MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Facultatea: Economie Generală și Drept
Specialitatea: Drept

Referat
Tema:Percheziție domiciliară
Realizat: Roman Elena gr.D-162
Coordonator : Codreanu Alina
Lector.universitar

Chișinău 2019
 Cuprins
Capitolul 1. Percheziția
1.1 Noțiunea percheziției și ridicării ( art.125-132 CPP Republicii
Moldova)
1.2 Scop Percheziției
1.3 Clasificarea Percheziției

Capitolul 2.Percheziția Domiciliară

2.1 Noțiuni
2.2 Clasificare
2.3 Etapele

Capitolul 3.Reguli tactice folosite la efectuarea perchezitiei și ridicarea de

obiecte și înscrisuri
3.1 Reguli Tactice
3.2 Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziției domiciliului
propropriu-zise

Capitolul 4. Fixarea rezultatelor percheziției

Concluzie
Bibliografie
 Capitolul 1. Percheziția
1.1 Noțiuni generale
Cuvântul „percheziţie” provine din cuvântul francez „perquisition” activitatea propriu-
zisă este privită la modul general ca o „scotocire”. Din punct de vedere al Dicţionarului
Explicativ al Limbii Române, percheziţia este cercetarea făcută de organele de cercetare
penală sau de procuror asupra unei persoane sau în locuinţa acesteia, pentru găsirea şi
ridicarea probelor materiale ale infracţiunii sau pentru descoperirea infractorului.

Percheziţia este o acţiune de urmărire penală şi de tactică criminalistică, ce constă în

căutarea forţată în încăperi, terenuri şi altor obiecte, deasemenea şi a persoanelor cu
scopuldescoperirii şi ridicării urmelor, armelor infracţiunii, obiectelor şi bunurilor,
obţinute pe cale ilicită, altor obiecte şi documente, ce ar avea importanţa pentru
descoperirea şi cercetarea infracţiunii. Ridicarea este o acţiune de urmărire penală şi de
tactică criminalistică, ce constă în luarea obiectelor şi documentelor, ce au o
importanţă pentru dosar, când se cunoaşte la cine şi unde se află ele.

1.2Scopul Percheziției
Scopurile percheziţiei:
a) descoperirea şi ridicarea obiectelor ce au valoare probatorie (obiectele infracţiunii,
deasemenea şi cele obţinute pe cale criminală sau care poartă urmele infracţiunii,
documente ce prezintă circumstanţe importante pentru dosar, deasemenea şi a
cadavrelor).
b) descoperirea persoanelor în căutare precum şi materialelor ce ar uşura acest lucru
(fotografii, scrisori, etc.).
c) stabilirea averii, care urmează a fi pusă sub sechestrul în scopul asigurării, restituirii
prejudiciului prin acţiunea civilă din procesul penal sau o eventuală confiscare a ei.

1.3 Clasificarea Percheziției

Clasificarea percheziţiilor
Percheziţia poate fi domiciliarã sau corporalã.
A.) Percheziţia domiciliarã
Conform prevederilor art.100 C.pr.pen. şi art.111 C.pr.pen. rezultã douã situaţii :
a) În prima situaţie percheziţia poate fi dispusã când :
- existã un înscris sau obiect care intereseazã urmãrirea penalã sau judecata şi care se
aflã în posesia unei persoane;
- organul judiciar a solicitat acel obiect sau înscris care poate servi ca mijloc de probã;
- persoana tãgãduieşte existenţa sau deţinerea acestora.
Percheziţia poate fi dispusã doar dacã aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ.
b) În a doua situaţie percheziţia poate fi dispusã dacã actul procedural este
necesar pentru descoperirea şi strângerea probelor. În raport de calitatea
persoanelor ce urmeazã a fi percheziţionate, legislaţia noastrã prevede şi alte
condiţii cu valoare de garanţii suplimentare, instituite în scopul evitãrii unor
acţiuni judiciare.
B.) Percheziţia corporalã
Conform art.100 al.5 C.pr.pen., care prevede condiţiile legale pentru dispunerea şi
efectuarea percheziţiei corporale, distingem douã situaţii :
a) În prima situaţie percheziţia corporalã poate fi dispusã şi efectuatã dacã:
- existã un înscris sau obiect care intereseazã urmãrirea penalã sau judecata şi
care se aflã în posesia unei persoane fizice sau juridice;
- organul judiciar a solicitat acel obiect sau înscris care poate servi ca mijloc
de probã
- persoana fizicã tãgãduieşte existenţa ori deţinerea lui.
Percheziţia poate fi dispusã doar dacã aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ.
b) În a doua situaţie percheziţia corporalã poate fi dispusã sau efectuatã dacã
actul procedural este necesar pentru descoperirea şi strângerea probelor. În
raport de calitatea persoanei ce urmeazã a fi percheziţionatã, legislaţia în
vigoare prevede şi alte condiţii, ce reprezintã mãsuri suplimentare de protecţie,
instituite în scopul evitãrii unor acţiuni judiciare şicanatorii.

Capitolul 2 Percheziția Domiciliară

2.1 Noțiuni

Percheziţia domiciliară poate fi dispusă, numai de către judecător,

prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului
sau în cursul judecăţii. În aceste condiţii, organul de cercetare penală al
poliţiei, se adresează cu cerere procurorului şi acesta, dacă consideră
necesară şi oportună şi sunt îndeplinite condiţiile legale, inclusiv urmărirea
penală să fie începută, se adresează cu cerere judecătorului.
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, constituie o obligaţie pentru organul de urmărire
penală şi instanţa de judecată . De asemenea, orice persoană este obligată, să predea un
obiect sau înscris, ce poate servi ca mijloc de probă , în caz contrar acesta va fi
ridicat, în mod silit, prin organul de cercetare penală, conform. Percheziția poate fi
efectuată  în toate situațiile, cu excepția delictului flagrant, percheziția poate fi efectuată
doar în timpul zilei. Percheziția pe timp de noapte este interzisă. Prin noțiunea de timp
de noapte se înțelege perioada de timp cuprinsă între orele 22:00 și 06:00.

2.2 Clasificarea Percheziției domiciliare

Percheziţia domiciliară, care include toate locurile în care se pot efectua percheziţii,
respectiv:
-în locuinţă;
-în camere de hotel;
-a locul de muncă;
-în incinta sediilor instituţiilor sau agenţilor economici;
-în localuri publice;
-mijloace de transport;
-în orice alte locuri;

2.3 Etapele efectuării percheziției

Etapele care trebuie parcurse în pregătirea unei percheziţii, sunt următoarele:
a. Stabilirea obiectivelor şi scopului percheziţiei
Obiectivele unei percheziţii, depind de natura infracţiunii investigate. În funcţie de
infracţiune, se poate stabili natura obiectelor ce vor fi căutate sau efectiv, un anumit
obiect, document, înscris, etc., care trebuie să fie căutate şi găsite. Cunoscând categoria
obiectelor sauînscrisurilor, care vor fi căutate, se pot emite şi ipoteze cu privire la modul
de ascundere. Deja, în această fază, pot fi prevăzute şi eventualele mijloace tehnice,
necesare pentru căutare. Este necesar, de asemenea, analizarea oportunităţii efectuării
percheziţiei, dacă sunt indicii suficient de temeinice, de natură să creeze presupuneri
întemeiate, că se vor descoperi mijloacele materiale de probă căutate.
b. Cunoaşterea locului unde urmează a se efectua percheziţia
Cunoaşterea locului unde urmează a fi efectuată percheziţia, este obligatorie şi vizează,
în general, următoarele aspecte:
-adresa unde este situat locul în care se va efectua percheziţia;
-caracteristicile topografice ale locului;
-caracteristicile de construcţie ale clădirii, respectiv: numărul de nivele, toate intrările
şiieşirile posibile, spaţiile auxiliare, spaţii comune cu alţi locatari, etc.;
-planul interior al spaţiului care urmează a fi percheziţionat;
-căile de acces către clădire sau teren;
-posibilităţi de comunicare cu exteriorul;
-existenţa unor locuri periculoase, respectiv: ochiuri de apă, mlaştină, puţuri
neacoperite, etc.;
-date despre imobilele învecinate şi modalităţile de delimitare faţă de acestea;
-date privind proprietarii sau deţinătorii spaţiilor respective, etc.; .
c. Cunoaşterea persoanelor la care se va efectua percheziţia
Cunoaşterea persoanelor, la care urmează a se efectua percheziţia, ajută organul judiciar
săşi formeze o imagine, cu privire la posibilele riscuri, pe care le presupune efectuarea
percheziţiei, în vederea organizării minuţioase, înclusiv în ceea ce priveşte forţele
participante, pentru a nu se transforma totul într-un eşec de mari proporţii, cu
consecinţele de rigoare.
d. Stabilirea momentului efectuării percheziţiei
Acest aspect, al pregătirii percheziţiei, presupune luarea în considerare a unor factori
cum ar fi:
-necesitatea asigurării elementului surpriză, pentru persoanele aflate la locul
percheziţiei;
-necesitatea efectuării neîntârziate, pentru a nu dispărea obiectele sau persoanele
căutate;
-stabilirea acelor limite de timp, care oferă condiţii optime de pătrundere, la locul de
percheziţionat, etc.
Sunt şi situaţii, în care percheziţia trebuie amânată, în scop tactic, deşi se deţin date
sigure cu privire la existenţa obiectelor şi chiar a locului de ascundere, însă, descoperirea
lor, prin natura împrejurărilor, este foarte dificilă. Amânarea are rolul de a linişti
persoana suspectă, de a-i da impresia că nu va mai fi percheziţionată şi, astfel, să fie
determinată să renunţe la ascunderea obiectelor, mai ales dacă are nevoie de ele sau
încearcă să le vândă.
e. Organizarea şi formarea echipei care va efectua percheziţia
Organizarea activităţii, în vederea efectuării unei percheziţii, se realizează pe baza
datelor şi informaţiilor obţinute în etapele anterioare şi are în vedere, obţinerea
autorizaţiei sau a tuturor autorizaţiilor necesare, după caz, pentru efectuarea
percheziţiilor, precum şi formarea echipei sau echipelor, care vor efectua percheziţiile. .
De regulă la percheziţie participă:
-organul de urmărire penală, respectiv: ofiţerul de poliţie sau procurorul, care
instrumentează cauza;
-specialişti criminalişti;
-specialişti din domeniul în care s-a comis infracţiunea;
În funcţie de necesităţi, în echipă pot fi cooptaţi şi alţi lucrători de poliţie, de la
formaţiunile arme şi muniţii, poliţie criminală, poliţie rutieră, ordine publică, inclusiv
din cadrul detaşamentelor de intervenţie rapidă, după caz,
f. Pregătirea mijloacelor tehnice necesare
În general, mijloacele tehnice necesare la efectuarea unei percheziţii, se găsesc în trusa
criminalistică. Ele diferă în funcţie de obiectele căutate şi de locul unde urmează a se
efectua percheziţia, genul infracţiunii cercetate, persoana percheziţionată, etc.
Din categoria acestor mijloace, pot face parte următoarele:
-surse de iluminare;
-unelte pentru desfăcut încuietori sau pentru săpat, cum sunt: ciocane, şurubelniţe, dălţi,
cleşti, cazma, târnăcop, etc.;
-sonde metalice electromagnetice;
-magneţi puternici, detector cu raze ultraviolete;
-aparate de filmat şi de fotografiat;
-materiale pentru ambalare, etc.; .
Capitolul 3
Reguli tactice folosite la efectuarea perchezitiei și ridicarea de obiecte și
înscrisuri
3.1 Regulile tactice
a. Aspecte privind psihologia persoanei percheziţionate
Pentru orice persoană, indiferent de gradul de cultură, poziţie social profesie etc.,
efectuarea la domiciliul său a unei percheziţii, îi provoacă o stare emoţională deosebită,
pentru că, percheziţia în sine este un eveniment deosebit. Această stare o traversează,
chiar şi persoane recidiviste, care nu sunt pentru prima dată percheziţionate.
b. Psihologia persoanelor care efectuează percheziţia
Lucrătorii de poliţie sau procurorul, care participă la efectuarea percheziţiei, trebuie să
manifeste un simţ de observaţie deosebit, bine dezvoltat, o putere mare de concentrare şi
o foarte bună atenţie, o intuiţie rapidă, capacitate de analiză şi de sinteză.
La efectuarea percheziţiei, trebuie să ţină seama de câteva reguli, respectiv:
-examinarea minuţioasă şi observarea permanentă a comportamentului
persoaneipercheziţionate, a celorlalte persoane existente la locul respectiv, cât şi
particularităţilor locului percheziţionat. Este indicat, ca un lucrător din cadrul echipei, să
fie însărcinat numai cu efectuareaacestor supravegheri;
- menţinerea stabilităţii atenţiei, prin evitarea monotoniei în cercetare şi chiar, prin
luarea unor pauze pentru odihnă, în situaţii de activitate prelungită;
-adaptarea rapidă, la situaţii concrete întâlnite la faţa locului, mobilitatea gândirii,
pentrua lua cele mai adecvate măsuri;
-percheziţia necesită multă perseverenţă, calm şi răbdare, fiind incompatibilă cu
superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia faţă de anumite obiecte;
c. Deplasarea şi intrarea la locul percheziţiei
Modul de deplasare, diferă de la cauză la cauză, fiind condiţionat de particularităţile
cauzei şi ale locului de percheziţionat. Ceea ce este important, este faptul ca, deplasarea
să aibă în vedere elementul surpriză, pentru a evita situaţii de distrugeri de mijloace de
probă, aruncarea acestora afară din locuinţă etc., ori dispariţia persoanei de la domiciliu.
Există şi cazuri deosebite, respectiv în cazul infracţiunilor flagrante şi a unor indivizi
periculoşi cercetaţi pentru infracţiuni grave, când se poate pătrunde direct, prin forţarea
uşilor de acces.
d. Primele măsuri luate, după pătrunderea la locul percheziţiei, sunt următoarele:
-prezentarea legitimaţiei şi a autorizaţiei de percheziţie;
-adunarea tuturor persoanelor, existente la faţa locului, într-o singură încăpere şi
stabilirea lucrătorului care le va supraveghea, pe tot parcursul percheziţiei;
-percheziţionarea corporală, a tuturor persoanelor existente la faţa locului, care se
efectuează, inclusiv pentru a contracara eventuale acţiuni violente, prin folosirea unor
arme, aflate asupra lor;
-inspectarea întregului loc care va fi percheziţionat, prin: verificarea rapidă a WCurilor,
a sobelor, a maşinilor de gătit, a tuburilor de aruncat gunoiul, a ferestrelor, a telefoanelor
fixe sau mobile, (telefoanele mobile, existente asupra persoanelor, vor fi oprite şi puse
într-un anumit loc, ca să nu poată fi folosite), sau a altor aparaturi de înregistrare sau
comunicare.
-blocarea intrărilor şi ieşirilor, astfel încât, nici o persoană să nu poată părăsi locul
percheziţionat şi, nici o altă persoană să nu pătrundă din afară;
-căutarea şi identificarea martorilor asistenţi. Aceştia, în situaţiile deosebite de
pătrundere, arătate mai sus, trebuie deja să existe, pentru a asista la operaţiunile făcute
de echipă.
Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziţiei domiciliare propriu-zise
Percheziţia domiciliară, se poate efectua în locuri închise sau deschise, însă, indiferent
unde se face, trebuie îndeplinite un set de reguli generale, respectiv:
-percheziţia trebuie efectuată, în strictă conformitate cu legea;
-percheziţia se desfăşoară metodic, sistematic, ceea ce presupune o cercetare şi căutare
detaliată şi într-o anumită ordine, direcţie, respectiv: în paralel, prin cercetarea
concomitentă a mai multor încăperi, sau succesiv, începând de la intrare şi apoi stânga-
dreapta şi spre centrul locului;
-observarea, în permanenţă, a comportamentului persoanei percheziţionate;
-efectuarea percheziţiei cu minuţiozitate, calm şi cu răbdare;
Percheziţia trebuie să urmărească depistarea ascunzătorilor, sens în care, în practica
organelor de urmărire penală, s-au format deprinderi practice, cu valoare de reguli,
privind modul de cercetare a diferitelor locuri, a obiectelor de mobilier, pereţi, tablouri,
îmbrăcăminte, duşumele, scări, grupuri sanitare, etc.

Capitolul 4 Fixarea rezultatelor percheziției

Fixarea rezultatelor percheziţiei

Potrivit prevederilor art. 131 CCP., principalul mijloc de fixare a rezultatelor
percheziţiei este procesul-verbal, care se întocmeşte în mod obligatoriu, indiferent de
acestea. Dacă la efectuarea percheziţiei s-au aplicat mijloace tehnice de fixare sau s-a
procedat la schiţarea în întregime sau parţială a locului percheziţionat, procesul-verbal
va fi întregit cu fotografii, înregistrări videomagnetice, desene şi cu alte materiale
ilustrative. Procesul-verbal reprezintă principala sursă de fixare a rezultatelor acestei
complicate activităţi procedurale. El trebuie să corespundă după formă şi conţinut
cerinţelor prevăzute în lege , adică să fie întocmit la locul percheziţiei şi redactat astfel,
ca cele trei părţi constitutive - introductivă, descriptivă şi finală - să reprezinte
constatările făcute de organul de cercetare pe întregul parcurs al percheziţiei - din
momentul sosirii până la abandonarea locului respectiv.

Concluzie
 Percheziția este o acțiune procesuală invazivă, dar reglementată de normele legale. În
cazul în care aceasta a fost dispusă prin acte procesuale valabile, emise ulterior pornirii
urmăririi penale sau procesului contravențional, nu vă puteți opune acesteia. Este
important ca persoana la care se efectuează percheziția să-și cunoască drepturile,
recomandabil fiind adresarea la un avocat pentru ai fi asigurată apărarea în cadrul
acțiunii procesuale date și în cazul abuzurilor din partea persoanelor ce efectuează
percheziția, înaintării obiecțiilor motivate și contestării acestora. Procedura percheziției
în sine reprezintă o procedură stresantă. Totodată, îndeplinind cerințele normelor în
vigoare, percheziția este necesară pentru asigurarea ordinii publice într-o societate, dar și
în lupta cu criminalitatea.
 Bibliografie
1. Gheorghe Bunea, Criminalistică, suport de curs, Chișinău 2012,

2. Chirilă Mihail, lector.univer,Criminalistică,note de curs, Institutul de Ştiințe

penale și criminologie aplicată , Catedra Științe Juridice și Securitate
Criminologică, Chișinău 2014,

3. Gheorghe Alecu,conf.,univer., dr., Criminalistică,sinteză și suport de

curs,Universitatea ,, Spiru Haret,, Facultatea Științe Juridice și Stiințe
Economice Constanța,