Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Psihologie

PSIHOLOGIA SPORTULUI
- Relația dintre antrenor și sportiv -

Coordonator : Conf. Univ. Dr. Ignat Mirela

Student: Ariton George

GRUPA 1 Anul II
 1. INTRODUCERE:

Motivarea alegerii temei

S-a dovedit de-a lungul evolutiei umane ca antrenorul este una din cele mai dominante figuri ale intregii
activitati sportive. Motivul pentru care am ales tema cu titlul “ Relatia dintre antrenor si sportiv”, a fost
demonstrarea dublei identitati a antrenorului, atat de instructor, cat si de educator, si totodata, a
faptului ca intre acesti doi factori trebuie sa existe intotdeauna un echilibru. Antrenorul asigura
pregatirea totala a sportivului ca, creand competitia si spectacolul, si deseori isi formeaza elevii luandu-i
de la o varsta frageda, asigurandu-le maturizarea in colectivul lui. Intotdeauna un sportiv reprezinta
pentru antrenor un caz aparte ce solicita foarte mult studiu, munca si atentie.

Sportivul desi uneori trebuie sa fie organic integrat in echipa, acesta reprezinta un individ distinct ce are
propria sa personalitate, propriile sale ganduri, cu bucurii sau probleme personale ce il framanta sau ii
influenteaza in orice fel progresul.

2. NOTIUNI SI FUNDAMENTE TEORETICE

Definirea conceptului de antrenament sportiv

Definirea notiunii de sport:
Sportul este o activitate specifica de intecere in care se valorifica intensive formele de practicare a
exercitiilor fizice in vederea obtinerii de catre individ sau colectiv a perfectionarii posibilitatilor
morfofunctionale si psihice concretizate intr-un recod, o depasire proprie sau a partenerului.

Definirea conceptului de antrenament:

Termenul de antrenament are mai multe sensuri, dar cel mai mult, acest cuvant defineste procesul
exersarii. In sport, antrenamentul este procesul planificat si sistematic al pregatirii sportivilior in vederea
obtinerii unor rezultate maxime.

Antrenament sportiv: proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu, gradat de adaptare a

organisumului omensc la eforturile fizice si psihice intense in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una
din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice.

Antrenamentul sportiv are ca scop atat pregatirea sportivului pentru obtinerea unor rezultate maxime,
cat si dezvoltarea personalitatii acestuia. Din procesul de antrenament se desprind urmatorii factori care
impun o rezolvare complexa: pregatirea fizica, pregatirea tehnica, pregatirea tactica, pregatirea
psihologica, pregatirea teoretica si educatia morala.

Pregatirea psihologica reprezinta urmatoarele:

- dezvoltarea capacitatii psihice sub aspect informational;

- pregatirea intelectuala afectiva, volitiva si a trasaturilor de personalitate;
- pezvoltarea capacitatii de autoreglare.

Totodata, in cadrul pregatirii psihologice, putem include asistenta psihologica, pregatirea psihologica de
baza si de concurs, precum si psiho-terapia.

Ca o concluzie, putem spune ca antrenamentul mobilizeaza toate posibilitatile fizice si psihice ale
sportivului, acesta adaptandu-si modul de viata la cerintele antrenamentului si a activitatii de
performanta ( A. Dragnea 1993 ), devenind astfel un proces instructive-educativ in care rolul de
conducator revine antrenorului.

Sportiv - este un cuvânt vechi dar şi nou. Sensul vechi se referă la cel care era desemnat să
obţină victorii şi premii în luptă. Sensul nou al cuvântului se referă la persoana care se pregăteşte într-un
sport.
Antrenor - este persoana calificată şi desemnată în conducerea sportivilor, care îi
conduce pe sportivi în cadrul antrenamentelor şi pe durata competiţiilor. El necesită să aibă anumite
cunoştinţe tehnico-tactice specifice ramurei de sport în care profesează.

Un fundament esential in relatia dintre antrenor si sportiv este comunicarea. Aceasta poate fi de doua
feluri: atat pozitiva, cat si negativa. Pentru obtinerea unei comunicari positive ce este de fapt un lucru
fundamental in relationarea dintre antrenor si sportive, antrenorul este obligat sa detina nu numai
cunostinte de specialitate, ci si cunostinte legate de psihologie, pedagogie, filosofie si anatomie. Prin
prisma faptului ca fiecare sportiv se diferentiaza atat intelectual, cat si emotional, cu cat antrenorul are
un bagaj cat mai vast de cunostinte, acesta se va putea face inteles cat mai bine de toti sportivii. Daca
acest lucru si anume comunicarea nu se poate realiza, exista posibilitatea scaderii de performanta a
sportivului sau a colectivului din cauza interpretarii gresite a mesajului transmis de antrenor.

3. CARACTERIZAREA PSIHOLOGICA A ANTRENORULUI SI A SPORTIVULUI

Personalitatea sportivului:

Cercetatorii din domeniul psihologiei sportului, s-au convins ca pentru a avea acces la marea
performanta, nu sunt necesare doar calitati mortice de nivel superior, ci si trasaturi de personalitate
comparabile cu exigentele si tensiunea psihica, generate de competitia sportiva.

Inainte de a intra in mod mai amanuntit in domeniul personalitatii sportivului de performanta, trebuie sa
definim conceptul de personalitate. Profesorii Mihai Epuran si Irina Holdevici definesc acest concept ca
fiind „un sistem de trasaturi generale si relativ stabilite, care definesc un anumit individ, facandu-l sa se
deosebeasca de ceilalti”.

Teoreticienii din domeniul psihologiei impart sistemul personalitatii in trei mari componente structurale:

a)         temperamentul, latura dinamico-energetica a personalitatii;

b)         aptitudinile, sisteme operationale eficiente;

c)         caracterul, ca sistem de atitudini si trasaturi volitive.

In cartea Problem Athletes and How to Handle Them  scrisa de Ogilvie Tutko, se realizeaza un profil
psihologic al inotatorilor olimpici medaliati, ajungand la concluzia ca acestia prezinta urmatoarele
trasaturi: ambitie, mare nevoie de organizare si ordine, slaba capacitate de exteriorizare, tendinte
scazute de afiliere la grup, interes scazut pentru problemele altora, stabilitate emotionala, incredere
in sine, disciplina, conformism, lipsa de teama fizica.

Personalitatea antrenorului:

Antrenorul realizeaza rolul sau conform experientei personale care nu este altceva decat experienta
sociala insusita si chiar personalizata. Psiholoul American Oglivie, pe baza cercetarilor interprinse
caracterizeaza personalitatea antrenorului astfel: “ Antrenorul este individul care manifesta dorinta
evidenta de a inregistra un success cu sportivii antrenati de el, este un bun organizator, are o atitudine
corecta fata de oameni, sties a isi stapaneasca starile emotionale, este altruist si poseda calitati de
conducator.” Dupa mai multe studii, s-au facut unele incercari de apreciere a personalitatii antrenorilor,
dar ce ne intereseaza cel mai mult este aprecierea antrenorilor dupa atitudinea lor in relatia cu sportivii.

De aici putem deduce urmatorele doua tipuri:

- antrenorul psiholog ce urmareste instruirea sportivilor pe baza si in urma analizei personalitatii

sportivilor, si nu luand in considerare doar aptitudinile care sunt date esentiale;
- antrenorul dogmatic caracterizat de modul fortat de a lucre, ce nu stabileste intotdeauna o
comunicare foarte buna, si nu are o atitudine creative in procesul instructiv-educatv.

STUDII STIINTIFICE:
Un studiu recent, facut de Universitatea din Ohio, descrie faptul ca exista cinci lucruri esentiale pentru a
construi o relatie puternica intre antrenor si sportiv. Studiul ne vorbeste in primul rand de principalele
abilitati pe care un antrenor le poate dezvolta pentru a crea o stransa legatura cu atletul. Printre acestea
putand enumera in primul rand abilitati de comunicare, abilitatea de a avea o atitudine pozitiva,
abilitatea de a castiga increderea sportivilui, si nu in ultimul rand abilitatea de a fi disponibil si alaturi de
sportivii ce au nevoie de sfaturi sau incurajare.

Unele dintre cele mai grele abilitati pe care un antrenor le poate obtine sunt: disponibilitatea ce este un
factor principal in stabilirea relatiilor interpersonale. Ca si mentor, antrenorul trebuie sa se faca inteles
ca este disponibil sa ofere sfaturi oricand sportivii au nevoie si castigarea increderii acestora. Odata
stabilita aceasta legatura de incredere, sportivii isi maresc mult mai mult interesul in a asculta de
antrenor, respecta mult mai bine instructiunile acestuia si in general se bucura mult mai mult de echipa
formata. In ultimul rand, articolul ne vorbeste de suportul pozitiv si incurajator, ce ajuta sportivul sa-si
atinga constructiv scopul. Antrenorii nu trebuie sa fie pozitivi in orice aspect ca sa-si atinga scopurile, ei
pot sa is idea singuri seama unde sportivii lor se descurca bin, dar si unde acestia isi pot imbunatati
performantele.

In concluzie, relatia dintre antrenor si sportiv este formata din legaturi stranse ce se dezvolta in timp,
bazate pe comunicare, interes, support pozitiv si incurajare, disponibilitate, si nu in ultimul rand
increderea unul fata de celalalt, toate acestea construind echipa.
Bibliografie:

 Terminologia educatiei fizice si sportului 1973, Nicu Alexe

 Comunicarea sportiv – antrenor, Lect. Univ. Dr. Teodora Dominteanu
 Mihai Epuran/ Irina Holdevici – Compediu de psihologie pentru antrenori.  Editura Sport-
turism, 1980;  
 Irina Holdevici/ Ilie P.Vasilescu – Autodepasirea in sport.  Editura Sport-turism, 1988
 https://onlinemasters.ohio.edu/blog/5-tips-for-a-strong-relationship-between-a-coach-and-
an-athlete/