Sunteți pe pagina 1din 19

Proiect înot

Studenții:
Oprea Daniel
Pașca Francesca-Maria
Rachieru Florin-Marian

Prof coordonator:
Tomele Simona
Cuprins:

Capitolul 1: Cifoza dorsala

✓ 1.1. Introducere……………………………………………………………….
✓ 1.2. Ce este cifoza……………………………………………………………
✓ 1.3. Cauzele cifozei…………………………………………………………
✓ 1.4. Unde apar durerile/simptomele………………………………
✓ 1.5. Cum tratam cifoza dorsală ………………………………………..
✓ 1.6. Obiectivele recuperarii………………………………………………
✓ 1.7. Recomadări………………………………………………………………
✓ 1.8. Plan de recuperare……………………………………………………

Capitolul 2: Exercitii pentru exersarea respiratiei in apa

✓ 3.0.Bibliografie………………………………………………………………
Cifoza dorsala

1.1.
Coloana vertebrală are o serie de curbe normale atunci cand
este privită din lateral.Aceste curbe ajută la absorția mai bună
a sarcinilor aplicate coloanei vertebrale de greutatea corpului.
Coloana vertebrală cervicală si coloana lombară( partea
inferioară a spatelui) au o curbură normală spre interior , care
este denumită medical ca lordoză, curbură lotdotică prin care
coloana vertebrală este îndoită în interior.Coloana vertebrală
toracică (partea superioară a spatelui) are o curbură exterioară
care este denumită medical ca cifoză sau curbura cifotică, prin
care coloana vertebrală este îndoită în exterior.

1.2.

Cifoza reprezintă o curbare antero-posterioară a coloanei


vertebrale toracale , ce afectează coloana dorsală între cei doi
omoplaţi, rotunjind spatele şi proiectând gâtul în faţă.

Cifoza apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli


degenerative, cum ar fi artrita coloanei vertebrale, unei osteoporoze
cu fractură de compresie a vertebrelor sau unui traumatism al
coloanei vertebrale . Poate să apară la orice varstă, însa este des
întanlită la persoanele în varstă . Cifoza legată de vârstă apare
adesea dupa ce osteoporoza slabește oasele vertebrale pâna la
punctul in care acestea se sparg si se comprima.
Cifoza este cea mai frecventă deviatie a coloanei vertebrale
Atitudinea se poate observa și la adolescenții care au crescut mult
in înaltime dar nu și în greutate și la cei care nu-și controlează
suficient postura corpului.

Alte tipuri de cifoză sunt observate la sugari sau adolescenți , din


cauza malformației coloanei vertebrale sau a încovoierii oaselor
vertebrale în timp..

Deși coloana vertebrală toracică ar trebui sa aibă o cifoză naturală


între 20 și 45 de grade, anomaliile posturale sau structurale pot
determina o curbă care se află in afară acestui interval normal. In
timp ce termenul medical pentru o curbă care este mai mare decât
normală (mai mult de 50 de grade) este de fapt "hipercifoza",
termenul "cifoză" este folosit în mod obișnuit de medici pentru a se
referi la starea clinică a curburii excesive a coloanei vertebrale
toracice, un spate superior rotunjit.

1.3.

Cifozele au cauze multiple , spre exemplu :

Cea mai frecventă cauză a cifozei la adulți se datorează fracturilor


vertebrale cauzate de osteoporoză. Acest lucru poate apareă atât la
bărbați, cât și la femei, dar este mai frecvent la femei.
Pe masură ce osteoporoza slabește oasele vertebrale la nivelul
coloanei, vertebrele sunt susceptibile la fracturi, care apar in mod
obișnuit in formă de pană - cu partea din fata a vertebrelor care se
prabusesc si isi pierd inalțimea, iar partea din spate a vertebrei iși
menține înalțimea. Pe măsura ce partea din față a osului este
zdrobită, acel segment al coloanei vertebrale se îndreaptă spre
interior, rezultând o curbă cifotica si o postură înclinată înainte.
Discuri degenerate. Discurile circulare moi acționează ca perne între
vertebre. Odata cu vârsta, aceste discuri se usucă și se micsorează,
ceea ce adesea agravează cifoza.
Boala lui Scheuermann. De asemenea, numită cifoza Scheuermann,
această boală începe de obicei in timpul aportului de creștere care
apare inainte de pubertate. Baieții sunt afectați mai des decât fetele.
Rotunjirea spatelui se poate agrava pe măsura ce copilul se oprește
din crestere.

Defectele la naștere. Dacă coloana vertebrăla a unui copil nu se


dezvoltă corespunzător in uter, acest lucru poate provoca cifoza.
Sindroame. Cifoza la copii poate fi, de asemenea, asociata cu anumite
sindroame, cum ar fi sindromul Marfan sau boala Prader-Willi.
Tratamentul cancerului si cancerul. Cancerul la nivelul coloanei
vertebrale poate slăbi vertebrele și le poate face mai predispuse la
fracturi de compresie, la fel și chimioterapia si tratamentul cancerului
cu radiații.
Insuficienţa musculară, cum este cazul la adolescenţi, care au
crescut repede în înălţime, fără a avea un tonus muscular şi
ligamentar suficient;
Poziţia greşită în bancă sau la locul de muncă.
La adult spondilita anchilozantă este una din cauzele cele mai
frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive şi ireductibile.
1.4.

Cele mai frecvente simptome pentru pacienții cu cifoza dorsală


sunt: aspectul unei posturi necorespunzătoare si aparitia cocoașei.
Simptomele pot include dureri de spate, oboseală musculară si
rigiditate in spate. Cel mai adesea, aceste simptome răman destul de
constante și nu se inrautațesc in timp.

In situații mai severe, pacientul poate observa agravarea


simptomelor. Cifoza poate progresa, provocând o cocoasă mai
exagerată. In cazuri rare, aceasta poate duce la comprimarea
măduvei spinarii cu simptome neurologice, inclusiv slabiciune,
pierderea senzatiei sau pierderea controlului intestinului și vezicii
urinare.

1.5.

Tratamentul cifozei depinde de cauza afecțiunii și de semnele și


simptomele prezente. Tratamentul cifozei este mai frecvent
conservator, include terapia de exerciții pentru întărirea musculara a
spatelui, masaj și fizioterapie. Purtarea corsetelor este prescrisă în
primul rând pentru a reduce sindromul de durere. Uneori, din cauza
colapsului dureros al vertebrelor datorat osteoporozei, cifoza este
tratata printr-o procedura numita kifoplastie, prin care un balon este
introdus in vertebra afectata si umplut cu un lichid (metil-metacrilat)
care se intarește pentru a restabili înaltimea vertebrală. Această
procedura este o ultima solutie dupa eșecul tratamentului neinvaziv.
Adolescenții si adulții cu cifoza pot să lucreze și cu un terapeut
fizic. Un program de reabilitare bine stabilit ajută la calmarea
durerii și inflamației, îmbunatațirea mobilitații și a forței, și ajută la
desfășurarea activitaților zilnice cu mai multa ușurința și
capacitate.

Scopurile terapiei fizice sunt de a te ajuta sa înveți o postură


corectă și mișcările corpului pentru a contracara efectele cifozei,
pentru a menține nivelurile de activitate adecvate, pentru a
maximiza gama de mișcare si forța, și a învața modalitați de a
gestiona starea.
Kinetoterapia este adesea folosită in acelați timp cu corsetul.
Deoarece suportul susține atât de mult din coloana vertebrăla,
purtarea corsetului poate slăbi mușchii. Pentru a evita acest lucru,
poate fi necesar sa mergem la terapie fizică. In caz contrar, atunci
cand corsetul este îndepărtat, mușchii ar putea să nu fie capabili să
susțină coloana vertebrală foarte bine, iar aceasta ar putea să se
curbeze prea mult.
Cazurile mai severe necesită un tratament mai agresiv ,ca ultimă
optiune, intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală implica
multe riscuri, astfel ca medicul va recomanda această optiune doar
atunci cand copilul/adultul se incadrează intr-una din urmatoarele
situații:

• curbură severa a coloanei care nu răspunde la alte tipuri de


tratament
• cifoza continua să se agraveze

• durere care nu raspunde la medicație

• apariția problemelor neurologice, cum ar fi paralizia

• cifoza determinată de infecții sau tumori


1.6.

Tratamentul în cifoze, urmărește atingerea următoarele obiective:


-corectarea poziției vicioase,
-realiniamentul coloanei vertebrale,
-recâștigarea mobilității vertebrale,
-tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale și a pectoralilor
punându-se accent pe mușchii extensori ai coloanei,
-combaterea contracturilor, în cazul în care acestea sunt prezente,
-reducerea durerii (după caz),
-prevenirea reapariției cifozei.
Toate acestea sunt posibile prin aplicarea de proceduri specifice
B.F.K.T. (hidrotermoterapie, electrotrapie, masaj, kinetoterapie,
balneoclimatologie, iar în ultimii ani se pune accent tot mai mult și pe
ergoterapie)

1.7.

-Dormitul pe pat tare și evitarea poziției de șezlnog;


-Controlul poziției sezand pe un scaun, și șezuta trasă bine înapoi și
spatele lipit de spătar;
-De evitat munca in poziția șezând sau cele care neceistă îndoirea
înainte a trunchiului,
-Sportului indicate:înotul, patinajul, călăria;
-Sporturi contraindicate: boxul și canotajul
1.8

ZIUA1:
-EXERCIȚII IN BAZINUL MIC:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
1. mers pe lungimea bazinului cu rotarea brațelor spre înapoi
-3 serii
-pauză de 10 secunde
2. mers fandat pe lungimea bazinului , cu brațele lateral și extensie
la fiecare pas
-4 serii
-pauză de 10 secunde
3. mers pe lungimea bazinului cu mainile la ceafa , extensia
trunchiului cu ducerea coatelor spre înapoi la fiecare pas
-4 serii
-pauză de 15 secunde
ZIUA2:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
-EXERCIȚII IN BAZINUL MIC
1. mers cu un obiect pe cap
-2 serii
-pauză de 10 secunde
2. mers pe lungimea bazinului , cu mâinile la spate, ridicarea
alternative a câte unui genunchi spre suprafața apei cu menținerea
trunchiului într-o poziție corectă
-4 serii
-pauză de 20 secunde
3.mers pe lungimea bazinului , cu mâinile la ceafă, extensia
trunchiului cu ducerea coatelor spre înapoi la fiecare pas
-4 serii
-pauză de 20 de secunde
ZIUA 3:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
-EXERCIȚII IN BAZINUL MIC:
1.mers înapoi cu mainile la spate și trunchiul in extensie
-4 serii
-pauză de 15 de secunde
2.mers fandat cu un baston la nivelul omoplatilor,ducerea bastonului
înainte în extensie la fiecare fandare
-4 serii
-pauză de 20 secunde
3.mers cu un baston ținut la spate , ridicarea alternativă a cate unui
genunchi spre suprafța apei, cu menținerea trunchiului într-o poziție
corectă
-4 serii
-pauză de 20 de secunde
ZIUA 4:
-EXERCIȚII IN BAZINUL MIC:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
1. din poziția pe genunchi , pe călcaie asezat ,cu mainile la ceafă,
ducearea coatelor înpoi cu arcuire .
-20 repetări
-4 serii
-pauză de 20 secunde între serii
2. din poziția pe genunchi, pe călcâie, așezat cu mâinile la ceafă,
rotarea trunchiului numai în plan posterior
-20 repetări
-4 serii
-pauză de 20 de secunde între serii
3.din poziția pe genunchi, pe calcaie asezat cu o pluta la nivelul
omoplaților , ridicarea in poziția pe genunchi simultan cu ridicarea
brațelor sus și extensii de trunchi:
-20 de repetării
-4 serii
-pauză de 20 de secunde între serii
ZIUA 5:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
-EXERCIȚII ÎN APĂ DE ADÂNCIME MEDIE:
1.din stând cu mâinile sprijinite pe marginea bazinului, ridicarea
alternativă a genunchilor la orizontala pe actul inspirator și revenire
pe cel expirator
-4 serii
-15 repetării pe fiecare picior
-pauză de 15 secunde
2.din stând cu fața la un perete al bazinului , extensia capului și
trunchiul simultan cu întinderea brațelor simultan și îndoirea
genunchilor
-4 serii
-20 repetări
-pauză de 15 secunde
3.din stand cu un picior pe scara fixa , extensia trunchiului pe actul
inspirator și revenire pe actul expirator
-4 serii
-15 repetării pe fiecare picior
-pauză de 15 secunde
ZIUA 6:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
-EXERCIȚII ÎN APĂ DE ADÂNCIME MEDIE:
1.din stând cu spatele la marginea baziunului, extensii ale trunchiului
prin ducerea abdomenului în față
-4 serii
-20 de repetari
-pauză de 15 secunde
2.din stand cu mainile pe marginea bazinului,genoflexiuni cu
coborare pe actul inspirator si revenire pe actul expirator:
-4 serii
-20 de repetării
-pauză de 15 secunde
ZIUA 7 :
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
-EXERCIȚII ÎN APĂ DE ADANCIME MEDIE:
1. mers pe lungimea bazinului cu ridicarea genunchilor și susținerea
la spate a unui baston
-3 serii
-pauză de 20 de secunde
2.din atârnat cu spatele la scara bazinului , ridicarea genunchilor la
piept fără departarea spatelui de scară
-4 serii
-15 repetării pe fiecare picior
-pauză de 20 de secunde
3.mers lateral cu pas adăugat, cu un baston ținut la spate la nivelul
coatelor, îndoiri alternative spre stânga sau spre dreapta
-4 serii
- pauză de 20 de secunde
ZIUA 8:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
-EXERCIȚII ÎN APĂ DE ADÂNCIME MEDIE:
1.din plutire pe spate cu picioarele sprijinite de scara bazinului ,
mișcări de drate specific procedeului spate
-4 serii
-pauză de 20 de secunde
2.din plutire pe piept mișcări de picioare specific procedeului craul
cu mâinile sprijinite de o plută , iar capul menținut permanent
deasupra apei
-4 serii
-pauză de 20 de secunde
3.din plutire pe piept mișcari de picioare specific procedeului craul
cu mainile la spate și ridicari energice ale capului deasupra apei in
momentul inspirației
-4 serii
- pauză de 20 de secunde
ZIUA 9:
PAUZĂ ÎNTRE EXERCIȚII DE 1 MINUT.
-EXERCIȚII ÎN APĂ DE ADÂNCIME MARE:
1.din atârnat de marginea bazinului , balansari laterale ale corpului
pe actele respiratorii
-4 serii
-20 de secunde pauză
2.din atarnat pe scara fixa cu spatele la perete si talpile sprijinite pe o
sipca, extensie a întregului corp pe actul inspirator și revenire pe
actul expirator
-4 serii
-20 de repetării
- 20 de secunde pauză
3.din atârnat de scară fixa cu spatele la perete, ridicarea picioarelor
întinse la suprafața apei și revenire, cu menținerea spatelui în poziție
dreaptă
-4 serii
-20 de repetări pe fiecare picior
-20 de secunde pauză
Cap2.

Indiferent de nivelul pe care il ai ca și înotător, începător sau expert,


respirația constituie adevaratul motor al exercițiului fizic, dar doar
daca este realizată calm și corect. Antrenamentul respirației este
considerat a fi esențial, dar cu toate acestea mulți il neglijează, atât in
antrenamente, cât si in competiții.
Daca in afara apei respirația este un proces natural și inconștient, în
apă acest lucru se schimbă. Antrenamentul iți permite sa înveți să
respiri într-un mod mai scurt și profund, și astfel mult mai eficient.
Așadar, daca înveți să respiri cât mai corect și util, iți poti îmbunătății
considerabil performanța. Prin antrenament se va beneficia de o
capacitate mai bună de utilizare a respirației și a oxigenului, din aer,
reducându-și astfel frecvența respiratorie devenind mult mai eficient.
Așa cum am specificat și mai sus respirația se realizează natural,
inconștient și pe nas, evitându-se cat mai mult ca aceasta sa se facă
pe gură, în apă respirația se efectuează doar pe gură. Expirația
trebuie să fie activă, pentru a elimina tot aerul prezent în plămâni și
pentru a inspira apoi mai eficient. Așadar timpul de expirație este de
două sau trei ori mai lung decât timpul de inspirație. Expirația se
poate face pe nas sau pe gura, dar dacă fata este acoperită în
întregime de apă trebuie sa expiri intr-un flux de bule. O altă
particularitate a respirației acvatice este coordonarea dintre mișcări
și respirație. Fie că înoți crawl sau cu brațele, fluture sau pe spate,
timpii de expirație și inspirație trebuie să fie sincronizați cu
mișcările brațelor și picioarelor.Prezentam in urmatoarele randuri 8
exerciții, organizate de la un nivel ușor, la mediu, apoi la greu, ce au
ca scop o respirație cat mai corecta si utilă, destinate tuturor
înotătorilor indiferent de vârstă.
1. Introducem elevul in bazinul mic, la marginea acestuia. Acesta
se va prinde cu mainile de marginea bazinului. Brațele vor fi
perfect întinse și îndepartate la nivelul umerilor. Picioarele
vor fi ușor depătate, îndoite și vor atinge fundul bazinului.
Elevul va inspira o cantitate mare de aer pe gura si o va
inspira pe toată in apă pe nas. Iși va apleca capul ușor in față,
în apă, dar doar pe jumătate. Apa ii va atinge fața pana la
nivelul urechiilor. Așadar, din aceasta poziție elevul va elimina
cantitatea de aer pe nas, formând un flux de bule. Acest
exercițiu se va realiza in serii crescatoare (5-10-15 repetări),
fără un timp impus de către antrenor, deoarece acest exercițiu
nu trebuie grăbit, trebuie realizat după propria „putere” a
elevului.
2. Al doilea exercițiu se va realiza exact ca cel prezentat mai sus,
diferența fiind făcută de capul elevului ce va fii scufundat cu
totul in apă. De data aceasta seriile vor fi mai crescute (10-15-
20 repetări), iar inspiratia se va realiza mai scurt și mai rapid.
Expirația se va face mai lent si pe un timp mai îndelungat.
3. Antrenorul se va afla pe marginea bazinului de unde va arunca
in apa o minge cauciucata colorată sau cu led in interior (sau
ori ce alt obiect colorat, mic, ce să se scufunde). Elevul se va
scufunda după obiect. Nu va avea un timp de respectat, se va
urmări doar dacă respiră și inspiră corect.
4. Indiferent dacă avem un grup de elevi sau un singur elev un
bun exercițiu ar fi organizarea unui „concurs” de ținut
respirația sub apă. Dacă sunt mai multi aceștia se vor pune
într-un cerc și se vor ține de mână. La semnalul antrenorului
se vor scufunda. Este foarte important să nu iși dea drumul la
mână chiar dacă unul dintre aceștia, sau mai mulți ,incep să se
ridice la suprafață. Dacă avem un singur elev acesta va executa
ținandu-se de scara de intrare în bazin sau chiar și cu
antrenorul. Lucrând cu acesta va avea si o motivație mai mare
de a rezista cât mai mult.
5. Poziționarea pe spate cu picioarele perfect întinse și bratele
pe lângă corp este un alt exercițiu ce ajută la o respirație
corectă deoarece, astfel, elevul va exersa cum sa iși calmeze
respirația, cum să iși dozeze aerul pentru a se menține în
poziția precizată (pluta) fără a se scufunda.
6. Elevii vor sta cu fața spre marginea bazinului, ținandu-se de
către acesta cu brațele ușor depărtate. Antrenorul va coborâ
printre mâinile acestora o mana sau două cu care va arată un
anumit număr prin degete (bineințeles de la 1 la 10). Elevul
trebuie să se scufunde ca să vizualizeze si să ghicească numărul.
Dacă greșește este pus să mai încerce o dată sau primește ca și
pedeapsă să stea scufundat timp de 30 de secunde.
7. Aflat din nou la marginea bazinului, susținut de către acesta cu
mainile ușor departate pe lângă urechi, dar cu picioarele și
trunchiul perfect întinse pentru a pluti. Capul se va răsuci de
la stânga la dreapta, in aceste momente elevul inspirand aer
pe gură în momentul în care iși privesțe brațul și expirândul
pe nas atunci când capul se află pe mijloc, în apă. Se va lucra in
serii de 10-15-20 de repetări fără timp, deoarece se urmarește
o execuție cât mai corectă.
8. Pornind de la exercițiul prezentat mai sus, elevul il poate
executa in timp ce înoată, scoaterea capului din apă se va face
cand brațul se ridică din apă, lundu-și aer în momentul în care
iși vede brațul. Cand capul revine în apă, cu bărbia băgată
ușor în piept se expiră aerul. Se va lucra în ture de bazin
începând în bazinul mic (câte o lungime de bazin), apoi se va
trece în bazinul mare pe distanțe ușor crescătoare (2 metrii, 4
metrii, etc) La început fără timp, pe parcursul evoluției
elevului pe timp.
3.0. https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-
recuperare/cifoza-cauze-tratament/

https://www.youtube.com/watch?v=wkbdFL2flTk

http://www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro/cifoza/

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/cifoza-
cauze-simptome-tratament

https://sfaturi.decathlon.ro/importanta-respiratiei-in-inot/

https://www.obswim.ro/tehnica-de-respiratie-expiratie-nu-uita-sa-respiri/

http://alexandrudiaconu-inot.blogspot.com/p/etapele-invatarii-inotului-pentru.html

https://ro.scribd.com/doc/132778061/Exercitii-cifoza

https://www.youtube.com/watch?v=GQ0syO2KwLg