FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

MASTER Românii în istoria Europei

Masterand NIȚULESCU BOGDAN

ANUL I

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

1. Propune o definiție a plagiatului care să nu se răsfrângă la mediul academic?

Conform DEX, Plagiatul este „A-ți însuși, a copia totul sau parțial,ideile,operele etc. , cuiva,
prezentânu-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific”.
NORMELE JURIDICE oferă o altă definiție . Astfel, plagiatul „expunerea într
-o operă scrisă sau comunicări orale, inclusiv format electronic, a unor texte, expresii,idei,
demonstrații,date, ipoteze, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv
format electronic, ale altor autori fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele
originale”.

2. Are rost o lege care să interzică plagiatul, dincolo de mediul educațional și de cercetare?

Legea 206/2004-privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică, inovare.

Este furt intelectual,mai ales dacă cel păgubit , este lipsit de drepturile materiale, profesionale,
rezultate din munca depusă.Mediul academic și legislația în vigoare pedepsesc acest delict.

3. Pentru studenți sau absolvenți ai universităților, invocarea motivului „ nu cunoșteam regulile de

scriere academică” este unul acceptabil?
Nu este acceptabil deoarece, în prealabil(valabil pentru absolvenți), au fost instruiți la cursuri ,
au fost coordonați în redactarea lucrării de licență, de profesor universitar,care nu ar fi putut
admite asemenea practici.

4. Putem prelua texte legal sau le putem parafraza fără a face trimitere la ele?

NU,deoarece lezează drepturile morale ale autorilor. Legea 8/1996, este grăitoare în acest sens
privind drepturile de autor„ orice reproducere completă sau incompletă a unor contribuții
intelectuale tgrebuie să fie atribuită adecvat, prin specificarea autorului ei, a operei”.

5. Legile nu sunt protejate de dreptul de autor și adesea nici nu știm autorii lor. Pot fi ele tratate
drept „cunoaștere comună”?
 Legile pot fi încadrate în categoria ”cunoaștere comună”, paternitatea lor este de cele mai
multe ori necunoscută publicului, dar publicarea lor în Monitorul Oficial, spulberă orice urmă de
îndoială. Preluarea unor paragrafe dintr-o lege, în redactarea unei lucrări ,trebuie obligatoriu
citată.

6. Îl descalifică moral, ca om lipsit de onestitate, pe cel care a plagiat din ignoranță? Dar dacă o
face de mai multe ori?
*PLAGIATUL neintenționat poate să apară cel mai des în lucrările studenților, atunci când aceștia
nu reușesc să-și însușească regulile de citare sau nu le interpretează corect. Dintre posibilele
motive ale acestei forme de plagiat enumerăm :
-necunoșterea în profunzime a regulilor de citare;
-lipsa de atenție la redactarea unei lucrări;
-modalitatea defectuoasă de organizare a unei lucrări în faza de redactare;
-lipsa unui exercițiu continuu al citării în realizarea temelor;
*Repetarea unei asemenea practici este de blamat, deoarece dovedește o lipsă crasă de
respect pentru noțiunea de proprietate, sub toate formele sale.
7. Dacă preiau niște date publice(deschise), dar colectate de alți cercetători, trebuie să precizez
sursa?
Categoric da. Autorul lucrării originale, de unde au fost preluate informațiile , trebuie amintit.

8. Ce contează mai mult: procentul de text plagiat dintr-o lucrare, dacă există sau nu intenție, sau
dacă plagiatorul a avut beneficii în urma actului? Argumentați.

Procentul de text plagiat nu-l exonerează pe plagiator de rigorile legii și de stigmatul academic.
Intenția este relevantă și nu „ cantitatea ” îl incriminează, chiar dacă a fost fără intenție.
Construirea unei cariere pe baza unei asemenea practici și în același timp dobândirea de foloase
materiale , trebuie să facă obiectul unei cercetări penale.

9. Dacă preluarea are loc după o compilație lipsită de originalitate, fără autor recunoscut, se mai
poate vorbi de plagiat?

Consider că folosirea datelor dintr-o lucrare lipsită de originalitate, constituie plagiat, fără
specificarea autorului. Faptul că acesta nu se bucură de notorietate, nu este o scuză acceptabilă.