1

AN UNIVERSITAR 2013-2014
CCIA ANUL III – SEMESTRUL I
CURS NR. 9
Continuare curs nr.8
9.7.1.3. PLANŞEE DIN BETON CU GRINZI DISPUSE PE O DIRECŢIE
Când suprafaţa plăcilor depăşeşte 30 m2 sau când deschiderile sunt mai
mari de 5,0 …6,0 m se prevăd pe deschiderea scurtă grinzi din beton armat ca
reazeme intermediare, care împreună cu pereţii portanţi constituie reazemele
planşeelor.

Fig.9.23.Planşeu din beton armat monolit cu grinzi dispuse pe o

direcţie; p1 – încărcarea pe placă; p2 – încărcarea pe o grindă curentă.

Dispunerea în plan a grinzilor trebuie să ţină seama de diverse cerinţe

tehnico-economice, estetice şi funcţionale.
Astfel la clădirile cu pereţii portanţi longitudinali din zidărie se realizează
planşee cu plăci şi grinzi transversale dispuse la 3 …5 m care reazemă pe zidărie
prin intermediul centurilor din beton armat, iar în lipsa acestora prin intermediul
unor cuzineţi din beton armat sau pe stălpişori de beton armat.
 2
Această soluţie de planşeu poate fi utilizată şi la clădirile cu pereţi portanţi
din beton armat (diafragme tip celular), dispuşi la distanţe mari (8 ….10 m),
delimitând conturul unei unităţi funcţionale (de exemplu o sală de clasă, un
apartament etc). În toate situaţiile, grinzile de beton armat împreună cu pereţii
portanţi (când este cazul) subâmpart planşeul în plăci armate pe una sau două
direcţii, după cum raportul laturilor este mai mare sau mai mic decât 2.
Distanţa dintre grinzi ( l ) se stabileşte în funcţie de mărimea încărcării, astfel
încât sa rezulte o armare raţională a plăcii (cu procente optime de armare), dar de
obicei distanţa “ l “ dintre grinzi se alege astfel încât placa lucrează numai după
direcţia longitudinală a încăperii, schema statică fiind de placa continuă.
Grinzile sunt solicitate de încarcarea ce le revine de pe deschiderile
învecinate: P2 = p1 ( l/2 + l/2 ), unde p1 este încarcarea pe placa ( în daN/m2 ), P2
fiind încarcarea pe grindă ( în daN/m ).
Înălţimea grinzilor depinde de mărimea încărcării, distanţa dintre grinzi şi
deschiderea lor, dar în mod obişnuit aceasta este de (1/10…1/15 )L, (L fiind
deschiderea), iar lăţimea de cca 1/2 din înălţime.
Armarea grinzilor este realizată din bare longitudinale (de rezistenţă şi de
montaj) şi transversale (etrieri). Pentru barele de rezistenţă, diametrele uzuale
sunt 12 …..25 mm, diametrul minim al etrierilor este de 8 -10 mm, iar barele de
montaj au diametrul de 10 – 12 mm.
9.7.1.4. PLANŞEE CU NERVURE DESE (figura 9.24 de mai jos)

Fig.9.24. Planşeu cu nervuri dese

 3
Se utilizează la acelaşi tip de încăperi ca şi planşeele cu grinzi dispuse pe o
direcţie, cu diferenţa ca în loc să se dispună grinzi rare şi cu secţiuni mari, se
prevăd grinzi dese (numite nervuri) cu secţiuni transversale mai mici .
Distanţa dintre nervuri, ( l - interax) este de max. 1,0 m.
Tavanul poate fi cu nervurile aparente, sau neted prin realizarea unui tavan
suspendat sau prin folosirea corpurilor de umplutură care se înglobează între
nervuri la turnarea betonului.

9.7.1.5. PLANŞEE CU GRINZI PRINCIPALE SI SECUNDARE (fig.9.25

de mai jos)
Planşeele cu grinzi principale şi secundare se utilizează în situaţia în care
sunt încărcări mari, peste 1000 daN/m2.

Fig.9.25. Planşeu cu grinzi principale si secundare

Sunt formate din următoarele elemente:

- grinzi principale dispuse pe direcţia scurtă a încăperii, cu deschiderea de
6-12 m, ce reazemă pe pereţi portanţi sau stâlpi din beton armat;
Distanţa l dintre grinzile principale corespunde cu deschiderea grinyilor
secundare (nervurilor) şi este curpinsă între 3,5 …6,0 m.
 4
- grinzile secundare (care se mai numesc nervuri), sunt dispuse în sens
longitudinal şi reazemă pe grinzile principale. Distanţa dintre nervuri ( l1 ) – care
corespunde cu deschiderile plăcii, este de 1,5 – 2,5 m.
- placa continuă reazemă pe grinzile secundare şi lucreaza după o singură
direcţie (paralelă cu grinzile principale). Grosimea plăcii este de 1/35 -1/40 din
deschidere, iar înălţimea grinzilor din condiţii de rigiditate se impune să fie > 1/15
din deschidere pentru grinzile principale şi > 1/20 pentru grinzile secundare.
Lălţimea grinzilor (b ) este de cca 0,5 h.

9.7.1.6. PLANŞEE PE REŢELE DE GRINZI ( PLANŞEE CASETATE )

Sunt planşee alcătuite dintr-o placă plană continuă şi o reţea de grinzi de
aceeaşi secţiune dispuse după două direcţii, prin încrucişarea lor rezultând o
reţea de casete.

Fig.9.26. Planşee casetate. Dispunerea reţelelor de grinzi;

a- paralel cu marginile de rezemare; b- înclinate; c, d – utilizarea cofrajelor de
inventar din mase plastice cu fibre de sticlă; 1- rezemare pe contur (pereţi
portanţi, rigle de cadru, etc); 2- reţea de grinzi.
 5
Lumina casetelor l1 şi l2 se recomandă a fi de 1,5….3,0 m din condiţia
dimensionării economice a structurii planşeului (reţea de grinzi, plăci). Din
considerente arhitecturale şi estetice, lumina casetelor se poate lua şi mai mică
de 1,5 m, respectiv la limită, de 0,70 m.
Sunt două soluţii de realizarea a acestor tipuri de planşee:
- cu dispunerea reţelei de grinzi paralel cu laturile de rezemare (fig.9.26. a );
- cu dispunerea reţelei de grinzi în diagonală (fig.9.26.b).
Soluţia cu grinzile paralele cu reazemele planşeului lucrează după ambele
direcţii numai când raportul laturilor l1 / l2 ( l1 > l2 ) este mai mic sau egal cu 1,5.
Raportul laturilor este cuprins între 1 ...1,5. Deschiderea încăperii ( L2 )
poate fi de 6-12 m, iar lungimea ( L1 ) de max. 1,5 L2 .
La un raport mai mare de 1,5 reţeaua lucrează nefavorabil, întrucât grinzile
mai scurte (dispuse după latura l2) având rigidităţi mult mai mari la încovoiere, se
comportă ca reazeme (rol de grinzi principale) pentru grinzile dispuse după latura
l1 (rol de grinzi secundare), deci se pierde efectul de conlucrare pe două direcţii şi
structura devine neeconomică; în asemenea condiţii se recomandă dispunerea
0
oblică a reţelei de grinzi, respectiv grinzile se dispun la 45 faţă de laturile
încăperii – soluţia (b - fig.9.26.b).
Rezemarea planşeelor casetate pe pereţii portanţi se asigură prin centuri din
beton armat care monolitizează capetele grinzilor şi placa.
Aceste tipuri de planşee, pe reţele de grinzi sunt utilizate în general la
următoarele tipuri de clădiri:
- clădiri cu cerinţe deosebite privind arhitectura tavanului;
- la încăperi cu suprafeţe şi înălţimi mari, condiţie care asigură realizarea
efectului estetic;
- în general, la clădiri social-culturale, la clădiri comerciale, holuri mari etc.
Avantajele planşeelor casetate sunt :
- aspectul arhitectural este superior celorlalte tipuri de planşee;
- poziţia pereţilor despărţitori şi a încărcărilor concentrate este
necondiţionată;
- se comportă ca diafragme orizontale rigide pe ambele direcţii;
 6
- descărcarea este aproximativ uniformă pe elementele de susţinere ale
planşeului;
Dezavantajele acestor tipuri de planşee sunt :
- au consum ridicat de beton ;
- greutate proprie mare ;
- manopera este mai ridicată şi consumul de cofraje este mai mare decât la
alte tipuri de planşee.
Consumul de cofraje se poate reduce prin utilizarea cofrajelor de inventar
din metal, materiale plastice armate etc., de forma unor cutii întoarse, cu colţuri
rotunjite. Acest sistem de cofrare conduce la economii de material lemnos şi
totodată obţinerea unor suprafeţe suficient de netede pentru execuţia unor lucrări
de finisaj simple ( zugrăveli, vopsitorii etc. ).
Casetele pot avea formă pătrată (l1 = l2) sau dreptunghiulară (l1 ≠ l2).
Înălţimea grinzilor este aceeaşi pe ambele direcţii fiind determinată de
mărimea încărcării şi a casetelor (1/20 – 1/30 din deschidere).
Placa este continuă pe două direcţii, avînd grosimea minimă de 7 cm pentru
construcţii civile şi 8 cm pentru construcţii industriale.
9.7.1.7. PLANŞEE FARA GRINZI
Din această categorie fac parte planşeele-ciuperci şi planşeele dala .

Fig.9.27. Planşee fără grinzi; a- planşeu cu capiteluri; b,c,d – detalii de capiteluri;

e- planşeu de tip dală.
 7
a. Planseele –ciuperci sunt alcatuite din placi de beton armat rezemate pe
stalpi fără elemente de reazem intermediar de tip grindă. Evazarea stălpilor la
partea superioară sub formă de capiteluri a condus la denumirea de planşee
ciuperci (fig.9.27. b,c,d).
Capitelurile asigură rezistenţa plăcii la străpungere şi măresc rigiditatea
legăturii stâlpului cu placa. Pe contur plăcile reazemă pe pereti portanti sau grinzi
marginale, sau placa poate fi scoasă în consolă.
Planseele-ciuperci se folosesc mai mult la clădiri industriale cu încărcări utile
mari (peste 500 daN/m2), iar la clădiri civile numai atunci când forma capitelurilor
şi reţeaua de stâlpi nu ridică probleme de ordin estetic şi funcţional. Grosimea
plăcii rezultă în funcţie de încărcare şi distanţa dintre stălpi, însă din condiţii de
rigiditate grosimea minima se va considera 1/30 din deschiderea maximă, dar cel
puţin 15 cm, iar secţiunea stâlpilor va fi de minim 30 x 30 cm.
Trama structurală poate fi de 3 x 6 , 6 x 6 sau 6 x 9 .
Pentru încărcări mari pe planşeu, cuprinse între 1000 ÷ 3000 daN/m2
grosimea plăcii este de 15 – 18 cm.
Sistemul de armare folosit la planşeele ciuperci este după două direcţii. În
panoul din câmpul plăcii, armăturile după cele două direcţii sunt aşezate la partea
inferioară, iar în panourile situate deasupra stâlpilor, armătura se asează la partea
superioară. Diametrul barelor variază între 8 şi 16 mm. Armarea cu plase sudate a
planşeelor ciuperci permite reducerea consumului de oţel cu cca 35% faţă de
armarea cu bare independente.
b. Planşeele – dala sunt folosite la clădiri de locuit, administrative, precum
şi la construcţii industriale cu încărcari mari. Planşeele sunt alcătuite din plăci de
beton armat monolit avand grosimea de 15 .. 22 cm care reazema direct pe stalpi
( fig.9.27. e ). Armarea planşeelor –dală se execută cu bare independente sau cu
plase sudate. În zonele de rezemare a plăcilor pe stălpi, pentru a preveni
forfecarea (străpungerea) plăcilor, armătura se execută sub forma unei reţele
duble, evitarea îngroşării plăcilor necesară numai din aceste condiţii se obţine prin
fixarea unor piese metalice (juguri) din profile laminate în zonele de rezemare a
plăcilor pe stălpi.
 8

9.7.2. PLANŞEE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT

Planşeele prefabricate au următoarele avantaje:
- se reduce manopera pe şantier;
- se scurtează durata de execuţie;
- se elimină cofrajele;
- sunt necesare lucrări reduse de finisaj pe şantier.
Au însă şi unele dezavantaje cum sunt :
- necesită un volum mai mic de lucrări pe şantier, dar mai pretenţioase ca
precizie şi calitate privind pozarea, fixarea, monolitizarea etc;
- ridică uneori dificultăţi la transport şi montaj ;
- necesită spaţiu de manipulare şi depozitare pe şantier ;
- domeniul de utilizare este condiţionat de producţia prefabricatelor, deci
planşeele prefabricate se pot utiliza numai la clădiri modulate ca deschideri;
- necesită măsuri speciale de monolitizare a planşeelor prin suprabetonări,
centuri etc, în cazul construcţiilor amplasate în zone seismice;
Din punct de vedere constructiv, planşeele prefabricate pot fi din fâşii
prefabricate, panouri mari, grinzi prefabricate şi corpuri de umplutură, grinzi
alăturate etc.

9.7.2.1. PLANŞEE DIN FÂŞII PREFABRICATE

Sunt planşee integral prefabricate realizate prin dispunerea alăturată a
fâşiilor după latura scurtă a încăperilor, şi solidarizate între ele şi elementele pe
care reazemă, respectiv pereţii portanţi ai clădirii sau pe riglele cadrelor (fig.9.28.)
Până la deschideri de circa 2,0 m fâşiile pot fi plăci din beton armat cu
secţiunea plină. Pentru deschideri de 2…6 m sau mai mari, fâşiile se realizează
cu goluri longitudinale de formă circulară.
 9

Fig.9.28. Planşee din fâşii prefabricate cu goluri longitudinale;

a-fâşie prefabricată; b- alcătuire planşeului;c÷h – detalii caracteristice; c,d-
rezemarea fâşiilor pe pereţi portanţi cu centuri; e- idem c şi d , însă cu subcentură;
f,g – centuri la pereţi autoportanţi; h- rezemarea pereţilor de 2,5 cm dispuşi paralel
cu fâşiile.

Fâşiile prefabricate cu goluri longitudinale sunt tipizate în funcţie de

deschidere şi încărcare astfel:
a. pentru clădirile civile cu încărcări până la 300 daN/m2 se utilizează
fâşii înguste cu lăţimea nominală de 40 sau 60 cm (lăţimea de fabricaţie fiind mai
mică cu 0,5 cm) şi lungimi nominale de 2,00; 3,00; 3,60; 4,00 şi 5,00 m, lungimile
de fabricaţie fiind mai scurte cu 8 cm.
Grosimea fâşiilor este de 14 cm pentru lungimi mai mici sau egale cu 4,00
m, respectiv de 19 cm pentru lungimi mai mari de 4,00 m.
 10
b. la clădiri social-administrative şi industriale cu încărcări mai mari de
300 daN/m2 şi deschideri care depăşesc 5,00 m se utilizează fâşii din beton
precomprimat cu lăţimea de 1,00 m şi lungimea nominală de 6,00 m, grosimea
fiind de 22 cm pentru încărcări de 500-750 daN/m2, respectiv 26 cm, pentru
încărcări de 1000-1500 daN/m2.
Pentru realizarea golurilor pentru instalaţii, precum şi în cazul când pe o
tramă nu intră un număr întreg de fâşii, se prevăd fâşii monolite dispuse, după
caz, lângă pereţii structurali sau în câmpul tramei. Se admit goluri realizate prin
spargerea fâşiilor, dar numai dacă acestea nu depăşesc diametrul unui gol
longitudinal din fâşie (care este mai mic cu 5 cm faţă de grosimea fâşiei).
Spargerea şi în acest caz se realizează numai în zona golurilor din fâşii.
Pereţii de compartimentare din cărămidă plină pe cant (muchie) de 7,5 cm
sau pe lat (de 12,5 cm), precum şi alte tipuri de pereţi cu grosimi şi greutăţi
similare, reazemă direct pe fâşii, cu precizarea că în cazul pereţilor de 12,5 cm din
cărămidă plină sau alte materiale dar similari ca şi greutate, dispuşi paralel cu
fâşiile, se prevăd fâşii monolite sub pereţi.

9.7.2.2. PLANŞEE DIN PANOURI MARI

Panourile mari prefabricate au dimensiunile unei trame obişnuite (pentru
clădiri de locuit), fiind destinate pentru a înlocui planşeele monolite de tipul plăcilor
plane. Dimensiunile nominale coincid cu cele modulare, iar dimensiunile de
fabricaţie rezultă în funcţie de elementele pe care reazemă (pereţi de zidărie, din
beton armat, panouri mari sau rigle de cadre).
Panourile mari care alcătuiesc planşeele clădirilor de locuit se realizează, de
obicei din plăci pline de 10 ...14 cm grosime şi mai rar sub formă de plăci
chesonate, casetate sau cu goluri care ridică o serie de probleme la prefabricare,
la realizarea îmbinărilor pe şantier şi la finisarea tavanelor. În general panourile
mari se utilizează la trame obişnuite cu suprafaţa până la 25 m2.
In cazul în care încăperea este mai mare sau nu se dispune de utilaje de
ridicat corespunzatoare, se utilizează doua panouri pentru aceeaşi tramă, care se
numesc semipanouri.
 11
Pe contur panourile sunt prevăzute cu praguri, precum şi cu armături sub
forma de mustăţi sau bucle necesare pentru realizarea îmbinărilor şi a rigidităţii
palnşeului, pentru a se asigura efectul de şaibă rigidă şi conlucrarea elementelor
portante verticale sub acţiunea încărcărilor orizontale (fig.9.29).
Planşeele din panouri mari se utilizează la clădiri de locuit, la clădiri
administrative (birouri) etc., în general la clădiri civile cu structura integral realizată
din panouri mari şi cu o dezvoltare pe înălţime de până la 8...10 etaje.
Planşeele din panouri mari se pot utiliza şi la clădiri cu structura de
rezistenţă din pereţi din zidărie sau cadre din beton armat, cu condiţia adaptării
formei geometrice de contur a panourilor la condiţiile de rezemare şi montaj
respective.
Eficienţa tehnico-economică a panourilor mari de planşeu se obţine numai
pentru un raport între laturi mai mic de 2, panoul în acest caz lucrează şi se
armează pe ambele direcţii.
Avantajele panourilor mari prefabricate de planşeu sunt următoarele:
- se elimină cofrajele şi susţinerile;
- lucrările pe şantier sunt minime datorită gradului de prefinisare a tavanelor
şi prin montarea instalaţiilor în panouri la prefabricare, ca atare creşte
productivitatea pe şantier şi darea în exploatare a clădirii se face rapid ;
Dezavantaje :
- utilizarea panourilor mari de planşeu reclamă tipizarea partiurilor clădiriilor,
care este posibilă mai uşor la cele de locuit, dar mai dificilă la cele de alte
categorii de clădiri;
- necesită utilaje şi dispozitive mai pretenţioase pentru transport şi montaj ;
-comportarea mecanică a planşeelor ca şaibe orizontale rigide este
condiţionată de calitatea şi precizia execuţiei lucrărilor de pozare şi a îmbinărilor
pe contur a panourilor de planşeu, respectiv de gradul de monolitism, rezistenţă şi
rigiditate şi de modul de conlucrare cu panourile verticale de rezistenţă ale clădirii.
 12

Fig. 9.29. Planşee din panouri mari;a-vedere în plan, porţiune dintr-un planşeu din
panouri mari; b- detalii de rezemare; c- detalii de panou.

11.7.2.3. PLANŞEE DIN GRINZI ŞI CORPURI DE UMPLUTURĂ

Grinzile se realizează din beton armat, beton precomprimat sau corpuri
ceramice speciale asamblate prin precomprimare.
Grinzile se montează paralel cu latura scurtă a încăperilor la distanţe de 40 -
60 cm, putând ajunge până la 1,20 m în cazul folosirii unor corpuri speciale de
umplutură. Deschiderea grinzilor poate ajunge până la 12 m, dar la deschideri
mari grinzile trebuie rigidizate între ele prin turnarea unor nervuri monolite dispuse
în planul grinzilor şi perpendiculare pe acestea la treimile deschiderii.
Elementele de umplutură sunt corpuri ceramice, realizate cu goluri şi
înălţimea egală cu a grinzilor. Reazemă la partea inferioară a grinzilor, care au
secţiunea în formă de T întors.
În regiuni seismice, pentru a crea efectul de şaibă orizontală rigidă a
planşeului, se realizează suprabetonări cu grosimea de cel puţin 6 cm armate cu
plasă de oţel beton cu aria ≥ 250 mm2/m (de exemplu, ≥ 5Ø 8/m);
Pe lângă grinzile cu secţiunea în formă de T, se folosesc şi cele în formă de
U, jgheab etc.).
 13

Fig. 9.30.Planşee din grinzi şi corpuri de umplutură; a,b- variante constructive.

Fig. 9.31.Planşee din dulapi precomprimaţi şi corpuri de umplutură;

Fig. 9.32.Planşee din grinzi de beton armat prefabricat şi corpuri de umplutură;1-

corp ceramic; 2- grinzi prefabricate de beton armat; 3- armătură de rezistenţă din
suprabetonare; 4- monolitizare între corpuri ceramice; 5- suprabetonare de minim 6
cm grosime;
 14

9.7.2.4. PLANŞEE DIN GRINZI ALĂTURATE

Aceste planşee se folosesc în special pentru încărcări mari .
Pentru construcţii civile se folosesc grinzi cu deschideri până la 6 m cu
secţiuni care formează suprafeţe netede atât la partea superioară (unde urmează
pardoseala), cât şi la partea inferioară (tavanul).
Pentru clădiri social-culturale (sau industriale) se folosesc, grinzi cu
secţiunea în formă de T, sau chesonată, cu deschideri de 6-18 m.
Grinzile se realizează din beton armat sau din beton precomprimat la
încărcări peste 500 daN/m2 sau deschideri de peste 6 m.

Fig. 9.33.Planşee din grinzi prefabricate alăturate; a,b,c,d– variante

constructive.

În zone seismice, având în vedere că aceste grinzi alăturate nu

conlucrează, este necesară o suprabetonare generală a planşeului.
Golurile pentru instalaţii se realizează la turnarea grinzilor, iar dacă acest
lucru nu este posibil, se realizează prin montarea distanţată a grinzilor şi
monolitizarea cu beton turnat la faţa locului.
 15

Fig.9.34.Planşee din grinzi prefabricate din beton precomprimat; a- din

grinzi TT; b- din grinzi T; c- secţiuni transversale prin diferite tipuri de grinzi; 1- stâlp; 2-
grindă de susţinere; 3- element prefabricat de planşeu.

Înălţimea h a grinzilor prefabricate este cuprinsă între: h= (1/12 …1/20)L

9.7.2.5. PLANŞEE DE TIP PREDALĂ CU SUPRABETONARE

Acest tip de planşeu reprezintă o soluţie eficientă din beton parţial
prefabricat, care prezintă avantajul eliminării cofrajelor, rolul acestora fiind
îndeplinit de predala prefabricată care include şi armăturile necesare pentru zona
întinsă a plăcii. Având o grosime de 5-7 cm, predala necesită susţineri până la
întărirea betonului ce se toarnă deasupra, care împreună cu predala formează
placa de rezistenţă. Asigurarea conlucrării dintre predala şi betonul monolit se
face prin conectori sub formă de bucla sau ferme de otel-beton plane sau spaţiale.
 16

Fig.9.35. Predală cu suprabetonare; a – vedere predală b- detalii de rezemare; 1-

predală; 2- armături de legătură (conectori); 3- armături în suprabetonare; 4-
suprabetonare.

Dimensiunile în plan a predalei sunt egale cu o tramă obişnuită, având suprafaţa

până la 25 m2 - 30 m2.
Prin suprabetonări cu grosimi de 7-10 cm se realizează planşee cu o
rigiditate mare în plan orizontal, similară planşeelor monolite.
Golurile în planşee trebuie lăsate de la început în predala, respectiv în
betonul de monolitizare. Realizarea ulterioară a golurilor prin spargere pune
aceleaşi probleme ca şi în cazul panourilor mari sau a plăcilor monolite .