Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 6

Determinarea cantitativă şi valorică a producţiei în curs de execuţie

Produsele în curs de execuţie sunt acele produse care la sfârşitul perioadei de calcul al
costurilor nu au urmat toate operaţiile de transformare dintr-un stadiu de producţie, şi ca atare, nu
pot fi stocate. Producţia în curs de execuţie dintr-o anumită perioadă de gestiune, constituie
producţia în curs de execuţie de la începutul perioadei următoare de gestiune. Rezultă că ea va fi
luată în calculul costului produselor în perioada în care acestea vor fi terminate.
Pentru evaluarea produselor neterminate se pot folosi două metode:
● metoda inventarierii (directă);
● metoda indirectă.

1. Metoda inventarierii sau directă


Metoda inventarierii (directă) presupune stabilirea cantitativă a producţiei în curs de execuţie
pe bază de inventariere şi evaluarea ei în funcţie de stadiul de prelucrare în care se află.
Inventarierea se efectuează prin cântărire, măsurare, numărare a cantităţilor existente sub forma
produselor neterminate, de către o comisie tehnică, la locurile de muncă. Cu această ocazie se
verifică numărul de produse şi de semifabricate în curs de execuţie care se găsesc în momentul
respectiv la locurile de muncă, în ateliere, secţii etc. Acestea se înscriu în listele de inventariere a
producţiei în curs de execuţie. Urmează evaluarea producţiei în curs de execuţie care se
realizează de către contabilitate. Evaluarea cantităţii de producţie în curs de execuţie, constatată
prin inventariere, se poate efectua prin unul din următoarele procedee:
● evaluarea în funcţie de gradul de finisare tehnică;
● evaluarea pe piese şi operaţii;
● evaluarea pe baza costului materiei prime;
● evaluarea pe baza costului mediu ore-maşină sau ore-manoperă.

a) Evaluarea în funcţie de gradul de finisare tehnică presupune stabilirea de către comisia


de inventariere a procentului de finisare a producţiei în curs de execuţie. Producţia finită are
gradul de finisare 100%. Calculul costului producţiei în curs de execuţie se realizează diferit în
cazul producţiei continue faţă de producţia discontinuă.
► Producţia continuă (neîntreruptă)
În cazul producţiei continue diferitele elemente de cheltuieli (materii prime, manoperă etc.)
se eşalonează pe durata întregului proces de producţie. Relaţiile de calcul ale costului producţiei
neterminate prin această metodă sunt:
 transformarea producţiei (finită şi nefinită) în unităţi convenţionale grad de finisare 100%
(Qconv) (produse finite echivalente):

unde:

 determinarea costului de producţie pe unitatea de producţie convenţională (cconv):


 evaluarea producţiei în curs de execuţie de la sfârşitul perioadei:

► Producţia discontinuă (întreruptă)


În cazul producţiei discontinue (întrerupte) materiile prime sunt încorporate în totalitate la
începutul procesului de fabricaţie. Se diferenţiază modul de apreciere pentru materiile prime de
cel folosit pentru alte cheltuieli:
● se consideră că un produs în curs a absorbit aceeaşi cantitate de materie primă ca şi un
produs finit, ceea ce presupune ca materia primă să fie încorporată la începutul execuţiei;
● cheltuielile de transformare sunt repartizate între produsele finite şi produsele în curs de
execuţie proporţional cu numărul de produse echivalente obţinute în funcţie de gradul de execuţie
al acestora în perioada curentă;
● dacă gradul de execuţie al produselor neterminate nu se poate stabili cu exactitate, se
admite că fiecare produs în curs este terminat în medie de 50% (unele produse fiind de curând
începute, altele aproape terminate).

b) Evaluarea pe piese şi operaţii se utilizează cu precădere în industria constructoare de


maşini, unde în fişele tehnologice sunt trecute informaţii privind consumurile de materii prime,
materiale şi valoarea manoperei corespunzătoare stadiului de fabricaţie respectiv.
Procedeul constă în ponderarea cantităţilor constatate la inventariere (preluate din fişele
tehnologice) cu normele de consum şi cu preţurile unitare sau tarifele de salarizare. La costurile
directe astfel calculate se adaugă şi costurile indirecte de producţie, fie utilizând coeficienţii de
suplimentare prevăzuţi în antecalcul, fie pe cei efectivi din perioada anterioară de gestiune.

c) Evaluarea pe baza costului materiilor prime şi materialelor directe presupune


determinarea costului producţiei neterminate numai pe baza materiilor prime şi materialelor
directe aflate în curs de prelucrare cu ocazia inventarierii.
Astfel, din totalul cheltuielilor cu materii prime şi materiale directe preluate din contabilitate
se scad cheltuielile cu materiile prime şi materialele aferente producţiei finite (cantitatea de
produse finite obţinute ponderate cu normele de consum şi costurile unitare ale materiilor prime
şi materialelor directe), obţinându-se costul producţiei în curs de execuţie.

d) Evaluarea pe baza costului mediu ore–manoperă (om-ore) sau ore-maşină se aplică


numai în cazul în care toate părţile componente ale unui produs prezintă aproximativ aceeaşi
structură a costurilor. Presupune:
 transformarea producţiei fabricate în ore maşină sau ore-manoperă (ore-om) ca sumă a
cantităţilor de producţie fabricată (finită şi nefinită) ponderate cu numărul de ore-maşină sau ore-
manoperă din fişa tehnologică:
Qore masina (manoperă) =  Q i x H 
în care:
Qore masina – cantitatea totală de producţie în ore maşină sau ore manoperă;
Qi – cantitatea de produse fabricată (finită şi în curs de execuţie) din fiecare produs i;
H – ore norma-maşină sau normă-manoperă din fişa tehnologică sau reţeta de fabricaţie.

 determinarea costului unitar pe oră-maşină sau oră-manoperă:

Total costuri de productie


cu 
Q ore masina (manopera)

 evaluarea producţiei în curs de execuţie:

2
Cantitatea de productie in curs
Cprod. în curs = cu x de executie in ore - masina 
sau ore - manopera

2. Metoda indirectă sau contabilă


Metoda contabilă constă în stabilirea costurilor aferente producţiei în curs de execuţie pe
baza datelor contabilităţii manageriale şi ale evidenţei operative. Costul producţiei în curs de
execuţie se determină prin scăderea din totalul cheltuielilor de producţie înregistrate în conturile
de calculaţie (debitul contului 921), a valorii produselor reziduale, materialelor recuperabile şi
refolosibile, precum şi a cheltuielilor aferente produselor terminate.
Costul productiei Tota l cos turi  Cantitatea Cost 
in curs de  colectate pe   de produse x unitar de  
executie  evaluare 
purtatori de costuri  finite
Valoarea materialel or
 recuperabi le si
refolosibi le
La sfârşitul exerciţiului financiar, producţia în curs de execuţie se stabileşte în mod
obligatoriu pe bază de inventariere, adică folosind metoda directă.