Balaban George

Clasa a IX-a F

Religia în Egiptul Antic

Religia egiptenilor din perioada antică a fost o religie politeistă prin excelență. Zeii

egiptenilor antici au fost numeroși, numărul exact n-a fost încă determinat. Mulți dintre zei
erau proslăviți doar într-o anumită zonă sau într-un anumit oraș.
Conform credinței, zeii fuseseră creați de către Demiurg, primul zeu. Paradoxal, se credea
că fiecare zeu a fost plăsmuit după chipul omului. Mitologia egipteană a conceput o teorie
complexă a componenței ființelor, fie că sunt ele oameni sau zei. Există trei elemente care îi
compun: ankh, ka și ba. Ankh-ul este forța divină, spiritul lui Ra, expresia deplină a luminii.
La origine numai zeii puteau să aibă akh-ul, însă, ulterior, și muritorii puteau să o
dobândească. Ka-ul este născut din răsuflarea creatorului și reprezintă caracterul,
personalitatea individului, chiar un alter-ego al acestuia. Într-un fel, acesta reprezintă
rezervorul forțelor sale vitale. Ka-ul nu dispare în momentul morții, având o existență
independentă de trup. El supraviețuiește mereu într-un suport terestru precum o statuie, o
pictură sau cadavrul mumificat. Un alt principiu spiritual este ba care semnifică energia
deplasării, o forță invizibilă ce trăiește independent în corp și poate călători în alte lumi.
Datorită ba-ului, morții își îndeplinesc transformarea în lumea de dincolo.
Zeii Egiptului Antic
Unele zeități se bucurau totuși de o înaltă considerație în întreg Egiptul: Ptah, zeul
creator, Ra, zeul Soarelui, Shu, zeul aerului, Nut, zeița cerului, Geb, zeul
Pământului, Hathor, zeița iubirii și a muzicii, Min, zeul fertilității, Isis, soția și mama care se
îngrijește cu credință, Montu, zeul victoriei, Thot, zeul științei și al
înțelepciunii, Horus, stăpânul cerului și zeu al monarhiei, Amon-Ra, zeul originar,
sau Osiris, stăpânul imperiului subpământean. Amon-Ra este cea mai renumită zeitate din
pleiada de zei a Egiptului. La început zeu al aerului, al vântului și al luntrașilor, Amon devine
zeu de stat la Teba și este asimilat cu Ra, zeul Soarelui la Heliopolis. Amon este zeul local
al Tebei, considerat divinitate a aerului sau a fecundității.
Egal cu zeul Amon-Ra, este zeul Osiris. Odată cu trecerea timpului, Osiris devine mult mai
iubit și mai venerat de către supușii egipteni, punându-l într-un con de umbră pe Amon-Ra.
Osiris este zeul lumii de apoi, al tărâmului morților, dar este și zeul vegetației. Mai presus de
toate acestea, Osiris este zeul egiptean suprem, zeul zeilor, cel care impune toate obiceiurile
și legile de pe pământ, dar și în lumea de apoi. Îi are ca părinți pe zeița  Nut(Cerul) și pe
zeul Geb (Pământul), iar ca frați pe Isis, Neftis, Seth si Horus
Toți acești zei apăreau în diferite ipostaze: de om, de animal sau ca o plăsmuire cu trup de
om și cap de animal, ei erau recunoscuți și în ființele și obiectele acestei lumi.
Astfel, Amon se înfățișa și sub forma unui berbec sau a unei
gâște, Horus ca șoim, Thot ca ibis, Montu ca taur, Hathor ca vacă sau ca pom, Nut ca boltă
cerească sau Ra ca soare. Animalele care îi reprezentau pe zei deveneau și ele divine, într-un
anume fel. De aceea erau și acestea venerate, mumificate și îngropate în cimitirele pentru

1
Balaban George
Clasa a IX-a F

animale, cu tot ceremonialul. Adorarea animalelor sacre a sporit tot mai mult în decursul
vremii.
Apis reprezintă unul dintre numeroasele animale venerate în Egiptul
Antic. Apis este taurul sacru al egiptenilor. Este zeul forței și al fecundității și apare sub
forma unui taur căruia i se acordă onoruri divine.
Și pisicile erau considerate animale sacre de către egipteni. Zeița cu cap de pisică a
egiptenilor era Bastet. Mai era supranumită și ochiul lui Ra, fiind considerată zeița muncii, a
bucuriei, stăpâna căminului și protectoarea nașterilor. Zeița întruchipează feminitatea,
manifestând blândețe, seninătate, dar, ca orice pisică, aceasta poate să fie și vicleană și
combativă, transformându-se într-o adevărată leoaică în fața dușmanilor săi.
Egiptenii antici venerau deci o mulțime de zeități, dar și un zeu atotputernic, unic. Zeii mai
puțin importanți erau reprezentați și venerați în tot Egiptul, dar zeul unic era invocat în mod
special în rugăciunile lor.