TEST DE REZOLVAT LA DISCIPLINA DREPTUL

MEDIULUI
1.Din definiţia dreptului mediului , putem contura
următoarele trăsături specifice dreptului mediului:
a.- este o ramură de drept distinctă în sistemul
nostru de drept;
b.- face parte integranta din ramura dreptului
administrativ;
c.- este o ramură de drept formată din norme
juridice specifice, ce prezintă trăsături comune;
d.- normele de dreptul mediului reglementează
relaţiile sociale formate în procesul de prevenire a
poluării, ameliorarea şi dezvoltarea mediului,
sancţionarea faptelor poluante, etc.

2.Metoda de reglementare în dreptul mediului constă în

a.-poziţia sau atitudinea pe care statul o alege
pentru reglementarea relaţiilor sociale de mediu.
b.-relaţiile sociale privind protecţia şi dezvoltarea
mediului sunt reglementate prin norme imperative,
obligatorii, de la care nu se poate deroga.
c.-caracterul imperativ vizează numai normele,
preventive şi defensive, nu şi cele represive şi
reparatorii care reglementează raporturile juridice de
mediu.

3. . Izvoarele dreptului mediului sunt:

a.-Programele diferitelor partide politice care se
succed la guvernare;
b.-Constituţia României;
c.-Legea propriu-zisă;
d. -Tratatele şi convenţiile internaţionale;
e.-Actele emise de autorităţile publice locale;

4. Printre principiile şi elementele strategice ce stau la

baza reglementării juridice privind protecţia mediului şi a
activităţilor practice consacrate asigurării unei dezvoltări
durabile sunt:
   a.-principiul integrării politicii de mediu în celelalte
politici sectoriale;
   b.- principiul precauţiei în luarea deciziei;
   c.-principiul retroactivitatii unor prevederi legale
privind mediul;
d.- principiul acţiunii preventive;
   e.-principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
   f.- principiul „poluatorul plăteşte";
  5., Unele din principiile şi elementele strategice ce
stau la baza reglementării juridice privind protecţia
mediului şi a activităţilor practice consacrate asigurării
unei dezvoltări durabile sunt:
 a.- principiul conservării biodiversităţii şi a
ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
  b.- utilizarea durabilă a resurselor naturale;
  c.- informarea şi participarea publicului la luarea
deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de
mediu;
  d.- participarera statului la despagubirea celor
vatamati de poluare:
e.-dezvoltarea colaborării internaţionale pentru
protecţia mediului.

6. Principiul integrării politicii de mediu în celelalte

politici sectoriale se refera la integrarea politicilor de
mediu în politicile sectoriale din:
a.-agricultură,
b.-invatamant;
c.-transport,
d.-industrie,
e.-sănătate,
7. Principiul precauţiei în luarea deciziei este un principiu
fundamental al dreptului mediului, conform căruia
a.- absenţa certitudinii nu trebuie să împiedice
adoptarea de măsuri care să prevină un risc de pagube
grave şi ireversibile pentru mediu.
b.- daca pagubele nu sunt certe ci doar previzibile nu
pot fi luate masuri preventive;
c.-precauţia reclamă ca măsurile de protecţie a
mediului să fie adoptate chiar dacă nicio pagubă nu se
prefigurează la orizontul apropiat.

8.Principiul acţiunii preventive presupune :

a.- numai actiuni de sesizare imediata a instantelor de
judecata daca legile de mediu au fost incalcate;
b.-evaluarea riscului şi impactului ecologic în
vederea adoptării măsurilor de evitare a producerii
consecinţelor negative pentru mediu ale actiunilor
socio-umane.
c.-implică atât acţiuni asupra cauzelor care produc
poluarea, cât şi activităţi de limitare a efectelor
distructive sau nocive pentru factorii de mediu.
9.Reţinerea poluanţilor la sursă trebuie să constituie nu
numai un principiu moral, ci şi unul juridic, prin
consacrarea expresa a legii,astfel:

a.-reţinerea poluanţilor la sursă se poate realiza pe

deplin doar prin asocierea măsurilor de ordin juridic şi
administrativ cu cele de ordin educaţional,
b.- masurile de ordin educaţional au menirea de a
dezvolta conştiinţa ecologică a oamenilor.
c.- reţinerea poluanţilor la sursă constituie nu numai
un principiu moral ci si unul tehnologic de conservare a
agentilor poluanti.

10.Principiul „poluatorul plăteşte"presupune;

a.-obligarea poluatorilor să suporte consecinţele

poluării pe care o provoacă;
b.-este necesară stabilirea unui mecanism special de
răspundere;
c.-este necesara utilizarea instrumentelor
economico-fiscale.
 d.-principiul nu poate aplicat direct, ca o taxă de
poluare sau ca o penalitate,ci doar ca o consecinta a unei
hotarari judecatoresti.

11.Principiul conservării exprimă si se caracterizeaza prin:

a.-necesitatea întreţinerii şi reproducerii calităţilor
naturale ale factorilor de mediu şi in special ale
resurselor naturale.
b.-principiul este aplicabil mai ales în privinţa
protecţiei resurselor naturale şi a conservării
biodiversităţii,
c.-implica, printre altele, crearea de arii protejate şi
proclamarea de monumente ale naturii.

12.Principiul participării publicului la elaborarea şi

aplicarea deciziilor de mediu garanteaza:
a.-libertatea de exprimare şi dreptul persoanei de a
avea acces la orice informaţie de interes public .
b.-accesul liber la informaţia privind mediul asigură
dreptul de acces la informaţiile privind mediul deţinute
doar de autorităţile publice;
 c.- legea stabileşte condiţiile, termenii de bază şi
modalităţile de exercitare a dreptului de acces liber la
informaţia privind mediul.

13.Principiul informării şi cooperării între state în

domeniul protecţiei mediului se caracterizeaza prin:
a.-acesta porneşte de la premisa că omul este, în
acelaşi timp, creatorul şi distrugătorul ambianţei care îi
oferă suportul fizic al vieţii şi posibilitatea de a se
dezvolta din punct de vedere social, intelectual, moral şi
spiritual.
b.-asigura legătura organică dintre protecţia
mediului şi progresul economic şi social al popoarelor,
în contextul eliminării efectelor negative ale
subdezvoltării.
c.-inseamna a preveni, a reduce şi elimina atingerile
aduse mediului rezultând din activităţile exercitate în
toate domeniile şi din respectul suveranităţii şi
intereselor tuturor statelor.
14.Procedurile preventive in domeniul protectiei
mediului presupun proceduri precum:
a.- implantarea activităţilor,
 b.-arondarea administrativ-teritoriala a zonelor
protejate;
c.-omologarea produselor şi aparatelor,
d-informarea administrativă şi publică,
e.-bilanţul de mediu,
f.-instrumentele de gestiune aposteriori a poluărilor.

15.Implantarea activităţilor constă în amplasarea acestor

activităţi astfel încât să se evite, pe cât posibil,
potenţialele consecinţe negative asupra zonelor locuite
sau ariilor protejate.În acest sens se acţionează prin:
a.- intermediul regulilor de urbanism care stabilesc
modul de ocupare al terenurilor şi regulile de amplasare
a construcţiilor;
b.- instituirea regulilor de sănătate publică (norme
de igienă referitoare la zonele de locuit, adică reguli şi
cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească terenurile
destinate amplasării localităţilor, clădirilor, a unităţilor
administrativ-gospodăreşti);
c.- instituirea regulilor de protectie a bunurilor din
patrimoniul cultural-national impotriva sustragerii si
comercializarii ilegale.
 d.- instituirea unor zone speciale de protecţie
împotriva poluării atmosferice (în aglomerările umane
expuse poluării atmosferice produse de autovehicule
sau de activităţi economico-industriale).

16.Omologarea produselor şi aparatelor se efectuată sub

controlul autorităţilor publice are drept scop:

a.-autorizarea producerii, vânzării, funcţionării şi

punerii în circulaţie a diferitelor produse ori aparate
poluante sau periculoase pentru mediu.
b.- produsele şi serviciile periculoase pentru mediu,
sunt supuse unui control pe calea certificatului sau
declaraţiei de conformitate cu rolul de a atesta
îndeplinirea unor cerinţe minime menite să prevină
efectele negative ale acestora asupra mediului.
c.-sunt supuse omologării vehiculele rutiere, vapoarele,
aeronavele, maşinile agricole.
d.-nu sunt supuse verificrii , sub aspectul prevenirii ori
combaterii poluării, instalaţiile şi echipamentele de
şantier sau alte aparate care produc zgomot, deoarece
au aceasta caracteristica din fabricatie.
17. Informarea administrativă şi publicăpresupune
conform legii ca:
a.-persoanele fizice şi juridice sunt obligate să
informeze autorităţile competente şi populaţia în cazul
unei poluări accidentale a mediului sau în cazul unui
accident ecologic major.
b.-autorităţile administraţiei publice centrale şi locale
sunt obligate sa despagubeasca imediat persoanele
vatamate printr-un accident ecologic
c.-autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale sunt obligate să comunice autorităţii centrale
responsabilă cu protecţia mediului, respectiv agenţiilor
teritoriale, toate informaţiile solicitate de acestea
referitoare la impactul negativ asupra mediului.
d.-autoritatea centrală de mediu pune la dispoziţia
celor interesaţi datele centralizate privind starea de
mediu, programele şi politica naţională în materie.

18. Bilanţul de mediu ca instrument de gestiune a

mediului, (ecoauditul) constă în
 a.-evaluarea sistematică, periodică şi obiectivă a
performanţelor sistemelor de gestiune şi
echipamentelor unei unităţi economice şi sociale,
b.-are ca scop supravegherea incidenţelor activităţii
unei unităţi economice şi sociale asupra mediului.
c.-bilanţul de mediu nu identifica prejudiciile aduse
mediului, acest lucru fiind legal determinat doar prin
expertize judiciare .

19.Instrumentele de gestiune aposteriori a poluărilor

sunt:
a.- planurile de interventie si de evacuare a
persoanelor din mediul poluat;
b.-controlul- ce priveşte etapa care urmează
autorizării activităţii, produsului sau obiectului cu risc
pentru mediu;
c.-planurile de urgenţă în caz de accident- ce
reprezintă măsuri de dinainte stabilite menite să
limiteze şi să înlăture efectele şi consecinţele negative
produse asupra mediului.

20.Legislaţiile naţionale şi practicile diferitelor state,

pentru a realiza o administrare corespunzătoare a
mediului, au experimentat şi aplică o serie de pârghii
economice şi fiscale, cum ar fi:
a.-taxele,
b.-subvenţiile,
c.-anenzile penale;
d.-sistemele de consignaţie.

21.În raport cu scopul urmarit taxele de mediu pot fi:

a- taxe percepute după cantitatea sau calitatea
substanţelor poluante eliberate în mediul înconjurător;
b.- taxe percepute pe produsele poluante fie în
timpul procesului de fabricaţie, fie în perioada de
utilizare;
c.- diferenţierea taxelor pentru a favoriza un produs
relativ curat prin introducerea unei taxe pentru un
produs similar care este poluant;
d.- acordarea de redevenţe pentru acoperirea
cheltuielilor unor comunităţi, de pildă pentru tratarea şi
reciclarea deşeurilor.
22. Studiul de impact, ca un un instrument deosebit de
eficace al acţiunii de protecţie a mediului,îndeplineşte
următoarele scopuri:
a.- permite autorităţii administrative care trebuie
să aprobe proiectul, să fie intr-o deplină cunoştinţă de
cauză;
b.-ajută responsabilul lucrării să conducă operaţia si
proiectate în cele mai bune condiţii;
c.-constituie un studiu asupra consecinţelor pe care
le poate antrena proiectul asupra mediului.
d.- nu este o regulă ordinară, de procedură
administrativă, necontencioasă dar are un conţinut
obligatoriu.

23. Sub aspectul conţinutului minimal al studiului de

impact sunt avute în vedere urmatoarele elemente
principale:
a.- analiza stării iniţiale a locului şi mediului său;
b.- evaluarea efectelor posibile ale proiectului
asupra mediului;
c.- justificarea economico-socială şi a oportunităţii
acestuia pentru părţi;
 d.- măsurile menite să compenseze şi să limiteze
vătămările, care pot fi completate cu cerinţe
suplimentare prin dispoziţiile speciale ale unor acte
normative.
24.În privinţa celui care efectuează studiul pot fi întâlnite
urmatoarele situaţii:
a.- efectuarea studiului de impact de un organism
public, oficial recunoscut;
b.-efectuarea studiului de impact de care un
arganism privat, in domeniul mediului. ;
c.-monopolul autorităţilor publice;
d.-efectuarea studiului de impact de catre
organisme ori specialişti independenţi, abilitaţi de stat
să realizeze asemenea studii.

25.Juridicitatea studiului de impact decurge din faptul că

acesta poate fi contestat şi deci poate genera un
contencios. Astfel, poate fi contestat:
a.-de administraţie în urma controlului efectuat, fie
prin elaborarea unui ghid al instrumentării, fie prin
instruirea obligativităţii unui aviz asupra studiului;
 b.-de către public (în virtutea solidarităţii ecologice:
teritoriale şi integrităţii), ceea ce presupune accesul la
document şi consultarea cu cetăţenii;
c. -de care organele de urmarire penala
constatatoare a unei ilegalitati.
d.-de judecător, pe calea controlului jurisdicţional.

26.Conform legii, acordul şi autorizaţia de mediu pot fi

revizuite în următoarele cazuri:
a.-daca pe timpul executiei unei lucrari beneficiarul
canstata ilegalitati si situatii neconforme;
b.-dacă apar elemente noi, necunoscute la data
emiterii;
c.-în cazul reînnoirii autorizatie de mediu ,când se
poate cere şi refacerea raportului privind studiul de
impact asupra mediului.

27. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului

inţeleasă ca etapă preliminară şi absolut necesară a
autorizării, cunoaşte mai multe faze de derulare, după
cum urmează:
a.-faza preliminară;
 b.-faza publicitara;
c.-faza propriu-zisă;
d.-faza de analiză şi validare.

28.În art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.195/2005, legiuitorul a stabilit şi un număr de
drepturi–garanţii care sunt considerate ca reprezentând
drepturi speciale recunoscute şi dezvoltate în contextul
protecţiei mediului, astfel:
a.-accesul la informaţie privind mediul, cu
respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute
de legislaţia în vigoare.
b -asocierea în organizaţii pentru protecţia mediului
ca o formă a dreptului fundamental social-politic de
asociere.
c.-consultarea în procesul de luare a deciziilor
privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu,
emiterea actelor de reglementare în domeniu,
elaborarea planurilor şi programelor:
d.-dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul
organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor
administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în
probleme de mediu.
 e -dreptul de a cere reparatii morale de la statul
vinovat.
f.-dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

29. În legătură cu prejudiciul suferit (dauna ecologică), în

doctrină au fost formulate urmatoarele principii:
a.- principiul raspundreii pentru fapta altuia, de catre
angajator;
b.-principiul restitutio in integrum – chiar dacă
restituirea nu se poate face decât prin plata unei sume
de bani şi principiul poluatorul plăteşte,
c.-internalizarea de către cel care produce poluarea a
cheltuielilor ocazionate de înlăturarea consecinţelor pe
care le-a produs.

30. Protecţia apelor se realizează sub urmatoarele forme

principale:
a.- protecţia cantitativă, care se realizează prin
folosirea raţională şi protecţia apelor împotriva
epuizării;
b.- protecţia calitativă, realizată prin prevenirea si
combaterea poluării;
c.- protectia civila a instalatiilor ce folosesc forta apei;
 d.-protecţia sanitara- prevenirea contaminării sau
impurificării apelor,prin aplicarea masurilor de protecţie
a calităţii apelor stabilite prin acte normative.

31.Legea nr.107/1996 stabileşte printre altele,

următoarele obiective şi reguli în ce priveste regimul
juridic al apelor în România:
a.-conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor
de apă, precum şi asigurarea unei curgeri libere a
apelor;
b.-protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi
de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a
malurilor şi albiilor sau cuvetelor acestora;
c.- protectia impotriva instalatiilor de producere a
energiei neconventionale:
d.- refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi
subterane;
e.- conservarea şi protejarea ecosistemelor
acvatice;

32.Regimul juridic al apelor în România stabileşte printtre

altele următoarele obiective şi reguli în domeniu:
 a.-asigurarea alimentării cu apă potabilă a
populaţiei şi a salubrităţii publice;
b.-asigurarea judiciara a ambarcatiunilor ce sunt
folosite in practicarera sporturilor nautice;
c.-valorificarea complexă a apelor ca resursă
economică şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei
resurse, cu menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi
productivităţii naturale a apelor;
d.-apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror alte
fenomene hidrometeorologice periculoase;
e.-satisfacerea cerinţelor de apă ale agriculturii,
industriei, producerii de energie, a transporturilor,
aguaculturii, turismului, agrementului şi sporturilor
nautice, ca şi ale oricăror alte activităţi umane.

33.Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi

utilizarea durabilă a Dunării (Sofia – 1994), a stabilit
următoarele obiective principale:
a.-gospodărirea durabilă şi echitabilă a apelor,
conservarea şi utilizarea lor raţională;
b.-controlul pericolelor provocate prin substanţe
periculoase, îngheţ, inundaţii;
 c.-evitarea pagubelor ecologice, reducerea
impactului transfrontier;
d.- programe de acţiune şi evaluare a pagubelor, etc.

34.Strategia naţională privind protecţia atmosferei are ca

principale obiective în domeniu urmatoarele:
a- menţinerea calităţii aerului, acolo unde acesta este
corespunzător din punct de vedere calitativ;
b.- îmbunătăţirea calităţii aerului în zonele în care
acesta nu se încadrează în limitele prevăzute de
normele în vigoare pentru indicatoriii de calitate;
c.- adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru
limitarea şi eliminarea efectelor negative ale poluării
transfrontaliere;
d.- îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi
tratatele internaţionale la care România este parte;
e.- satisfacerea cerinţelor de aer pentru obtinerea
energiei;
f.- cooperarea internaţională în materie.

35.Statul român elaborează şi conduce politica naţională

de protecţie a atmosferei, urmărind realizarea
următoarelor obiective:
 a.- introducerea de tehnici şi tehnologii
corespunzătoare pentru reţinerea poluanţilor la sursă şi
pentru reducerea emisiilor de poluanţi;
b.- gestionarea aerului în sensul asigurării unei
calităţi corespunzătoare pentru securitatea sănătăţii
umane, animale şi vegetale;
c.- modernizarea şi perfecţionarea continuă a
sistemului naţional de evaluare integrată a calităţii
aerului.