High Heels

Actul I

Scena 1

Se aude muzica clasica. Apartamentul lui Andrew. Ordinea obisnuita a unui elev silitor.

Georgie: Andrew! Ești acolo? Doamne, ești acasă sau nu, Andrew! Deschide odată ușa
asta, esti acasă sau ce? O sa mă sinucid, jur c-o s-o fac, Andrew!

Andrew traversează tăcut camera, ștergându-se pe mâini, oprește radioul, deschide ușa.

Andrew: Ce e, ce e?

Georgie dă buzna în cameră, traversează camera descălțându-se.

Georgie: Am stat într-un metrou idiot 12 ore, între cei mai grași patru bărbați de pe
pământ, toți cu privirile fixate pe tocurile mele. Scuze, deranjez?
Andrew: Nu, tocmai pregăteam cina, trebuie să apară și Lydia… într-o ora.
Georgie: Deci deranjez.
Andrew: Nu deranjezi. Gustă puțin.
Georgie: Mai trebuie sare. Urăsc tocurile!
Andrew: Și eu mă bucur să te vad.
Georgie: Dacă aș avea un hârb de mașină n-ar mai trebui să iau metroul. Ai idee cât am
pierdut în trafic? O oră și jumătate! O oră și jumătate, frate.
Andrew: Parcă spuneai 12 ore.
Georgie: Am simțit-o ca 12. Să mor dacă nu transportul în țara asta se miscă ca o râma,
și știi de ce? Fiindca bogații și parveniții nu iau metroul. Ăștia au bani, au mașini…
Trăim în cel mai scump oraș, conform notelor de plata, n-avem nici un motiv să n-avem
un transport civilizat, un metrou ca lumea în țara asta în derivă.
Andrew: E doar șase seara, ai stat în trafic o oră.
Georgie: O oră și jumătate. Crezi că nu știu diferența între o oră și o oră și jumătate?
Scuză-mă, am plecat la patru și jumătate de la muncă, acum e șase, deci am stat în trafic o
oră și jumătate.
Andrew: Ți-a dat drumul Edward la patru și jumătate? Nu-mi spune, o cădere nervoasă.
Georgie: Sper. Sper să-și dea seama cât de inutilă și de ratată este viața lui și să se arunce
de la fereastra biroului lui curat și bine luminat.
Andrew: Exagerezi.
Georgie: Aș vrea sa mai fumez. De ce m-am lasat de fumat? Ai niște tigari? Cum se
presupune că se poate supraviețui în orașul ăsta fără țigări? Adică, vreau să spun, au
inventat lucrul ăsta mic, țigara, ca antidot pentru orice, și după ce ai devenit dependent îți
spun că o să mori. Aș prefera să mă omoare cancerul decăt viața.
Andrew: Îmi spui și mie ce se întâmplă?
Georgie: Am aruncat un pix în capul lui Edward, ok? Mă călca pe nervi, așa că i-am spus
“ să te fut, Edward!” și am aruncat cu un pix în cap.
Andrew: Aoleu!
Georgie: Ete, na! Mare lucru! Adică, vreau sa zic, nu e mare chestie, ok? Adică cealaltă
secretară, cu pixuri rox, camășuțe roz, geantă roz, respirație roz, cu ochii bulbucați de vită
extaziată...
Andrew: Stop! Ce s-a întâmplat?
Georgie: Marie Luise! O cheamă Marie Luise! Are două căni dupa ea, roz, una de cafea
si una de apa plată

Andrew: Ce legatura are?

Georgie: Să-și țină gura ocupată.
Andrew: Ce legatură are Marie Luise asta cu ce povestești tu?
Georgie: Vreau să zic că… Nu știu ce vreau să zic.
Andrew: Am ceva pe foc, tu zi că te ascult.

Georgie se asează pe canapea.

Georgie: E ceva în neregulă cu biroul ăla, știu că ai crezut că pot s-o fac, dar nu pot. Sunt
foarte diferiți de mine.
Andrew: Nu sunt diferiți deloc.
Georgie: Sunt foarte diferiți. Și nu îmi plac. Mă stresează, înțelegi?
Andrew: Dă-mi un picior.
Georgie: Poftim?
Andrew: Se presupune că nervii din picior sunt conectați la tot corpul. De asta ai o stare
proastă. Pentru că ai făcut abuz de picioarele tale.

Andrew se ridică, pleacă în bucătărie.

Georgie: Și? Cum e Lydia?

Andrew: E ok, de treabă.
Georgie: Aha… Mișto… Cum e cu nunta?
Andrew: E ok, e înca în discuții.
Georgie: Discuții, asta-i bine.
Andrew: Apropo, vrea să te cunoască.
Georgie: (iese din camera în dormitor) Serios?

Andrew intră cu un platou cu salată.

Andrew: A spus ca ar trebui să ieșim o dată toți trei.

Andrew se apucă să taie un castravete.

Georgie: Bine, o s-o facem. O dată. Ai un budoar în toată regula aici. Lydia ți-a
împrumutat ceva haine de-ale ei?
Andrew: O să fie bine, am vorbit cu Edward și mi-a spus că ești cea mai bună secretară
pe care a avut-o vreodata. Așa că ar trebui să te relaxezi și să fii mai drăguță cu el. Nu
cred că e rău, și chiar te place foarte mult. De fapt, sincer să fiu, cred că e și îndrăgostit de
tine (Andrew descoperă un gândac lângă masă, îl omoară, revine la curățat castravetele).
La naiba, gândaciii ăștia îmi invadează sufrageria. Tot aștept să vina cineva de la
deratizare. Georgie?
Georgie: (Georgie intră cu o super rochie) Imi stă bine?
Andrew: Dă-o jos.
Georgie: Multumesc, am cumpărat-o de la … ( Cochet), în general nu apreciez această
linie, dar cand am văzut rochia am rămas devastată.
Andrew: Dă jos rochia. Nu-i amuzant.
Georgie: M-am gandit să mai învăț niște trucuri despre modă, că să arăt mai prezentabil
când o să ieșim toți trei la cina.
Andrew: Nu-i amuzant.
Georgie: Bine, îmi pare rau…
Andrew: Îmi pare rău, dar asta e rochia ei preferată (Georgie se duce sa se schimbe),
adică, tu nici măcar nu o cunoști… Nu e așa cum crezi tu (Georgie iese). Uite, o să
stabilim o dată săptămâna asta și o să ieșim toți trei la cină. Puteți să vă petreceți seara
făcându-l albie de porci pe Edward. Hai, că o să fie drăguț.
Georgie: A, nici ea nu-l suportă? ( Georgie iese in sutien) .
Andrew: Pune-ți tricoul, Georgie! Cred că Edward s-a îndrăgostit de tine, am vorbit cu el
saptămâna trecută și…
Georgie: Ai vorbit cu el? Și ce a zis (Georgie îmbracă tricoul lui Andrew)?
Andrew: A zis că te place.
Georgie: Pe bune? Și tu ce i-ai zis?
Andrew: Că te plac și eu.
Georgie: Așa i-ai zis? “ O plac și eu”? Asta e tot ce i-ai zis?
Andrew: Da, asta e tot ce i-am zis.
Georgie: Știi ceva, în ceea ce mă privește, Edward poate s-o sugă (Georgie intră cu
pantalonii lui Andrew, se îmbracă).
Andrew: Uite ce e, omul ăla te-a angajat, n-ai avut nici o recomandare, nici o experiență,
nici o diploma și nu a pus nici o întrebare. Nu că ar fi un sfânt, dar ți-a dat un job.
Georgie: Să mori tu, mi-a dat un căcat de job. Chiar muncesc pentru ticălosul ăsta! Am
câștigat jobul ăsta! Auzi, hai, că-mi place! Ar trebui să muncesc la Mc`Donald`s, că asta
merit, nu?
Andrew: Tu n-ai rezista două ore la Mc` Donald`s. Cu siguranță un client s-ar plânge de
cartofii lui, tu i-ai spune “ Mori” sau “ Mori în praf” și ăsta ar fi sfârșitul.
Georgie: Să mori tu!… Andrew, știi că nu-i adevărat. Crezi că nu știu să mă port în
public? Am fost chelneriță șapte ani de zile și clienții mă iubeau la nebunie. Crezi ca n-
am creier, sau ceva de genu` ăsta? Habar n-ai de ce am aruncat cu pixul ăla! Doar
presupui… Incredibil, tu chiar nu știi, nu m-ai vazut la biroul ăla. Ma crezi incapabilă de
a mă acomoda? Timp de patru luni am murit de frică, dar am facut-o. Preiau mesaje, sun
la tribunal, îi scriu nenorocitele de scrisori, mă îmbrac așa, indiferent de ce înseamnă așa,
fiindca astea sunt cele mai urâte haine pe care le-am văzut vreodată. Sunt grațioasă, sunt
sclipitoare și promit mult. Dar toate au o limita…
Andrew: Ce s-a întâmplat?
Georgie: Vreau ceva de băut. Ai ceva de băut?
Andrew: Vrei niște ceai?
Georgie: Ceai? Ar trebui să mă calmeze ceaiul?
Andrew: Nu am vodka.
Georgie: Merge și un coniac.
Andrew: Am niste lapte.
Georgie: Mai bine fă-mi un ceai.
Andrew: Mai bine îmi spui ce s-a intamplat.
Georgie: Nimic grav…
Andrew: Ce?
Georgie: Nu-i nimic!
Andrew: Ce?
Georgie: Vrea sa ma fută…
Andrew: Vrei sa dezvolti?
Georgie: De ce? Nu stii ce inseamna?
Andrew: Ti-a propus, sau s-a dat la tine, sau ce?
Georgie: In felul lui idiot, le-a incercat pe amândouă…
Andrew: Nu glumi cu mine.
Georgie: N-a pus mana pe mine, doar că… Uite, săptămâna trecută îmi spune că tre` să
discutăm despre viitorul meu în firmă, mă scoate la cina, îmi zice cât de incredibilă sunt
si cum pot sa ajung jurista daca o țin așa, vărs supa pe mine de emoție, se oferă să mă
conducă acasă, ma întreabă dacă poate urca, și zic: “Imi pare rău, dar trebuie sa menținem
o relație strict profesională”.
Andrew: Deci s-a dat la tine.
Georgie: Săptămâna trecută. Asta saptămâna trecută. Ieri m-a pus să stau peste program.
A zis: “Georgie, poți să stai peste program să-mi scrii un act adițional?”. Zic: “Da”, apoi,
dupa ce pleacă toata lumea, mă invită în biroul lui rectangular și mă întreabă dacă știu
cum se transformă canapeaua lui în pat. Îi zic ca am de lucru și începe cu ce argumente aș
avea eu contra ca el sa mă sărute. Așa a ținut-o douăzeci de minute. Într-un final îi zic că
n-am ce să zic, că n-am de gând să fiu amabilă si că nu ne futem. Îmi zice că n-are de
gand să fie amabil, că suntem singuri și paza e abia la parter. M-am uitat la fața aia a lui
de avocat prăjit și mi-am dat seama că e în stare să o facă. Am ieșit pur si simplu, am
luat-o pe scări, cum era să mai aștept și liftul… Nu te mai uita așa, e un ciudat și un
obsetdat sexual, asta e...
Andrew: Și te-ai mai dus la muncă după asta?
Georgie: Da, pentru ca am nevoie de slujba asta. Ce trebuia sa fac? Să-mi dau demisia și
să ce? Nu știu, nu vreau să mă întorc chelneriță. De ce? Pentru că Edward e un cretin?
Azi pe la 4:30 mă întreaba dacă pot să rămân peste program, și în timp ce vorbea avea
privirea aia. Așa că i-am zis :”Să te fut, Edward!”, și am aruncat cu pixul în el.
Andrew: De ce nu mi-ai spus până acum? De ce nu mi-ai spus ieri seara?
Georgie: Nu vroiam sa fac mare caz pe asta, până la urma a fost o discuție, nu știu…
Andrew: Dar e important, e foarte important!
Georgie: Andrew, e pentru prima oară când te văd nervos.
Andrew: Îl dam in judecată!
Georgie: Glumești? Păi ne-ar face praf. Chiar e un avocat bun.
Andrew: Nu-mi pasă! Căcat! Scuză-mă ca am țipat…
Georgie: E ok. Vrei niște ceai?

Andrew ia hotărât telefonul și formeaza un număr.

Andrew: Alo, Marie Luise? Andrew sunt. Edward mai e acolo? Te rog…
Georgie: Ce faci? Băi, nu-l suni! Băi, nu glumesc! Lasă telefonul! Credeai ca glumesc?
Andrew: Esti nebună?
Georgie: Nu, nu sunt nebună. Pur și simplu n-am nevoie de protecția ta, ok?
Andrew: Ok.
Georgie: Îmi pare rău de telefon.
Andrew: E în regulă.
Georgie: Îți cumpăr altul.
Andrew: E ok, serios.
Georgie: Mai bine mă duc acasă decât să mai fac cine știe ce altă prostie.
Andrew: Nu, e ok, îmi pare rau…
Georgie: Mai bine vorbim despre altceva. Apropo, am terminat cartea pe care mi-ai dat-
o (scoate cartea din geanta).
Andrew: Deja?
Georgie: A fost buna, foarte interesantă, se întâmplă o groaza de chestii, mi-a amintit de
Sydney Sheldon.
Andrew: Iliada ți-a amintit ție de Sydney Sheldon?
Georgie: Se poate face chiar și un serial tv, ar trebui sa ne consultam cu sora mea, e
expertă în tv, pe bune. Stă toată ziua în apartamentul ei din Bronx și… Te-ai supărat?
Andrew: Nu.
Georgie: Apropo, cum merge cartea ta?
Andrew: Bine, merge.
Georgie: Păi dacă vrei, te pot ajuta, și așa am timp liber. O scriu la calculator. Într-o
săptămână am terminat-o. Pe bune, sunt rapidă!
Andrew: Da…da…
Georgie: Pot să te ajut! Dacă tot vrei s-o faci pe Pygmalionul, te poți alege și tu cu ceva.
Nu așa se numește? Pyg nu mai știu cum? Un tip a scris o carte despre chestia asta și am
cumpărat-o.
Andrew: George Bernard Show!
Georgie: Păi nu facem același lucru?
Andrew: Păi nu-i același lucru.
Georgie: Atunci cum e?
Andrew: Cum e ce?
Georgie: Asta. Toate mesele, toate cărțile, și lecțiile, și jobul? Ce înseamnă toate acestea?
Deja au trecut șase luni. Ce facem noi aici?
Andrew: O prietenie.
Georgie: Prietenie.
Andrew: Da.
Georgie: Ești sigur?
Andrew: Da… Ce faci?
Georgie: Ce faci?
Andrew: Nimic. Tu?
Georgie|: Nimic, tu?
Andrew: Georgie!
Georgie: Dar nu fac nimic, pur și simplu stau lângă amicul meu cu două haine aruncate
pe mine.
Andrew: Nu face asta, te rog.
Georgie: Doar o dată. Nu vrei să încercăm măcar o dată?
Andrew: Nu cred că ceea ce cauți tu e o aventură de o noapte.
Georgie: Bine, atunci de doua ori. N-o să afle.
Andrew: Dar nu ea mă interesează acum, Georgie, esti supărată din cauza lui Edward.
Georgie: Arăt eu supărată?
Andrew: Dar asta n-o sa rezolve problema! Nietsche vorbește despre…
Georgie: Ah, nu mă lua cu d`astea!
Andrew: Thomas Hardy, Hegel, James Joyce. Sistemul ăsta înghite oamenii ca tine și îi
scuipă afară. Sfârșești cu joburi patetice, apartamente de coșmar, vecini proști, multe
droguri, prea mult alcool și relații fără sens. Chiar nu vreau să văd că devii o statistică. N-
o să devin unul dintre iubiții tăi. Merităm mai mult, amândoi. Relațiile înseamnă ceva,
oamenii înseamnă ceva. Nu te culci cu fiecare barbat de care ești atrasă. Nu se face așa.
Pe lângă faptul că nu am de gând să o înșel pe Lydia, nu am de gând să te trădez nici pe
tine. Vrei să știi ce înseamnă asta? Eu sunt prietenul tău, și elevii nu se culcă cu
profesorii.
Georgie: Profu` meu dintr-a zecea s-a dat o dată la mine.
Andrew: Ai învățat vreodată ceva de la el?
Georgie: Nu chiar. Voiam doar să mă culc cu tine, nu să ameninț istoria planetei.
Andrew: Nu e vorba ca eu nu aș vrea…
Georgie: E ok, las-o așa. Nu sunt mai bună ca Edward, nu?
Andrew: Ba ești.
Georgie: Auzi, da Lydia cum e? E așa, ca tine? Așa… sensibilă?
Andrew: Banuiesc că da.
Georgie: Edward e un cretin. Mi-a spus că s-a dat la mine că tu i-ai zis să o facă.
Andrew: Poftim?
Georgie: Da, nu l-am crezut.
Andrew: Ce a spus?
Georgie: Nu știu, mi-a zis că tu i-ai zis că-s într-o pasă proastă și că ar trebui să …
Andrew: Ar trebui… Să continui cina…(se duce spre bucătărie)
Georgie: Andrew!
Andrew: Da.
Georgie: Ce i-ai zis până la urmă?
Andrew: I-am spus că te plac! Asta e tot… Da, bine, am vorbit și alte lucruri. El mi-a
spus ca ar vrea să te invite în oraș și eu am zis că e ok. Că tu ai putea, că s-ar putea să ai
nevoie de cineva în viața ta… Uite ce e, am crezut că ai început să te îndrăgostești de
mine, și m-am gândit că ar fi bine pentru tine să…
Georgie: Sunt îndrăgostită de tine…
Andrew: Îmi pare rău.
Georgie: Mie nu/ Și mie.
SCENA 2
O sticlă de scotch pe măsuță. Edward bate la ușă. Andrew traversează camera, îi
deschide.
Edward: Da poti să dai muzica mai încet?
Andrew: Ce cauți aici?
Edward: Trebuie să iau cina cu Georgie, nu stau mult.
Andrew: Să iei ce?
Edward: Georgie? Edward. Nu, nu mai sunt la birou, sunt la Andrew. Nu vrei să cobori
tu aici? Alo? Nu, Andrew vroia să vorbim ceva, așa că… Nu, abia am ajuns. Bine...Bine,
atunci te aștept. Bine, perfect. Pa, pa. (închide telefonul) Asta e scotch? De când bei tu
scotch? Bravo, mă.
Andrew: Edward…
Edward: Nu o să-ți vină să crezi ce zi am avut. Toată după amiaza am încercat să
conving o femeie că unora li se refuză drepturile. Nu am scris eu constituția, nu a fost
ideea mea să le dau tuturor drepturi. Dacă nu le convine, să se plângă la curtea supremă.
O trage pe dreapta ca a trecut pe roșu. Polițistu` lu` pește, un cinstit. Se aprinde o ceartă,
și, ce să vezi? La percheziție găsește trei grame de marijuana în torpedou. Deci vorbim de
iarba, da? Deci nu cocaină, nu heroină, nu speedball, nu met, nu opium, nu mescalină, nu
ketamină, nu trip, nu 2cb, nu 2ce. Iarbă. La care asta cu mașina spune că ea n-a trecut pe
roșu, ca a trecut pe galben, de parcă asta era problema. Iau cazul (mă știi), și mă ia
deoparte și-mi spune că face videochat, și că fumează iarbă ca să uite... Asta secret. Și
patru ore am stat să completeze declarații, timp în am lăsat Guvernul, ședința, tot.. Urăsc
mizeria asta probono. Daca tot apar criminali și drogați, măcar să aibă bani. (îți toarnă
whisky, bea)
Andrew: Da` nu te face comod, că nu stai.
Edward: De ce?
Andrew: Te-am sunat toata ziua să te anunț să stai departe de ea. Dacă te mai atingi de
ea, nu știu ce pot să fac. Ințelegi? Acum ieși afară.
Edward: Îmi spui și mie despre ce e vorba?
Andrew: Știi despre ce vorbesc.
Edward: Nu prea. Ai vorbit cu Georgie?
Andrew: Da. Am vorbit cu ea.
Edward: Ți-a spus de cearta noastra?
Andrew: Mi-a spus de faptul ca ai încercat să o violezi.
Edward: Ce? Nu a fost chiar așa…
Andrew: Termină. Nu încerca să mă convingi de ceva. N-am crezut niciodata că poți să
ajungi atât de josnic. Dumnezeule, suntem prieteni de cincisprezece ani. Te-am vazut cu
multe femei, nu că mi-ar fi plăcut cum te purtai cu ele. Dar nu te credeam în halul asta.
Edward: Ba, da` n-am amenintat-o cu nimic!
Andrew: Edward, scuteste-mă!
Edward: Din câte știu eu acuzatul e nevinovat până când îi sunt aduse dovezi clare, așa
că acordă-mi un minut să-ți explic.
Andrew: Bine, haide, spune.
Edward: Vrei să știi ce s-a întâmplat? M-am dat la ea, recunosc. Asta nu-i o crimă. E o
femeie atrăgătoare. Și dacă îți amintești, ți-am spus că voi face asta. Ți-am spus sau nu ți-
am spus? Și tu ai spus că e ok.
Andrew: Nu da vina pe mine.
Edward: Ți-am spus sau nu ți-am spus?
Andrew: Mi-ai spus că vrei să ieși cu ea.
Edward: Așa, și? Credeai c-o scot la picnic?
Andrew: Nu credeam că asta înseamnă viol.
Edward: Nu asta s-a întâmplat. M-am dat la ea, femeia nu a vrut, m-am enervat. Asta a
fost! M-am enervat!
Andrew: Și ce i-ai spus?
Edward: Andrew, femeia asta face din țanțar armăsar.
Andrew: Ce i-ai spus?
Edward: Haide, mă, nu-mi amintesc. Tot ce-mi amintesc e că am ajuns să ne certăm
foarte urât, și ea a început să țipe la mine…
Andrew: Ai amenințat-o, nu?
Edward: Nu…Poate am spus ceva ce nu trebuia, dar nu am amenințat-o, discutam în
birou…
Andrew: Ceva ce nu trebuia…Cum ar fi…te-aș putea viola?
Edward: Bine, poate am spus-o, dar nu e același lucru (pune mâna pe sticla să își mai
toarne).
Andrew (îi ia sticla): Am înțeles, ieși afara.
Edward: Crezi că putem vorbi ca doi oameni maturi?
Andrew: Sincer să fiu, nu cred.
Edward: M-am certat cu secretara mea, amândoi am spus lucruri pe care nu trebuia să le
spunem.
Andrew: Nu a fost o ceartă, a fost hărțuire sexuală.
Edward: Termenul ăsta e atât de relativ încât nu mai are semnificație. Obiectez. În nici
un moment nu am amenințat-o și în nici o clipă nu i-am amenințat slujba.
Andrew: Taci. Vrei să taci?
Edward: Dacă o amenințam așa cum spui, mai lua cina cu mine azi? Recunosc, am avut
o ceartă nasoală, dar azi cand am venit la birou am discutat puțin și apoi s-a apucat de
lucru. Și cu cina asta vreau să calmez apele puțin.
Andrew: O cină șterge o tentativă de viol?
Edward: Nu am violat-o! Incetează! Acum să înțeleg că ai ceva împotriva cinei?
Andrew: Da, am.
Edward: De ce?
Andrew:…
Edward: Te interesează Georgie?
Andrew: Nu e un obiect pe care să-l poți pasa de la unul la altul.
Edward: E o simplă cina. Doar încerc să vad ce e… Daca e ceva între voi…
Andrew: Nu! Nu e nimic între noi!
Edward: Nu vrei dar preferi ca nimeni să n-o aibă.
Andrew: Sunt logodit cu altă femeie.
Edward: Lydia. Ți-am spus, refuz să cred ca te vei însura cu femeia aia.
Andrew: Hai să nu vorbim din nou despre asta…
Edward: Să ți-o tragi cu Lydia e una, dar să te însori cu ea…
Andrew: Nu discutăm despre asta!
Edward: Băi, femeia arată ca un cadavru.
Andrew: Înainte să-ți dea papucii, spuneai că arată într-un mare fel.
Edward: Bună asta…
Andrew: Nici nu știu de ce mai vorbesc cu tine…
Edward: Că-ți place să te cerți cu mine.
Andrew: Ăsta nu e un joc. Vorbim de sufletul unei femei aici.
Edward: Sufletul unei femei? Nu vorbim de sufletul nimănui. Vorbim de faptul că am
spus ceva aiurea secretarei mele. Și știi care e morala? Morala este ca Georgie e reală.
Este reală. Și sincer, mă lași mască cu voința ta de a o ține la distanță de mine.
Andrew: Nu mă lua cu d`astea. Ce vrei să spui, că sunt un prost dacă vreau să pastrez un
pic de integritate în viața mea personală? Cred în demnitatea umană, așa că sunt un idiot,
asta este? Du-te dracu`, Edward! Esti un căcat! Mai urmează să-mi spui că Ted Bundy e
un erou.
Edward: Calmează-te, bea niște scotch. Putem vorbi despre asta. Am trecut și prin
chestii mai rele.
Andrew: Nu știu, dar uneori vorbesc cu tine de parcă aș vorbi cu pereții.
Edward: E un dar. E bun scotch-ul ăsta. De când te-ai apucat să bei scotch?
Andrew: De ieri seara.
Edward: Da?
Andrew: Da… Ne-am certat și noi putin. Ea mă învinovățeste pe mine de toată treaba
asta. Că eu ți-am dat permisiunea de a o amenința cu violul.
Edward: Păi, într-un fel…
Andrew: Uite, recunosc că e vina mea de fapt. Nu trebuia să o trimit la tine. Nu m-am
gândit. Am crezut că o sa te porți cu ea altfel, fiindcă venea din partea mea.
Edward: Termină, mă!
Andrew: Știu, am fost un prost. Sunt un tip prost.
Edward: Andrew, îmi pare rău… Nu văd ce aș putea să fac acum… Vrei să îți promit că
o sa mă port mai frumos? Îți promit.
Andrew: Nu mă înțelege greșit, dar chiar trebuie să fiu nebun să te mai cred cu ceva.
Dumnezeu știe ce înseamnă la tine comportament frumos.
Edward: Are mai multe definiții.
Andrew: Exact! O să-i găsesc altă slujbă.
Edward: Ce?
Andrew: Daca ar fi să lucreze în continuare la tine ar fi ca și când ar spune: “Ok, poartă-
te cu mine de rahat, nu mă supăr”. Merită mai mult, ok?
Edward: Hai, că nu e Ioana D`Arc! Cred că ideea ta e drastică pentru o simplă
neînțelegere. Nu cred că e necesar.
Andrew: Eu cred că e.
Edward: Uite cum stă treaba. Timp de patru luni am învățat-o pe fata asta tot ce știe și e
o secretară foarte bună. Nu te las sa îți bagi picioarele și să o iei de la birou.
Andrew: Acum, brusc, vorbim despre birou și despre afaceri…
Edward: Da, exact, despre ce-ar putea fi vorba?
Andrew: Amenințarea tot afacere a fost? Și cina tot afacere e?
Edward: Nu vreau să mă gândesc cum o să fii tu când îmbătrânești. Și ce-o să faci? O
să-i interzici să mai lucreze la mine? Asta o să faci?
Andrew: O să discut cu ea și o să-și dea demisia.
Edward: N-o să și dea demisia.
Andrew: O să vorbesc cu ea chiar acum.
Edward: Să-i spui ce? O să vorbim amândoi cu ea. O întrebăm amândoi când ajunge aici
dacă vrea să-și dea demisia.
Andrew: Prefer să vorbesc eu cu ea.

BATE LA USA

Edward: De cât timp ai nevoie?

Andrew: Ce?
Edward: Mie mi-au luat cinci minute să o conving să nu își dea demisia. De cât timp ai
nevoie să o faci să-și dea demisia din nou?
Andrew: Lydia chiar avea dreptate în legătura cu tine.
Georgie: Băieți, sunteti aici?
Edward: Îți dau 15 minute. Cu zece mai mult decât am avut eu. Și pun pariu că n-ai să
reușesti. Ce zici?
Andrew: Nu pun nici un pariu cu tine.

Edward deschide ușa, intră Georgie, în rochie de seară, cu o pereche de pantofi în mână.

Georgie: Hei, Eddie, ai avut ceva probleme cu deschisul ușii.

Edward: Ai întarziat.
Georgie: Ce să spun, concediază-mă! Bună, Andrew!(își pune celălalt pantof, dar se
dezechilibrează, Edward o ajută)
Edward: Trebuia să-mi fi spus, veneam să te iau. Hopa, stai în două.
Georgie: Nu sunt prea îmbrăcată, nu?
Edward: Nu, deloc, nici nu trebuie să fii. Adică, n-am vrut să spun asta, mergem într-un
loc elegant. Dacă ieșim, vreau să spun.
Georgie: Cum adică dacă ieșim?
Edward: Nimic.
Georgie: Perfect. Atunci hai să mergem.
Edward: Andrew?
Georgie: Andrew, chiar. Ce idée bună. Nu vii cu noi în oraș?
Andrew: Nu prea cred. Nu mi-e foame.
Georgie: Dacă nu ți-e foame, poți să te uiți la noi.
Andrew: Nu, mersi.
Georgie: Cum vrei. Andrew e o figură, nu? Nu-i place când port tocuri. Crede că îmi fac
rău. Dar ție îți plac, nu?
Edward: Trebuie să recunosc că da.
Georgie: Și mie. Îmi fac picioarele zdravene Și mă fac mai înaltă. Îmi place să vă privesc
pe amândoi în ochi. Când am tocuri pot face asta. Tu ce crezi, Andrew?
Andrew: Eu cred ca arătă trist și sunt ridicoli.
Georgie: Atunci bănuiesc că e un lucru bun că nu ieși cu noi la masă. Edward, hai.
Andrew: De ce te grăbești? Rămâneți să beți ceva.
Georgie: Cred că ne grăbim.
Andrew: Un singur pahar.
Georgie: Nu ne grăbim, Edward?
Andrew: Te grăbești, Edward?
Edward: Nu prea.
Andrew: Da` de ce nu te duci jos să iei o sticla de vin?
Edward: Da` nu mă duc eu jos să iau o sticla de vin?
Georgie: Nu, Edward, nu-mi place vinul. Și Andrew are niste scotch, să bem scotch.
Andrew: Chiar aș bea niște vin.
Georgie: Atunci, nu te duci tu sa iei? Și în plus, tu bei scotch.
Edward: Dar e ok, mă duc eu! De care vrei?
Andrew: Șampanie.
Georgie: Șampanie?
Andrew: Mai bine bem șampanie. O să fie amuzant.
Georgie: Amuzant?
Edward: Hai c-am…
Georgie: Nu, stai! Mă duc eu să iau.
Andrew si Edward: Nu, nu, nu…
Edward: O să-mi ia o secunda. Voi doi vorbiți.
Georgie: Nu vreau să vorbesc.
Edward: Vorbiți!

Georgie: Ok, ce se intamplă?

Andrew: Pot să întreb același lucru.
Georgie: Nu eu mă port ciudat.
Andrew: Ce crezi că faci?
Georgie: Mă gândeam să-l fut pe Edward. Tu ce credeai că fac?
Andrew: Nu știu, vrei să mă faci gelos?
Georgie: Nu știu. Merge?
Andrew: Nu îmi vine să cred că dupa tot ce ți-a facut încă mai lucrezi la el, iei masa cu
el…
Georgie: Beau șampanie cu el pentru ca așa vrei tu. Știi ceva, scutește-ma, semănați atât
de bine voi doi…
Andrew: Voiam să scap de el ca să pot vorbi cu tine.
Georgie: Serios? Nu m-am prins.
Andrew: Bine, ești supărată pe mine? Vrei să ne certăm? Hai să ne certăm. Dar nu mai
lua masa cu el. Nu mai lucra cu el.
Georgie: De ce nu?
Andrew: Pentru ca a amenintat că te violează.
Georgie: Și-a cerut scuze.
Andrew: Cred că unele lucruri nu se rezolvă cu scuzele.
Georgie: Cum ar fi ce? Trădarea? Da, m-am întors la birou să-mi strâng lucrurile. Pe la
zece am intrat în birou și fiecare secretară mi-a povestit cum a fost în situația mea și n-a
avut tupeul să renunțe. Eram o eroină, înțelegi? Și, în mijlocul scenei, cu 15 oameni în
jurul meu, Edward vine și mă cheamă la o discuție în birou. Cinci minute și-a cerut într-
una scuze. Se jura chiar. Mi-a mărit salariul cu 2000 de dolari. Și atunci a început să îmi
placă. 2000 de dolari? Omul nici nu m-a atins, nici măcar nu m-a pupat.
Andrew: Și tu îl crezi?
Georgie: Nu, dar am crezut cecul.
Andrew: Pot să mă interesez de altă slujbă. Aseară am sunat câțiva oameni în domeniu și
am gasit ceva.
Georgie: Dar nu am nevoie de altă slujbă, am deja una.
Andrew: Nu trebuie să suporți asta. Știi bine că va încerca din nou.
Georgie: Pot să am grijă de mine și singură.
Andrew: Aseară mi-ai spus că te-ai îndrăgostit de mine.
Georgie: M-am răzgândit. Pâna la urmă, de ce să nu mă culc cu el? Ce fac eu acum, mai
exact? Habar n-ai. Habar n-ai dacă încerc să te fac gelos sau asta vreau sa fac. Poate asta
e realitatea, Andrew, poate asta sunt eu, ok? Știi, lumea mea e diferita de a voastra. Sunt
supusă, fac ce mi s-a zis să fac, dar. eu fac zgomotele, intelegi? Urlu, zbier, așa se
supraviețuieste. Pur si simplu sunt realistă.
Andrew: Tu nu ești asa! Tu nu ești așa!
Georgie: Atunci, spune-mi cum sunt!
Andrew: Arăți ridicol.
Georgie: Poftim?
Andrew: Și de ce porți pantofii ăștia?
Georgie: Pentru ca-mi arata picioarele misto.
Andrew: Pentru că te dai în spectacol. Pantofii ăștia, și cina pompoasa, asta vrei?
Nu ar fi mers oricum. Suntem prea diferiti. Între noi e o prăpastie. Nu doar niște păreri
diferite, ci o prăpastie. Abisul. Singurul motiv pentru care ne-am înțeles atât de bine este
pentru că nu ți-am acceptat avansurile. Te ascult, ne încărcăm bateriile, dar nu am rezista.
Uneori cred că înțelegi că viața asta înseamnă mai mult decât atăt. Nu trebuie să fie așa,
viața nu trebuie să fie un urlet continuu, Georgie, te-am făcut mai bună de atât.
Georgie: Poftim?
Andrew: N-am vrut să spun asta.
Georgie: Chiar asta ai spus. M-ai facut tu mai bună?
Andrew: Te rog, să nu începem din nou…
Georgie: Păi uite că nu mai vreau eu sa fiu bună. O să fiu așa cum o să vreau eu să fiu.
De ce nu m-ai lasat cum eram? Măcar eram fericita.
Andrew: Nu erai fericită.
Georgie: Acum nu sunt fericită.
Andrew: Nu erai fericită deloc. Erai plictisită de viața ta, veneai beată crița după fiecare
tură, te culcai cu primul bărbat care se uita la tine.
Georgie: Despre asta e vorba, nu? Îmi bag picioarele în abisul tau. E vorba de sex aici. Și
de toți bărbații din viața mea. Asta te deranjează, nu?
Andrew: Pentru numele lui Dumnezeu, nu te judec. Apartamentul tău e deasupra
apartamentului meu. Tot blocul știe lucrurile astea.
Georgie: Știi ceva, în comparație cu tine, Edward e un prinț. Zi-i că-l aștept sus.
Andrew: Georgie…
Georgie: Spune-i că-l aștept sus.
Andrew: Nu o să dovedești nimic.
Georgie: Oh, ba da, gândește-te, Andrew. Gandește-te la asta la noapte, în timp ce o să
auzi zgomote din tavanul tau drăgut. Gândește-te.
 ACTUL II
Scena 1
Se aude muzica tare. Apartamentul lui Georgie este aranjat ca și apartamentul lui
Andrew, e particularizat cu o dezordine plăcută. Georgie are mai multe carți decât
Andrew, împrăștiate peste tot.
Edward și Georgie sunt prinși în mijlocul unei îmbrățișări pasionale, pe canapea.
Picioarele lui Georgie sunt înfășurate în jurul corpului lui Edward, tocurile cui sunt
vizibile. La un moment dat, Edward se trage înapoi brusc. Se uită la Georgie o clipă, se
ridică în picioare, merge la muzică și o dă mai încet. Georgie îl privește uluită. El rămâne
lîngă soundsystem o clipă, înainte ca ea să vorbească.

Georgie: S-a întâmplat ceva?

Edward: Muzica.
Georgie: Și de ce n-o închizi?
Edward: Da. Îmi dai ceva să beau? Aș bea ceva!
Georgie: Poftim?
Edward: M-ai invitat la tine să bem ceva.
Georgie: Poftim?
Edward: Mi-e sete.
Georgie: Ok, ce vrei sa bei?
Edward: Nu stiu, un ceai? Poți să-mi faci un ceai?
Georgie: Poftim?
Edward: Aș bea un ceai.
Georgie: De ce?
Edward: De ce, ce ? N-ai ceai?
Georgie: Nu știu, cred că nu.
Edward: Mă duc să mă uit.
Georgie (El iese spre bucătărie, gălăgie, Georgie se uită după el enervată, se aranjează,
își toarnă un whiskey): Cred că ar trebui să te mulțumești cu un whiskey, Edward. Eu
personal, întotdeauna am fost de părere ca whiskey-ul e cea mai potrivită băutură în orice
situație.
Edward: Aș prefera să rămân la tabieturile mele, dacă nu te deranjează.
Georgie: Și ai de gând să le cultivi? Acum?
Edward: Bucătăria ta arată ca după război. Cât de vechi sunt căcaturile astea? (aduce o
cutie de ceai strivită)
Georgie: Habar n-am.
Edward: Și laptele ăsta.. Îți speli vreodată vasele? Andrew se plânge mereu de gândacii
din clădirea asta. Nu înțeleg cum poți să lași farfuriile ăstea murdare peste tot.
Georgie: Nu-mi speli tu vasele. Nu mi le speli (Se ridică și se duce spre bucătărie.
Edward dă nas în nas cu ea la ușă).
Edward: Ai putea un pic mai încet, te rog? Ești una dintre cele mai zgomotoase persoane
pe care le-am întâlnit. E miezul nopții, oamenii dorm.
Georgie: Unii, cu siguranță, fac alte lucruri. Deci, care e problema, Edward? Așa,
deodată, te comporți de parcă- adică- ce, e prima dată?
Edward: Nu.
Georgie: Ești un pic stresat? Vrei sa fiu tandră?
Edward: Nu-i nevoie.
Edward: Încerc să înțeleg. Adică, nu mai departe de acum două zile mi-ai zis, citez: “Și
dacă ai fi ultimul fucker de pe pământ, Edward”.
Georgie: Da, da, da. Ce să zic? Am revenit la realitate.
Edward: P-asta n-o cred.
Georgie: Din câte știu eu, poți fi foarte insistent.
Edward: Știu că pot fi foarte insistent.
Georgie: Te-ai razgandit?
Edward: Nu, nu chiar.
Georgie: Deci, care e problema? ( Se apropie și mai mult)
Edward: Nu-i nici o problemă. Doar că vreau să-mi beau ceaiul.

Georgie se duce în bucătărie, se aud zgomote.

Edward: S-a întâmplat ceva?

Georgie: Nimic, gandaci. (intră) Ceaiul tău e în bucătărie.
Edward: Poți să renunți la sarcasm două minute, te rog? Aș vrea o conversație normală.
Dacă nu te deranjează. Aș vrea să vorbim.
Georgie: Am vorbit la cină.
Edward: Nu, am aberat la cina. Am avut trei ore de aberații și mă simt un pic dezorientat
și mi-ar plăcea să vorbim.
Georgie: De ce?
Edward: Care-i problema, nu știi să vorbești?
Georgie: O, sigur că știu să vorbesc. Vorbesc non stop! Doar că nu știu ce să vorbesc
acum! Ești la fel ca Andrew!
Edward: Cum așa?
Georgie: Nu vreau să vorbesc despre Andrew.
Edward: De ce?
Georgie: Nu vreau.
Edward: De ce?
Georgie: Mă scoți din minți!
Edward: De ce începi să te aperi?
Georgie: Nu mă apăr.
Edward: N-am făcut decât să-ți pun o simplă întrebare.
Georgie: Ai dreptate, conversația asta e foarte misto. Ma bucur ca vorbim. Ok, fie. Care
era întrebarea?
Edward: De fapt nu era nici o întrebare. Cum a aparut Andrew în discuție ai devenit
tensionată.
Georgie: N-am devenit tensionată.
Edward: Ba da, ești foarte tensionată.
Georgie: Nu sunt tensionată.
Edward: Esti foarte tensionată.
Georgie: Vrei să avem o discuție? Ok, alege un subiect și hai să vorbim, ok?
Edward: Ok, despre ce vorbești tu cu Andrew?
Georgie: Despre cărți. Și alte căcaturi. Hitler, America. Despre orice. Eu și Andrew avem
o relație bazată pe conversație.
Edward: Și asta te deranjează?
Georgie: Nu.
Edward: Andrew mi-a zis că ți s-a pus pata pe el.
Georgie: Ei bine, se înșeală.
Edward: Se înșeală. Voi doi cum v-ați cunoscut?
Georgie: În lift. Locuim în aceiași clădire, nu e neobișnuit.
Edward: A încercat să te agațe?
Georgie: Nu prea cred.
Edward: Tu ai încercat să îl agăți pe el.
Georgie: Vrei să demonstrezi ceva cu chestia asta?
Edward: Vreau doar să știu cum v-ați cunoscut. El nu mi-a povestit niciodată.
Georgie: Mi-a dat o carte. Eram în lift și el mi-a dat o carte și mi-a zis: “ Ține, cred că o
să-ți placă.” Asta a fost tot. Mi-a dat o carte.
Edward: Ți-a dat o carte?
Georgie: Da.
Edward: Nu te-ai gândit ca a vrut să te ...?
Georgie: Nu, am crezut că e unu` din “ Martorii lui Iehova”.
Edward: Ce?
Georgie: Am crezut că e unul din “ Martorii lui Iehova”! Am o relație foarte fructuoasă
cu d`ăștia. Așa că atunci când tipul mi-a dat o ca atunci când tipul mi-a dat o carte în lift,
am crezut că e despre sfârșitul lumii. Oricum am ediția completă a chestiilor de genu`
ăsta. Îmi place ce spun, apocalipsa, viață după moarte, sună drăguț. Pot să ți le împrumut
dacă vrei.
Edward: Nu, merci.
Georgie: S-ar putea să-ți placă, unele sunt foarte optimiste.
Edward: Merci.
Georgie: Deci asta am vorbit cu Andrew în lift.
Sare pe el. El o respinge.
Edward: Am rămas încremenit de subtilitatea ta. Cred că până la urmă o sa am nevoie de
băutura aia.
Georgie: Acum bem? Chiar în clipa asta bem? De ce bem?
Edward: Dacă vreau eu să bem, bem.
Georgie: Și în timpul asta purtăm o conversație?
Edward: Dacă vreau eu să discutăm, discutăm.
Georgie: Păi dacă îți închipui că asta o să țină toată noaptea, e mai bine să te cari.
Edward: Doar nu mă dai afara.
Georgie: Ba te dau.
Edward: Nu mă dai.
Georgie: Ieși afară.
Edward: Bea-ți whiskey-ul.
Georgie: Ieși afară!
Edward: Taci.
Georgie: Și acum ce facem? Mai bem unul? Sau poate mai iesim să mai cinăm o dată.
Ah, nu, știu, ce zici de un joc de cărți?
Edward: Tehnica asta a ta mă lasă fără cuvinte. Pe bune.
Georgie: Am încercat nenumarate tehnici toată noaptea și n-am ajuns nicăieri, Edward.
Nu știu ce te streseaza, dar e timpul să treci peste. Vrei s-o facem, da sau nu? E ultima
strigare.
Edward: Ultima strigare?
Georgie: Da, asta e, asta e oferta. Deci, ce alegi?
Edward: Pai, dacă mă iei așa… Mulțumesc foarte mult, dar, din moment ce mă iei așa,
mă tem că va trebui să te refuz.
Georgie: Cum vrei.
Edward: Te rog, nu mă înțelege greșit, doar că nu-mi place să mă simt folosit.
Georgie: Scutește-mă. Cui îi pasă dacă e folosit într-o situație ca asta?
Edward: Mie.
Georgie: Ce să zic.
Edward: Da` poate că prefer să explorez viața alături de o singură persoană. Poate că pur
și simplu vreau să stabilesc că regula de baza a relației ce se dezvoltă între noi doi, dacă
se dezvoltă, e ca dacă te bag vreodată în pat asta ar fi doar cu condiția ca Andrew să nu
mai apară în ecuație.
Georgie: M-am saturat să vorbesc despre Andrew.
Edward: Dar ce s-a întâmplat? Ți-a frânt inima și ai resentimente? Sărăcuța…
Georgie: Mă lași?
Edward: Și acum vrei să-i seduci cel mai bun prieten, să te răzbuni. E cel mai obosit
truc.
Georgie: Da, așa de obosit că ți-ai prins urechile.
Edward: Ce crezi că faci? Crezi că demonstrezi ceva? Tot ce demonstrezi e tot ce am
bănuit de la început.
Georgie: Uite cine vorbește.
Edward: Eu vorbesc. Te cunosc. Știu exact cine ești.
Georgie: Nu știi nimic despre mine.
Edward: Știu totul despre tine. Te văd în fiecare zi la tribunal atârnată de cate un junkie.
Georgie: Nu știu despre ce vorbești.
Edward: Știu unde ai crescut. Îți știu familia. Știu cum maică-ta nu e în stare să țină nici
o slujbă.
Georgie: Asta n-are nici o legătură cu nimic.
Edward: Știu cum bea. Știu cum stoarce bani de la tine. Știu despre arestări.
Georgie: Încetează! Și ce? Deci îmi asculți telefoanele. Ce crezi că demonstrează asta?
Edward: Nu-ți ascult telefoanele. N-am nevoie. Ești una într-o mie, Georgie. Ești
comună.
Georgie: Da, sunt așa de comună, că te străduiești să mi-o tragi de patru luni.
Edward: Și crezi că asta te face ceva? Asta nu te face nimic. E un simplu joc pentru un
tip ca mine. Pentru Dumnezeu, esti o bucată de mobilă. Aș putea să am trei ca tine într-o
săptămână.
Georgie: Taci!... Taci! ( Se bat)
Edward: Georgie!
Georgie: Nu mai văd nimic! Edward!
Edward: Ține capu-n jos! Ești ok? (o așează pe canapea și încearcă să îi țină capul în
jos)
Georgie: Nu, am nevoie de aer. (Speriata) Edward, nu văd!
Edward (începând să se panicheze): Ești ok? Ești ok? Ești ok? Doamne, ce mă fac? Ești
ok?
Georgie: Da.
Edward: Imi pare rau. Nu stiu de ce am făcut asta.
Georgie: Nici eu.
Edward: Mă vezi?
Georgie: Da. Te vad. Doar ca e haios, știi? Văd steluțe. E haios. M-am speriat.
Edward: Și eu. Hai, întinde-te aici o clipă, ok?
Georgie: Sunt ok.
Edward: Nu, nu ești ok, ești beată.
Georgie: Nu, nu sunt. N-am băut aproape nimic, doar că… m-am enervat așa de tare pe
tine… Nu mi s-a mai întâmplat pâna acum. Adică sunt nervoasă mai tot timpul, dar asta
nu mi s-a mai întâmplat.
Edward: Și asta pentru că nu m-ai avut pe mine prin preajmă. Și asta n-a fost nimic.
Ține aproape, baby, promit să te scot din minți. 
Georgie: Nu-i haios.
Edward: Știu.
Georgie: Ai fost un mare porc.
Edward: ...
Georgie: De ce ai făcut asta?
Edward: Poți să nu te mai gandești la asta pentru o clipă?
Georgie: Frate, trebuie să încetez să mă mai enervez așa tot timpul.
Edward: Vrei un pahar cu apă?
Georgie: Ce-aveți, frate, toți, cu lichidele? Și Andrew e la fel. Cum ceva merge rău, cum
e în căutare de lichide. Nu știu… vă învață asta la facultate. E vreun curs?
Edward: Îți aduc un pahar cu apă (el se duce în bucătărie. Georgie stă pe canapea. El se
întoarce cu un pahar cu apă și o cârpă umedă. Se apropie de ea și îi dă să bea ca unui
copil). Hai, iubito, bea asta. E bun pentru tine.
Georgie: E doar apă, Edward!
Edward: Apa e foarte bună pentru tine. Poftim! Așa. Hai! (ea bea, el îi tamponează fața
cu cârpa umedă). E mai bine?
Georgie: Da.
Edward: Bine.
Georgie: De ce ai devenit așa de drăgut dintr- o dată?
Edward: Pentru că eu chiar sunt o persoană draguță. (Ea râde) Chiar sunt. Zece la sută din
timpul meu sunt o persoană foarte drăguță. Ești bine acum?
Georgie: Da… Hey, Edward, ea cum e?
Edward: Ea cum e? Lydia adica?
Georgie: Da.
Edward: Eu nu-s cea mai potrivită persoană pe care s-o întrebi. Mie nu-mi place.
Georgie: Glumești? Păi atunci ești tocmai potrivit să te întreb.
Edward: O grămadă de bani, strămoși la Mayflower, părinți la Beacon Hill, chestii
d`astea.
Georgie: Da, da, da, am priceput. Cum arată?
Edward: Foarte ștearsa. E draguță dar e ștearsă, comună. Mi se pare un pic scary, sincer
să fiu.
Georgie: Vorbești de ea de parcă ar fi Dracula.
Edward: Păi să știi că seamănă cu Dracula. Întotdeauna meticulous îmbrăcată. Știi,
rochițe cochete, bluze cu nasturi la guleraș, caninii proeminenți.
Georgie: Minunat. O să se însoare cu Dracula. Chiar minunat… Îmi pare rău…
Edward: Hey, e ok.
Georgie: Nu-i ok. Cum poate să facă asta?
Edward: Asta e ceea ce crede că vrea.
Georgie: Și de ce nu cu mine.
Edward: Nu știu, e tâmpit.
Georgie: Edward, n-am nevoie să mă tratezi ca pe un copil.
Edward: N-o fac, dar pe bune, chiar e tâmpit.
Georgie: Da. Așa e.
Edward: Uite, îmi pare rău că am zis lucrurile alea, ok? Adică lucrurile pe care le-am zis
mai înainte.
Georgie: Nu. E ok. Unele erau adevărate.
Edward: Totuși.
Georgie: Auzi, Edward?
Edward: Da.
Georgie: Poți să mă ții în brațe o clipă?
Edward: Georgie!
Georgie: Eh, hai! Nu te-aș fi rugat, dacă n-ai fi fost așa de drăguț timp de vreo două
minute, și mă tem că dacă mai aștept o să-ți revii din nou.
Edward: Dar nu faci asta ca să-l recapeți pe Andrew.
Georgie: E doar o îmbrățișare.

Bătăi în ușă. Georgie se ridică brusc.

Edward: Mă întreb cine o fi.

Georgie: Fuck!
Edward: Fruntea sus! Nu poți să renunți acum, iubito!

Bătăile devin violente. Edward se îndreaptă spre ușă să deschidă.

Georgie: Edward…
Edward: Ești bine. Dacă e ceva, ai luat pixul, ai aruncat, știi tu (El deschide ușa. E
Lydia). Oh, nu!
Lydia: Bună, Edward! Ce drăguț să te întâlnesc din nou. (Intră în apartament și se uita fix
la Georgie)
Edward: Lydia, ce coincidență înspăimântătoare! Tocmai vorbeam de tine.
Lydia: Abia asta e înspăimântător.
Edward: Unde e Andrew?
Lydia: Cui îi pasă?
Edward: Oh, știu eu câțiva.
Lydia: Ție îți pasă?
Georgie: Păi, nu…
Lydia: Te rog! Ceva mă reține să cred asta!
Georgie: Ia stai așa! Nu stiu cine ești și nici ce vrei, da`…
Lydia: Oh, eu cred că știi bine cine sunt.
Georgie: Păi, bineînțeles că știu cine ești. Ce cauți aici?
Lydia: Nu. Ce cauți tu aici?
Georgie: Aici locuiesc.
Lydia: Știi foarte bine la ce mă refer.
Edward: Îmi cer scuze, dar unde e Andrew?
Lydia: Unde crezi că e? E jos, se zbate între resturile din cartea lui, din relația noastră și
din viața mea.
Edward: Oh, Doamne! (Iese)
Georgie: Edward, ce faci? Hey, ce faci? Nu mă lasa aici singura cu ea! Edward! (El a
plecat. Georgie se întoarce și se uită la Lydia, care este într-adevăr foarte tăioasă). Uite! A
fost super să te cunosc, dar, știi, am avut o zi proastă, așa că…
Lydia: Nu-mi spune mie de zile proaste.
Georgie: Ia ascultă…
Lydia: Tu ascultă-mă! (Își pune hotărâtă geanta jos, se duce la ușa și o închide)
Georgie: Hey!
Lydia: Nu te cunosc, nu ne-am întâlnit niciodată, dar se pare că tu deja îmi controlezi
viața.
(Lydia se duce înapoi la geantă, o deschide și scoate hainele lui Georgie- geaca, bluza,
cămașa, pantofii din ziua precedentă. Le împăturește și le pune pe masă, în timp ce
vorbește. Georgie privește uluita). La început am admirat interesul lui Andrew în privința
dezvoltării tale. Îi pasă de oameni, îi pasă sincer și eu cred că asta e minunat. Dar în
ultimele luni, trebuie să recunosc că am devenit mai puțin interesată de pasiunea asta a
lui. Nu numai că îl aud vorbind continuu despre tine, dar de câte ori vin la cină sau rămân
peste noapte sunt bombardată cu tine. Când vii acasă noaptea, iți auzim toculețele
clincănind pe tavan. Când pleci dimineața, iar iți auzim toculețele. Când te duci la culcare
te auzim spălându-te pe dinți și vorbind la telefon, și ascultând radioul, și, în unele seri, aș
putea să jur că te putem auzi cănd te dezbraci. Nu-mi place asta. În ultimele două luni, am
avut senzatia că ori de câte ori rămân peste noapte aici, mă culc cu doua persoane- cu
Andrew și cu tine. De fapt, când ai venit acasă cu Edward în seara asta, primul meu gând
a fost: Oh, Doamne! Patul e deja aglomerat, acum trebuie să-l primim și pe Edward!
Deci, nu știu ce s-a întâmplat între tine și Andrew.
Georgie: Nimic, chiar nimic.
Lydia: Scuză-mă, dar asta nu cred. Și vreau să iesi din viața mea. Ai înțeles?
Georgie: Și unde să mă duc?
Lydia: Nu mă interesează. O să-ți găsesc un apartament. Mai bun. (omoară un gândac cu
pantoful lui Georgie). N-o sa fie dificil (Se privesc reciproc pentru o clipă).
Georgie: Ei bine, asta așa e! Ascultă, îmi pare rău, dar chiar acum nu mă pot concentra
pe asta, ok? Adică, dacă mă mai enervez încă o dată în seara asta, s-ar putea să mor. Deci,
hai să ne relaxăm un minut! Vrei un ceai, sau ceva?
Lydia: Ai ceva mai tare? Văd că ai whiskey. O să beau un whiskey.
Georgie: Ok. (Iese în bucătărie și reintra cu un pahar. Îi toarnă Lydiei.)
Lydia: Merci. ( Il dă peste cap, se uită de jur imprejur în apartament) Interesant outfit.
Georgie: Poftim?
Lydia: Cred că bărbaților chiar le plac chestiile astea, nu? Ți-ar placea să crezi că unii
dintre ei, cel putin doi, sunt mai presus de asta. Dar, din păcate, nu e cazul. Sunt toți
precum câinele lui Pavlov. Le pui la dispoziție stimulul corect și esti sigură de rezultat.
Salivează dupa tine. Nu te dor picioarele de la pantofii ăia?
Georgie: Ba da, sinceră să fiu, cam da.
Lydia: Dar nu pentru ca ar fi confortabili îi porți, nu? Altul e motivul. Îi porți pentru că îți
fac picioarele să arate extraordinar. Văd că studiezi și dreptul.
Georgie: Nu, nu “studiez dreptul”, am furat cartea asta din bibliotecă de la muncă, să pot
înțelege ce căcat se întâmplă acolo.
Lydia: Serios? Ce drăguț!
Georgie: Ascultă…
Lydia: Îmi mai dai unul?
Georgie: Încă unul?
Lydia: Te rog ( Georgie ia paharul Lydiei și toarnă în el. Se uită la ea. Apoi continuă sa
toarne o cantitate mare de whiskey. I-l da. Lydia se uită la pahar și bea o cantitate
apreciabilă. Georgie se holbeaza).
Lydia: Ah! Ce mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat de fumat!
Georgie: Fumai?
Lydia: Doua pachete pe zi. Era dezgustător.
Georgie: Știi, ești foarte diferită de cum mi te-am imaginat. Acum că te-am întâlnit mi se
pare ciudat, chiar ciudat.
Lydia: Serios? Și cum îți imaginai că sunt?
Georgie: Nu știu, adică ești foarte puternică. Cred că mi te-am imaginat cumva formală
și politicoasă. Gen Dracula, așa.
Lydia: Ah, Edward ți-a spus asta. De la el ți-a venit ideea asta. E oribil. De când l-am
părăsit spune peste tot că sunt un vampir. Crede că e interesant.
Georgie: Ia stai, și tu ai fost cu el?
Lydia: Nu știai?
Georgie: Frate? Ce fac ăștia doi? Schimb de iubite o data pe an?
Lydia: Cu siguranță așa începe să arate.
Georgie: Stai, nu am vrut să..
Lydia: Pe bune, nu-i nevoie să-mi explici. De fapt, aș prefera să nu știu detalii.
Georgie: Încerc doar să spun că…
Lydia: Și eu încerc să spun că ceea ce am trăit cu fiecare dintre ei este substanțial mai
veritabil decat toată chestia asta care se întâmplă acum. Și nu vreau să știu nimic despre
asta, ok? Vreau doar să înceteze, înțelegi?
Georgie: Înțeleg.
Lydia: Atâta vreme cât ne înțelegem reciproc…
Georgie: Te înțeleg foarte bine, partea asta cel puțin a fost foarte clară.
Lydia: Atunci e bine.
Georgie: Ce nu mi-e clar e… Ceea ce vreau să știu e că dacă ești așa veritabilă, Lydia,
atunci ce naiba cauți aici? Adică, dacă ești mai bună ca mine, atunci de ce te-ai deranja?
Ai putea doar să astepti până eu dispar ca un nimic, nu? Pentru că asta sunt eu, un nimic.
Așa că, de ce naiba ești tu aici, luându-mă la întrebări?
Lydia: Nu cred că trebuie să îți dau ție explicații.
Georgie: Da? Ei bine, eu cred că ar trebui. Voi toți. Ce impresie de clasă lăsați voi
tuturor. Și eu am pus botul. Noi toți am pus botul. Familia mea își trăiește viața dorindu-și
să fie în altă parte, asta vor ai mei, să fie bogați, sau respectați, sau curați. Să traiască pe o
stradă cu copaci, să mănânce sănătos, au îmbătrânit visând că va fi mai bine, uitându-se
seara la niște show-ri tv de toată jena. Și eu am reușit. Nu mai sunt eu însămi. M-am
mutat în Boston, lucrez la un birou de avocatură. Sunt povestea succesului. Și ei n-au nici
o idee despre ce înseamna asta. Asta înseamnă că trebuie să mă descurc cu o gramadă de
nebuni. Și mai înseamnă că trebuie să citesc cărți care n-au nici o logică. Inseamnă că, în
loc să fiu harțuiă de nenorociții din barul local, sunt hărțuită de tipi în costume, tipi cu
ochelari, tipi care vorbesc inteligent. Să-ți fie rușine dacă te gandești că sunteți mai buni
decât restul. Să-ți fie rușine pentru ca ai fost rea cu mine. Să-ți fie rușine, Lydia.
Lydia: Imi pare rău.
Georgie: Cred că mai bine ai pleca.
Lydia: Da, desigur, îmi pare rău… Eu doar… Andrew a decis în seara asta să amâne
nunta și sunt un pic… viața mea e un pic… știu că nu e o scuză, dar nu sunt în apele
mele. Te rog, iarta-mă. (Merge spre ușă)
Georgie: Stai un pic.
Lydia: Nu, ai dreptate, m-am purtat foarte urât. Ai dreptate. Îmi pare rău.
Georgie: Nu… Eu am fost…m-am purtat ca o nenorocita. A amanat nunta? Să-mi bag
pula! Imi pare rău. Ai zis asta și m-a trăznit. Mă aprind repede și, mă rog. Stai jos, ok?
Lydia: Serios. Cred ca ar fi mai bine să plec. Te rog. Nu fi drăguță cu mine. Nu vreau sa
fim prietene.
Georgie: Cred că ți-ar prinde bine să-ți termini băutura. Probabil că era doar nervos.
Nunțile îi fac pe băieți nervoși.
Lydia: Cred că e mai rău de atât. N-am mai facut sex de ceva vreme.
Georgie: Nici voi? Nu-i de mirare că suntem cu toții așa de încordați.
Lydia: Adica tu și Edward n-ați…?
Georgie: Nu.
Lydia: Nu?
Georgie: Nu, jur! M-am luptat cu el vreo patru ore ca să-l fac să se apropie de dormitor.
Lydia: Edward? Nu se poate! Edward?
Georgie: Tu n-ai avut problema asta?
Lydia: Dacă stau bine să mă gândesc… Nu contează.
Georgie: Și el voia?
Lydia: El tot timpul voia. Pai, daca nu s-a culcat cu tine, cred ca i-ai atras atenția într-un
fel foarte special(Rad amandoua). Și știu că și lui Andrew i-ai atras atenția într-un mod
foarte special.
Georgie: Oh, nu știu.
Lydia: Te rog, am putea să nu… Aș prefera să nu mă mint. Și aș prefera să nu vorbesc cu
tine despre asta, dar pur și simplu nu știu cu cine altcineva să vorbesc.
Georgie: Hei!
Lydia: Nu plâng. Doar că nu pot vorbi cu familia mea despre asta. Cred ca ar da o
petrecere. Nu l-au plăcut niciodată pe Andrew. Nu e “destul de bun”. Poți să crezi? E cel
mai frumos om pe care l-am întâlnit vreodată și nu e destul de bun. Nu câștigă destul și
cu siguranță nu le place nici orientarea lui politică. Edward e cel pe care l-au plăcut. Poți
să-ți imaginezi. Știi ce mi-a zis tata cand eu și Andrew am decis să ne căsătorim? “Să n-ai
niciodată încredere într-un bărbat care crede că poate să schimbe lumea”. Asta a zis. Îți
imaginezi? Nu-mi păsa. Le-am spus mereu, iar ei nu înțelegeau, pur și simplu nu
înțelegeau. Andrew m-a salvat. Mă face mai buna. Cum să le spun ca au avut dreptate.
Georgie: N-au avut.
Lydia: Nu. Știu. N-au avut. Știu. Doar că… sunt un pic confuză.
Georgie: Da, și eu. Vrei să dansăm?
Lydia: Poftim?
Georgie: Haide. Dansează cu mine.
Lydia: Ce?
Georgie: O să te simți mai bine. Eu o să te conduc, iar tu pur și simplu o să dansezi.
Lydia: Ah, nu…
Georgie: N-ai mai dansat niciodată cu o fată? Ador să dansez. E atât de romantic. Știi?
Bărbații sunt așa de tâmpiți. Sunt așa de preocupați să te bage în pat, încât nici nu observă
asta. Adică… nu mă dau la tine.
Lydia: Ințeleg.

Georgie începe să danseze din ce în ce mai liber și o conduce pe Lydia. Se învârtesc prin
cameră. Mișcarile lor devin erotice și sfârșesc prin a dansa foarte lent. Deodată se aud
zgomote și bătăi în ușă.

Edward: Georgie, deschide ușa! Georgie!

Georgie: Oh, ce mai e?
Andrew: Lasă-mă în pace!
Lydia: Oh, nu! (Amândouă se pornesc spre ușă, după care se opresc și se privesc)
Georgie: Știi ce? Poate ar trebui să îi lăsăm pe dinafară.(Bătăile din ușa sună și mai
violent)
Edward: Georgie, deschide naibii ușa asta odată!( Georgie se duce la ușă, Lydia se
aranjează, Edward năvălește înăuntru târându-l pe Andrew. Îl împinge în cameră)
Edward: Bună, fetelor! Ce mai faceți?
Georgie: Edward, ce faci?
Edward: Mă străduiesc să nu ajungem la nebuni cu toții. Cred că e timpul să facem
lumină. Andrew?
Andrew: Ce?
Edward: Vorbește!
Georgie: Cred că nu e momentul potrivit.
Edward: Georgie, nu-i mai permit să-ți facă asta.
Andrew: Nu-mi mai permiți? Poftim? Nu-mi permiți? Dar cine îți dă puterea asta?
Edward: Spune-i, Andrew!
Lydia: Te rog, Andrew, spune-o o dată! Nu e ca și când nu aș ști deja.
Andrew: Bine, bine! ( către Georgie) Te iubesc, bine?
Georgie: Bine!
Lydia: Ei, bine, asta chiar că-i minunat!
Andrew: Lydia!
Lydia: Nu pot să cred ca ai spus asta. În fața mea!
Andrew: Tu mi-ai spus s-o fac!
Lydia: O iubești?
Andrew: Ai spus că știi.
Lydia: Ai vorbit serios, nu? Chiar o iubești!
Andrew: Păi, normal că am vorbit serios. Cum altfel puteam să vorbesc.
Lydia: Puteai să vorbești oricum. Puteai să spui că ai impresia că ești îndrăgostit de ea.
Ești îndragostit de ea. Adică, aș înțelege să te culci cu ea, dar să te îndrăgostești de ea?
Georgie: Lydia…
Lydia: Îmi pare rău.
Andrew: Nu m-am culcat cu ea.
Lydia: Te rog!
Edward: Nu s-a culcat.
Lydia: Pai, ar fi trebuit. Poate că atunci… Ești îndrăgostit de ea?
Andrew: Da. Și cred că ar trebui să anulăm nunta de comun acord.
Lydia: Da, ăsta ar fi următorul pas, nu? Ești îndrăgostit de o altă femeie. Asta ar putea să
se bată cap în cap cu planurile noastre de nuntă.
Andrew: Lydia, nu-i vorba de tine.
Lydia: Asta cel puțin e clar. Cred că am înțeles asta foarte bine.
Andrew: Nu am vrut să… Eu vorbesc de mine. Lucrurile nu stau grozav între noi de
ceva vreme. Pentru că tu nu ești destul…de…( Se oprește)
Lydia: Continuă. Nu sunt destul de cum? Nu sunt destul de sălbatică? Nu sunt destul de
sexy? Nu sunt pasională? Nu destul de săracă? Sunt ceea ce am fost întotdeauna. Ce nu
mai e dintr-o dată de ajuns?
Andrew: Nu e timpul, nici locul.
Lydia: Ce fel de viață crezi că poți avea cu ea? Noi doi avem o viata împreună. Avem…
Georgie, iartă-mă, nu vreau ca lucrurile să sune a insultă, dar, sincer, tu crezi că asta o să
funcționeze? Andrew, crezi sincer asta?
Andrew: Nu mai cred nimic, dar nu mai am de gând să mint o clipa. Îmi pare rău.
Lydia: Nu-i nimic. Pot să învăț să nu te mai iubesc. Tu ai învățat să nu mă mai iubești.
Pot si eu. Poți să îți scoți ochelarii un pic, te rog? Te rog, scoate-i!( Își scoate ochelarii și
se uită la ea). Când îți scoți ochelarii arăți ca un străin. Arăți…Întotdeauna mă gândesc la
asta dimineața. Arăți ca un strain fără ochelari, doar că tu nu prea… eu nu…
Andrew: Lydia…
Lydia: Te rog. Poți să taci, te rog? Nu funcționează. Pune-ți ochelarii la loc. Ei bine,
Georgie, e al tău. Dacă-l vrei e doar al tău. Poți să-l iei.
Georgie: Merci. Da. Mulțumesc din suflet, Lydia. Și Edward, mulțumesc. Mulțumesc că
ne-ai ajutat să clarificăm situația. Cu toții ne simțim mult mai bine acum. (Își ia geanta)Și
Andrew, mulțumesc că m-ai scos din mizerie și m-ai învățat cum să vorbesc și cum să mă
comport și cum să citesc. Sunt atât de fericită că fac parte din lumea voastră. Sunt chiar…
Funcționează de minune. ( Iese pe usă. O trantește. Toți se zgâiesc la ușa închisă)
Lydia: Are dreptate.( Iese pe usa. O trântește.)
Edward: Minunat. S-au aliat.
Scena 2

Dimineața următoare. Apartamentul lui Georgie, cam la fel ca în ziua precedentă, doar că
Edward e întins pe canapea. Doarme. Andrew e pe podea înfășurat cu o patura. Se
răsucește și se înfășoara cu pătura și mai tare. N-a avut o noapte ușoară. Se ridică în fund
și, frustrat, se descurcă din patură și se uită la Edward care doarme zgomotos. Andrew se
uită la ceas apoi la Edward și îl pocnește cu o pernă. Edward se trezește.

Edward: Ce ? Ce?
Andrew: Scoală-te!
Edward: De ce? Cât e ceasul?
Andrew: E trecut de zece.
Edward: S-a întors Georgie?
Andrew: Nu.
Edward: Frate, canapeaua asta e foarte confortabilă.
Andrew: Ține-ți gura!
Edward: Hei, nu eu ți-am zis să dormi pe podea. Puteai să te duci să dormi în patul tău.
Andrew: Scuze, dar din moment ce tu nu ai plecat…
Edward: Puteai să dormi în patul ei.
Andrew: N-am vrut să dorm în patul ei. Ar fi fost…
Edward: Frustrant? Având în vedere situația…
Andrew: Ține-ți gura!
Edward: Crezi ca are ceva de mancare pe aici? (Se duce în bucătărie)
Andrew: Cum te poti gandi la mâncare într-un moment ca ăsta?
Edward ( din bucătărie) : E zece dimineața. E un moment foarte potrivit să te gândești la
mâncare.
Andrew: N-ai vreun loc în care să te duci? Ceva de facut? Un proces de aranjat? Niște
traficanți de droguri de scos bazma curată?
Edward (reintrand): Hei, poți să mă lași să mănânc ceva înainte să începi cu discuția
asta? Și, de altfel, e duminică. Tribunalele sunt închise. (Are o cutie de cereale pe care le
pune într-un bol și începe să mănânce fără lapte)
Andrew: Cum poți să mănânci alea fără lapte?
Edward: N-are nici un fel de lapte. Adica are ceva, dar e viu.
Andrew: De ce mai ești încă aici?
Edward: Nu știu. Dar tu de ce mai ești încă aici?
Andrew: Sunt aici pentru că n-ai plecat tu.
Edward: Păi și eu sunt aici pentru că n-ai plecat tu.
Andrew: Edward!
Edward: Ce?
Andrew: Pleacă! Pleacă pur și simplu. Nu mai ai nici un amestec în chestia asta. Ai făcut
deja destul rău. Pleacă!
Edward: Am facut destul rău?
Andrew: Pleacă! Vrei să ieși odată de aici?
Edward: Nici nu mă obosesc să răspund la asta. Știi de ce? Pentru că am început să
obosesc să mă fut cu tine cât e ziua de lungă.
Andrew: O, deci la asta se rezumă, de fapt!
Edward: Dacă asta te interesează, da. Tu și cu mine ne certăm. Asta stă la baza prieteniei
noastre. Ne certăm, tu pierzi.
Andrew: Eu pierd?
Edward: Pierzi.
Andrew: Pierd.
Edward: Așa că mănâncă-ți cerealele și ține-ți gura.
Andrew: Lydia.
Edward: Ce-i cu Lydia?
Andrew: Atunci n-am pierdut.
Edward: Asta n-are nimic a face cu tine. Adică, admit că Lydia m-a părăsit, dar, oricum,
eram deja sătui unul de altul. Tu n-ai început să ieși cu ea decât la o lună după ce eu cu
ea…(Se oprește, se uită la Andrew care îl privește înapoi deliberat).
Andrew: Lydia n-a vrut să-ți rănească sentimentele.
Edward: În perioada aia, Lydia era fericită să-mi rănească sentimentele. Dacă te-ai fi
culcat cu Lydia în timp ce era cu mine, aș fi știut.
Andrew: Ești sigur de asta?
Edward: Te-ai culcat cu Lydia? Tu n-ai principii?
Andrew: Tu spui asta? Domnul Puteam Să Te Violez Dacă Voiam?
Edward: Nu schimba subiectul. Te culcai cu prietena mea, ……
Andrew: …
Edward: Tu te culcai cu prietena mea pe vremea când ea era cu mine, eu sunt cel
prejudiciat.
Andrew: Nu juca rolul victimei. N-o sa te creadă nimeni.
Edward: Atunci nu mai juca tu pe baiatul bun! Devine din ce în ce mai greu de înghițit.
Andrew: Oricum n-o voiai.
Edward: Da` nu asta e problema! Credeam că mi-ești prieten. Așa că du-te dracului! Nu-
ți datorez nimic. Am plecat de aici!
Andrew: Slavă Domnului!

Edward își caută jacheta. Începe să se îmbrace.

Edward: Și așa, ca să știi, am făcut toate astea pentru tine.

Andrew: Ce?
Edward: Dacă îți amintesti, când tu m-ai rugat să-i dau lui Georgie o slujbă, tot ce îmi
amintesc e că era o sălbăticiune fără nici o experiență. Nu știa nici măcar să scrie la
calculator. Dar i-am dat un job pentru că tu m-ai rugat. Și apoi, ok, după asta, n-am fost
tocmai un înger, dar…
Andrew: N-ai fost tocmai un înger! Scuză-mă, n-ai fost…
Edward: Dar noaptea trecută mi-am dat seama de ce se întâmplă și am vrut să se
termine. Adică am realizat ce nemernic am fost și am decis să schimb lucrurile și să mă
revanșez pentru tot. Așa ca…
Andrew: Te rog!
Edward: Ce? Asta am facut. Te-am adus aici sus, te-am făcut să recunoști ce simți față
de ea, adică, te-am făcut să nu mai minți pe toată lumea. Și probabil nu ți-a fost așa ușor
dar acum cel puțin ai șansa la o viață reală, nu la una, mă rog, cu Lydia. Așa că nu-mi mai
spune despre ce vraiște am făcut în viețile altora. Daca n-aș fi fost eu tu n-ai fi avut nimic.
Andrew: Dar n-am nimic acum.
Edward: Revino cu picioarele pe pământ! Georgie te adoră. Tu o iubești. Când se
întoarce ar trebui să o iei pur și simplu în brațe și s-o bagi în pat.
Andrew: Mulțumesc pentru sfat, domnule Sensibilitate! Ia-o în brațe și bag-o în pat.
Foarte delicat și inspirat din partea ta.
Edward: O vrei sau nu? Pentru ca dacă n-o vrei, o iau eu. Și de data asta n-o să mai ai
nici o șansă.
Andrew: Ia-ți gândul! Nu ți-o mai dau înapoi.
Edward: Nu pot să cred că ai zis asta!
Andrew: Și tu ai spus-o.
Edward: Chiar suntem niște imbecili.

Stau o clipă și se gândesc la cât de imbecili sunt.

Andrew: Nu știu ce se întâmplă cu mine. Nu mai știu cine sunt!

Edward: Tu te-ai culcat cu Lydia?
Andrew: Doar o data. Și dacă te încălzește cu ceva, ne-am simțit amândoi așa de
vinovați că ea a vrut să se despartă de tine înainte ca între noi doi să se mai întâmple
ceva. Oricum voia s-o rupă.
Edward: Știu. Eu am stricat totul în relația cu ea. Nu-i spune că am zis asta.
Andrew: Edward, cred că n-o să-mi mai vorbească niciodată.
Edward: Clar.
Andrew: Ce-o să facem?
Edward: Nu știu, dar am sentimental teribil că nu suntem în control deloc asupra
situației.
Andrew: N-am fost niciodată.
Edward: Sigur că am fost. Adu-ți aminte când puteam să dăm vina pentru orice pe
femei. Nu pe una anume. Pe femei, în general ...
Andrew: ...
Georgie ( la ușă): O, asta e chiar încântător! (Ei se ridică imediat. Georgie intră cărând
haine, o sacoșa cu legume și o carte, poartă jeans, o maletă, pantofi cu toc)
Andrew: Georgie!
Edward: Georgie!
Georgie: Nu pot să cred! Aveți de gând să mă torturați tot restul vieții?
Andrew: Noi voiam doar…
Georgie: Adica, ce căutati aici? Ok, bine. Chiar așa. Voi oricum credeți că viața mea e
proprietatea voastră. Bănuiesc ca n-ar trebui să fie o surpriză faptul că vreți să-mi luați și
apartamentul. (Se duce spre bucătărie furioasă).
Andrew: Nu asta încercăm să facem.
Edward: Ne facem griji pentru tine.
Georgie: Exact! Probabil v-ați petrecut noaptea discutând care dintre voi să mă ia.

Andrew si Edward: Nu, nu, nu, haide…

Georgie: Sunteți amândoi fără leac .( aruncă lucrurile pe masă, se duce în bucătărie)
Edward: Unde ai fost?
Georgie: La Lydia.
Edward: De asta mi-era teamă.
Georgie: Da, ne-am distrat de minune. Am ascultat muzica. Am fumat.
Edward: Ce-ați fumat?
Georgie: Am vorbit. Știi, ea a vorbit, eu am ascultat, eu am vorbit, ea a ascultat, foarte
diferit de ce facem noi trei, trebuie să recunosc.
Edward: E, hai, Georgie! Chiar încercăm să fim sensibili, pe bune, dar tu, pur și
simplu…
Georgie: Oh, acum voi sunteți sensibili și eu sunt o nenorocita, asta chiar îmi place.
Andrew: Bine, am putea să nu…mai facem asta din nou? Adică am putea să încercăm să
fim civilizati pentru…nu stiu… 5 minute, poate?
Georgie: Ok, timpul trece! Poftim, luați niște brioșe! Mă duc să fac un ceai. (Îi dă punga
cu brioșe lui Edward și se duce la bucătărie. Edward se străduiește să o deschidă, Andrew
îl privește.)
Edward: Ce?
Andrew: Du-te!
Edward: Acum? Vreau să văd ce se întâmplă. Ok, o să fiu la baie.
Georgie: Unde-i Edward?
Andrew: La baie.
Georgie: Foarte inteligent.
Andrew: Ce- i asta?
Georgie: “Mandrie și prejudecată”, Lydia mi-a împrumutat-o. Zice că e vorba de o gașcă
de tipe și prietenii lor. Mi s-a părut că sună foarte bine.
Andreew: Deci tu și Lydia v-ați împrietenit.
Georgie: Întotdeauna mi-ai spus că o să-mi placă. Mă rog, mă îndoiesc că o să devenim
cele mai bune prietene sau ceva de genu`, dar, știi tu. Ar trebui să luăm cina în trei, la un
moment dat.
Andrew: Nu cred că asta o să fie posibil.
Georgie: Păi, asta depinde doar de tine.
Andrew: Georgie, vrei să încetezi? Poți să stai într-un loc o clipă, te rog?
Georgie: Nu cred ca ar trebui să faci asta.
Andrew: Scuză-mă, ieri părea că voiai să fac asta.
Georgie: Sun-o.
Andrew: Te iubesc!
Georgie: Sun-o.
Andrew: Îmi plac pantofii tăi.
Georgie: Imi pare rău, ok?
Andrew: Și mie.
Georgie: Chiar m-ai ajutat.
Andrew: Mă bucur.

Andrew iese.

Edward: Acum pot să ies?

Georgie: Da (Edward apare cu gura plină de spumă si periuța de dinți în mână).
Edward: Cum esti?
Georgie: Aia e periuța mea?
Edward: Asta roșie e a ta?
Georgie: Este singura și e a mea. Ăsta e apartamentul meu, îți amintești? (îi ia periuța și
se duce la baie. Georgie își face de lucru prin casa. Se stăpânește să nu plângă. Edward o
privește)
Edward: Te ajut?
Georgie: Sunt bine. Sunt bine. Nu sunt bine.
Edward: E ok, iubito, hai să-ți fac un ceai. .
Georgie: Sper ca se întoarce la Lydia. Chiar o plac.
Edward: E ok.
Georgie: Nu, chiar e tare, iar tu ar trebui sa încetezi să spui peste tot ca e vampir. Nu-i
haios, iar tu esti un tampit, ok?
Edward: Ok.
Georgie: Ok.
Edward: Dragută bluza.
Georgie: E a Lydiei.
Edward: Știu. Eu i-am luat-o.
Georgie: Știi? Erau împreună cand ea te-a părăsit.
Edward: Știu, de fapt, am aflat mai devreme. Doar o dată.
Georgie: Aha…
Edward: A fost de mai multe ori? Cum își păstrează fața aia intactă când minte,
incredibil. De fapt, nici nu mai contează…

Edward se îmbracă de plecare.

Georgie: E duminica, tribunalele sunt închise duminica.

Edward își dă sacoul jos, se aseaza pe canapea langa Georgie.

Sărut