Historia.ro. https://www.historia.

ro/sectiune/general/articol/vlahii-au-faurit-bosnia-si-hertegovina
Vlahii au făurit Bosnia şi Herţegovina
Autor: Octavian Ciobanu

Vlahii din Balcanii de vest sunt urmaşii Imperiului Roman de Răsărit. În secolul al VII-lea, slavii
şi avarii au năvălit decisiv ocupând unele provincii balcanice ale imperiului. Slavii migratori au
distrus oraşele romane şi prin ferocitate au determinat retragerea locuitorilor autohtoni (numiţi
vlahi de către slavi) în zonele împădurite sau muntoase. Bosnia şi Herţegovina este un stat
preponderent muntos iar zonele împădurite acoperă aproape 50% din teritoriu aşa că acest spaţiu
a fost un mediu prielnic pentru vlahi. Limba latină vorbită în Imperiul Roman de Răsărit a
evoluat mult în Balcani în evul mediu timpuriu ajungând o limbă neolatină numită uneori şi
protoromână. Din protoromână a evoluat apoi româna şi aromâna. Vlahii din Balcanii de vest
vorbeau o limbă asemănătoare limbii române [John V. A. Fine, The Late Medieval Balkans: A
Critical Survey from the Late Twelfth Century, Michigan: University of Michigan Press, 1994,
p.19]
Vlahii erau creştini, fiind urmaşi ai Imperiului Roman de Răsărit în care creştinismul era religia
oficială. Marele dezavantaj al vlahilor din Balcani în momentul invaziei slavilor a fost lipsa unei
biserici proprii în care să fie folosită limba lor. Slavii din Balcanii de vest s-au aşezat în zonele
mai propice practicării agriculturii ocupând în mare aproape acelaşi spaţiu ca şi vlahii.
Creştinarea slavilor (secolele X-XI) şi iniţiativa bizantinilor Chiril şi Metodiu de creare a
alfabetului chirilic a favorizat apariţia unei biserici creştine în limba slavonă la care au fost
nevoiţi să adere şi vlahii. Biserica slavă a dus în final la utilizarea limbii slavilor şi a numelor
slave de către vlahi. Ca urmare, vlahii din Balcanii de vest au fost slavizaţi. Iniţial vlahii au
devenit bilingvi, apoi au început să poarte nume sârbeşti. Ultimii vlahi vorbitori de limba
maternă au fost menţionaţi în Bosnia şi Herţegovina într-un recensământ din 1910. Deşi vlahii
erau slavizaţi, cei din vecinătatea lor îi numeau tot vlahi, existând diverse detalii de ocupaţii, de
veşminte şi de vorbire care îi deosebeau de slavi. Totuşi, unii scriitori sârbi naţionalişti au
argumentat ca termenul de vlah era folosit pentru a desemna ocupaţia de „păstor” şi că vlahii
erau sârbi. Majoritatea istoricilor au respins însă aceasta idee [Noel Malcolm, The Vlachs in
Bosnia. http://www.farsarotul.org/newslett.htm ]

1
Primele organizaţii statale slave au apărut în Bosnia în secolele XII (Banul Kulin) şi XIII (Banul
Matej Ninoslav) extinzându-se de la râul Drina spre litoralul mării Adriatice. Vlahii din Balcanii
de vest au contribuit la formarea principatelor Hum (Zachlumia) și Zeta. In Zeta, familia Balşa
de vlahi şi albanezi a condus principatul.
Cel mai vechi document care menționează vlahii din Serbia și Herțegovina a fost dat de către
jupanul Stefan Nemania prin anii 1198-1199 când vlahii erau într-o faza înaintata de asimilare,
fiind sub jurisdicția arhiepiscopului de Zica. Documentele menționau nume precum Bukor, Bun
Dedol, Mic, Mrgela, Singur, Sarban etc.; alte documente emise de Stefan Uros I pe la 1253 și
1254-64 confirma prezenta vlahilor în Zachlumia (ţinutul Hum)[ Silviu Dragomir, Vlahii din
Nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu, București, 1959, p.19]
Vlahii din Herţegovina formau familii extinse grupate pe cătune (sate) conduse de câte un cneaz,
care avea și rol de judecător. Pe lângă păstorit, vlahii erau grupați în voinici (oșteni) și călători
(cărăuși sau conducători de caravane) [Silviu Dragomir, Vlahii din Nordul Peninsulei Balcanice
în Evul Mediu, București, 1959, p.111]
Stelian Brezeanu a arătat că Stari Vlah (Vlahia veche) este un toponim care atestă prezenţa
elementului romanic în Bosnia și Herțegovina în evul mediu. Acesta era un teritoriu acoperind
porțiuni din Herțegovina, Muntenegru și Serbia, remarcându-se zona munților Romania
(Romanija) din apropierea actualului oraș Sarajevo [Stelian Brezeanu, Palaiovlachoi - Stari Vlah.
Medieval Balkan History and Toponymy. Annuario Istituto Romeno Di Cultura e Ricerce
Umanistica, 2000, p. 51-120]
Numeroase nume vlahe au fost menţionate în diverse documente medievale în ciuda slavizării:
Banjan, Balac, Bilbija, Boban, Bokan, Banduka, Bencun, Belen, Bender, Besara, Bovan,
Čokorilo, Darda, Doman, Drečo, German, Gac, Gala, Jarakula, Kalin, Kešelj, Keser, Kočo,
Kalaba, Kokoruš, Kosor, Lopar, Macura, Mataruga, PaĎen, Palavestra, Punja, RiĎan, Šola,
Šolaja, Šabat, Šurla, Šatra, Škipina, Špira, Tubin, Taor, Tintor [Ivan Mužić, "Vlasi i
starobalkanska pretkršćanska simbolika jelena na stećcima", in Vlasi u starijoj hrvatskoj
historiografiji (in Croatian), ed. Ivan Mužić, (Split: Muzej hrvatskih arheoloških spomenika,
2010), p.129] Există de asemenea și multe toponime vlahe: Vlasic, Vlaško Brdo, Stari Vlah,
Vlasina, Vlaninja, Vlahinja Planina; Vlahov Katun, Valakonje, Vlahoni, Vlaškido, Vlaški,
Vlasic, Vlase, Vlasi, Vlasotince, Novovlase, Vlaška Draca, Vlaška, Vlahi etc.

2
Karl Kaser a publicat și o hartă a familiilor medievale extinse de vlahi din Bosnia și
Herțegovina.[ Karl Kaser, Hirten Kämpfer Stammeshelden. Böhlau Verlag, Wien-Köln-Weimar,
1992, p. 153]

După slavizare, vlahii au avut de îndurat şi islamizarea, în urma ocupării Bosniei şi Herţegovinei
de către turci. Un factor care a înlesnit islamizarea a fost sistemul de recrutare a băieților
(devșirme) din rândul populațiilor creștine pentru corpul de armată al ienicerilor. Islamizarea
vlahilor a cuprins doar o parte a vlahilor din Bosnia şi Herţegovina şi a avut drept posibilă cauză
sărăcia şi discriminarea creştinilor.
O altă parte a vlahilor, care a trăit în zonele catolice de lângă Dalmaţia au trecut la catolicism dar
într-un număr mult mai redus. Biserica ortodoxă din Bosnia şi Herţegovina, aparent considerată
sârbă, era de fapt biserica vlahilor sârbizaţi.
După istoricul croat Nenad Moacanin [Nenad Moacanin, Croatia and Bosnia: an eternal
movement from integration to dissolution. In:Zone Di Frattura in Epoca Moderna: Il Baltico, i
Balcani E L'Italia. Edited by Almut Bues.Otto Harrassowitz Verlag, 2005, p.103] naţiunea
3
bosniacilor este formată din musulmani (majoritatea fiind vlahi), ortodocşi (aproape toţi fiind
vlahi) şi catolici (o mare parte fiind vlahi). Vlahii musulmani au uitat limba maternă dar au
continuat să vorbească limba sârbă la fel ca şi vlahii ortodocşi şi vlahii catolici.
Preponderenţa vlahilor în Bosnia şi Herţegovina şi în Dalmaţia a fost susţinută şi de filologul
sârb Vuk Karadžić [Vuk Karadžić, Srpski rječnik, Beč/Viena, 1852, p.68]
Ilona Czamańska a scris că „majoritatea sârbilor din Republica Srpska din Bosnia modernă sunt
de origine vlahă la fel ca majoritatea populaţiei din Bosnia şi Herţegovina în general”[ Ilona
Czamańska, "Vlachs and Slavs in the Middle Ages and Modern Era”, Res Historica, 41, (Lublin,
2016), 19]. Tot Czamanska a adăugat: numărul mare al vlahilor din Balcanii de vest a dus la:
1. făurirea naţiunii sârbe prin intermediul vlahilor;
2. făurirea naţiunii bosniace prin intermediul vlahilor;
3. făurirea naţiunii croate cu contribuţia vlahilor catolici şi ortodocşi.
Serbia a fost populată în evul mediu de vlahi. Vlahii din Serbia septentrională se numesc români
şi locuiesc în Timoc, Banat şi Voivodina. În sudul Serbiei încă mai trăiesc aromânii, numiţi
cinciari în limba sârbă.
Despre ştergerea din memoria bosniacilor a cuvântului „vlah” sau cum vlahii bosniaci au devenit
sârbi bosniaci sunt câteva explicaţii ale unor istorici sârbi. Vladislav Skaric a scris că în acest
scop au militat în special unele societăţi secrete naţionaliste sârbe din Sarajevo. Aceste
organizaţii au fost fondate de preoţi sârbi la care au aderat comercianţi şi profesori sârbi.
Principalul obiectiv al naţionaliştilor sârbi era înlocuirea în nomenclatura etnică utilizată în
Bosnia dar şi în Serbia, a cuvântului vlah cu cuvântul sârb. Un scop ascuns al acestor organizaţii
era promovarea pretenţiilor teritoriale ale Serbiei în Bosnia. Un alt naţionalist sârb, Vasa Pelagic,
a dat instrucţiuni profesorilor de etnie sârbă din Bosnia să stimuleze elevii şi studenţii vlahi să
utilizeze cuvintele sârb bosniac în loc de vlah bosniac în definirea lor etnică. De asemenea în
pieţe şi târguri au fost răspândite pliante care susţineau ca vlah e un termen dispreţuitor şi că
locuitorii trebuie să utilizeze numai numele de sârb.[ http://magazinplus.eu/noel-malcolm-
bosanski-srbi-su-vecinski-potomci-vlaha/][ Aličić Ahmed, “Ko je ko u Bošnjaka”, VKBI,
Sarajevo 2000, 37] Ecourile acestor campanii se resimt şi astăzi în lucrările unor istorici din
ţările din fosta Iugoslavie, care încă mai susţin că vlah este un termen peiorativ.
Vlahii din Bosnia şi Herţegovina au lăsat în urma lor un patrimoniu interesant. Din evul mediu
au rămas faimoasele necropole vlahe cu lespezi funerare decorate artistic (numite stecci în limba

4
sârbă). Majoritatea lespezilor nu au nici un text, majoritatea vlahilor neştiind să scrie. Printre cele
mai cunoscute necropole sunt cele de la Radimlja, Boljuni, Blidinje, Ljubinje, Bileca, Vlahovici,
Kruševo, etc.[ Marian Wenzel, “Bosnian and Herzegovinian Tombstones-Who Made Them and
Why?” Sudost Forschungen 21 (1962): 102-143] Necropolele au fost realizate între secolele XII-
XVI. Încetarea construirii unor astfel de necropole coincide cu islamizarea vlahilor. Pe unele
monumente funerare vlahii şi-au lăsat amprenta: imaginea lor în piatra cu costumul tradiţional cu
fustanelă (necropola Radimlja în fotografie). Acest detaliu indică faptul că vlahii din
Herţegovina erau aromâni. Numărul necropolelor este foarte mare şi acoperă atât Bosnia şi
Herţegovina cât şi unele teritorii din Serbia, Muntenegru şi Croaţia
[https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/monumentele-funerare-ale-vlahilor-din-
hertegovina-foto]

Recent, mai multe personalităţi din ţările din fosta Iugoslavie au recunoscut importanţa deosebită
a vlahilor la constituirea naţiunilor „slave” din Balcani.
[https://portalanalitika.me/clanak/242602/cosovic-na-balkanu-dominantna-etnicka-vlasko-morlacka-
komponenta (accesat iulie 2019)] Astăzi, locuitorii din Bosnia şi Herţegovina nu mai ştiu care este
adevărata lor origine. Sub influenţa propagandei naţionaliste slavofile din secolele XIX şi XX, locuitorii
încă mai cred în originea lor sud-slavă deşi destul de mulţi istorici din fosta Iugoslavie cunosc detalii
despre originea vlahă a bosniacilor.