Sunteți pe pagina 1din 71

DEFINIȚIE

• radiografie extraorală 2D ca și
ortopantomograma,
• radiografie în proiecție ortogonală a oaselor
craniului, oaselor feței și a parților moi, fără
deformarea imaginii,
• semnalează prezența unor tulburări de
dezvoltare cantitativă, de ritm, de poziție, direcție
și rotație a elementelor ApDM funcție de vârstă
și sex.
INDICAȚII

• stabilirea diagn. ortodontic și a planului de tratament,


• clasificarea anomaliilor scheletale și dentare,
• stabilirea tiparului facial (hipo-, normo-, hiperdivergent),
• evaluarea modificărilor relaţiilor dentare şi faciale ale
pacientului apărute în timpul tratamentului şi la finalul
acestuia,
• în chirurgia maxilo-faciala, în depistarea patologiei de la
nivelul masivului cranio-facial, sau în chirurgia
ortognatică,
• predicția de creștere.
Procedura de realizare
• este asemanatoare celei utilizate în efectuarea OPG,
• se foloseste același aparat ca și în cazul radiografiilor panoramice,
însă în cazul acesta aparatul captează imaginea dintr-o poziție fixă,
aflată la distanță de 1,5 m de capul pacientului, capul fiind poziționat
în unghi drept față de fascicolul de raze X,
• fascicolul de raze este centrat pe conductul auditiv extern, iar timpul
de expunere este constant,
• se așteaptă un grad de mărire (magnificație) ≈ 8%.
PREGATIREA ȘI POZIȚIONAREA
PACIENTULUI
• se îndepărtează de la nivelul capului și gâtului orice
obiect metalic: lanț, cercei, agrafe, ochelari, piercing,
lucrari protetice mobile (proteze, aparate ortodontice
mobilizabile),
• cefalostatul include două dispozitive laterale cu olive care
sunt plasate în meatul auditiv extern, planul sagital al
pacientului trebuie să fie paralel cu fascicolul de raze X,
dinții să fie în ocluzie centrică, iar planul Frankfort să fie
orizontalizat.
Tipuri de teleradiografii

• de profil → tulburări de dezvoltare în plan sagital și


vertical,
• de față → tulburări de dezvoltare în plan transversal și
vertical,
• axială → dezv. ramurilor orizontale și într-o oarecare
măsură dezv. masivului facial în planurile sagital și
transversal.
METODE DE INTERPRETARE

• metrică → măsurarea directă a dimensiunilor unor


segmente osoase, a grosimii unora dintre părțile moi, a
distanței dintre două repere,
• angulară → măsurarea unor unghiuri formate între
elemente ale ApDM,
• a suprapunerii → suprapunerea filmului radiologic al
pacientului pe un șablon al limitelor de variabilitate
normală, fcț. de vârstă și sex.
Metode de analiză
• metoda manuală → pe negatoscop, se suprapune hârtie de calc, sau
folie transparentă peste radiografie şi cu un creion negru se trasează
conturul părților moi, contururile osoase și dentare, însemnându-se
pct. antropometrice (decalcare),
• metoda digitală → se folosesc software-uri cefalometrice
computerizate → Dolphin, Romexis Planmeca, AudaxCeph etc.
METODA MANUALĂ
STRUCTURI ANATOMICE CARE SE
DECALCHEAZĂ
Ceea ce partea ant. a osului frontal,
obținem marginea post. și inf. a sutura nasofrontală, oasele
orbitei osoase
după nazale
decalcare
șaua
turcească

conductul
auditiv
extern osos

fosa pterigo-
maxilara
maxilar
sup.

conturul
mandibulei
M1 simfiza
perm mentonieră
PUNCTE antropometrice uzual
FOLOSITE ÎN INTERPRETĂRILE
TELERADIOGRAFICE
Sellae - mijlocul geometric al şeii turceşti,punct construit situat la
jumătatea diametrului maxim al şeii turceşti, dus între tuberculul anterior al şeii
şi punctul opus cel mai posterior al lamei quadrilatere
Nasion (N) - este punctul osos situat la intersecţia liniei mediane cu
sutura naso-frontală,iar radiologic punctul cel mai anterior de pe sutura naso-
frontală
Orbitale (Or) -
punctul cel mai inferior de pe
conturul inferior al orbitei
Porion (Po) -
punctul teleradiografic situat acolo unde
dreapta dusă din orbitale devine tangentă
la conturul superior al conductului auditiv
extern
Spina nazală anterioară (SNA=NSA)-
este punctul osos cel mai anterior de la baza aperturii piriforme =
reperul anterior al planului bazal maxilar (planul spinelor)
Spina nazală posterioară (SNP=NSP) -
punct teleradiografic situat la intersecţia dintre palatul dur şi peretele anterior al
fosei pterigomaxilare = reperul posterior al planului bazal maxilar (planul
spinelor)
Punctul A a lui DOWN
(A) – este punctul osos şi
radiologic situat cel mai posterior
pe conturul anterior al maxilarului
superior
Punctul B a lui DOWN (B) –
punctul cel mai posterior de pe conturul
anterior al mandibulei
Incizale superior (Is)–pe teleradiografie reprezintă vârful marginii
incizale a celor doi incisivi centali suprapuşi.
Incizale inferior(Ii)– punctul situat cel mai superior, mezial şi
vestibular interincisiv inferior pe linia mediană.
Atenție- se decalchează și apexurile celor doi incisivi centrali.

Ii
Is
M 6ani - se decalchează măcar vf. cuspizilor Mz-V și apexul răd Mz-V a
M1sup și Mz a M1 inf
Pogonion (Pg)- pct. cel mai anterior în plan median pe proeminenţa
mentonieră
Gonion (Go) -
se utilizează un punct construit situat la intersecţia mandibulei cu bisectoarea
unghiului format de tangentele duse la marginea inferioară şi respectiv
posterioară a unghiului mandibular = reperul posterior al planului bazal
mandibular.
Gnation (Gn) -
radiologic reprezintă punctul cel mai inferior al conturului simfizei mentoniere
(practic noi îl asimilăm cu pct. mentale - vezi slid-ul următor ), teoretic at trebui
stabilit așa cum este demonstrat în poză= reperul anterior al planului bazal
mandibular.
Mentale (Me)
PLANURI FOLOSITE ÎN INTERPRETĂRILE
TELERADIOGRAFICE
Planul bazal cranian - Sellae-Nasion (S-N) =
planum
Planul Frankfurt = Porion-Orbitale (OF) =
plan de orientare al capului şi al teleradiografiei
Planul maxilar sau bispinal (NSA-NSP)
Planul ocluzal (Ocp) -
are drept reper posterior vârful cuspidului mezial al M1 permanent inf. şi ca
reper anterior intersecţia liniilor ce reprezintă distanţa verticală şi sagitală dintre
IC sup şi IC inf (sau un punct situat 2 mm sub marginea incizală a IC inf.)
Linia Go-Gn (A)
Planul Mandibular (M) (B)
Axa "Y" de creştere (S-Gn)-
exprimă direcţia de creştere a mandibulei și se consideră că trebuie să treacă
prin jumătatea anterioară a molarului de şase ani superior până la vârsta de 12
ani şi prin partea sa posterioară după vârsta de 12 ani.
Date folosite uzual în interpretarea
teleradiografiilor, preluate din
diferite metode de analiză
Date preluate din analiza Steiner (1953)
<SNA = 82°

• Introdus de Riedel (1922-1994), folosit de Steiner→ poziţia sagitală


a max. sup. faţă de baza craniului
<SNB = 80°
< ANB = 2°
Interpretare

• Unghiul ANB indică relaţia anteroposterioară a celor


două maxilare

• După Tweed dacă:


– ANB = 0 ° - 4,5 ° → clasa I scheletală
– ANB >4 ° - 5 ° → clasa II scheletală
– ANB < 0 ° (negativ) → clasa III scheletală
Unghiul interincisiv

• Iniţial 130°, în 1960→131°


• variază pentru diferite
grupuri rasiale
– 131 ° → caucazieni
– < 130° → negri şi asiatici
→biprotruzie
Unghiul format de S-N cu Go-Gn = 32º
Linia S

• linia "S"→ uneşte Pg


cutanat cu jumătatea
bazei nasului,
• dacă buzele sunt situate
uşor posterior de S →
profil normal,
• dacă buzele sunt situate
mult posterior de S
→profil retruziv,
• dacă buzele sunt situate
mult anterior de S →profil
protruziv,
• variază funcţie de rasă.
Bibliografie

• Graciela Porta. Anatomia Radiológica em Norma


Lateral (2009)
Analiza Tweed
Triunghiul Tweed-1954

• FMA = Frankfurt
Mandibular Plane Angle
• FMIA = Frankfurt
Mandibular Incisor Angle
• IMPA = Incisor
Mandibular Plane Angle
• Valorile celor trei unghiuri → stabilirea diagnosticului şi strategiei
terapeutice:
• FMA=22-28 grade :
-dacă este = 25 + 3 grade → tipul facial este normodivergent,
-dacă este <22 grade → tipul facial este hipodivergent,
-dacă este >28 grade → tipul facial este hiperdivergent,
• IMPA=88+3 → aprecierea situării părţii anterioare a arcadei
mandibulare în raport cu baza osoasă,
• FMIA=67+3 - permite aprecierea situării IC inf. în schema facială.
• Unghiul FMA este cel care stabileşte valoarea celorlalte
unghiuri după „regula lui Tweed”:

– Când FMA = 25° (+ sau - 4°) trebuie ca FMIA = 66°

– Când FMA > 30° trebuie ca FMIA = 65°

– Când FMA > 20° trebuie ca IMPA > 92°


• Alte unghiuri utilizate în analiza Tweed sunt:
–SNA, SNB şi ANB prezentate anterior,
–OP (Ocluzal Plane) =10-14 grade → unghiul format la intersecţia
OF cu planul de ocluzie → parametru al funcţiei ocluzale → trebuind
menţinut constant sau eventual scăzut în timpul tratamentului
ortodontic,
−Z (unghi de profil cutanat) =78 grade este format la intersecţia OF
cu linia estetică (tangenta dusă la mentonul cutanat şi partea cea
mai anterioară a buzei celei mai proeminente),
−UP (upper lip) = grosimea buzei superioare → măsurată între
punctul cel mai anterior al feţei vestibulare a IC sup. şi punctul cel mai
anterior (proeminent) al buzei superioare,
−TC (total chin) = grosimea mentonului → pentru determinare
se duce o perpendiculară din Pg osos pe linia NB, până la intersecţia
cu mentonul cutanat, segmentul de dreaptă rezultat constituind TC.
AO – BO = 2+2 mm = distanţa ce separă proiecţiile punctelor A şi B
pe planul ocluzal:
• dacă AO este situată anterior de BO, distanţa va fi considerată cu (+),
•în caz contrar, cu (−),
•această distanţă caracterizează relaţia în plan sagital existantă între
cele două maxilare.
−HFA 65 mm = înălţimea facială anterioară şi se determină măsurând
segmentul de dreaptă delimitat între Gn şi proiecţia acestuia pe planul
bispinos,
−HFP 45 mm = înălţimea facială posterioară şi se determină măsurând
segmentul de dreaptă tangent la marginea posterioară a ramurii
ascendente a mandibulei, delimitat între planul mandibular şi punctul
articulare (A).
Firu

• Firu (1967) →metodă eclectică de interpretare


→teleradiografie
Pentru determinarea anomaliilor de poziţie ale
proceselor alveolare pe bazele lor maxilare

• dacă distanţa >3mm


→retroalveolie inferioară
• diferenţa <2mm, sau
negativă → proalveolie
inferioară
B
M
Pg

2-3mm
• dacă distanţa >3mm 2-3mm
→proalveolie superioară
• dacă diferenţa <2mm, B
sau negativă→ Pr
retroalveolie superioară.
Pentru aprecierea dizarmoniilor maxilarului superior şi
inferior faţă de baza craniului

• SNA=82 ° +2 ° S
N
• SNB=80 ° +2 °
• ANB =2 °
• NAPg =170 ° +10 ° (după
Down) unghi al profilului facial
anterior
– unghiul < 170 ° → profilul A
concav → retrognatism
maxilar, prin retragerea
punctului A
– unghiul > 180 ° → profilul B
convex → prognatism Pg
maxilar
• N-NSA-Pg=170 ° +10°→
profilul facial
• ┴SN-M=65 ° +5 ° → unghi de S N
profil mandibular → indică
înclinarea planului bazal
mandibular faţă de planum
– unghiul >70 ° în rotaţiile
anterioare ale mandibulei
(ocluzie adâncă acoperită) NSA
– unghiul <60 ° → rotaţie
posterioară (retrognaţie
mandibulară cu inocluzie M
verticală frontală) Pg
• SGn-F=60 ° +5 ° scăderea nu S N
este patognomonică pentru
creşterea mandibulară
– permite aprecierea tipului de
rotaţie facială
– unghi <55 ° →rotaţie
anterioară mandibulară
– unghi >65 ° → rotaţie
posterioară mandibulară
• SN-Gn=62 ° +5 ° → înclinarea
planului bazal mandibular faţă de
planum
• unghiul lui Margolis=20° -25 °
- dintre baza maxilarului şi baza
mandibulei → divergenţa sau Gn
convergenţa bazelor maxilarelor.
Pentru aprecierea dizarmoniilor alveolare

• Pr-A-F=110 ° +5 °
– creşte → proalveolie
superioară
– scade → retroalveolie
superioară;
• Id-B-M=80 ° +5 °
– creşte → proalveolie
inferioară
– scade → retroalveolie
inferioară.
Pentru aprecierea dizarmoniilor dentare de
grup
• Ii (unghiul interincizal) =135 °
+5°
– în dentiţia temporară 160° +5
°
• IF=105 ° -107 °
• iM=90 ° +5 °
• I┴O=15 °
• i┴O=5 °
• Go=110 ° -120 °când scade sub
120 ° înseamnă că predomina
procesele de resorbţie/apoziţie (ca
în retrognaţia mandibulară
anatomică) în detrimentul creşteri
encondrale condiliene
• Kdl=127 ° -137 ° creşte în
prognaţiile mandibulare anatomice,
în care predominantă este
creşterea encondrală condiliană
Bibliografie

Firu P. Stomatologie infantilă. Ed. Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti, 1983
Firu P. Stomatologie infantilă-Ediţia a II-a revizuită. Ed
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1971
Metoda digitală
ex. interpretare după
Tweed
Metoda suprapunerilor

Se suprapun teleradiografii de profil efectuate la intervale diferite de timp


(în general cea de la debutul tratamentului, cu cea de final), astfel:
−pentru imaginea de ansamblu a masivului facial suprapunerea
se face de obicei pe planul SN, cu punctul S considerat punct stabil de
suprapunere,
− pentru modificările de la nivelul maxilarului superior
suprapunerea se face pe planul bispinos, cu punctul NSA, considerat
punct stabil de suprapunere;
−pentru modificările de la nivelul mandibulei suprapunerea se
face pe planul bazal mandibular, făcând să coincidă rebordurile
posterioare ale contururilor simfizare;
−pentru modificările de la nivelul profilului cutanat se suprapun
orizontalele de la Frankfurt şi se compară traseele de profil, sau se
suprapun zonele mentoniere comparându-se apoi traseele de profil.