CURRICULUM, în accepţiunea largă în care este vehiculat astăzi, presupune un sistem

complex de „procese decizionale, managerial sau de monitorizare care preced, însoţesc

şiurmează proiectarea, elaborarea, implementarea, evaluarea şi revizuirea permanentă şi
dinamică a setului de experienţe de învăţare oferite în şcoală. În sens restrâns, CURRICULUM
desemnează ansamblul documentelor de tip reglator sau de altă natură în cadrul cărora se
consemnează experienţele de învăţare”.
( Gilbert de Landsheere, în „Dictionnaire del’evolution et de recherche en education”).
O definiţie într-un sens cât mai larg posibil şi care cuprinde majoritatea
modalităţilor de a caracteriza „curriculum” şi care este compatibilă cu principalele puncte de
vedere asupra naturii şi funcţiei sale este următoarea:„Un curriculum este un proiect educativ
care defineşte:
a) scopurile şi obiectivele unei acţiuni educative; 
b) căile, mijloacele, activităţile folosite pentru a atinge aceste scopuri;
c) metodele şi instrumentele folosite pentru a evalua în ce măsură acţiunea a dat roade”.
(D. Hainaut, Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, Bucureşti, EDP, 1984).
Definiţia dată de UNESCO în anul 1975 este următoarea:„Curriculum conţine orice
activitate educativă elaborată de şcoală şi dirijată spre un scop, care are loc în interiorul
instituţiei sau în afara ei”. În semnificaţia sa cea mai largă, curriculum „implică orice
experienţă personală dobândită în diferite contexte şi situaţii socio-culturale”.
În „Curriculum Naţional”, editat de MEN, sunt prezentate următoarele două definiţii:
„Curriculum reprezintă un concept cheie nu numai în ştiinţele educaţiei, dar şi în
cadrul practicilor educaţionale contemporane.
În sens larg, procesual, se desemnează prin curriculum – ansamblul proceselor
educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.
În sens restrâns, curriculum cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip
reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi
experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Acesta poartă, de regulă, denumirea de
curriculum formal sau oficial”. „Conceptualizarea curriculum-ului, abordarea comprehensivă
presupune identificarea achiziţiilor cognitive disponibile şi compatibile între ele care ar putea
fi selecţionate şi articulate coerent într-un concept integrator al curriculum-ului. Pentru acest
demers integrator trei premise sunt importante:• noţiunea de curriculum este
multidimensională, presupune mai multe planuri de analiză; acest concept se poate defini
printr-o familie determeni, în cadrul căreia fiecare are propria sa legitimitate dar nici unul, în
mod izolat, nu este suficient pentru a exprima esenţa curriculum-ului; curriculum-ul nu este
un concept static, ci unul care cunoaşte creşteri şi îmbogăţiri succesive ”(Dan Potolea).

1. Tipuri de curriculum
Curriculum-ul inteles in integralitatea si globalitatea sa, poate fi categorizat functie de
diverse criterii, unele dintre acestea fiind sintetizate in continuare. Facem precizarea ca intre
diferitele tipuri de curriculum se stabilesc, in mod firesc, multiple interactiuni.
1) In functie de forma educatiei cu care se coreleaza:
curriculum formal (curriculum oficial)
curriculum neformal/ nonformal
curriculum informal.
Curriculum-ul formal/ oficial, intentionat este cel prescris oficial, care are un statut
formal si care cuprinde toate documentele scolare oficiale, ce stau la baza proiectarii activitatii
instructiv-educative la toate nivelele sistemului si procesului de invatamant. El reprezinta
rezultatul activitatii unei echipe interdisciplinare de lucru, este validat de factorii educationali
de decizie si include urmatoarele documente oficiale: documente de politica a educatiei,
documente de politica scolara, planuri de invatamant, programe scolare si universitare,
1
manuale scolare si universitare, ghiduri, indrumatoare si materiale metodice-suport,
instrumente de evaluare.
Curriculum-ul neformal/ nonformal vizeaza obiectivele si continuturile activitatilor
instructiv-educative neformale/ nonformale, care au caracter optional, sunt complementare
scolii, structurate si organizate intr-un cadru institutionalizat extrascolar (de exemplu, in
cluburi, asociatii artistice si sportive, case ale elevilor si studentilor, tabere s.a.m.d.).
Curriculum-ul informal cuprinde ansamblul experientelor de invatare si dezvoltare
indirecte, care apar ca urmare a interactiunilor celui care invata cu mijloacele de comunicare in
masa (mass-media), a interactiunilor din mediul social, cultural, economic, familial, al
grupului de prieteni, al comunitatii etc. Practic, curriculum-ul informal emerge din ocaziile de
invatare oferite de societati si agentii educationale, mass-media, muzee, institutii culturale,
religioase, organizatii ale comunitatilor locale, familie.
2) In functie de criteriul cercetarii fundamentale a curriculum-ului, distingem
categoriile:
 curriculum general/ curriculum comun, trunchi comun de cultura generala/
curriculum central/ core curriculum/ curriculum de baz
 curriculum de profil si specializat
 curriculum subliminal/ curriculum ascuns/ curriculum implementat.
Curriculum-ul general/ curriculum comun/ trunchi comun de cultura generala/
curriculum central/ core curriculum/ curriculum de baza este asociat cu obiectivele generale
ale educatiei si cu continuturile educatiei generale - sistemul de cunostinte, abilitati
intelectuale si practice, competente, stiluri atitudinale, strategii, modele actionale si
comportamentale de baza etc., obligatorii pentru educati pe parcursul primelor trepte ale
scolaritat Curriculum-ul general nu vizeaza specializarea in raport cu un domeniu particular de
activitate. Durata educatiei generale variaza in sistemele de invatamant din fiecare tara, de la
invatamantul primar, la cel secundar si chiar peste acest nivel. Continuturile educatiei generale
cunosc un proces de extensiune, prin aditionarea si integrarea, pe langa ariile curriculare
traditionale (limbi, stiinte si tehnologie, domenii social-umaniste, arte, educatie fizica), si a
unor teme interdisciplinare din cadrul 'noilor educatii' (demografica, ecologica, pentru
comunicare, participare, economica etc.
Curriculum-ul de profil si specializat pe categorii de cunostinte si aptitudini (literatura,
stiinta, muzica, arte plastice si dramatice, sporturi etc.) este focalizat pe imbogatirea si
aprofundarea competentelor, pe exersarea abilitatilor inalte, pe formarea comportamentelor
specifice determinarii performantelor in domenii particulare.
Curriculum-ul ascuns sau subliminal deriva din ambianta educationala si din mediul
psiho-social si cultural al clasei/ scolii/ universitat Climatul academic, personalitatea
profesorilor, relatiile interpersonale, sistemul de recompensari si sanctionari sunt elemente
importante ale mediului instructional si ele influenteaza imaginea de sine, atitudinile fata de
altii, sistemul propriu de valori etc.
3) In functie de criteriul cercetarii aplicative a curriculum-ului, distingem categoriile:
 curriculum formal/ oficial/ intentionat
 curriculum recomandat
 curriculum scris
 curriculum predat/ operationalizat/ in actiune
 curriculum de suport
 curriculum invatat/ realizat/ atins
 curriculum evaluat/ testat
 curriculum mascat/ neintentionat
 curriculum exclus/ eliminat.
2
 Curriculum-ul recomandat este sustinut de grupuri de experti in educatie sau de autoritati
guvernamentale si este considerat ghid general pentru cadrele didactice.
Curriculum-ul scris are, de asemenea, caracter oficial si este specific unei anumite institutii
de invatamant.
Curriculum-ul predat/ operationalizat/ in actiune se refera la ansamblul experientelor de
invatare si dezvoltare oferite de educatori celor educati in activitatile instructiv-educative
curente.
Curriculum-ul de suport cuprinde ansamblul materialelor curriculare auxiliare: culegeri de
probleme, culegeri de texte, indrumatoare didactice, atlase, software, resurse multimedia etc.
Curriculum-ul invatat/ realizat/ atins se refera la ceea ce educatii au asimilat ca urmare a
implicarii lor in activitatile instructiv-educative.
Curriculum-ul evaluat/ testat se refera la experientele de invatare si dezvoltare apreciate si
evaluate cu ajutorul unor probe de evaluare, respectiv la partea de curriculum evaluata.
Curriculum mascat/ neintentionat se refera la ceea ce elevii invata implicit si ne-
programat, gratie mediului scolar general.
Curriculum exclus/ eliminat reprezinta ceea ce in mod intentionat sau nu, a fost lasat in
afara curriculum-ului.

Documente curriculare
PRINCIPALELE  DOCUMENTE  CURRICULARE – CARACTERISTICI
Curriculum desemnează ansamblul structurat al experienţelor de predare şi învăţare
(obiective, continuturimaterial didactic, activităţi de predare-invatare-evaluare ) planificate,
oferite sub îndrumarea unei instituţii de învăţământ ( în interiorul şi în afara ei) în vederea
atingerii obiectivelor prestabilite.
Curriculum şcolar poate fi analizat şi interpretat din trei perspective :
procesuală, structurală şi cea a produselor / documentelor curriculare.
Din perspectiva produselor curriculare, acestea pot fi :
a) Principale  –  planul de învăţământ ;
–  programa şcolară ;
–  manualul şcolar.
b) Auxiliare    –  ghiduri metodice pentru cadre didactice ;
–  caiete de muncă independenta ;
–  seturi multimedia ;
–  soft-uri educaţionale.
c) Produse curriculare pentru cadru didactic, rezultate din proiectarea activităţii de către
acesta :
–  planificarea calendaristică ;
–  proiectarea unităţilor de învăţare ;
–  proiectarea la nivelul lecţiei.

Planul de învăţământ este un document oficial prin care se structurează conţinutul

învăţământului pe niveluri şi profiluri de şcoli. Sunt stabilite numărul de ore ( minim şi
maxim) pe diferite discipline sau arii curriculare.
Planul cadru pentru învăţământul preuniversitar este structurat astfel :
–  disciplinele sunt grupate pe arii curriculare;
–  sunt prezente ,, curriculum-ul nucleu “ şi ,, curriculum-ul la decizia şcolii “;
–  asigurarea continuităţii în cadrul aceluiaşi ciclu, a interdependentei  dintre disciplinele
şcolare.
Principiile care au stat la baza elaborării Planului de învăţământ sunt:
1) Principii de politica educaţionala :
– principiul descentralizării şi al flexibilizării ;
– principiul descongestionării programului de studiu ;
3
–  principiul eficienţei ;
– principiul compatibilizării sistemului românesc de învăţământ cu standardele europene.
2) Principii de generare a noului plan de învăţământ :
– principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale ;
– principiul funcţionalităţii ;
– principiul coerentei ;
– principiul egalităţii şanselor ;
– principiul flexibilităţii şi al parcursului individual ;
– principiul racordării la social.

Programa şcolară este actul oficial care reda sintetic conţinuturile învăţământului pe

ani şcolari sau pe cicluri de învăţământ. Ea poate fi plasată pe următoarele planuri :
a)Programa ideală este definită de cei care o elaborează ;
b)Programa formală este cea care primeşte adeziunea oficială a statului şi a comisiilor
şcolare;
c)Programa aparenta – care dă părinţilor şi profesorilor sentimentul că ea reflectă
punctul lor de vedere cu privire la ceea ce trebuie să se înveţe ;
d)Programa operaţională – cea care este predată elevilor ;
e) Programa trăită – cea care este trăită de elevi.
Structura programei este următoarea :
– obiectivele ;
– structura tematica a conţinutului ;
– alocarea orientativă a numărului de ore pe teme ;
– indicaţii metodice privitoare la realizarea predării, învăţării şi evaluării.
O programă modernă cuprinde :
1) Nota  de prezentare  –  obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă;
2) Conţinuturile ;
3) Exemple de activităţi de învăţare ;
4) Standarde curriculare de performanţă.
În elaborarea structurii tematice a unui obiect de învăţământ se ţine seama de
perspectiva ştiinţifică ( cea care urmăreşte corespondenta dintre conţinutul disciplinei
ştiinţifice şi conţinutul obiectului de învăţământ ) şi de cea psihopedagogica ( transpunerea
conţinutului într-o structură adecvată cerinţelor psihopedagogice ).
Cerinţele psihopedagogice în elaborarea structurii tematice a unei discipline sunt :
relevantă, secventialitatea, coerentă sau consistentă.
Programele şcolare sunt componente de bază ale Curricumului Naţional. Ele reprezintă
instrumentul didactic principal care descrie condiţiile învăţării precum şi criteriile dezirabile
pentru reuşita învăţării, condiţii exprimate în termeni de obiective, conţinuturi, activităţi de
învăţare şi standarde curriculare de performanţă.
Programele reprezintă oferta educaţionala a unei anumite discipline pentru un parcurs şcolar
determinat.
Manualele şcolare concretizează programele şcolare în diferite unităţi didactice, sau
experienţe de învăţare, operationalizabile în relaţia didactică învăţător – elev.
Conţinuturile învăţării sunt structurate pe capitole, subcapitole, teme, lecţii.

Manualele îndeplinesc mai multe funcţii ;

a) Funcţia de informare ce vizează : selecţia cunoştinţelor în concordanţă cu programa
şcolară şi accesibilizarea acestora ;
b) Funcţia de structurare şi de organizare a învăţării : de la practică la teorie, de la teorie
la exerciţii practice, de la exerciţii practice la elaborarea teoriei, teorie – ilustrări, ilustrări –
observare şi analiză.
c) Funcţia de dirijare a învăţării cu două alternative :
– repetere, memorizarea, imitarea modelelor ;
4
– activitatea deschisă şi creativă aelevilor.
În elaborarea manualelor se are în vedere trei formule : concepţia originală, adaptarea
manualelor existente şi manuale traduse.
În procesul de modernizare a învăţământului, manualul şcolar a fost supus unor
transformări esenţiale, menite să transpună pe elev din postura lui de ,, a înţelege”,de a
memora cunoştinţele elaboraye şi sistematizate ,,de-a gata”, în subiect activ, parcurgând
drumul cunoaşterii, redescoperind informaţiile.Manualul devine un instrument de lucru care
permite elevului strângerea, selectarea, sistematizarea datelor şi faptelor, prelucrarea acestora
prin acţiuni şi operaţii cognitive care să asigure dezvoltarea personalităţii elevului.
         Manualele alternative (elaborarea şi difuzarea simultană a mai multor manuale pentru
aceeaşi disciplina sau arie curriculară) dau posibilitatea cadrului didactic să-şi aleagă manualul
care i se potriveşte cel mai bine elevilor săi. Acesta nu mai trebuie parcurs integral, ci numai
unităţile de conţinut obligatorii .Ele propun moduri diferite de abordare şi însuşire a
cunoştinţelor unice , prevăzute în programa şcolară, alegerea lor relizandu-se în funcţie de
caracteristicile psiho- comportamentale ale elevilor, dar şi de aptitudinile şi stilurile didactice
ale educatorilor.
Mai presus de orice stă realizarea obiectivelor şi a performanţelor care depind în primul
rând de educator, de talentul său, de dragostea să pentru copii, de modul creator de abordare
al temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.

Aria curriculară – reprezintă un grupaj de discipline şcolare care au în comun

anumite obiective şi metodologii şi care oferă o viziune multi- şi/sau interdisciplinară asupra
obiectelor de studiu. Curriculumul Naţional din România este structurat în şapte arii
curriculare, desemnate pe baza unor principii şi criterii de tip epistemologic şi psiho-
pedagogic. Ariile curriculare au fost selectate în conformitate cu finalităţile învăţământului,
ţinând cont de importanţa diverselor domenii culturale care structurează personalitatea
umană, precum şi de conexiunile dintre aceste domenii. Ariile curriculare asupra cărora s-a
convenit în învăţământul românesc sunt următoarele::
Limba si comunicare
Matematica si Stiinte ale naturii
Om si societate
Arte
Educatie fizica si sport
Tehnologii-Informatică
Consiliere si orientare

Aria curriculară/disciplina I II III IV V VI VII VIII

I. Limbă şi comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 9-10 8-9 8-9 8-9
A. Limbă şi literatură română 7-8 7-8 5-7 5-7 5 4 4 4
B. Limbă modernă (1) - - 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3
C. Limbă modernă (2) - - - - 2 2 2 2
D. Opţionale 0-2 0-2 0-2 0-2 0-1 0-1 0-1 0-1
II. Matematică şi ştiinţele3-4 3-4 4-6 4-6 4-6 6-8 7-10 7-10
naturii
A. Matematică 3-4 3-4 3-4 3-4 3-4 4 4 4
B. Ştiinţe ale naturii - - 1-2 1-2 1-2 2-3 - -
C. Fizică 1-2 1-2
D. Chimie - - - - - - 1-2 1-2
E. Biologie 1-2 1-2
Opţionale - - 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
III. Om şi societate 1 1 2-3 3-5 3-5 3-5 4-6 6-7
A. Educaţie civică. - - 1-2 1-2 - - - -
B. Cultură civică - - - - 0-1 0-1 1-2 1-2
5
C. Istorie şi geografie - - - 2-3 2-3 2-3 -
D. Istoria românilor - - - 1-2 - - - 2
E. Geografia României - - - - - - 2
F. Religie 1 1 1 1 1 1 1 1
G. Opţionale - - 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
IV. Arte 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2
A. Educaţie plastică 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1
B. Educaţie muzicală 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2
C. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
V. Educaţie fizică şi sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2
A. Educaţie fizică 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2
B. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
VI. Tehnologii 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2
A. Abilităţi practice 1-2 1-2 1-2 1-2 - - - -
B. Educaţie tehnologică - - - - 1-2 1-2 1-2 1-2
C. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
VII. Consiliere şi orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2
A. Consiliere şi orientare - - - - 1-2 1-2 1-2 1-2
B. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
Nr. minim ore pe săptămână 18 18 20 21 22 24 27 28
Nr. maxim ore pe săptămână 20 20 22 23 26 28 29 30

DICȚIONAR
Arie curriculară = un ansamblu de discipline, avand obiective de formare comune;
ofera posibilitatea unor abordari pluri- si /sau inter-disciplinare. Aria curriculară oferă o
viziune multi şi / sau interdisciplinară asupra obiectivelor de studiu.
Cele şapte arii curriculare sunt :
Limbă şi comunicare ;
Matematică şi Ştiinţe ale naturii ;
Om şi societate ;
Arte ;
Educaţie fizică şi sport ;
Tehnologii ;
Consiliere şi orientare.
Acestea rămân aceleaşi pe întreaga durată a şcolarităţii obligatorii şi a liceului, dar ponderea
lor pe cicluri este variabilă.
Având în vedere necesitatea ca politica educaţională în domeniul curriculum-ului şi aplicarea
noului Curriculum Naţional să fie susţinute printr-un ansamblu de documente elaborate într-o
concepţie unitară, M.E.C. a elaborat Planul-cadru de învăţământ pentru clasele I – VIII (XII),
ca şi metodologia de aplicare a Planului-cadru.

ORGANIZARE CURRICULARĂ