v.

ZORIN

cele spuse de pustnic

ajuns până |a urechii
vor fi ajuns până |a
copilului mort și-i vor fi mângâiat
inima
In mod indirect se confirmă și
at3
povestirea ‘ cembristului Kondratii
ei(le
Râlecv. Dumnezeu i-ade? ’ I în vis
viitorul fiului ci. Povestirea a fost
publicatT^ toriccskii Vestnik“ din
 ln,,Is
ianuarie 1894, ’ I
Mama lui Râlecv a povestit
cunoscuților ei următoar le: când a
împlinit vârsta de trei ani, băiatul ei s-
a îmbolnăvit grav. Probabil că avea
anghină difterică. Medicii care erau
chemați la patul bolnavului dădeau
neputincioși i din cap și spuneau:
„Până dimineață copilul va muri“. Su-
focându-se, copilul se zvârcolea în
pat, strângând mânuțele subțiri și
palide și nu-și mai recunoștea mama.
..Bucuria mea, fericirea mea,
comoara mea, oare chiar mă vei
părăsi?... Nu, nu se poate!... Nu voi
putea suporta aceasta! șoptea
mama, scăldând cu lacrimi
mânuțele copilului. Oare nu există
nici o șansă?“
„In disperare mare, a continuat
ea, am îngenuncheat ir. fata icoanei
Mântuitorului și a icoanei Maicii
Domnului, laminate de candele și
 m-am rugat fierbinte pentru însă-
nătoșirea micuțului meu. M-am
rugat cum nu m-am mai rugat
niciodată după aceea. Sufletul meu
l-am pus în cuvinte și mă adresam
lui Dumnezeu...

minată de un sentiment de
liniște... De parcă cineva mă

grele. M-am nat cat cu B *VM ... ț ■ '

|ă pâturul Mnavulu. ,t::::
atu,n p P
imediat. Nici , Oh' cât de ck»
»»• »
dacă am auzit cu «dev«r£ • spus:
voce necunoscută, dar plăcută, t
A4 1
 p|.:ci: si II-ERA
COPIII
Nu I ruga pe Dumnezeu pentru
însănătoși- I I Care este Atotștiutor,
știe de ce copilul j Âciint... Din
lV;,
bunătatea
fiul"' și mila Sa, El vrea
1ă".
k ! ir v rare
'țj'ț ' - " ' "" . . .
5
7 cluar și aluni i vei cere
însănătoșirea lui
voi da tot, voi accepta toate
_ P.i da ... voi cere...,
voi da tot, voi accepta toate uncie
numai ca el, bucuria vieții mele, sâ
 1
rămână în xiațâ spuneam adresandu-
mă acelei voci și încercând

Și cu m-am supus acelei voci

minunate, urmând-o, rară sâ știu în ce
direcție s-o iau. In fața mea vedeam
doar un șir lung de camere. Prima era
la fel cu cea unde se afia acum copilul
meu, care era la un pas de moarte.
Dar. în acel moment, el nu murea. Nu
i se mai auzea respirația grea ca
 înainte de agonie. Nu! El dormea
liniștit, obrajii îi erau ușor îmbujorați
și zâmbea în somn. Micuțul meu era
complet sănătos. Am vrut să mă
apropii de patul lui. dar vocea mă
chema să intru în altă cameră.
Acolo era un băiețel voinic și vioi.
\rbinte pentru
învăța. Pe biroul lui erau înșirate cărți
i
și caiete.
nu aceea l-am văzut adolescent
După
și mai târziu
> l-nm pus ti om matur. Era militar.
Dar iată și ultima cameră. în ea se
aflau multe persoane necunoscute mie.
Toate vorbeau cu înflăcărare, iar fiul
meu, agitat, încerca să le explice ceva.
Din nou am auzit acea voce. însă de
data aceasta în inflexiunile ei întreză-
ream note amenințătoare, dure:
- Privește! Poate te răzgândești,
nebuno! Când vei vedea ce se ascunde
după perdeaua care desparte această
cameră de celelalte, va ti prea târziu!
Mai bine supune-te și nu mai cere
nimic pentru copil, care este un înger
și nu cunoaște încă răutatea.
 IU rtvvl HIUIHUIII, HUI111»i n
btngat |i trezit I A (|U ^KM*H|U<I
lopiliilui <), minuție! Acesta dormea
i’Ul gmi ,>iiivitiiul din gât M-i pre
chimbat in respn HI>UIA i<u olua|uill I
N-<UI îmbujorat. Peste puțin timp U^J
* u UWIl >i II iniiiiN mânuțele »prc
manii. Ea nu puk ; {
w toii «MiT Vi» MHI realitatea
muitdontă? S-a întâm. pi.U 1,1^1 K
uni 1 s n iiiitt.it u 1 pi mm camelii!
?*

h' ^'iundu-i tnc* sa civ tdi mama a

chemat-o și pe SWKÎI v hnpraunl l-
au încredințai de \ imlcearea
minu- ivuii e copilului iiii< lui.<
>c Iu un p.i> de' moarte. Mania ii

ui sfii ,
ailun.trifc
clandestine.
..
eu recu- cameră. continui. Vreau
 să mă înțe- spanzurătoarea... o,
4
Doamne!..? jur pe amintirea fiuku
lacnmile 0
2? înăbușeau.
‘ ' c; . _ meu ca nu este o
aiureală
evaru pur! \ a spus ea după o
ânge m n nU Va în
"XaTgile m ° - "«fcvâr!
tar») care o c « ț^nxje, să spuna vrcun o
6 am a Râleeva
femee cinstită și corecta "
<>
Le U tU sec
- ’ ^ P . ' °lului al XXl-lea ■g-
 reu Sa
v?
eSte U or ar
.f Judecăm ceea ce -
^ ’^
x ni Ia sfar
XX? y -'“ Petrecut
- la sfâr
P Or U nManM
^“ “P'Wu. XXXXK