Ene Silica Georgiana

Clasa a IX-a D

Operele lui Constantin Brancusi

 Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la Société Nationale des

Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris în 1906. Creează în 1907
prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme
până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblului
Monumental din Târgu-Jiu.

 În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact

cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume
Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A
început lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar
ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.

 În 1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția

oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat
de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuși, Paciurea,
Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase
Simu îi cumpără sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului
Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.

 Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și

București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită,
Domnișoara Pogany.
Ene Silica Georgiana
Clasa a IX-a D

Domnișoara Pogany, cunoscută și sub numele francez Mademoiselle Pogány, este o

statuie creată de Constantin Brâncuși în 1913, clasată în categoria „Tezaur” a
Patrimoniului cultural național. Numele statuii provine de la pictorița maghiară
Margit Pogány, pe care o cunoscuse în 1911. Tânăra i-a servit lui Brâncuși drept
model în cele câteva luni cât i-a fost și iubită.

În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo
Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație.
Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o
existență materială prielnică creației artistice. În același an, ministrul de interne al
României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an
înainte.

Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula Fântâna lui Narcis. În 1915,

începe să execute primele lucrări în lemn, printre care 2 Cariatide și Fiul risipitor.
La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri
după lucrări ale lui Brâncuși.

Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d’Or” în Franța, la

expoziția grupării „Arta română” la invitația lui Camil Ressu în România, la
„Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre
Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, în 1921, primul studiu
de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de poetul
american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru
portret al acestuia.
Ene Silica Georgiana
Clasa a IX-a D

Participă la o mișcare de protest contra lui André Breton și în apărarea lui

Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție
internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doi ani mai târziu,
la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție
personală a sa.

Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată

amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh,
ciclul Ovoidului precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă.
În același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective
de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda și Anglia.
Ene Silica Georgiana
Clasa a IX-a D

Coloana Infinitului

În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuși și-a creat o
lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă
Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale
lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu
bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul
guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui
Brâncuși după moartea sculptorului.

Constantin Brâncuși
Ene Silica Georgiana
Clasa a IX-a D
În România, în epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul
din reprezentanții formalismului burghez cosmopolit. Totuși, în decembrie
1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima
expoziție personală Brâncuși din Europa. Abia în 1964 Brâncuși a fost
„redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul
monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa
tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat
în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

În prim plan, Masa tăcerii, în plan îndepărtat, Poarta sărutului, ambele în

parcul oraşului de pe malul Jiului

La moartea sa, în 1957, statul român a refuzat să primească moștenirea

lăsată de Brâncuși – atelierul său parizian –, considerându-l pe sculptor un
reprezentant al burgheziei decadente. Atelierul lui Brâncuși a revenit statului
francez.

Despre opera lui Brâncuși

Anii 1897 – 1906

La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din
reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este
caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și îndemânare, dar și de
Ene Silica Georgiana
Clasa a IX-a D
căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După 1905, viziunea
artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință imediată,
transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât,
începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul
sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va
urma să intre în conștiința universală.

Din această perioadă datează operele:

1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chițu

1898 – București – Bustul Vitellius
1900 – București – Capul lui Laocoon
1902 – București – Ecorșeul
1902, probabil ianuarie – București – statuetă simbolizând muzica corală
românească
1902, octombrie – Craiova – bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
1903 – București – Bustul generalului Carol Davila
1905 – Paris – Orgoliu
1906 – Paris – Copil – ghips
1906 – Paris – Supliciu – piatră
1906 – Paris – Cap de copil – bronz
1906 – Paris – bustul Victoriei Vaschide
1906 – Paris – bustul doctorului Zaharia Samfirescu
1906 – Paris – portretul pictorului Nicolae Dărăscu

Referințe critice despre Brâncuși

Din 1963 până azi au apărut în toate părțile lumii peste 50 de cărți și monografii și
mii de studii și articole despre Brâncuși, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist
genial și chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean
Cassou). În 1937 cunoscutul sculptor Henry Moore scria: „Brâncuși a fost acela care
a dat epocii noastre conștiința formei pure”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indică
cu precizie influența pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.

Volumului lui Radu Varia intitulat Brâncuși, unanim considerat drept lucrarea
fundamentală consacrată marelui sculptor, a fost publicat mai întâi la New York în
1986 și a fost ales cartea anului de bibliotecarii americani și de principalele ziare și
publicații din Statele Unite. Volumul a fost ulterior publicat la Paris în 1989, și
ulterior la Tokio în 1993.
Ene Silica Georgiana
Clasa a IX-a D

Locul lui Brâncuși în sculptură

Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a

refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței
lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera
sa el a oglindit felul de a gândi lumea al țăranului român. Prin obârșia sa țărănească
și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a
artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a
realității.

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei
mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța
formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare
românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea,
greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile
caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul
modern de formă în sculptură, pictură și desen.

Decesul

În anul 1957 Brâncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă,

se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cu inima tristă
pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”.

La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la
19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Constantin Brâncuși despre opera sa

„Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu’ils
qualifient d’abstrait est ce qu’il y a de plus réaliste, ce qui est réel n’est pas l’apparence
mais l’idée, l’essence des choses.”

„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc
abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma
exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.”
Ene Silica Georgiana
Clasa a IX-a D
„Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla,
m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini”. – Constantin Brâncuși