicate
actiuni.
Datele statistice din literatura cu referire la frecventa sindromului se afla
cu mult sub nivelulcazurilor existente in realitate, situatie datorata:
 frecventei mari a episoadelor de maltratare (devenite “obisnuinta” in familiile
sau cazurile respective)
 lacunelor legislative
 lipsei instrumentelor de depistare si raportare
 neglijarii diagnosticului de catre medici, pedagogi, asistenti sociali
Nu orice pedeapsa corporala intruneste elementele constitutive ale
sindromului respectiv. Acestaimplica:
1. existenta obligatorie a unor leziuni serioase si variate (osoase, cutanate,
organice);
2. conturarea unui asa-zis model de conduita patologica a copilului torturat
3. o atitudine parentala/tutorala semnificativa.
Agresorii sunt reprezentati de parinti/unul din parinti, o ruda apropiata
aflata in anturajul copilului, baby-sitter, tutore, pedagog.
Un triplu aspect: medical, social si juridic se raporteaza la acesti copii
supusi maltratarii.
Aspectul medical este rezumat de tabloul clinic al sdr. Tardieu-Silverman
 Leziuni somatice:
 Stare generala influentata, malnutritie, retard staturo-ponderal, lipsa de igiena
GMD

 Leziuni traumatice cutanate: echimoze, urme de lovituri, arsuri, alopecie

parcelara. Fracturi recente/vechi (sechele), consolidate vicios, situate la craniu,
membre, oasele fetei
 Hematoame subdurale
 Contuzii viscerale diverse
Aceste leziuni somatice diverse au 2 caracteristici: ele sunt de vechime
variabila si nici oexplicatie logica nu poate fi gasita pentru producerea acestora,
cu exceptia unei agresiuni. Leziuni psihice, rar izolate dar foarte suspectabile
daca ele acompaniaza leziunile somatice:
 Apatie, dezinteres,tristete
 Frica fata de adulti, cu accese de panica
 Iritabilitate, cu agitatie si plans
 Retard al achizitiilor psihosomatice
Aspectul social arata un comportament anormal al copilului maltratat:
enurezis, tulburari decomportament, de alimentatie, de somn. In plus, este un
copil: adesea nascut prematur, adesea cu spitalizari repetate si indelungate, cu u
statut social propriu: un copil din afara casatoriei prezente, etc.Parintii insisi au o
serie de caracteristici care explica tulburarile de comportament, pe
fondulimaturitatii. Prezinta adesea:
 etilism (unul sau ambii)
 arieratie mintala/dezvoltare mintala limitata
 dezechilibre psihice cu trecere la acte agresive
 un fond pervers sexual sau comportamental
 psihoze sau alte boli neuro-psihice involutive
La aceste situatii adaugam pauperizarea, insecuritatea profesionala,
familia numeroasa,conditiile improprii de locuit.
Trebuie subliniat ca exemple de copii maltratati se pot intalni si in clasele
sociale inalte, chiardaca maltratarea este, in astfel de situatii, mai dificil de
evidentiat.
GMD

Aspectul juridic se refera atat la interventia de urgenta in astfel de situatii

pentru tratarealeziunilor si complicatiilor produse de violenta cat si la terapia
sociala a cazului.
Spitalizarea este un gest de salvgardare, ea reprezentand adesea punctul de
plecare pentrustabilirea diagnosticului.
d) Violenta familiala
Forme de manifestare
a.Violenta fizica
- corporala:
- cu grad mare de periculozitate, soldate cu decesul victimei sau instalarea unei
invaliditati permanente sau care au pus in pericol iminent
integritatea/functionalitate organismului
- de gravitate medie: soldate cu modificarea infatisarii fizice a victimei
(hematoame, escoriatii, arsuri)
- de gravitate minora
- de atentionare (“alarma”)
- sexuala:
- viol/tentativa de viol
- abuzarea fizica sexuala a minorilor
- abuzarea fizica sexuala a membrilor familiei aflati in imposibilitate de aparare
sau discernamant.
b.Violenta psiho-afectiva
- agresiune psihica acuta:
- violente de limbaj, de tonalitate, expresii jignitoare, obscene;
- crize de gelozie
- persecutia psihica in relatie cu menajul, educatia copiilor, venituri, activitatea
zilnica
-agresiunea psihica cronica: cupluri devitalizate si in conflict permanent
- maltratarea psihica legata de relatiile conjugale (conjugopatie, adulter).
GMD

c.Agresiunea asupra functiilor de relatie cu exteriorul

- impiedicarea – sub amentintare – a exercitarii profesiei, accesului la
scolarizare, educatie, cultura, recreatie
- impiedicarea la servicii de ajutor in caz de urgenta (servicii medicale, cheltuieli
pentrumedicamente, recuperare etc.)
Factorii de risc si mecanismele generatoare ale violentei familiale
a.Conjugopatii genetice (aparute in momentul incheierii casatoriei)
- circumstante ale casatoriei, relatiile affective, intruziunea persoanelor din
exterior in familie, nivelul socio-economic si cultural-educational al familiei
constituite, varsta la casatorie, influente negative ale familiei de origine asupra
cuplului (mentinerea stricta a distributiei traditionale a rol-statusurilor:
prejudecati, ierarhizare familiala), locuinta proprie, discordante religioase si/sau
de cultura, educatie
b.Conjugopatii dobandite - alcoolism uni-bi-conjugal,boli psihice/dezechilibre
psiho-emotionale de cauza exogena, disfunctii in relatiile conjugale (sexuale),
pauperizarea, somajul/pierdereastatutului economic si social, gestiunea proasta a
fondurilor familiei, neconcordante intreasteptari/idealuri si realitate (lipsa de
adaptabilitate la real), exercitarea deficitara a rol-statusului in familie, esecul
educational/scolar al copiilor, boli organice aparute intre timp, lipsa de
comunicare intre membrii familiei (instrainare, gelozie, incordare, relatii
glaciale, nivel scazut de intelegere a starilor celorlalti membri ai familiei)]
b.Conceptul de comunitate
Comunităţile se nasc sau se definesc, se regăsesc sau se dezvoltă continuu
într-un spaţiu unde criteriile identitare se ancorează în spaţii istorice, realităţi
socio-economice, structuri culturale şi idealuri în schimbare.
De aceea, instituţiile care acţionează la nivel comunitar prin proiecte
siprograme ar trebui să cunoască elementele constitutive ale teoriei programelor
sociale şi să-şi deruleze activităţile conştiente de impactul programului, pe
termen mediu şi lung, la nivelul întregii comunităţi.
GMD

Măsura unei schimbări este dată mai ales de dimensiunea participării

şiimplicării active a participanţilor, implicit a grupurilor ţintă, la această
schimbare. Numai aşa se poate vorbi de dezvoltare comunitară, de capacitate
instituţională crescută, de practici pozitive şi mai ales de programe şi intervenţii
eficiente.

NOŢIUNI LEGATE DE COMUNITATE

Comunitatea este o unitate spaţială sau teritorială de organizaresocială

în care indivizii au un sens al identităţii şi apartenenţei exprimate de relaţii
sociale continue.
Deci, elementele-cheie care definesc comunitatea sunt:
- Situarea în spaţiu (poziţia geografică);
- Preocupările comune;
- Credinţa în aceleaşi valori culturale, idealuri/preocupări şi norme
împărtăşite de membrii comunităţii.
Comunitatea poate fi privită ca "o formă complex de organizare
umanăaflată la graniţa dintre formal şi informal, concretizată prin relaţii
sociale/interpersonale, stabilite între persoane care ocupă un spaţiu precizat şi
între care s-a creat o concordanţă de:
- Valori, atitudini (grijă socială, apartenenţă, cooperare, responsabilitate);
- Limbă;
- Tradiţii;
- Interese comune (bunăstare, sprijin, interese concrete de dezvoltare a
infrastructurii, lucrări publice);
- Modele comportamentale (întrajutorare, voluntariat);
- Acţiune;
- Identitate (organizare în jurul unui principiu cultural-valoric, etnic).
GMD

Comunităţile sunt grupuri de persoane care locuiesc în acelaşi

spaţiugeografic, cu membri care au comportamente diferite, care au un limbaj şi
tradiţii comune şi ale căror interese şi identitate cultural- valorică sunt
asemănătoare.
Dar, într-o comunitate pot apărea şi subgrupuri. Ceea ce le diferenţieaz
pe acestea de restul comunităţii este prezenţa sau absenţa unei anumite
caracteristici legate de gradul de şcolarizare, etnie, vârstă etc. Acestea sunt
alcătuite din persoane care aparţin unor clase sau grupuri sociale,vârste, şi
ambelor sexe.
În cadrul comunităţii există diferite nivele ale relaţiilor sociale cum ar fi:
- Contactele umane;
- Interacţiunile sociale;
- Reţelele sociale.
În interiorul acestor nivele se regăsesc diferite tipuri de manifestare ale
relaţiilor sociale propriu-zise. Acestea sunt:
- Sociabilitatea;
- Socialitatea;
- Conflictele sociale.
Caracteristica predominantă a relaţiilor sociale este dată
demanifestarea la nivel individual, iar apoi de grup a unor sentimente de ingroup
sau outgroup, bazate pe nevoi, interese, aspiraţii ale indivizilor sau grupurilor.
Comunitatea se află la graniţa dintre formal şi informal.
Aceastăcaracteristică este dată de diferitele grupuri ce acţionează într-o
comunitate, aşa-numiţii "actori sociali".
Ei sunt cei ce iau deciziile cu privire la starea comunităţii sau
careinfluenţează membrii comunităţii în modul lor de a se comporta.
Pe de o parte, trebuie luate în considerare instituţiile şi reprezentanţii
lor(actorii instituţionali/ persoanele oficiale):
- primăria (primarul, secretara);
GMD

- poliţia;
- dispensarul medical (medicul de familie, asistenta medicală);
- biserica (preotul);
- şcoala şi grădiniţa (profesorul, educatorul);
- biblioteca şi căminul cultural;
- Autoritatea Judeţeană de Sănătate Publică prin reprezentanţii săi în unele
localităţi: medic, asistentul medical comunitar, mediatorul sanitar, asistentul
social;
- organizaţiile non-guvernamentale (ONG-uri);
- agenţii economici.
Pe de altă parte, intervin actorii individuali. Ei sunt acei lideri
informali,persoane care, fără să ocupe vreo funcţie în administraţie sau alt organ
instituţional, au capacitatea de a influenţa membrii comunităţii – de exemplu, cei
cu un nivel de studii mai ridicat sau cu o stare materială mai bună decât ceilalţi
membri ai comunităţii sau cei mai în vârstă.
Nu trebuie să se înţeleagă că cele două categorii sunt în opoziţie una faţă
decealaltă! Dimpotrivă, în cazul dezvoltării comunitare, ceea ce asigură succesul
unui proiect (ducerea lui la bun sfârşit) este tocmai o bunăcolaborare a tuturor
actorilor sociali implicaţi.
Organizarea administrativ-teritorială din România operează cu patru tipuri
de comunităţi (d.p.d.v. teritorial) şi anume, municipiu, oraş, comună, sat.

Aprecierea nevoilor comunitatii

Tipuri de nevoi
Conceptul tradiţional de nevoie se referă la diferenţa dintre starea
existentă
şi cea dorită a statusului de sănătate. Această diferenţă devine „nevoie”
GMD

atunci când, potenţial, poate fi privită sau ameliorată prin folosirea serviciilor
de sănătate, sau serviciilor sociale.
Termenul de nevoie desemnează necesităţile umane fundamentale, care,
dacă nu sunt satisfăcute, produc neplăceri persoanei şi împiedică participarea
socială deplină a acesteia.
Structuri conceptuale
Nevoile diferă de dorinţe deoarece dorinţele sunt exclusiv individuale şi
subiective, în timp ce nevoile pot fi determinate în mod obiectiv.
Clasificarea lui Bradshaw (1972) identifică patru tipuri de
nevoiumane: normative, comparative, simţite şi exprimate.
Nevoile normative sunt acele nevoi identificate în acord cu o
normăstabilită în general de specialişti. Aceste nevoi sunt definite de un
observator extern.
El sugerează că indiferent de ce intenţionează cineva să facă în legătură cu
anumite deficienţe legate de sănătate, acestea există şi pot fi descrise (ex:
fracturi, lipsa imunizării etc.). Acest concept identifică o terţă parte: experţii
şi/sau profesioniştii din domeniu. Diferiţi profesionişti pot avea opinii diferite
despre acelaşi aspect legat de sănătate/boală.
Nevoile comparative sunt acele nevoi care apar în urma comparaţiei
pecare o face persoana între sine şi alte grupuri pe care nu le consideră a fi aflate
în nevoie. Se stabilesc/definesc prin studierea caracteristicilor populaţiei ce
beneficiază de anumite servicii. Conform acestui concept atunci când există
populaţii cu caracteristici similare, dar care nu primesc un anumit serviciu
medical, ele sunt în situaţia de a avea o nevoie de sănătate.
Nevoile simţite sunt acele nevoi pe care simt oamenii că le au, iar
celeexprimate sunt acele nevoi care devin cereri, despre existenţa cărora se ştie.
Nu toate nevoile simţite sunt şi nevoi exprimate, deoarece oamenii nu şi le fac
cunoscute din cauza inegalităţii de putere şi status. Nevoia simţită este deseori
echivalentă dorinţei. Astfel când se evaluează nevoile pentru un anumit serviciu
GMD

de sănătate, cetăţenii sunt întrebaţi dacă ei consideră că au nevoie de respectivul

serviciu. Dar acest răspuns poate fi influenţat de mulţi factori, unul dintre ei
fiind auto-percepţia şi cunoaşterea care ar fi probabilitatea ca cineva să solicite
ceva dacă nu este conştient de existenţa unei probleme de sănătate.
Nevoile depind atât de societatea în care trăieşte individul, cât şi de modul
încare acesta îşi satisface nevoile comparativ cu ceilalţi membrii ai societăţii.
Nevoile exprimate (sau cerere) sunt nevoile resimţite puse
înacţiune/operaţionalizate. Cererea reprezintă folosirea unui serviciu de către
consumator. Cererea este influenţată de de numeroşi factori dar cel mai
important este disponibilitatea fizică a serviciilor alături de prezenţa sau absenţa
unor bariere în calea folosirii serviciilor respective.
În sfera nevoilor umane de bază, Doyal şi Gough (1991), include
sănătatea
fizică şi autonomia, înţelegând prin autonomie „capacitatea de a face alegeri
fiind informat despre ceea ce trebuie făcut şi despre modul în care trebuie făcut”.
Pentru satisfacerea celor două nevoi considerate de bază este necesară
satisfacerea unor nevoi considerate de autori ca fiind intermediare.
Aceste nevoi intermediare sunt grupate la rândul lor în două
categorii:intermediari pentru satisfacerea nevoii de sănătate fizică
(hranăadecvată, apă curată, locuinţă adecvată, mediu de muncă fără riscuri,
mediu fizic fără riscuri, îngrijire medicală adecvată) şi factori care contribuie la
autonomia emoţională (securitate în copilărie, securitate fizică, securitate
economică, reţea socială care asigură educaţia şi un mediu emoţional
securizant). La nivel populaţional nevoia este reprezentată de suma nevoilor
individuale.
Evaluarea nevoilor de sănătate reprezintă o abordare sistematică în
scopulstabilirii faptului că serviciile de sănătate folosesc toate resursele pentru
îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei în cel mai eficient mod, şi reducerea
inegalităţilor. Acest lucru implică metode calitative, comparative şi
GMD

epidemiologice pentru a descrie problemele de sănătate ala populaţiei;

identificarea inegalităţilor în sănătate şi accesul la servicii şi determinarea
priorităţilor pentru folosirea în mod eficient a serviciilor şi a resurselor alocate.

PROCESUL DE EVALUARE A NEVOILOR COMUNITĂŢII

Analiza comunităţii este procesul de evaluare şi definire a nevoilor,

posibilelor bariere şi oportunităţi şi resurse implicate în iniţierea
programelor de sănătate comunitară. Acest proces îl întâlnim definit în mai
multe forme în literatura de specialitate ca diagnoză comunitară evaluarea
nevoilor comunitare, educaţie pentru sănătate planificată şi harta comunităţii.
Analiza este primul pas nu numai în stabilirea designului, intervenţiilor stabilite
prin proiect dar şi de adaptare a planurilor de intervenţie potrivit caracteristicilor
comunităţii.
Produsul obţinut prin analiza comunităţii este profilul acesteia din care
reies date referitoare la starea de sănătate a comunităţii, indicatorii demografici
cu informaţii despre factorii politici şi socio-culturali. Profilul comunităţii este o
imagine a acesteia şi a viitorului ei. Istoria trecută şi prezentă, schimbările
petrecute, resurse şi capacitatea acesteia de a desfăşura activităţi de promovare a
sănătăţii. Procesul de analiză comunitară poate oferi de asemenea o ocazie unică
pentru participarea activă a cetăţenilor la proiectele de promovare a sănătăţii.
Termenii de analiză comunitară şi diagnoză comunitară sunt interşanjabili
astfel încât analiza este demersul care precede diagnoza.
Analiza comunităţii stimulează forme de responsabilitate şi de asumare
comunitară a problemelor. Analiza comunităţii se dezvoltă pornind de la un
concept de sănătate valabil pentru fiecare nivel instituţional, organizatoric şi
operativ. Dacă de exemplu, contextul de referinţă este constituit din problemele
de sănătate publică, va predomina necesitatea de a dezvolta o analiză a
GMD

compoziţiei demografice, a conformaţiei geografice a teritoriului, a intereselor

legate de activităţile productive, a surselor de poluare, a factorilor
de risc pentru mediu.
Analiza comunităţii implică o clarificare în privinţa premiselor de la care
porneşte şi a nivelului de interes pe care îl oferă. Ea poate fi efectuată descriptiv,
prin folosirea unor date obiective sau prin interpretarea şi evaluarea nevoilor
dacă capătă o expresie ca urmare a:
- unei cereri exprimate de către comunitate;
- rezultat al unei comunicări simetrice între profesionişti şi populaţiacomunităţii.
Prin urmare nevoile pot fi interpretate de către profesionişti, sau putem
avea situaţii în care cetăţenii participă activ la propunerea şi formularea
obiectivelor referitoare la sănătatea publică ce urmează a fi realizate pe baza
unor proiecte.
Realizarea proiectelor sau programelor acceptate de către comunitate,
impune stabilirea clară a domeniilor de intervenţie şi presupune îndeplinirea
unor condiţii preliminare pentru ca intervenţia să fie recunoscută la nivel
organizatoric, instituţional şi comunitar.
Evaluarea nevoilor comunităţii - se realizează în mod participativ
implicând pe cât posibil toate categoriile din comunitate (inclusiv cele care în
mod tradiţional sunt mai puţin "auzite").
Un alt motiv pentru a face o evaluare a nevoilor, este că aceasta este
frecvent cerută de către finanţatori.
Evaluarea nevoilor poate fi folosită şi ca o modalitate de atragere aatenţiei
publice asupra unor probleme cu care se confruntă comunitatea.

Beneficiile evaluării nevoilor includ:

- implicarea comunităţii în luarea deciziilor;
- stimularea parteneriatelor;
- dezvoltare profesională;
GMD

- îmbunătăţirea procesului de comunicare între parteneri;

- o mai bună folosire a resurselor.

Ce este evaluarea?
Evaluarea comunităţii: reprezintă inventarul bunurilor sau informaţiilor
necesare realizării procesului de intervenţie planificată. Uneori acest proces este
asociat cu anchetele sociologice prin care sunt identificate resursele şi nevoile
oamenilor pentru a avea o imagine statistică asupra comunităţii la un anumit
moment.
Evaluarea reurselor umane: determinarea nivelului de cunoştinţe,
aptitudini şi abilităţi existente la nivelul unei comunităţi, acest potenţial fiind pus
în relaţie cu oportunităţile actuale sau viitoare de angajare pe piaţa forţei de
muncă, situaţii în carte indivizii se angrenează într-o formă sau alta.
Evaluarea iniţială este prima etapă a procesului şi presupune strângerea
unui set de informaţii privind cazul pe bază cărora se stabilesc priorităţile ce
vor fi urmate.
Există moduri diferite de a defini evaluarea:
- determinare a gradului de realizare a obiectivelor;
- culegere de informaţii pentru adoptarea unor decizii;
- apreciere a meritului, valorii unui proiect sau program.
Evaluarea reprezintă un proces de apreciere a valorii, meritului şi calităţii
unui proces, produs sau rezultat.
Obiectul evaluării îl constituie:
- componentele programului (obiective, resurse umane, materiale, procedurale
(strategii de acţiune) şi de conţinut, populaţia-ţintă, timpul, sistemul managerial
şi propriul sistem de evaluare);
- proiectul programului;
- implementarea programului;
- rezultatele, efectele (impactul programului).
GMD

Care sunt funcţiile şi scopurile evaluării?

- oferă informaţii pentru adoptarea de decizii: utilitatea – evaluare formativă;
- controlul calităţii - evaluare sumativă;
- dezvoltă cunoştinţe noi (apropiere de cercetare).
Rolul evaluării se manifesta în trei direcţii - controlul calităţii programului,
ameliorarea sa şi din punct de vedere epistemic, acumularea de noi cunoştinţe
teoretice în acest domeniu. etc.
Cui serveşte evaluarea?
De regulă, există mai multe categorii de beneficiari ai evaluării, iar
nevoile lor de informare sunt diferite.
Proiectul unei evaluări trebuie să reflecte diferitele categorii de public,
nevoile, interesele şi aşteptările lor şi modalităţile prin care se încearcă răspunsul
la aceste nevoi. Dacă aceste aspecte sunt lăsate la voia întâmplării, este foarte
probabil ca evaluarea să eşueze în a răspunde nevoilor diferitelor categorii de
beneficiari. Un raport de evaluare proiectat să răspundă nevoilor unor beneficiari
nu va fi la fel de util şi altei categorii de public ţintă.
Culegerea datelor şi elaborarea raportului sunt direct influenţate de
nevoile de informare, interesele şi aşteptările beneficiarilor. Dacă evaluatorii
acordă atenţie acestor aspecte, există premise pentru a satisface criteriile de
relevanţă, importanţă, scop şi timp.
Scopul analizei comunitare pentru programele de promovare a sănătăţii,
este de a identifica resurse probleme şi oportunităţi şi stabilirea setului de
priorităţi pentru planificarea şi dezvoltarea intervenţiilor. Analiza are cinci
componente:
1. Profilul demografic şi socio-economic pe baza datelor din recensăminte şi
date cu privire la dezvoltarea economică în plan local.
2. Un profil asupra stării de sănătate pe baza indicatorilor de morbiditate şi
mortalitate.
3. Profilul riscului de sănătate (inclusiv factori comportamentali, sociali şi de
GMD

mediu).
4. O anchetă asupra programelor de promovare a sănătăţii, activităţilor şi
politicilor în domeniu.
5. Studii asupra anumitor grupuri ţintă, nivel de cunoştinţe, nevoi şi capacităţi
organizaţionale.
Ce informaţii sunt necesare?
Este important să culegem date cantitative şi calitative, de la diferite
categorii de beneficiari. Este, de asemenea, foarte important echilibrul dintre
descrieri, observaţii, judecăţi şi recomandări.
Informaţii folosite în evaluarea nevoilor.
A. Profiluri ale caracteristicilor comunităţii: un profil ne oferă o privire de
ansamblu asupra caracteristicilor demografice ale comunităţii. Avem, de
exemplu structura de vârsta, structura etnică şi rasială, arealul geografic al
comunităţii etc.
B. Profiluri ale condiţiilor de viaţă. Acestea ne dau informaţii despre gradul de
incidenţă al unei probleme, tiparele sociale şi mentale ale populaţiei. Acestea pot
include următoarele:
1. Date economice, incluzând managementul fondurilor fiscale, tiparele de
creditare.
2. Date despre gradul de ocupare al forţei de muncă, incluzând niveluri
cupaţionale, niveluri de aspiraţie ocupaţională, nevoi vocaţionale.
3. Tipare familiale, cum ar fi relaţiile părinte copil, probleme în cadrul cuplurilor
căsătorite, nupţialitate, rata divorţului.
4. Tipare educaţionale, incluzând participarea şi nevoia adulţilor de programe
educaţionale, rata abandonului şcolar, frecventarea şcolii.
5. Locuinţe, cu referire la numărul acestora, starea unităţilor furnizoare de
utilităţi publice şi supraaglomerarea.
6. Sănătatea fizică şi mentală, incluzând dizabilităţile pe termen lung, cauzele
mortalităţii, rata îmbolnăvirilor, condiţiile de mediu.
GMD

7. Condiţiile de locuit, incluzând problemele de menaj, alimentaţie, administrare

a locuinţei şi îngrijirea copiilor.
8. Modalităţi de recreere, incluzând activităţi în timpul liber, sport şi activităţi
culturale.
9. Incidenţa delictelor, incluzând rata criminalităţii juvenile şi adulte, siguranţa
publică.
10. Satisfacţii rezultate din viaţă în comunitate, cum ar fi solidaritatea
comunitară.
C. Cunoaşterea şi utilizarea serviciilor
Persoanele care au nevoie de un serviciu, adesea, nu ştiu ca acel serviciu
sau acea resursa sunt disponibile. Înainte de a lua decizii este important de ştiut
dacă nu cumva aceasta lipsă de cunoştinţe despre serviciile existente reprezintă
una din cauzele persistenţei problemei.
D. Bariere în calea utilizării serviciilor
Indivizii care au nevoie de servicii pot fi conştienţi de existenţa lor şi
totuşi să nu le utilizeze din cauza barierelor care stau în calea utilizării lor. Într-o
evaluare a nevoilor pot fi identificare următoarele tipuri de bariere:
1. Bariere fizice, cum ar fi lipsa mijloacelor de transport sau o mare distanţa
între agenţie şi populaţia ţintă.
2. Atitudini negative ale personalului agenţiei, percepute de către clienţi sau
potenţialii clienţi.
3. Sentimentul ca folosirea serviciului atrage după sine o stigmatizare socială.
4. Costul serviciului care este mult mai ridicat decât şi-ar putea permite cei care
au nevoie de serviciu.
5. Criterii de eligibilitate ale agenţiilor percepute ca restrictive sau fiind
întradevăr restrictive.
E. Existenţa unui sistem de informare în comunitate
Înainte ca un serviciu să poată fi utilizat, posibilii utilizatori ai acestuia
trebuie să afle de existenţa lui. O evaluare a nevoilor poate avea ca rezultat
GMD

identificarea canalelor formale şi informale prin care este cel mai probabil ca
informaţiile să ajungă la un grup.
F. Evaluarea nevoilor
Identificarea resurselor potenţiale sau existente, care pot fi utilizate ar
trebui să aibă loc înainte de planificarea sau alocarea efectivă a resurselor.
G. Evaluarea resurselor instituţionale
Mobilizarea potenţială a conducătorilor politici sau ai comunităţii şi a
populaţiei este necesară deoarece deciziile sunt luate, în general, în arena
politică locală.

Indicatorii sociali
Se bazează pe extrapolarea nevoilor comunităţii, analizând statisticile din
rapoartele şi datele publicate. Prezumţia este că se pot face estimări folositoare
ale nevoilor şi a bunăstării unei comunităţi, analizând statistici parţiale ale unor
categorii de populaţie. Aceste statistici sunt privite ca indicatori ai nevoilor
comunitare. Exemple pot fi:comportarea socială şi bunăstarea în legătură cu
delincvenţa, rata abuzului de substanţe, ratele mortalităţii sau morbidităţii. Se
mai pot analiza condiţiile de trai: igiena locuinţei, numărul de persoane/cameră,
condiţiile economice. Indicatorii sociali ca metodă prezintă o anumită
flexibilitate. Astfel, se pot analiza unul sau doi indicatori (ex: nr. de
persoane/cameră) sau se pot construi indici complecşi care implică 40-60 de
variabile, analiza multivariată şi alte procedee statistice sofisticate.
Indicatorii sociali apar în activitatea sociologilor din Şcoala de la Chicago
(Park, Burgess). Ei considerau oraşul ca o constelaţie de “unităţi naturale”. O
“unitate naturală” are caracteristici sociale diferite de celelalte unităţi.
Diferenţele constau în:
- caracteristici topografice (râuri, coline);
GMD

- caracteristici socio-demografice (vârste, rase, sex, venituri, educaţie, ocupaţii

etc.);
- factori ai populaţiei (distribuţie, densitate, mobilitate, migraţie);
- aranjamentul spaţial al instituţiilor;
- sănătatea şi bunăstarea socială (mortalitate, morbiditate, delincvenţă,
sinucideri, abuz de substanţe etc.).
Specificul fiecărei comunităţi reclamă evidenţierea unor chestiuni ce pot fi
relevante pentru fiecare în parte, numai astfel stabilindu-se care sunt cele mai
potrivite întrebări pentru condiţiile concrete. Prin urmare, întrebările ilustrative
care urmează sunt menite a stimula întrebări mai specifice care vor fi relevante
pentru problemele locale şi condiţiile fiecărei comunităţi în parte.
De exemplu, ce procent de adulţi ştie carte, ce programe oferă agenţiile
locale şi autorităţile guvernamentale care furnizează servicii sociale, cunosc
cetăţenii aceste programe şi pot obţine uşor informaţii, a pregătit cineva o
evaluare a nevoilor de programe sociale în comunitate, oferă comunitatea
programe de sprijin - pentru familii - cum ar fi grădiniţe, programe de instruire
şi de hrănire, servicii psihologice şi centre de recreere, ce servicii există pentru
bătrânii comunităţii, există grupuri de cetăţeni care sunt implicaţi în probleme
sociale, câte afaceri furnizează bunuri sau servicii,pentru programele de servicii
sociale?
Este important să descriem populaţia unei comunităţi după vârstă, sex,
moştenire culturală, etnie. Alte variabile sociale pot include structura familiei,
starea civilă, condiţii de locuit, nivel educaţional, imigraţie, emigraţie, rata
divorţurilor, participarea la vot, rata criminalităţii, date privind calitatea vieţii.
Dezvoltarea socială implică accesul egal la servicii şi locuri de muncă
pentru toţi membrii comunităţii. De exemplu, în examinarea posibilităţilor de a
obţine o locuinţă, ce procent de locuinţe există pentru persoanele cu venituri
mici? Cum sunt satisfăcute nevoile diferitelor sectoare în comunitate? Aceste
GMD

întrebări se referă la capacitatea unei comunităţi de a satisface nevoile

membrilor comunităţii.

Indicatori economici
Viabilitatea economică şi sursele de angajare într-o comunitate reprezintă
arii comune de interes pentru multe localităţi. Întreprinderile cooperative şi
dezvoltarea comunităţii devin abordări preferate pentru a dezvolta economia
unei comunităţi, faţă de abordarea mai tradiţională. Aici atenţia trebuie
îndreptată asupra tipurilor de locuri de muncă din comunitate, rata şomajului şi
noile afaceri deschise. Întrebările următoare pot facilita formularea propriilor
întrebări legate de dezvoltarea economică autosusţinută într-o comunitate dată.
1. Care sectoare de afaceri din comunitate generează slujbe?
Există o dependenţă de resursele naturale sau există locuri de muncă din
industrii de tip servicii? Tipurile de slujbe se centrează pe industria grea sau pe
industria de servicii?
2. Câte afaceri mari, medii, mici, sunt în zona respectivă?
Folosind aceste informaţii se poate vedea dacă majoritatea afacerilor din
zonă reprezintă companii naţionale (sau multinaţionale) sau sunt conduse pe
plan local. Se bazează comunitatea pe ea însăşi în ce priveşte locurile de muncă
sau depinde pentru majoritatea acestor slujbe de corporaţii mari? Ce spune acest
lucru despre sănătatea economiei zonei respective?
3. Care este nivelul şomajului în comunitate?
4. Ce tipuri de programe oferă agenţiile locale sau birourile guvernamentale
care sprijină dezvoltarea afacerilor mici în zonă?
5. Dedică firmele din zonă un procent pentru educaţie şi pregătire
profesională?
Afacerile locale sprijină reînnoirea economică în comunitate sprijinind
programele locale? Ce fel de programe locale există?
6. Există grupuri din comunitate implicate în probleme economice
GMD

locale?
Ce fel de activităţi întreprind ele? Activităţile lor cuprind şi alte dimensiuni
(mediul, sănătatea, socialul)? Urmează întrebările etalon.
1. Ce procent de gospodării au venituri sub medie şi cheltuiesc mai puţin de
30 % din venitul lor pe locuinţă (incluzând întreţinerea)? Această întrebare se
referă la bunăstarea generală a familiei şi poate indica un standard de viaţă
inadecvat şi un venit inadecvat. Motivele posibile pentru această statistică includ
familiile cu un singur părinte sau o lipsă de locuri de muncă în zonă.
2. Câte familii din comunitate depind de ajutorul social sau ajutorul de şomaj?
3. Copiii care locuiesc în case cu resurse economice insuficiente sunt supuşi
unor riscuri mai mari în toate aspectele vieţii, de la stressul din familie şi
instabilitatea familială până la lipsa de acces la resursele de sănătate. Activităţile
lor cuprind şi alte dimensiuni (sănătatea, economia, mediul)?

Sănătatea
Sănătatea este determinată de mai multe elemente decât bunăstarea fizică.
Interacţiunile cu mediul fizic şi social joacă un rol major în a determina cât de
sănătoşi suntem.
Indicatorii stării de sănătate pun în evidenţă distribuţia bolilor în
comunitate.
Acest profil se constituie pe baza indicatorilor de sănătate sau a anumitor
factori care pun în evidenţă, nivelul de sănătate al unor indivizi sau grupuri de
populaţie. Aceşti indicatori includ informaţii cum ar fi rata deceselor la anumite
vârste, rata mortalităţii, decese accidentale, anii de viaţă pierduţi, rata de
morbiditate şi mortalitate. Profilul mai poate conţine date sumare pentru anumite
grupuri populaţionale cum ar fi copii, adolescenţi sau femei.
Comparaţiile profilului regional cu cel naţional poate pune în evidenţă
problemele prioritare de sănătate ale acestor zone.
GMD

Riscul de sănătate. Profilul riscului de sănătate are trei componente.

Riscul comportamental, riscul social şi riscul de mediu (fizic, chimic şi
biologic). Factorii de risc comportamental includ alimentaţia, consumul de
medicamente, alcool, tutun şi droguri sau obiceiuri în activitatea fizică. Acestea
pot fi puse în evidenţă de studii cu privire la comportamente şi percepţii,
probleme şi nevoi de sănătate la nivel individual sau la nivelul unor grupuri
populaţionale.
Indicatorii sociali ai riscului de sănătate sunt de o importanţă deosebită.
Stressul ca urmare a pierderii locului de muncă, excluziunea socială, nivelul
de educaţie scăzut pot fi factori asociaţi unei stări de sănătate precară. Pe de
altă parte, aceiaşi indicatori sociali pot pune în evidenţă existenţa anumitor
mecanisme de suport social. Factorii de mediu asociaţi cu riscul de sănătate
includ calitatea mediului înconjurător, calitatea apei, solului, aerului, climatului
geografic şi condiţiilor de locuit.
Este necesară investigarea stării prezente a serviciilor medicale din
comunitate şi apoi unele legături dintre mediu şi sănătate, pe de o parte, şi dintre
dezvoltarea economică şi sănătate în zonă, pe de altă parte.
1. Există suficient personal medical în zonă? Lipsa personalului medical
calificat (problemă care apare mai mult în comunităţile rurale decât urbane)
poate ridica probleme pentru cei care au nevoie de atenţie medicală imediată.
Alte întrebări înrudite includ tipurile de măsuri care pot atrage personalul
medical şi dacă comunitatea este pregătită pentru urgenţe medicale.
2. Ce tipuri de posibilităţi recreative există pentru membrii comunităţii?
Bunăstarea generală a indivizilor poate fi parţial atribuită sănătăţii fizice.
Studiile ne arată că cei care sunt într-o bună formă fizică sunt mai capabili să
facă faţă presiunilor vieţii zilnice.
3. Există programe guvernamentale axate pe probleme de sănătate? Unde se
găsesc birourile organizaţiilor implicate?
4. Există un oficiu de sănătate al comunităţii?
GMD

5. Există grupuri de cetăţeni care se ocupă de problemele de sănătate?

Mediul înconjurător
Legătura dintre mediul natural şi cel uman este un punct central în
dezvoltarea autosusţinută. Un ecosistem sănătos depinde de oameni care trăiesc
în armonie în cadrul său. Unele dintre întrebările puse în această secţiune se
ocupă de un inventar al stării mediului fizic şi al efectelor activităţilor omului
asupra sa. În continuare, enumerăm nişte întrebări model care pot fi folosite ca
surse de informaţie.
1. În ce mod s-a schimbat mediul fizic în comunitatea dumneavoastră (climă,
apă, sol, păduri)? De exemplu, a fost comunitatea îngrijorată în ce priveşte
calitatea apei sau diminuarea zonelor cu păduri naturale?
2. Cum se foloseşte pământul pentru agricultură în comunitate? Există programe
pentru conservarea pământului în faţa unor dezvoltări inutile?
3. Ce procent din mostrele luate anual din apele curgătoare ale comunităţii
satisface standardele de calitate guvernamentală? Obţinerea informaţiilor
fundamentale despre starea mediului local trebuie să sprijine formarea unei
imagini despre problemele ce trebuie rezolvate. Pot fi utilizate întrebări de
genul:
4. Ce programe de mediu există în comunitatea dumneavoastră, sponsorizate
de autorităţile centrale sau locale?
5. Cunoaşteţi coordonatele grupurilor pentru apărarea mediului formate din
membrii comunităţii? Câte sunt, pe ce se axează fiecare grup, care grup are
cel mai mare număr de voluntari şi sprijin din partea comunităţii şi care are
cel mai puţin sprijin? De ce? Cuprind activităţile lor şi aspecte legate de alte
dimensiuni (economică, socială sau de sănătate)?
6. Există în zona dumneavoastră afaceri implicate în activităţi ecologice?
Industriile din regiune se asigură că minimalizează efectele poluării asupra
mediului fizic prin tehnologii adecvate? Care dintre aceste afaceri prezintă
GMD

rapoarte anuale privitoare la mediu?

METODE ŞI TEHNICI DE COLECTARE A INFORMAŢIILOR

Sunt folosite în scopul de a descoperi nevoile, perspectivele, opiniile,

ideile sau dorinţele membrilor comunităţii, acestea urmând a fi folosite în
procesul de luare a deciziilor.
Unele dintre aceste instrumente sunt ieftine şi uşor de folosit, nefiind
necesare abilităţi tehnice speciale, iar costurile fiind minime (pot fi realizate cu
personalul existent sau cu ajutorul cetăţenilor voluntari şi relativ repede).
Altele necesită asistenţă de specialitate şi – în general – solicită timp şi
bani. Alegerea instrumentului potrivit reprezintă o abilitate importantă care se
dobândeşte prin experienţă. În general, cel mai eficient instrument este cel care
oferă cele mai precise şi utile informaţii.
Procesul de consultare şi evaluare este şi un prilej de dezvoltare a unei
conştiinţe civice, de formare a unor grupuri, de educare şi informare, de
inducere a dorinţei de acţiune.
Există mai multe modalităţi de consultare a grupurilor sau a persoanelor:
• Prin folosirea unor metode şi tehnici de tip calitativ:
- Brainstorming;
- Focus grup;
- Tehnica Grupului Nominal (TGN);
- Interviuri sau întâlniri individuale (faţă în faţă);
- Observaţia;
- Studiul de caz.
• Prin folosirea unor metode şi tehnici de tip cantitativ:
- Ancheta pe baza unui chestionar;
GMD

- Sondajele de opinie.

STABILIREA PRIORITĂŢILOR

Trebuie stabilită ierarhia între scopurile, obiectivele şi sarcinile unei

organizaţii, ce anume se doreşte a se realiza. Stabilirea priorităţilor va fi
influenţată de analiza situaţională, în special de cerinţele medicale şi de
obiectivele politice mai largi ale comunităţii. Trebuie să ne asigurăm că
priorităţile stabilite sunt fezabile şi conforme climatului social şi politic al
comunităţii în contextul resurselor posibile.
Pentru stabilirea intervenţiilor prioritare, sunt folosite anumite criterii:
- Capacitatea de a reduce semnificativ o anumită patologie.
- Existenţa unei relaţii cost-eficienţă rezonabile;
- Concordanţa cu dorinţele publicului;
Pentru a fi implementate priorităţile trebuie să îndeplinească trei criterii de
fezabilitate:
- Să fie vorba de intervenţii care pot fi realizate la un nivel calitativ adecvat;
- Să poată fi disponibile pentru majoritatea celor ce au nevoie de ele ţinând
cont de resurse existente şi, sau proiectate;
- Să reflecte un consens favorabil din punct de vedere politic referitor la
necesitatea introducerii lor.

ETAPELE EVALUĂRII ÎN PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII

1) Descrierea programului (modelul logic) - este o imagine de ansamblu a

felului în care se derulează programul – teoria şi ipotezele de lucru
(assumptions) care stau la baza programului. Acest model ne pune la dispoziţie
GMD

o “hartă” a programului, care evidenţiază cum va funcţiona acesta, care este

ordinea de derulare a activităţilor, precum şi cum pot fi atinse rezultatele dorite.
• Clarificarea mandatului iniţiativei
• Scopul: clar formulat, în termeni realişti şi reflectând o problem de sănătate
publică
• Obiective: specifice, măsurabile, realiste (pot fi atinse), relevante, limită de
timp (SMART). Pentru a se putea măsura rezultatul programului, trebuie
specificat de la început:
• Grupul ţintă;
• Ce comportament se doreşte a fi schimbat şi cum se va măsura această
schimbare;
• Schimbarea propusă trebuie să fie fezabilă, realistă;
• Este nevoie de un punct zero (baseline) şi % schimbării de comportament;
• Timpul în care se va obţine schimbarea;
• Un singur comportament ţintă per obiectiv.
• Relaţionarea cu alte iniţiative, proceduri sau structuri
2) Identificarea problemelor (teme) – în general există trei probleme principale
în evaluarea unui program de promovare a sănătăţii: conceperea şi dezvoltarea,
punerea în aplicare şi impactul. Astfel:
• Concept şi design – una dintre cele mai frecvente probleme este aceea dacă
programul a fost conceput respectându-se conceptele şi principiile promovării
sănătăţii;
• Implementare – întrebarea cea mai frecventă se referă la cât de eficient şi
eficace a fost implementat programul. De multe ori, un rezultat negativ este
legat, mai degrabă, de o implementare defectuoasă decât de conceperea greşită a
programului.
• Impact – de obicei evaluarea impactului ridică întrebări privitoare la măsura în
care iniţiativa a produs efectele scontate.
GMD

3) Dezvoltarea procesului de colectare a datelor - depinde, în primul rând, de

temele proiectului şi de alegerea beneficiarilor acestuia. Decizia privind
dezvoltarea procesului de colectare a datelor depinde de:
• Scopurile şi obiectivele intervenţiei;
• Criteriile pentru îndeplinirea acestora cu succes;
• Indicatorii aleşi;
• Perspectiva şi nevoile diferiţilor beneficiari- participanţi la program;
• Nivelul pentru care informaţiile sunt culese.
4) Colectarea datelor – problemele ridicate la acest punct privesc respectarea
riguroasă a procedurilor, într-o manieră etică. Confidenţialitatea şi nevoia de a
folosi informaţii despre neparticipanţii la proiect pot genera probleme.
5) Analiza şi evaluarea datelor - include interpretarea datelor şi compararea lor
cu rezultatele propuse. De asemenea, este deschisă discuţia privind datele
calitative versus cele cantitative. Statisticile au diferite marje de eroare, iar
numerele reprezintă numai o formă de indicator a unei probleme de sănătate
publică, alături de cei calitativi care pot explica mai bine “de ce” şi “cum”.
Este important ca beneficiarii programului să înţeleagă ce se compară, cu
ce şi motivul acestei comparaţii. Nu în ultimul rând este important să se acorde o
atenţie deosebită modului de prezentare a informaţiilor obţinute, deoarece o
prezentare prost pregătită poate distruge o activitate bine făcută şi utilă.
6) Recomandările - trebuie să acopere schimbările imediate, să clarifice ce
este folositor dintre rezultatele obţinute.
7) Diseminarea rezultatelor - este foarte importantă pentru că orice evaluare îşi
găseşte utilitatea finală în măsura în care un număr cât mai mare de persoane
cunosc rezultatele pozitive, provocările şi lecţiile învăţate în urma desfăşurării
unei intervenţii. Rezultatele trebuie să ajungă atât la cei care au participat la
conceperea, dezvoltarea şi punerea în practică a intervenţiei, cât şi la decidenţi.
GMD

ALEGEREA INDICATORILOR

Un program este evaluat ca fiind de succes în funcţie de îndeplinirea

indicatorilor aleşi . De aceea este foarte important ca indicatorii să reflecte cât
mai adecvat obiectivele propuse, în funcţie de timpul acordat desfăşurării
programului, precum şi de bugetul alocat. Astfel:
• Nivelul de cunoştinţe
Avantaj: este uşor de măsurat la terminarea unei intervenţii
Dezavantaj: îmbogăţirea cunoştinţelor NU implică automat modificări
comportamentale şi NU sunt întodeauna convingatoare pentru decidenţi.
• Comportament
Avantaj: ne putem aştepta la modificarea unui comportament pe timpul derulării
unui program; modificarea unui comportament măsoară impactul programului.
Dezavantaj: valoarea sa depinde de cât de relevant este comportamentul
respectiv într-o anumită problemă de sănătate.
• Starea de sănătate
Avantaj: schimbarea favorabilă a acesteia este cea mai convingatoare pentru
decidenţi, deci programul este privit ca un succes şi asigură fonduri viitoare.
Dezavantaj: îmbunătăţirea stării de sănătate se produce pe termen mediu/lung şi
există o multitudine de factori care o influenţează. Din această cauză este dificil
de a pune îmbunătăţirea stării de sănătate pe seama unei anumite intervenţii.
EVALUAREA COMPONENTEI MASS-MEDIA
Mass-media reprezintă una din cele mai folosite căi pentru a transmite mesaje în
vederea schimbării cunoştinţelor, atitudinilor şi comportamentelor care
determină o anumită problemă de sănătate publică. De aceea este necesar să ne
oprim şi asupra evaluării componentei mass-media din cadrul programelor de
promovare a sănătăţii.
Indicatori pentru evaluarea pe TERMEN SCURT:
• Câte persoane au văzut/auzit/citit mesajul
GMD

• Câte persoane îşi pot aminti mesajul cheie

• Care a fost reacţia lor imediată
• Câte persoane au găsit mesajul credibil
Indicatori pentru evaluarea pe TERMEN MAI LUNG:
• Câte persoane îşi mai pot aminti mesajul
• Câte persoane au acceptat mesajul ca adevărat
• Câte persoane şi-au schimbat comportamentul
• Alt tip de impact (prezervative, medicamente..)
Metode folosite pentru evaluarea componentei mass-media:
• Studii calitative – focus grup
• Studii/cercetări asupra populaţiei generale, medici, farmacişti
• Răspunsuri primite de la ascultători, cititori
• Monitorizarea vânzărilor de medicamente, preservative etc.
• Utilizarea serviciilor

ROLUL NURSINGULUI COMUNITAR ÎN PREVENIREA ŞI

COMBATEREA
BOLILOR CARDIOVASCULARE

Unul dintre obiectivele generale ale asistenţei medicale comunitare este

educarea comunităţii pentru sănătate. Un motiv de îngrijorare reprezintă apariţia
bolilor cardiovasculare la vârste din ce în ce mai tinere, iar mortalitatea datorată
acestora este în continuă creştere.
Bolile cardiovasculare constituie principala cauza de deces la bărbaţii de
peste 45 de ani şi la femeile de peste 65 de ani.
Ateroscleroza, substratul acestora, se dezvolta insidios si devine manifesta
după zeci de ani, moment in care este greu reversibila.
GMD

Cele mai multe din decese au loc brusc, înainte de a ajunge la spital,
deseori la primele simptome (debutul infarctului de miocard). Apariţia bolilor
cardiovasculare este strâns legata de modul de viata iar modificarea acestuia ca
si reducerea factorilor de risc pot întârzia apariţia si dezvoltarea bolii.
Boala cardiovasculara are o etologie multifactorială si factori de risc cu
efecte multiplicative prin asociere. Iata câteva din caracteristicile stilului de
viata asociate cu creşterea riscului de boala de inima:
- dieta bogata in grăsimi saturate, colesterol si calorii, fumatul si inactivitatea
fizica. Exista si o serie de trasaturi individuale – personale nemodificabile ca:
vârsta, sex, antecedente familiale.
- istoricul bolilor aterosclerotice ca si vârsta la care se manifesta la părinţi si la
individul in sine.
Cei care prezintă istorie de boli cardiovasculare in familie, pot avea
factori genetici precum diabetul.
Dieta bogata in grăsimi si fumatul sunt factori importanţi determinanţi ai
aterosclerozei. Efortul fizic moderat regulat, de cel puţin 3 ori pe săptămâna in
şedinţe de 45-60 minute scade riscul de boala coronariană (are efect protectiv).
Colesterolul ridicat in sânge (hipercolesterolemie) este un factor de risc
important. Cei cu colesterolul scăzut nu fac boala coronariană daca nu asociază
alţi factori de risc. Din contra, colesterolul cu densitate mare (HD1) creste riscul.
Hipertensiunea arteriala este un factor de risc deosebit pentru boala
coronariană, insuficienta cardiaca si accidentele vasculare cerebrale.
Diabetul creste riscul si severitatea bolilor vasculare la ambele sexe dar
mai ales la femei.
Tendinţa la hipocoagulare a sângelui este influenţată negativ de fumat,
sedentarism şi anticoncepţionale hormonale ca si de dispariţia activităţii
hormonale la femei (menopauza).
GMD

În prevenirea bolilor cardiovasculare, nursingul comunitar ar putea avea

un rol important prin crearea de programe informaţionale cu privire la factorii de
risc şi combaterea acestora în limita posibilităţilor.
Prioritate in prevenirea bolii coronariene în practică au: bolnavi cu
boala coronariană - cardiopatie ischemica sau alte boli vasculare aterosclerotice
(artrite, insuficienta circulatorie cerebrala), persoanele fără simptome dar cu risc
crescut (diabietici, cei cu colesterolul foarte ridicat, cu hipertensiune arteriala).
Aprecierea riscului coronarian este posibilă. Ea presupune aprecierea
riscului multiplicativ al asocierii mai multor factori de risc. Un bărbat de 50 de
ani cu colesterolul mare 300 mg fără alţi factori de risc are un risc mai mic decât
un altul cu colesterolul de 200 mg dar care este hipertensiv, diabetic şi sedentar,
sau fumează. Trebuie luate in calcul vârsta, sexul si antecedentele patologice ale
familiei (ascendentele).
Este important de ştiut: stilul de viata, deprinderile alimentare, obiceiurile
de mişcare, fumatul. Greutatea, valorile tensiunii arteriale, a nivelului lipidelor si
glicemiei se vor lua in considerare si controla.
Modificarea stilului de viaţă este esenţial (renunţarea la fumat,
modificarea alegerii alimentelor cu scăderea numărului de calorii, a grăsimilor
animale, reducerea greutăţii si creşterea consumului legumelor, vegetalelor,
cerealelor si fructelor).
Sarea şi alcoolul vor fi reduse în general, şi în special la cei cu
hipertensiune arteriala.
Creşterea fitnessului se va face prin efort fizic repetat, regulat dar de
intensitate moderată - mică.
Şi factorii de risc pot fi influenţaţi modificând stilul de viaţă. Efortul fizic
trebuie adaptat vârstei, fitnessului şi scopului urmărit (prevenirea bolilor
cardiovasculare sau recuperarea după instalarea bolii: infarct). Durata minimă a
efortului va fi de 30 minute de 3 ori pe săptămână, de 10 minute
încălzirea, 45-50 minute de revenire la repaus.
GMD

Activitatea fizică efectuată în mod regulat este privită ca o componentă

sănătoasă a stilului de viaţă. Recent această importanţă a fost conturată de unele
studii care au demonstrat legătura între activitatea fizică efectuată în mod
constant şi cu regularitate (activitatea fizică moderată) şi beneficiul asupra
sănătăţii generale, în special asupra prevenirii bolilor cardiovasculare în
societatea modernă ce are o tendinţa ridicată spre sedentarism. Instituţiile de
promovare a sănătăţii ar trebui sa comunice publicului cantitatea si tipul
activităţii fizice ce sunt necesare pentru a preveni bolile si a promova sănătatea.

Nevoi specifice de ingrijire si educatie de-a lungul vietii

Notiuni despre ingrijirea copilului

Dezvoltarea psihomotorie a copilului 0-1 an
Ritmul de dezvoltare al copilului prezinta oscilatii, nu este intotdeauna
constant. De obicei, incepe cu o perioada de crestere accelerata si de dobandire
rapida si progresiva a capacitatilor, careia ii urmeaza o perioada de evolutie mai
lenta.
Dupa nastere, nou-nascutul continua sa se dezvolte intr-un ritm rapid, in
special in primele sase luni de viata. Majoritatea copiilor cu o dezvoltare
normala isi dubleaza greutatea in a cincea - a sasea luna de viata, si si-o tripleaza
la implinirea varstei de un an.
In primul an trebuie acordata o atentie speciala urmaririi cresterii in
greutate si nu in inaltime. Aceasta, deoarece cresterea in inaltime, este, in primii
2 ani de viata, mai constanta decat cea in greutate si devine mai "personala"
dupa varsta de 3 ani.
GMD

De obicei, in primele 3-4 zile de viata nou-nascutul pierde aproximativ

10% din greutatea de la nastere. La aproximativ 10 zile, el revine la greutatea
initiala.
Pana la 3 luni sugarul:
· Doarme cele mai multe ore din zi.
· Pozitia preferata este aceea a embrionului.
· Tine pumnisorii stransi.
· Este capabil sa vada obiecte de la o distanta de 15 - 30 cm de ochi si din a 2 -
4a saptamana isi manifesta preferinta pentru chipul mamei.
· Isi exprima nevoile prin plans.
· Reactioneaza si se sperie la zgomotele puternice, ascutite si la lumina intensa.
· Prinde orice obiect ii atinge palma, de obicei degetul mamei.
· Incepe sa zambeasca
· la trei luni incepe sa-si tina capul singur cu mai multa siguranta.
· Ii plac jucariile colorate si incearca sa ajunga la ele.
· Isi da seama de sunetele si de discutiile pe care le aude in jurul lui, isi inceteaza
joaca pentru a fi atent la ele.
· Zambeste cand aude vocea mamei si incepe sa observe diferenta dintre
fizionomia masculina si cea feminina.
4 - 6 luni
· Controleaza in totalitate miscarile capului si sta in sezut sprijinit.
· Pus pe burta, se sprijina pe palme, ridicandu-se cat poate de mult.
· Se rasuceste de pe burta pe spate si de pe o parte pe alta.
· Jucariile preferate sunt mainile si picioarele, pe care poate sa le suga cu mare
palcere.
· Incearca sa inteleaga care este sura sunetelor si a zgomotelor, isi recunoaste
mama, tatal si fratii si, de obicei, la auzul muzicii inceteaza sa planga.
· Miscarile sunt deja mai libere, indreptandu-se in toate directiile.
GMD

· La 6 luni sta in sezut pentru scurt timp, fara ajutor si se simte foarte comod in
scaunelul lui.
· Tine cu mai multa usurinta un obiect intre maini si il poate muta dintr-o mana
il alta.
· Rosteste silabe ca : "ai", "ga", "gi".
· Incepe sa inteleaga cuvinte simple: "da", "nu" s.a.
7 - 9 luni
· Isi mentine echilibrul atunci cand sta in sezut pentru mai mult timp, aplecandu-
se usor in fata.
· Ridica obiecte cu ambele maini; cate o jucarie in fiecare mana.
· Reactioneaza cand isi aude numele.
· Se supara cand mama pleaca si se sperie de persoanele straine.
· Raspunde chemarilor si discuta folosind silabe cum ar fi "ma - ma - ma".
· La 9 - 10 luni sta in picioare, tinandu-va de mana si nu are nevoie de ajutor ca
sa-si pastreze echilibrul cand sta in sezut.
· Face primii pasi in cercetarea spatiului inconjurator. Se sprijina in palme si in
genunchi si incearca sa mearga "de-a busilea".
· Se ocupa si cu obiecte de marime mai mica, incercand sa le rasuceasca, sa le
stranga. Isi foloseste incheietura mainii si degetele, pe care le baga pe oriunde
poate.
· Bate din palme si isi exprima entuziasmul.
10 - 12 luni
· Isi mareste viteza de mers "de-a busilea", dezvoltandu-si tehnici proprii.
· Se sprijina pe unde poate si face primele incercari de a sta in picioare.
· Face cu mana pentru a saluta pe cineva care pleaca.
· In jurul varstei de un an face primii pasi.
· Incearca sa manance singur, poate sa ia si sa dea jucarii.
· Intelege intrebari simple si indemnuri : "vino aici!" , "ia mingea!".
· Incepe sa foloseasca primele cuvinte adevarate: "mama", "tata s.a.
GMD

Imunizarile prescolarului, scolarului, adolescentului

In Romania, calendarul national de vaccinari obligatorii, adoptat de
Ministerul Sanatatii, cuprindele urmatoarele vaccinuri:
Hep B - Vaccinul antihepatic B
BCG - Bacilul Calmette Guerin, impotriva tuberculozei pulmonare
DTP - Vaccinul diftero-tetano-pertussis impotriva difteriei, tetanosului, si tusei
convulsive.
VPO - Vaccinul polio oral, impotriva poliomielitei.
ROR - Vaccinul rujola-oreion-rubeola
DT - Vaccinul diftero-tetanic
Rub - Rubeola
Calendarul de vaccinare este urmatorul:
0-24 de ore: Hep b
4-7 zile: BCG
2 luni: DTP, Hep B, VPO
4 luni: DTP, VPO
6 luni: DTP, Hep B, VPO
12 luni: DTP, VPO
12-15 luni: ROR
30-35 luni: DTP
7 ani: DT, ROR
9 ani: VPO
14 ani: DT, Rub
18 ani: Hep B

Ingrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici si in stadiu terminal.

- alegerea unui model de ingrijire adecvat: modelul de autoingrijire Orem,
GMD

modelul Roper bazat pe dependenta|independenta activitatilor vietii in diferite

etape;
- evaluarea gradului de dependenta;
- evaluarea resurselor umane si materiale;
- verificarea si respectarea recomandarii medicale;
- planificarea ingrijirilor si stabilirea orarului impreuna cu bolnavul, familia,
respectand recomandarea medicala;
- executarea interventiilor autonome si delegate in conformitate cu legislatia
in vigoare;
- aplicarea protocoalelor de ingrijire;
- instruirea si implicarea familiei in ingrijire si supraveghere;
- explicarea nevoilor muribundului;
- evidenta activitatii si transmiterea informatiilor semnificative;
- evaluarea rezultatelor ingrijirilor;
-raportarea periodica a rezultatelor si reajustarea planului de ingrijiri.