Sunteți pe pagina 1din 117

MATEMATICI

FINANCIARE ŞI
ACTUARIALE
ANUL I Semestrul 2

Cluj-Napoca
UNIVERSITATEA ” BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR
TRUNCHI COMUN ANUL I ID
ANUL UNIVERSITAR 2018/2019
SEMESTRUL II

SUPORT DE CURS
Anul I
Semestrul 2

Cluj Napoca, 2019


Cuprins
1 Informaţii generale 4

2 MODULUL I. MATEMATICI FINANCIARE 7


2.1 UNITATEA 1. Dobanzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.1.1 Dobânda simplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.1.2 Factor de fructificare. Factor de actualizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2.1.3 Dobânda compusă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2.1.4 Echivalenţa sistemelor de ı̂mprumuturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 UNITATEA 2. Imprumuturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2.1 Noţiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2.2 Anuităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2.3 Amortizarea ı̂mprumuturilor indivizibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.3 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.4 Teme de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.4.1 Dobânzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.4.2 Împrumuturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

3 MODULUL II. MATEMATICI ACTUARIALE 43


3.1 UNITATEA 1. Funcţii biometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.2 UNITATEA 2. Plăţi viagere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.3 UNITATEA 3. Plăţi ı̂n caz de deces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.4 UNITATEA 4. Asigurări de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.4.1 Principiul echilibrului financiar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.4.2 Asigurarea de viaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.4.3 Asigurarea de pensii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.4.4 Asigurare de deces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.4.5 Asigurare mixtă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.5 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.6 Teme de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.6.1 Plăţi viagere. Plăţi ı̂n caz de deces. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.6.2 Asigurări de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

4 MODULUL III. ALGEBRA LINIARA 81


4.1 UNITATEA 1. Aplicatii economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.2 UNITATEA 2. Sisteme de ecuatii liniare. Solutii admisibile de baza . . . . . . . . . . 82
4.3 UNITATEA 3. Programare liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.4 UNITATEA 4. Problema de repartiţie (de transport) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.5 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.6 Teme de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
4.6.1 Programare liniară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
4.6.2 Problema de transport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

A Numere de comutaţie (5%) 115

3
1 Informaţii generale
Date de contact ale titularilor de curs:

1. Mureşan Anton S., Birou: Cabinetul 229, Etajul II, E-mail: anton.muresan@econ.ubbcluj.ro;
tel 0264 418 652/int.5809.

2. Curt Paula, Birou: Cabinetul 229, Etajul II, E-mail: paula.curt@econ.ubbcluj.ro; tel 0264 418
652/int.5809.

3. Lung Rodica Ioana, Cabinetul 230, Etajul II, E-mail: rodica.lung@econ.ubbcluj.ro; tel 0264
418 652/int.5810.

4. Roşca Alin, Cabinetul 231, Etajul II, E-mail: alin.rosca@econ.ubbcluj.ro; tel 0264 418 652/int.5857.

5. Radu Voichiţa, Cabinetul 230, Etajul II, E-mail: voichita.radu@econ.ubbcluj.ro; tel 0264 418
652/int.5810.

6. Filip Darius, Cabinetul 230, Etajul II, darius.filip@econ.ubbcluj.ro

7. Coconeţ Tiberiu, Cabinetul 231, Etajul II, tiberiu.coconet@econ.ubbcluj.ro

8. Pop Flaviu, Cabinetul 231, Etajul II, flaviu.pop@econ.ubbcluj.ro Fax: 0264-412570

Obiective

• Să familiarizeze studenţii cu tehnicile şi metodele matematice utilizate in economie.

• Formarea capacităţii de a recunoaşte, de a pune ı̂n formă matematică şi a rezolva probleme
de programare liniară de transport (de repartiţie).

• Deprinderea de a lucra cu noţiunile de bază ale matematicii financiare, cum sunt operaţiunile
de dobândă precum şi rambursările de credite şi ı̂mprumuturi.

• Fundamentarea unor noţiuni de matematici actuariale care să constituie pentru studenţi
instrumente pentru tratarea unor probleme ce privesc diverse tipuri de plăţi viagere şi de
deces precum şi asigurări de persoane.

Competenţe profesionale

• Să ı̂şi ı̂nsuşească conceptele de bază şi să-şi creeze deprinderea de a le utiliza.

• Capacitatea de a culege, analiza şi interpreta date şi informaţii referitoare la problemele
economico-financiare.

• Studentul trebuie să fie capabil să aplice ı̂n practică noţiunile studiate pentru analiza unor
situaţii concrete din economie, cum ar fi: programarea producţiei, transportul cu costul
total minim, sisteme de ı̂mprumuturi echivalente şi rambursări de credite şi ı̂mprumuturi,
respectiv principalele tipuri de asigurări de persoane.

4
Competenţe transversale

• Aplicarea principiilor, normelor şi valorilor eticii profesionale ı̂n cadrul propriei strategii de
muncă riguroasă, eficientă şi responsabilă.

• Studentul trebuie să fie capabil să aplice ı̂n practică noţiunile studiate pentru analiza unor
situaţii concrete din economie, cum ar fi de exemplu deschiderea unui cont de economii,
rambursarea unui credit sau ı̂ncheierea diferitelor tipuri de asigurari de persoane.

Locul de desfăşurare a cursului: Clădirea Campus, săli etajul II .


Programarea ı̂n orar a activităţilor (la ı̂nvăţământul de zi): Săptămânal 1 oră de curs + 2 ore de
seminar, conform orarului afişat la sediul facultăţii; (la ı̂nvăţămâtul ID): 8 ore activităţi tutoriale

Conditionari si cunostinte prerechizite: - Cursul de Matematici aplicate in economie

CERINŢE PENTRU EXAMEN: Nota la examen se compune din nota obţinută pentru lucrarea scrisă
(maxim 7 puncte) la care se adaugă maxim 3 puncte pentru activitatea individuală.
Pentru obţinerea celor 3(trei) puncte pentru activitatea individuală la examen se vor prezenta următoarele:

1. Un caiet de teme cu toate problemele propuse din acest syllabus;

2. Referatul 1: “Dobânda simplă; Dobânda compusă;

3. Referatul 2: “Rezerva matematică”.

Bibliografia pentru referate: Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi pro-
bleme, Editura Mega 2013;

Organizarea temelor (partilor) in cadrul cursului: Cursul va avea urmatoarele trei parti:
1. Algebra liniara
2. Matematici financiare
3. Matematici actuariale
Organizarea temelor s-a facut avand in vederea ordinea fireasca si gradul de dificultate sa
urmeze o ordine crescatoare. Informatia relevanta referitoare la fiecare tema (parte) se gaseste in
lista bibliografica ce va fi prezentata ulterior, iar accesul va fi realizat direct.

Formatul si tipul activitatilor implicate de curs: Formatul va fi unul clasic, permitand stu-
dentului de a-si gestiona singur, fara constrangeri, parcurgerea cursului. De sigur o participare
la activitatile planificate va usura intelegerea tematicii cursului. Tipurile de activitati ce vor fi
abordate in cadrul cursului vor fi atat cele clasice cat si proiecte de grup.

Materiale bibliografice obligatorii: Principalele materiale bibliografice pe care le vom utiliza,


si care se vor gasi la biblioteca facultatii, iar unele vor putea fi accesate prin internet, sunt:
1. Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi probleme, Editura Mega
2013.
2. Colectiv, Matematici aplicate ı̂n economie, Ed. Mega 2012.

[Inapoi la Cuprins] 5
Bibliografie completa 1. Mureşan A.S., Matematici aplicate in finanţe, asigurare, bănci, burse,
Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2000.
2. Mureşan A.S., şi colectiv, Matematici pentru economişti, vol. 1,2, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2000.
3. Mureşan A.S., Lung I.R., Matematici aplicate in economie (cercetari operaţionale), Ed. Me-
diamira, Cluj-Napoca, 2005.
4. Mureşan A.S., Filip D.A., Ban I.M., Hangan A., Operaţiuni financiare, Ed. Mediamira, Cluj-
Napoca, 2005.
5. Roşca A., şi colectiv, Probleme de matematici financiare şi actuariale, Ed. Mega, Cluj-
Napoca, 2011

Materiale si instrumente necesare pentru curs : Vom folosi: suport electronic de curs, materiale
multiplicate, calculator, videoproiector.
Calendarul cursului: este prezentat in calendarul disciplinei

Politica de evaluare si notare: Evaluarea si notarea finala se va face prin rezolvarea de probleme,
intocmirea unor teme de casa. Toate acestea se vor realiza pe parcursul semestrului. Intrarea in
examenul final este conditionata de realizarea sarcinilor ce rezulta din temele de control de la
sfarsitul fiecarui modul al suportului de curs. Studentii vor primi feed-back la rezultatele realizate
in examenul final prin comunicare directa cu cei care solicita. In cazul cand studentul doreste sa
revina la un examen de marire a notei, acest nou examen se va desfasura in aceleasi conditii, cu
aceleasi cerinte, ca si examenul initial.

Elemente de deontologie academica: Pentru a evita situatiile care pun in discutie onestitatea
studentilor facem de la inceput precizarea ca se interzice categoric frauda, iar tentativele de fra-
uda se vor trata conform reglementarilor in vigoare elaborate la nivelul facultatii si universitatii.
Este normal ca atunci cand se utilizeaza anumite date, texte, formulari, etc. luate din alte surse,
sa se faca citarea, si astfel sa se asume meritele doar pentru munca si contributia proprie. Se va
cere studentului sa aiba un comportament academic fata de profesori si fata de colegi.

Studentii cu dizabilitati: Nu vor avea nici o problema in a se incadra in cerintele cursului si


a celorlalte activitati, sansele in pregatire si obligatiile lor fiind de aceeasi factura ca si pentru
studentii fara dizabilitati.

Strategii de studiu recomandate: Recomandam studentilor sa se pregateasca mai intai din as-
pectele teoretice, asa incat, mai intai, din curs, sa fie studiate modulele cu teoria si exemplele
ilustrative formulate, apoi sa se abordeze problemele rezolvate, iar apoi si problemele formulate
spre rezolvare. Pentru tot cursul, apreciem ca fondul de timp necesar insusirii complete este de 56
de ore, din care 40 pentru suportul de curs, 8 pentru activitatile directe cu tutorii, iar 12 pentru
sarcinile individuale de studiu al bibliografiei si realizarea temelor de control.

II. Suportul de curs propriu-zis Cursul va fi structurat pe module, iar dorinta este de a se
obtine o prezentare gradata a notiunilor si rezultatelor.

[Inapoi la Cuprins] 6
2 MODULUL I. MATEMATICI FINANCIARE
Obiective

• Familiarizarea cu tehnicile si metodele utilizate in cadrul matematicilor financiare

• Definirea notiunilor de dobanda, anuitati, credite si imprumuturi

Concepte de baza

• Dobanda simpla, dobanda compusa

• Anuitati

• Imprumuturi-rambursari directe, indirecte

Rezultate asteptate
In urma parcurgerii acestui modul se asteapta ca studentii sa cunoasca si sa opereze cu notiu-
nile introduse, sa fie in stare sa le aplice la problemele concrete: sisteme de imprumuturi echiva-
lente, rambursari de credite si imprumuturi.
Sinteza

2.1 UNITATEA 1. Dobânzi


necesar:
5 ore

2.1.1 Dobânda simplă


Dobânda simplă este una dintre cele mai importante şi des folosite operaţiuni financiare. În ge-
neral, dobânda este o sumă de bani pe care o plăteşte o persoană fizică sau juridică (numită DE-
BITOR) unei alte persoane fizice sau juridice (numită CREDITOR) pentru folosirea unei sume de
bani ı̂mprumutate cu un anumit procent, pe o perioadă de timp. Altfel spus, dobânda este preţul
la care se vinde sau se cumpără capitalul ı̂mprumutat pe piaţa capitalului.
Formula de bază
De obicei, operaţia de dobândă simplă se foloseşte pentru ı̂mprumuturi sau depozite pe termen
scurt (mai mici de un an), când suma iniţială s rămâne invariabilă pe toată durata ı̂mprumutului
sau depozitului şi, ı̂n final produce o dobândă plătită ı̂n totalitate la scadenţă. În continuare, vom
folosi următoarele notaţii:
s = suma iniţială exprimată ı̂n unităţi monetare (u.m.)
p = procentul anual (%)
t = durata de timp exprimată ı̂n ani
z, l etc. = durata de timp exprimată ı̂n zile, luni etc.
D = dobânda
Definiţie. Dobânda este o funcţie D : [0, ∞) × [0, ∞) → [0, ∞), (s, t) 7−→ D (s, t), care satisface
cerinţele:
- este strict crescătoare ı̂n raport cu fiecare dintre argumentele sale,
- este continuă ı̂n raport cu fiecare dintre argumentele sale. 

7
În definiţie sunt precizate condiţiile naturale (fireşti) din punct de vedere financiar. De ase-
menea, dacă această funcţie este şi derivabilă, atunci vor fi ı̂ndeplinite inegalităţile:

∂D ∂D
> 0, >0
∂s ∂t
Pentru a exprima concret dependenţa dobânzii ı̂n raport cu cele două argumente ale sale există
mai multe formule, ı̂nsă cel mai adesea este folosită o relaţie foarte simplă, aproape unanim ac-
ceptată.
După cum este firesc, dobânda este direct proporţională cu suma iniţială s şi cu durata de timp
t. Dacă notăm cu i factorul de proporţionalitate, obţinem imediat

D(s, t) = D = i · s · t

Câteva variante ale acestei formule pentru diverse unităţi de măsură ale timpului sunt următoarele:

i ·s·z i ·s·l
D= ,D=
360 12
care au fost obţinute din formula, având ı̂n vedere următoarele:

1 an · · · 360 zile · · · 12 luni


t ani · · · z zile · · · l luni
Observaţia 1. Se constată că i = D(1, 1), adică este dobânda produsă de o unitate monetară pe
timp de un an şi de aceea se numeşte dobândă unitară anuală. 
Observaţia 2. În aplicaţiile practice ale operaţiei de dobândă simplă, cel mai adesea ı̂n locul
dobânzii unitare anuale i, se foloseşte procentul. Acesta este tot o dobândă pentru 100 u.m. pe
timp de 1 an, deci p = D(100, 1). Altfel spus, p = 100 · i sau i = p/100. 
Exemplu. O persoană fizică a depus ı̂n contul său deschis la o bancă suma de 3 000 u.m. ı̂n
data de 19 februarie 2005 şi suma de 5 000 u.m. ı̂n data de 10 martie 2005. Care este dobânda
pentru sumele depuse, la data de 25 septembrie 2005, dacă procentul anual este 9%.
Rezolvare. Calculăm duratele celor două plasamente (sume iniţiale):
s1 = 3 000 u.m., z1 = 218 zile
s2 = 5 000 u.m., z2 = 199 zile
Dobânda totală este D = D1 + D2 , unde

s1 · i · z1
D1 = =
360
3 000 · 0, 09 · 218
= = 163, 5 (u.m.)
360

s2 · i · z 2
D2 = =
360
5 000 · 0, 09 · 199
= = 248, 75 (u.m.)
360
deci obţinem D = 412, 25 u.m. 

[Inapoi la Cuprins] 8
Dobânzi unitare echivalente ı̂n cazul operaţiei de dobândă simplă
Să considerăm, ı̂n cele ce urmează, că un an se ı̂mparte ı̂n m subperioade, unde m ≥ 2 este
un număr natural. Astfel, pentru m = 2 obţinem ı̂mpărţirea anului ı̂n 2 semestre, pentru m = 4
obţinem ı̂mpărţirea anului ı̂n 4 trimestre, pentru m = 12 obţinem ı̂mpărţirea anului ı̂n 12 luni,
iar pentru m = 360 obţinem ı̂mpărţirea anului ı̂n 360 zile (1an = 360 zile ı̂n domeniul financiar-
bancar). Până acum am notat cu t durata ı̂n ani a ı̂mprumutului sau a depunerii. Notăm prin tm
aceeaşi durată de timp, exprimată cu ajutorul subperioadelor şi avem relaţia tm = m · t (dacă ţinem
cont de faptul că 1 an = m subperioade şi atunci t ani = m · t subperioade). De asemenea, notăm
cu im dobânda unitară corespunzătoare subperioadei.
Definiţie. Dobânzile unitare i şi im se numesc echivalente dacă pentru aceeaşi sumă iniţială,
pe acelaşi interval de timp, conduc la aceeaşi sumă finală (produc aceeaşi dobândă) ı̂n regim de
dobândă simplă. 
Dobânda pentru suma iniţială s depusă pe perioada t se scrie

D = i ·s·t
sau
D = im · s · tm = im · s · m · t
de unde se obţine relaţia de legătură ı̂ntre i şi im
i
im =

m
Observaţie. Relaţia de mai sus arată faptul că dobânda unitară anuală, i, şi dobânda uni-
tară corespunzătoare subperioadei, im , care sunt echivalente sunt şi proporţionale. Aceasta se va
dovedi a fi o situatie specifică doar operaţiei de dobândă simplă. 

2.1.2 Factor de fructificare. Factor de actualizare


În continuare vom considera că unitatea de măsură a timpului este anul şi introducem notaţia S
pentru suma finală. Aceasta, din punct de vedere matematic este o funcţie, S : [0, ∞) × [0, ∞) →
[0, ∞), (s, t) 7−→ S (s, t), obţinută cumulând suma iniţială cu dobânda. Avem următoarele relaţii de
calcul:

S = s + D sau S = s · (1 + i · t)
Folosind formula de mai sus, cunoscând suma iniţială, dobânda unitară anuală şi durata de timp
putem determina suma finală. Invers, cunoscând suma finală, dobânda unitară anuală şi durata
de timp putem determina suma iniţială folosind formula:
S
s=
1+i ·t
Suma iniţială, la rândul ei, este o funcţie: s : [0, ∞) × [0, ∞) → [0, ∞), (S, t) 7−→ s (S, t) .
Cazuri particulare importante
1) Dacă s = 1 u.m., t = 1 an, atunci notăm cu u suma finală corespunzătoare, deci u = S(1, 1),
de unde obţinem u = 1+i, pe care ı̂l numim factor de fructificare. Avem următoarea reprezentare
intuitivă:
1 u.m.————————————————–> u u.m.

[Inapoi la Cuprins] 9
—————+———————————————+———>
0 1 an
u este valoarea de peste un an a unei unităţi monetare de azi.
2) Dacă S = 1 u.m., t = 1 an, atunci notăm cu v suma iniţială corespunzătoare, deci v = s(1, 1),
1
de unde obţinem v = 1+i = u1 , pe care ı̂l numim factor de actualizare. Avem următoarea reprezen-
tare intuitivă:
v u.m.¡————————————– 1 u.m.
—————+———————————————+———>
0 1 an
v reprezintă valoarea de azi a unei unităţi monetare de peste un an. 

2.1.3 Dobânda compusă


De obicei, pentru această operaţiune se mai foloseşte denumirea de dobândă capitalizată sau
”dobândă la dobândă”. Dobânda compusă apare atunci când suma iniţială s este depusă pe o
perioadă de timp mai mare decât 1 an. Pentru a atrage depunătorii, băncile acordă acest tip de
dobândă şi pentru fracţiuni de timp mai mici decât un an, cum ar fi depozitele pe 1 lună, 3 luni,
6 luni, 9 luni sau alte variante ı̂n funcţie de bancă.
Formula de bază
Să considerăm că suma iniţială s este depusă pe o perioadă de n ani (n ∈ N∗ ). Notând cu sk
suma de la sfârşitul anului k, k = 1, n, putem scrie următoarele relaţii de calcul:

s1 = s + i · s · 1 = s · (1 + i) = s · u
s2 = s1 + i · s1 · 1 = s1 · (1 + i) = s1 · u = s · u 2
...
sn = s · u n .
Ultima relaţie este uşor justificabilă prin metoda inducţiei matematice. Dacă depozitul a fost făcut
pe n ani, atunci suma finală este dată de relaţia S = sn , deci avem

S = s · un
relaţie care este numită formula de bază a operaţiei de dobândă compusă. Prin această formulă
este ilustrată fructificarea sumei iniţiale s.
Din formula de bază obţinem imediat exprimarea sumei iniţiale
1
s=S· n
= S · vn
u
relaţie care ilustrează actualizarea sumei finale.
Se ştie, de asemenea, că S = s + D, de unde obţinem, pentru dobânda compusă formula de
calcul:

D = s · (u n − 1)
Observaţie. Semnificaţia dobânzii unitare anuale i se păstrează şi ı̂n cazul operaţiei de dobândă
compusă. Într-adevăr, pentru s = 1 u.m., n = 1 an se obţine D = u − 1 = i, deci i este dobânda com-
pusă unitară anuală. 

[Inapoi la Cuprins] 10
Dobânzi unitare echivalente ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă
Considerăm, ı̂n continuare, că anul este ı̂mpărţit ı̂n m subperioade şi notăm prin im dobânda
unitară corespunzătoare subperioadei.
Definiţie. Dobânzile unitare i şi im se numesc echivalente dacă pentru aceeaşi sumă iniţială,
pe acelaşi interval de timp, conduc la aceeaşi sumă finală (aceeaşi dobândă) ı̂n regim de dobândă
compusă. 
Dacă 1 an = m subperioade, rezultă că n ani = n · m subperioade. Exprimăm egalitatea dintre
sumele finale obţinute ı̂n cele două moduri şi avem

n·m
s · um = s · un ⇒
m
um =u⇒

m
im = 1 + i − 1

Din relaţia obţinută ı̂ntre im şi i se observă imediat că dobânzile unitare echivalente nu sunt
proporţionale ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă.
Observaţie. Folosind procentele echivalente se poate considera durata depunerii t şi când
aceasta nu este un număr ı̂ntreg de ani. În consecinţă, din punct de vedere matematic, S : [0, +∞)×
[0, +∞) → [0, +∞), (s, t) 7−→ S (s, t) , unde S (s, t) = su t . De asemenea s va fi privită ca funcţia s :
[0, +∞) × [0, +∞) → [0, +∞), (S, t) 7−→ s (S, t) , dată prin s (S, t) = Sv t . 

2.1.4 Echivalenţa sistemelor de ı̂mprumuturi


Definiţie. Se numeşte ı̂mprumut un triplet format din:
- o sumă nominală (iniţială s sau finală S),
- un procent (p),
- o durată (un moment t al nominalizării sumei). 
Astfel, ı̂mprumutul va fi (s, p, t) sau (S, p, t).
În orice problemă financiară trebuie să rezulte dacă folosirea sumei este anterioară sau poste-
rioară datei nominalizării. Mai multe ı̂mprumuturi formează un sistem de ı̂mprumuturi. Sunt
situaţii ı̂n care un sistem de ı̂mprumuturi se schimbă cu alt sistem de ı̂mprumuturi. Schimbarea
este posibilă numai dacă cele două sisteme sunt echivalente. Această echivalenţă se bazează pe
principiul echilibrului financiar, potrivit căruia două sisteme de ı̂mprumuturi sunt echivalente
dacă şi numai dacă suma valorilor actuale ale valorilor nominale de la primul sistem este egală
cu suma valorilor actuale ale valorilor nominale de la al doilea sistem. Aici, prin valori actuale
ı̂nţelegem:
- valorile finale dacă au fost nominalizate valorile (sumele) iniţiale,
- valorile iniţiale dacă au fost nominalizate valorile (sumele) finale.
Toate consideraţiile care urmează sunt valabile atât ı̂n cazul operaţiei de dobânda simplă, cât
şi ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă. Ilustrăm raţionamentele ı̂n cazul operaţiei de dobândă
simplă.
Considerăm sistemele de ı̂mprumuturi date cu valorile finale ca valori nominale, primul sistem
fiind format din m imprumuturi, iar cel de-al doilea sistem din n imprumuturi, adica:
n o
Sk0 , pk0 , tk0 şi {(Sk , pk , tk )}k=1,n
k=1,m

[Inapoi la Cuprins] 11
Definiţie. Spunem ca cele două sisteme de ı̂mprumuturi sunt echivalente şi scriem
n 0 o
Sk , pk0 , tk0 ≈ {(Sk , pk , tk )}k=1,n
k=1,m
dacă şi numai dacă are loc egalitatea:
m
X n
X
sk0 = sk
k=1 k=1
adică
m n
X Sk0 X Sk
0 0 =
1 + ik tk 1 + ik tk
k=1 k=1
Analog, dacă sistemele sunt date cu valorile iniţiale, ca valori nominale ele vor fi echivalente
şi scriem
n o
sk0 , pk0 , tk0 ≈ {(sk , pk , tk )}k=i,n
k=i,m
dacă şi numai dacă are loc egalitatea:
m
X n
X
S 0k = Sk
k=1 k=1
adică
m
X   n
X
sk0 · 1 + ik0 tk0 = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
Cazuri particulare:
1) m = n = 1 echivalenţa a două ı̂mprumuturi.
0
(S , p0 , t 0 ) ≈ (S, p, t) dacă şi numai dacă s0 = s adică

S0 S
0 0
=
1+i t 1 + it
0
respectiv (s0 , p0 , t 0 ) ≈ (s, p, t) dacă şi numai dacă S = S adică:

s 0 · (1 + i 0 t 0 ) = s · (1 + i t)
2) m = 1 şi n - oarecare, echivalenţa unui ı̂mprumut cu un sistem de ı̂mprumuturi

(S 0 , p0 , t 0 ) ≈ {(Sk , pk , tk )}k=1,n
n
dacă şi numai dacă s0 =
P
sk adică
k=1

n
S0 X S
k
0 0
=
1+i t 1 + ik tk
k=1

[Inapoi la Cuprins] 12
n
respectiv (s0 , p0 , t 0 ) ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n dacă şi numai dacă S 0 =
P
Sk adică:
k=1

n
X
0 0 0
s · (1 + i t ) = sk · (1 + ik tk )
k=1

3) m = n şi se fixează unul dintre elementele ı̂mprumuturilor. Se obţin valorile medii:


- volumul mediu al sumelor;
- procentul mediu;
- scadenţa comună;
- scadenţa mijlocie.
3.1) Volumul mediu al sumelor
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi sk , pk, tk k=1,n fixăm sk0 = s şi luăm pk0 = pk şi tk0 = tk ,
 
deci avem echivalenţa:

{(s, pk , tk )}k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n


În această echivalenţă, s poartă numele de volumul mediu al sumelor sk .
Conform principiului de echivalenţă avem relaţia:
n
X n
X
s · (1 + ik tk ) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
astfel
n
P
sk · (1 + ik tk )
k=1
s= n
P
(1 + ik tk )
k=1
3.2) Procentul mediu
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi sk , pk, tk k=1,n fixăm pk0 = p şi luăm sk0 = sk şi tk0 = tk ,
 
deci avem echivalenţa

{(sk , p, tk )}k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n


În această echivalenţă, p poartă numele de procentul mediu al procentelor pk .
Principiul de echivalenţă ne conduce la egalitatea:
n
X n
X
sk · (1 + itk ) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
astfel
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
i= n
P
sk tk
k=1

[Inapoi la Cuprins] 13
În concluzie,
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
p = 100 n
P
sk t k
k=1
3.3) Scadenţa comună
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi sk , pk, tk k=1,n fixăm tk0 = t şi luăm sk0 = sk şi pk0 = pk ,
 
deci avem echivalenţa:

{(sk , pk , t)}k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n


În această echivalenţă, t poartă numele de scadenţa comună pentru scadenţele tk .
Conform principiului de echivalenţă avem relaţia:
n
X n
X
sk · (1 + ik t) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
astfel
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
t= n
P
sk ik
k=1
3.4) Scadenţa mijlocie
Considerăm sistemul de ı̂mprumuturi {(sk , pk , tk )}k=1,n fixăm tk0 = t, pk0 = p (procentul mediu) şi
luăm sk0 = sk deci avem echivalenţa:
 
sk , p, t k=1,n ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n
În această echivalenţă, t poartă numele de scadenţa mijlocie pentru scadenţele tk .
Conform principiului de echivalenţă avem relaţia:
n
X n
X
sk · (1 + it) = sk · (1 + ik tk )
k=1 k=1
astfel
n
P n
P
sk · (1 + ik tk ) − sk
k=1 k=1
t= n
P
sk i
k=1
Observaţia 1. Pentru a obţine scadenţa mijlocie t se poate pleca de la echivalenţa:
 n 
X 

 sk , p, t  ≈ {(sk , pk , tk )}k=1,n
k=1
unde p este procentul mediu. 
Observaţia 2. Valori medii similare se pot defini şi ı̂n cazul când sistemul de ı̂mprumuturi este
dat prin valorile (nominale) finale, adică {(Sk , pk , tk )} . 
Toate consideraţiile pot fi reluate ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă.

[Inapoi la Cuprins] 14
2.2 UNITATEA 2. Imprumuturi
necesar:
5 ore

2.2.1 Noţiuni introductive


Definiţie. Prin ı̂mprumut ı̂nţelegem un triplet de forma (s,p,t), unde s reprezintă suma iniţială
care se ı̂mprumută debitorului de către creditor, cu procentul anual p, pe durata de timp t.
Intuitiv, avem situaţia reprezentată mai jos
(s, p, t)
CREDITOR———————>DEBITOR
Debitorul poate rambursa suma ı̂mprumutată ı̂mpreună cu dobânda aferentă ı̂n următoarele
două moduri:
- o singură dată ⇒ plată unică
- eşalonat, prin plata unor sume de bani la nişte momente dinainte precizate.
Pentru primul caz situaţia este simplă. Se calculează dobânda aferentă, se adaugă la suma
iniţială şi se rambursează suma finală la momentul ı̂nţelegerii.
În al doilea caz avem nevoie de nişte calcule intermediare, pentru a putea determina care este
dobânda pentru suma nerambursată la un moment dat şi a vedea care sunt sumele care se rambu-
rsează de fiecare dată, cu alte cuvinte să calculăm ratele. Pentru a uşura ı̂nţelegerea modalităţilor
de calcul vom introduce şi studia noţiunea de anuitate.

2.2.2 Anuităţi
Definiţie şi clasificări
Să considerăm că se cumpără un bun material, iar plata lui se va face ı̂n rate. Astfel, la diverse
momente de timp dinainte precizate, se vor face anumite plăţi. Considerăm că se vor plăti n rate
rk , k = 1, n, la momentele de timp tk , k = 1, n, după cum se poate observa mai jos:
r1 r2 ... rn sume de bani
——+——+—————–+———>
t1 t2 ... tn timp
Definiţie. Se numeşte anuitate ansamblul format din rate şi momentele de timp la care se
plătesc ratele respective.
Anuităţile se mai ı̂ntâlnesc şi sub denumirile de plăţi ı̂n rate sau plăţi eşalonate.
Deoarece ratele se plătesc la diverse momente de timp şi, având ı̂n vedere că sumele, pe anu-
mite perioade de timp, produc dobânzi, este dificil să facem aprecieri sau calcule dacă nu ne
referim la acelaşi moment de timp. Din această cauză, se consideră un moment de timp, notat
prin t, şi toate sumele se vor evalua (actualiza) ı̂n acest moment. Suma tuturor ratelor actualizate
la momentul t se va numi valoarea anuităţii la momentul t.
r1 r2 ... rk−1 V(t) rk ... rn sume de bani
——+——–+———–+——–+——+———+——————–>
t1 t2 tk−1 t tk tn timp
Raportate la momentul de evaluare t, ratele r1 , r2 , ..., rk−1 sunt sume iniţiale şi astfel, la momen-
tul t ele vor deveni rj · u t−tj = rj · v tj −t , j = 1, k − 1, ı̂n timp ce ratele rk , rk+1 , ..., rn sunt sume finale şi
ele, actualizate la momentul t vor fi rj · v tj −t , j = k, n. Atunci, conform definiţiei valorii anuităţii la
momentul t, avem

[Inapoi la Cuprins] 15
n
X
V (t) = rj · v tj −t
j=1

Anuităţile, fiind formate atât din rate cât şi din momentele de plată ale acestor rate, se pot
clasifica după mai multe criterii, cum ar fi:

• după rate

– cu rate constante: r1 = r2 = ... = rn


– cu rate oarecare

• după momentele de plată

– cu intervale constante: tk − tk−1 = const


* anuitate ı̂ntreagă, ı̂n cazul când const = 1 an
* anuitate fracţionată, ı̂n cazul când const = m
1
ani = 1 subperioadă (1 an = m subpe-

rioade, m ∈ N , m ≥ 2)
– cu intervale oarecare

• după numărul plăţilor n

– anuitate temporară, dacă n are valoare nu prea mare (finit)


– anuitate perpetuă, dacă n are valoare foarte mare (teoretic +∞)

• după momentul de evaluare t

– anuitate imediată, dacă t = t1


– anuitate amânată, dacă t < t1
– anuitate avansată, dacă t > t1

Anuităţi constante
Definiţie. Anuitatea se numeşte constantă dacă atât ratele, cât şi intervalele dintre plăţi sunt
constante, adică avem următoarele relaţii:

r1 = r2 = ... = rn = r

tk − tk−1 = const 
Anuităţi constante ı̂ntregi posticipate
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte ı̂ntreagă şi posticipată dacă tk −tk−1 = 1 an şi tk = k.

Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de 1 an, iar ratele se plătesc la
sfârşitul fiecărui an.
r r ... r r sume de bani

[Inapoi la Cuprins] 16
———+——+——+————–+——+—————>
0 1 2 n−1 n timp
În cele ce urmează dorim să determinăm valoarea la un moment t a anuităţii constante ı̂ntregi
posticipate. În acest scop vom particulariza elementele ce intervin ı̂n relaţia referitoare la valoarea
anuitatii la momentul t, şi anume rk = r, tk = k, k = 1, n. Atunci obţinem

n
X n
X
V (t) = r · v k−t = r · v k · v −t =
k=1 k=1
n
X  
= r · v −t v k = r · u t v + v 2 + ... + v n =
k=1
v − vn · v v · (1 − v n )
= r · ut · = r · ut · =
1−v 1−v
1 − vn 1 − vn
= r · ut · 1 = r · ut · =
v − 1 u − 1
1 − vn t
=r· ·u
i
În final putem scrie, pentru valoarea anuităţii constante ı̂ntregi posticipate, la un moment t,
următoarea relaţie de calcul:
1 − vn t
V (t) = r ·
·u
i
Particularizând momentul de evaluare t, obţinem câteva cazuri importante, cum ar fi:
n
• valoarea iniţială a anuităţii constante ı̂ntregi posticipate, dacă t = 0 : V (0) = IN = r · 1−v
i
n
• valoarea finală a anuităţii constante ı̂ntregi posticipate, dacă t = n : V (n) = FIN = r · 1−v n
i ·u =
n
r · u i−1

Dacă n → ∞, atunci obţinem valoarea anuităţii constante ı̂ntregi posticipate perpetue, la mo-
mentul t, adică V∞ (t) = r · 1i · u t
Anuităţi constante ı̂ntregi anticipate
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte ı̂ntreagă şi anticipată dacă tk − tk−1 = 1 an şi tk =
k − 1.
Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de 1 an, iar ratele se plătesc la
ı̂nceputul fiecărui an.
r r r ... r sume de bani
———+——+——+————–+——+—————>
0 1 2 n−1 n timp
În cele ce urmează determinăm valoarea la un moment t a anuităţii constante ı̂ntregi anticipate.
Dacă fiecare rată de câte r u.m. (unităţi monetare), care se plăteşte la ı̂nceputul fiecărui an, se eva-
luează la sfârşitul fiecărui an, obţinem n rate de câte ru u.m. care se plătesc la sfârşitul fiecărui
an, după cum se poate observa ı̂n reprezentarea următoare:
ru ru ... ru ru sume de bani

[Inapoi la Cuprins] 17
———+——+——+————–+——+—————>
0 1 2 n−1 n timp
Aplicăm acum formula referitoare la valoarea anuitatii constante intregi posticipate la mo-
mentul t, ı̂n care ı̂nlocuim rata r cu ru şi obţinem următoarea relaţie de calcul pentru valoarea
anuităţii constante ı̂ntregi anticipate, la un moment t:
1 − vn t
V (t) = ru · ·u
i
1 − v n t+1
V (t) = r · ·u
i
Particularizând momentul de evaluare t, obţinem câteva cazuri importante, cum ar fi:
n
• valoarea iniţială a anuităţii constante ı̂ntregi anticipate, dacă t = 0 : V (0) = IN = r · 1−v
i ·u
n
• valoarea finală a anuităţii constante ı̂ntregi anticipate, dacă t = n : V (n) = FIN = ru· 1−v n
i ·u =
n
ru · u i−1

Dacă n → ∞, atunci obţinem valoarea anuităţii constante, ı̂ntregi, anticipate perpetue, la mo-
mentul t, adică V∞ (t) = r · 1i · u t+1
Anuităţi constante fracţionate posticipate
1
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte fracţionată şi posticipată dacă tk − tk−1 = m ani şi
ratele se plătesc la sfârşitul fiecărei subperioade.
1
Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de m ani = 1 subperioadă, unde
anul a fost ı̂mpărţit ı̂n m subperioade, m ∈ N∗ , m ≥ 2. Se notează cu rm rata corespunzătoare
subperioadei.
rm rm ... rm rm sume de bani
—–+——–+——–+—————–+——–+—————>
1 2
0 m m ... m−1m 1 timp
Folosind formula referitoare la valoarea anuitatii constante intregi posticipate la momentul t,
obtinem valoarea anuităţii constante fracţionate posticipate, la momentul t ca fiind:
1 − vmnm
tm
Vm (t) = rm · · um
im
unde n reprezintă numărul anilor, n m numărul subperioadelor, im dobânda unitară a subperioa-
dei, um = 1 + im , vm = u1m .
Anuităţi constante fracţionate anticipate
1
Definiţie. Anuitatea constantă se numeşte fracţionată şi anticipată dacă tk − tk−1 = m ani şi
ratele se plătesc la ı̂nceputul fiecărei subperioade.
1
Cu alte cuvinte intervalul dintre două plăţi consecutive este de m ani = 1 subperioadă, unde

anul a fost ı̂mpărţit ı̂n m subperioade, m ∈ N , m ≥ 2. Se notează cu rm rata corespunzătoare
subperioadei.
rm rm rm ... rm sume de bani
—–+——–+——–+—————–+——–+—————>
1 2 m−1
0 m m ... m 1 timp
Valoarea la momentul t a anuităţii constante fracţionate anticipate este

[Inapoi la Cuprins] 18
1 − vmnm
tm+1
Vm (t) = rm · · um
im
dacă se ţine seama de formulele obtinute mai sus.
Observaţie. Se poate considera, pentru simplificare, că rata corespunzătoare unui an este
proporţională cu rata corespunzătoare unei subperioade, astfel că r = m rm . Se obţine astfel că
1
dacă r = 1 u.m., avem rm = m u.m. De asemenea, pot fi avute ı̂n vedere şi alte legături ı̂ntre cele
două rate: anuală şi a subperioadei. 

2.2.3 Amortizarea ı̂mprumuturilor indivizibile


Amortizarea ı̂mprumuturilor indivizibile, făcându-se cel mai adesea eşalonat, se bazează ı̂n prin-
cipal pe anuităţi. Pentru a putea pune ı̂n evidenţă diferitele modele de amortizare, vom avea
nevoie ı̂n cele ce urmează de notaţii, relaţii ı̂ntre elementele care intervin, precum şi de tabele
de amortizare. Considerăm ı̂n continuare (fără a restrânge generalitatea), că rambursarea are loc
prin intermediul unor anuităţi ı̂ntregi posticipate.
Pentru a amortiza un ı̂mprumut (s, p, t), vom avea nevoie să cunoaştem, pentru fiecare an:
- suma nerambursată la ı̂nceputul fiecărui an k, notată prin Rk , k = 1, n, unde t = n este durata
ı̂n ani a ı̂mprumutului,
- dobânda pentru datoria nerambursată Rk ı̂n anul k, notată prin Dk , k = 1, n,
- amortismentul aferent anului k (cota din ı̂mprumut care urmează a se rambursa la sfârşitul
anului k), notată prin Qk , k = 1, n,
- rata corespunzătoare anului k (suma de bani care se va plăti la sfârşitul anului k), notată prin
rk , k = 1, n.
Între elementele precizate mai sus au loc, ı̂n general, câteva relaţii, cum ar fi:

R1 = s
ceea ce ne spune că la ı̂nceput, ı̂n primul an, datoria debitorului faţă de creditor este suma
ı̂mprumutată iniţial s;

Rk+1 = Rk − Qk , k = 1, n,
adică, suma nerambursată la ı̂nceputul anului k + 1 se obţine din diferenţa dintre suma nerambu-
rsată la ı̂nceputul anului k şi partea din ı̂mprumut rambursată la sfârşitul anului k;

Dk = i · Rk , k = 1, n,
ceea ce ı̂nseamnă că dobânda pentru datoria rămasă nerambursată la ı̂nceputul anului k se cal-
culează după formula operaţiunii de dobândă simplă D = i · Rk · 1, deoarece datoria rămâne ne-
schimbată timp de un an, iar i reprezintă dobânda unitară anuală. După ce a trecut perioada
ı̂mprumutului, datoria debitorului devine zero, deci

Rn+1 = 0
ceea ce ı̂nseamnă că

Rn = Qn

[Inapoi la Cuprins] 19
De asemenea, ı̂n fiecare an, rata se va calcula cu formula

rk = Qk + Dk , k = 1, n
Aşa cum am precizat, aceste relaţii au loc ı̂n general. În cazurile când una dintre aceste relaţii
nu va avea loc, se va face precizarea respectivă.
Relaţiile de mai sus nu sunt ı̂ntotdeauna suficiente pentru a putea determina toate elementele
ce intervin ı̂ntr-un plan de amortizare. Ceea ce ne va ajuta ı̂n acele situaţii va fi principiul echili-
brului financiar, care se exprimă printr-o egalitate a datoriilor celor două părţi (debitor şi creditor)
la un acelaşi moment de timp t. De exemplu, pentru t = n, acest principiu se scrie ı̂n felul următor
n
X
s un = rk v k−n
k=1
Ţinând cont de toate relaţiile de mai sus, la fiecare amortizare se va ı̂ntocmi un plan (tabel) de
amortizare care va conţine cel puţin următoarele coloane:

k Rk Dk Qk rk
şi care va avea atâtea linii cât este numărul de ani ı̂n care se face rambursarea.
Ca o particularitate a amortizării ı̂mprumuturilor indivizibile este faptul că aceasta poate avea
loc ı̂n mod direct sau indirect şi anume:
- ı̂n cazul amortizărilor directe, debitorul rambursează direct creditorului datoria pe care o are
faţă de el;
- ı̂n cazul amortizărilor indirecte, debitorul constituie la o terţă parte fie toată datoria pe care
o are către creditor, fie numai o parte din ea, urmând ca la scadenţă debitorul să ridice de la terţa
parte suma constituită pe care o va da creditorului. Cum depunerile de sume la terţa parte de
către debitor sunt ı̂nsoţite şi de o dobândă, este evident că prin acest procedeu debitorul poate fi
avantajat, ı̂n sensul că pe seama terţei părţi debitorul ı̂şi micşorează datoria faţă de creditor.
Amortizări directe
Modelul 1D (modelul de amortizare prin plată unică la scadenţă)
Acest model este un model degenerat de amortizare, ı̂n care debitorul restituie creditorului o
singură dată, la scadenţă, ı̂ntreaga sa datorie egală cu S = s u n (operaţiunea de dobândă compusă).
Cu notaţiile adoptate, tabelul de amortizare se va completa ı̂n felul următor:

k Rk Dk Qk rk
1 s si 0 0
2 su sui 0 0
... ... ... ... ...
n-1 s u n−2 s u n−2 i 0 0
n s u n−1 s u n−1 i s u n−1 s un
Observaţie. În acest caz de amortizare, relaţia rk = Qk + Dk nu are loc pentru k = 1, n − 1 şi are
loc numai pentru k = n (ultimul an). De asemenea, Rk+1 = Rk + Dk , k = 1, n − 1, deoarece, dobânda
Dk deşi a fost calculată, nu s-a plătit, şi deci trebuie cumulată. 
Modelul 2D (modelul de amortizare prin achitarea sumei la scadenţă şi plata periodică a
dobânzilor)
În acest caz tabelul de amortizare se prezintă ı̂n felul următor:

[Inapoi la Cuprins] 20
k Rk Dk Qk rk
1 s si 0 si
2 s si 0 si
... ... ... ... ...
n-1 s si 0 si
n s si s su
Ca o particularitate a acestui model este faptul că liniile corespunzătoare anilor k = 1, n − 1 sunt
identice şi asta indiferent de câţi ani intermediari sunt.
Pentru a vedea dacă tabloul este bine ı̂ntocmit, se poate scrie principiul echilibrului financiar
pentru un anumit moment de timp t. De exemplu, să considerăm t = 0, momentul la care credi-
torul a ı̂mprumutat debitorului suma s, şi la acest moment de timp actualizăm plăţile făcute de
debitor către creditor şi anume rk , k = 1, n. Egalând cele două valori actuale, obţinem
n−1
X
s= s i vk + s u vn
k=1
Efectuând calculele ı̂n membrul drept al relaţiei de mai sus obţinem identitatea s = s.
Modelul 3D (modelul de amortizare prin cote constante)
Caracteristica acestui model de amortizare este faptul că ı̂n fiecare an se rambursează cote
egale din ı̂mprumut, ı̂nsoţite bineı̂nţeles de dobânzile aferente pentru datoriile nerambursate.
Aceasta ı̂nseamnă că sunt adevărate următoarele relaţii de calcul

Q1 = Q2 = ... = Qn
s
Qk = Q = , k = 1, n
n
s = nQ

Atunci, tabelul de amortizare se prezintă ı̂n felul următor:

k Rk Dk Qk rk
1 nQ nQ i Q (n i + 1)Q
2 (n − 1)Q (n − 1)Q i Q [(n − 1) i + 1]Q
... ... ... ... ...
k+1 (n − k) Q (n − k)Q i Q [(n − k ) i + 1]Q
... ... ... ... ...
n Q Qi Q (i + 1)Q
La acest model se observă că atât dobânzile Dk , k = 1, n, cât şi ratele rk , k = 1, n, sunt termenii
unei progresii aritmetice cu primul termen D1 = s i = n Q i şi respectiv r1 = s i + Q = (n i + 1)Q şi cu
aceeaşi raţie −Q i. De aceea, putem scrie

Dk+1 = Dk − Q i, k = 1, n
rk+1 = rk − Q i, k = 1, n

[Inapoi la Cuprins] 21
Prin urmare, la acest model de amortizare, rata corespunzătoare primului an este cea mai mare,
celelalte fiind din ce ı̂n ce mai mici. Acest fapt poate constitui un avantaj, dar ı̂n acelaşi timp şi
un dezavantaj ı̂n funcţie de posibilităţile pe care la are debitorul.
Facem precizarea că acest model mai este cunoscut şi sub denumirea de ”model de amortizare
prin rate descrescătoare”.
Evaluând la acelaşi moment t = 0 datoriile celor două părţi, cu alte cuvinte suma s pe de o
parte şi ratele rk , k = 1, n pe de altă parte, principiul echilibrului financiar se scrie sub forma
n
X
s= {[s − (k − 1) Q] i + Q} v k
k=1
Efectuând calculele ı̂n membrul drept se va ajunge la identitatea s = s.
Modelul 4D (modelul de amortizare prin rate constante)
La acest model, debitorul plăteşte la sfârşitul fiecărui an o aceeaşi rată rk , k = 1, n, prin in-
termediul căreia acoperă atât o parte din ı̂mprumut, cât şi dobânda pentru suma nerambursată.
Deoarece la ı̂nceput suma nerambursată este mai mare, urmând ca ea să scadă pe măsură ce se
plătesc cotele ı̂n fiecare an, acest fapt atrage după sine dobânzi diferite, cu valoare mai mare ı̂n
primul an şi ı̂n descreştere ı̂n anii următori. Cum suma dintre dobândă şi cotă formează rata, care
ı̂n acest caz este constantă, vom avea cote din ce ı̂n ce mai mari pentru fiecare an. Însă datele
pe care le avem nu sunt suficiente pentru a putea ı̂ntocmi planul (tabelul) de amortizare şi prin
urmare vom avea nevoie de o relaţie suplimentară care este principiul echilibrului financiar. La
momentul t = 0 cele două datorii sunt suma iniţială s şi suma ratelor r actualizate. Ratele r for-
mează o anuitate constantă ı̂ntreagă posticipată, pentru care valoarea iniţială este dată de relaţia
n
V (0) = IN = r · 1−vi . Astfel, obţinem următoarea relaţie pentru rata constantă necunoscută

1 − vn
s=r·
i
de unde obţinem
si
r=
1 − vn
Cunoscând acum suficiente elemente, putem construi tabloul de amortizare

k Rk Dk Qk rk
n
1 s = r · 1−v i si = n
 r (1 − v ) r − D1 = r v n r
n−1
2 s − r v n = r · 1−vi r 1 − v n−1 r v n−1 r
... ... ... ... ...
n r · 1−vi r (1 − v) rv r
Se constată că ı̂n acest caz de amortizare, cotele corespunzătoare fiecărui an sunt termenii unei
progresii geometrice cu primul termen Q1 = r v n şi raţia v1 = u. Cotele corespunzătoare anilor
k = 2, n se pot calcula folosind următoarea relaţie

Qk = Q1 u k−1 , k = 2, n
Se observă din tabelul de amortizare că

[Inapoi la Cuprins] 22
1
1−v 1 − 1+i
Rn = r · =r ·
i i
i
1+i
=r· = rv
i
= Qn
Amortizări indirecte
La acest tip de amortizări, după cum am mai subliniat, intervine ı̂ncă o persoană (aşa numita
terţa parte) pe lângă creditor şi debitor. Schematic, problema se prezintă ı̂n felul următor:
(s,p,t) p’
CREDITOR——————>DEBITOR——————>TERŢA PARTE
<———————————————————————
În timp ce ı̂ntre creditor şi debitor se lucrează cu procentul anual p, ı̂ntre debitor şi terţa parte
se foloseşte, de obicei, un procent p0 . Dacă p = p0 , acest caz ne conduce la aşa-numitul sistem
francez. Dacă ı̂nsă p , p0 , suntem conduşi la sistemul american de amortizare. Se demonstrează
matematic faptul că dacă p0 > p atunci debitorul iese ı̂n avantaj faţă de creditor, pe seama terţei
părţi. Atât ı̂ntre creditor şi debitor pe de o parte, cât şi ı̂ntre debitor şi terţa parte pe de altă
parte, va avea loc câte o amortizare directă efectuată după unul dintre modelele de amortizare
directă prezentate mai sus. Se pot imagina diverse combinaţii. Dintre acestea, prezentăm ı̂n cele
ce urmează câteva.
Modelul 1I (modelul de amortizare prin plata periodică a dobânzilor către creditor şi con-
stituirea sumei ı̂mprumutate la terţa parte prin plăţi periodice constante)
Acest model de amortizare indirectă este constituit din două modele de amortizare directă,
după cum urmează

CREDITOR
2D %
DEBITOR
4D &
TERŢA PARTE
Corespunzător modelului de amortizare directă 2D, debitorul va plăti anual creditorului dobânzile
(calculate cu procentul p), urmând să restituie suma ı̂mprumutată s la scadenţă. În paralel, debito-
rul va constitui această sumă s la terţa parte (folosind procentul p0 ) prin plăţi periodice constante
(conform modelului de amortizare directă 4D). Dacă ı̂n final suma s va fi constituită la terţa parte
atunci, la momentul t = 0, această sumă va fi s0 = s v 0n (pentru a afla datoria la momentul t = 0 faţă
de terţa parte, se actualizează suma s prin intermediul procentului p0 ). Rata constantă pe care o
va plăti debitorul terţei părţi ı̂n fiecare an se va calcula după formula

s0 i 0
r0 = sau
1 − v 0n
s v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n
Modelul 2I (modelul de amortizare printr-o unică plată către creditor şi constituirea ı̂ntregii
sume datorate la terţa parte prin plăţi periodice constante)

[Inapoi la Cuprins] 23
Aceste model de amortizare indirectă este constituit din două modele de amortizare directă,
după cum urmează

CREDITOR
1D %
DEBITOR
4D &
TERŢA PARTE
Corespunzător modelului de amortizare directă 1D, debitorul nu va plăti nimic creditorului decât
ı̂n ultimul an, la scadenţă, când va ı̂napoia ı̂ntreaga datorie (calculată cu procentul p), şi anume
suma S = s u n . În paralel, debitorul va constitui această sumă S la terţa parte (folosind procentul
p0 ) prin plăţi periodice constante (conform modelului de amortizare directă 4D). Dacă ı̂n final
suma S va fi constituită la terţa parte, atunci la ı̂nceput (la momentul t = 0) această sumă va fi
S 0 = S v 0n = s u n v 0n (pentru a afla datoria la momentul t = 0 faţă de terţa parte, se actualizează
suma S prin intermediul procentului p0 ). Atunci rata constantă pe care o va plăti debitorul terţei
părţi ı̂n fiecare an se va calcula după formula

S0 i0
r0 = sau
1 − v 0n
s u n v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n

2.3 Probleme rezolvate


Problema 1. Să se calculeze dobânda care s-a obţinut ca urmare a depunerii unei sume iniţiale de
2 500 u.m. cu procentul anual de 11% din data de 10 martie 2005 până ı̂n data de 25 iulie 2005 ı̂n
funcţie de:
a) numărul de zile;
b) numărul de chenzine ı̂ntregi (o chenzină = 15 zile);
c) numărul de luni ı̂ntregi.
Rezolvare.
a) calculăm numărul de zile z = 137 zile

s·i ·z
Dz = =
360
2500 · 0, 11 · 137
= =
360
= 104, 65 (u.m.)

b) ı̂ntre 10 martie 2005 şi 25 iulie 2005 sunt 9 chenzine ı̂ntregi

[Inapoi la Cuprins] 24
s·i ·q
Dq = =
24
2500 · 0, 11 · 9
= =
24
= 103, 125 (u.m.)

c) ı̂ntre 10 martie 2005 şi 25 iulie 2005 sunt 4 luni ı̂ntregi

s·i ·l
Dl = =
12
2500 · 0, 11 · 4
= =
12
= 91, 67 (u.m.)

Problema 2. O persoană dispune de două sume de bani s1 şi s2 astfel ı̂ncât prima sumă este de
cinci ori mai mare decât a doua. Persoana plasează prima sumă pe timp de 135 zile cu procentul
anual de 10% şi a doua sumă pe timp de 3 luni cu procentul anual de 9%. Ştiind că dobânda adusă
de prima sumă este mai mare cu 66 u.m. decât cea produsă de a doua sumă, să se determine
valorile celor două sume iniţiale.
Rezolvare. Notăm cu D1 şi D2 dobânzile corespunzătoare celor două sume iniţiale. Din datele
problemei putem scrie că:

s1 = 5 · s2
s · 0, 1 · 135
D1 = 1
360
s2 · 0, 09 · 3
D2 =
12
D1 = D2 + 66

Se observă că avem, de fapt, de rezolvat următorul sistem de două ecuaţii cu două necunoscute:
(
s1 = 5 · s2
0, 0375 · s1 = 0, 0225 · s2 + 66
Înlocuind s1 = 5 · s2 ı̂n cea de a doua ecuaţie, obţinem

(0, 1875 − 0, 0225) · s2 = 66


de unde găsim

s2 = 400 u.m.
s1 = 2 000 u.m.

[Inapoi la Cuprins] 25
Problema 3. O persoană depune la o bancă suma de 300 u.m.. Ştiind că procentul anual este
de 15% pe an, să se calculeze ce sumă va avea persoana respectivă după 4 ani şi care este valoarea
dobânzii.
Rezolvare. Se cunosc s = 300 u.m., p = 15%, n = 4 ani. Se va folosi operaţia de dobândă
compusă deoarece n = 4 > 1 an. Pentru suma finală S avem formula S = s · u n , iar u = 1 + i. În
p
cazul de faţă, dobânda unitară anuală este i = 100 = 0, 15, iar factorul de fructificare este u = 1, 15
şi avem

S = 300 · (1, 15)4 = 300 · 1, 749 = 524, 7 (u.m.)

D = S − s = 524, 7 − 300 = 224, 7 (u.m.)


Problema 4. O persoană primeşte moştenire un libret de economii ı̂ntocmit ı̂n urmă cu 6 ani.
Procentul anual a fost ı̂n primii doi ani 15%, iar ı̂n ultimii patru ani de 12%. Suma finală care se
poate ridica de pe libretul respectiv este de 2 080, 98 u.m.. Ce sumă iniţială a fost depusă?
Rezolvare. Se cunosc n = 6 ani, n1 = 2 ani, n2 = 4 ani, p1 = 15%, p2 = 12% şi S = 2 080, 98 u.m..
Suma iniţială s este necunoscută. Folosind formula dobânzii compuse, putem scrie:
- după primii doi ani suma iniţială s devine S1 = s · u12 = s · (1 + i1 )2 ; această sumă devine sumă
iniţială pentru următoarea perioadă;
- după ultimii patru ani obţinem suma finală S = S1 · u24 = s · u12 · u24 = s · (1 + i1 )2 · (1 + i2 )4 . De
aici obţinem imediat că

S
s= =
(1 + i1 ) · (1 + i2 )4
2

2 080, 98
= =
(1, 15)2 · (1, 12)4
= 1 000 (u.m.)

În concluzie, ı̂n urmă cu 6 ani s-a depus suma de 1 000 u.m.
Problema 5. Se consideră cazul unei bănci care oferă o rată anuală a dobânzii de 10% pentru
depozitele pe termen de 1 lună. Să se calculeze dobânda primită la scadenţă de către o persoană
care a depus suma de 10 000 u.m. pe timp de 1 lună. Presupunând că persoana doreşte capitali-
zarea dobânzii, să se calculeze ce sumă va avea persoana respectivă peste 5 luni şi peste 1 an. Să
se calculeze, de asemenea, care este dobânda unitară anuală echivalentă.
i
Rezolvare. Se cunosc următoarele elemente s = 10 000 u.m., p = 10%, i = 0, 1, i12 = 12 =
0, 008(3), t5 = 5 luni, t12 = 12 luni. Notăm prin D1 dobânda după o lună, S5 suma finală după 5
luni, S12 suma finală după 12 luni şi prin P1 procentul anual echivalent.
Dobânda pe care o primeşte persoana după o lună este

D1 = s · i12 · 1 = 83, (3) (u.m.)

Dacă dobânda se capitalizează, peste 5 luni persoana va putea ridica suma

[Inapoi la Cuprins] 26
5
S5 = s · u12 = s · (1 + i12 )5 =
= 10 000 · (1 + 0, 008(3))5 =
= 10 000 · 1, 042196 =
= 10 421, 96 (u.m.)

Deci, dobânda aferentă este de

D5 = 10 421, 96 − 10 000 = 421, 96 (u.m.)


Dacă se capitalizează dobânda, peste 12 luni persoana va putea ridica suma

12
S12 = s · u12 = s · (1 + i12 )12 =
= 10 000 · (1 + 0, 008(3))12 =
= 10 000 · 1, 104274 =
= 11 042, 74 (u.m.)

Pentru a afla procentul anual echivalent, avem

12
s · u12 = s · u1

(1 + i12 )12 = 1 + I1
P1
unde cu I1 s-a notat 100

I1 = (1 + i12 )12 − 1 =
= (1 + 0, 008(3))12 − 1 =
= 0, 104274

şi deci avem P1 = 10, 42%.


Problema 1. O persoană achiziţionează un bun ı̂n valoare de 1 000 u.m., plata acestui bun
urmând a se efectua ı̂n rate egale pe timp de doi ani. Se cunoaşte procentul anual p = 10%
şi se consideră că dobânda unitară corespunzătoare unei subperioade nu este proporţională cu
dobânda unitară anuală (suntem ı̂n cazul operaţiei de dobândă compusă). Să se calculeze care
este valoarea unei rate dacă plata are loc:
a) la sfârşitul fiecărui an;
b) la ı̂nceputul fiecărui an;
c) la sfârşitul fiecărei luni;
d) la ı̂nceputul fiecărei luni;
e) la sfârşitul fiecărui trimestru;
f) la ı̂nceputul fiecărui trimestru;
Care este valoarea acumulată a ratelor la sfârşitul celor doi ani, ı̂n fiecare caz ı̂n parte?

[Inapoi la Cuprins] 27
Rezolvare. Fiind vorba despre o plată ı̂n rate, avem, de fapt, pentru fiecare caz ı̂n parte câte o
anuitate, după cum urmează:
a) anuitate constantă ı̂ntreagă posticipată;
b) anuitate constantă ı̂ntreagă anticipată;
c) şi e) anuitate constantă fracţionată posticipată;
d) şi f) anuitate constantă fracţionată anticipată.
Pentru fiecare caz ı̂n parte, preţul bunului achiziţionat (1 000 u.m.) reprezintă valoarea iniţială
a anuităţii (V (0) = IN ), iar valoarea acumulată a ratelor la sfârşitul celor doi ani reprezintă valoa-
rea finală a anuităţii (V (n) = V (2) = FIN ). Prin urmare, rata constantă se va găsi, de fiecare dată,
din formula valorii iniţiale a anuităţii respective.
a) În acest caz avem n = 2 şi

1 − vn t
V (t) = r · ·u
i
1 − vn
V (0) = r ·
i
n
u −1
V (n) = r ·
i
p = 10%; i = 0, 1; u = 1, 1; v = 0, (90)

de unde, ı̂nlocuind elementele cunoscute, obţinem

3 1 − (0, (09))2
10 = r ·
0, 1
care este o ecuaţie de gradul ı̂ntâi ı̂n necunoscuta r. Soluţia acestei ecuaţii se exprimă astfel

0, 1 · 103
r=
1 − (0, (90))2
de unde rata constantă ce se va plăti la sfârşitul fiecărui an este

r = 576, 19 u.m.
În acest caz, valoarea finală a anuităţii este

u2 − 1
V (2) = r ·
i
(1, 1)2 − 1
= 576, 19 ·
0, 1
= 1 210 (u.m.)

b) Dacă plata ratelor constante se va face la ı̂nceputul fiecărui an, suntem conduşi la următoarele
valori ale anuităţii constante ı̂ntregi anticipate

[Inapoi la Cuprins] 28
1 − v n t+1
V (t) = r · ·u
i
1 − vn
V (0) = r · ·u
i
un − 1
V (n) = r · ·u
i
p = 10%; i = 0, 1; u = 1, 1; v = 0, (90)

Înlocuind elementele cunoscute ı̂n valoarea iniţială a anuităţii, obţinem rata ı̂n acest caz:

1 − (0, (90))2
103 = r · 1, 1 ·
0, 1
0, 1 · 103
r=  
1, 1 1 − (0, (90))2
r = 523, 81 u.m.

Valoarea finală a anuităţii este

u2 − 1
V (2) = r · ·u =
i
(1, 1)2 − 1
= 523, 81 · 1, 1 · =
0, 1
= 1 210 u.m.

c) În acest caz, persoana va plăti lunar, la sfârşitul fiecărei luni, timp de doi ani aceeaşi sumă de
bani (rată). Fiind vorba de lună, m = 12 (numărul subperioadelor ı̂n care se ı̂mparte anul). Suntem
ı̂n cazul unei anuităţi constante fracţionate şi posticipate, iar valoarea ei la un anumit moment de
timp t este

1 − vmnm
tm
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vmnm
Vm (0) = rm ·
im
nm − 1
um
Vm (n m) = rm ·
im

12
n m = 24, i12 = 1 + i − 1 = 0, 0079,
u12 = 1, 0079, v12 = 0, 9920

Înlocuind datele cunoscute, obţinem

[Inapoi la Cuprins] 29
1 − (0, 9920)24
103 = r12 ·
0, 0079
0, 0079 · 103
r12 =
1 − (0, 9920)24
r12 = 45, 95 u.m.

Valoarea finală este

24
u12 −1
V12 (24) = r12 · =
i12
(1, 0079)24 − 1
= 45, 95 · =
0, 0079
= 1 210 u.m.

d) În acest caz, persoana va plăti lunar, la ı̂nceputul fiecărei luni, timp de doi ani o aceeaşi
sumă de bani (rată). Fiind vorba de lună, m = 12 (numărul subperioadelor ı̂n care se ı̂mparte
anul). Suntem ı̂n cazul unei anuităţi constante, fracţionate şi anticipate, iar valoarea ei la un
anumit moment de timp t este

1 − vmn·m
(t+1)m
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vmn·m
Vm (0) = rm · · um
im
umn·m − 1
Vm (n m) = rm · · um
im

12
n m = 24, i12 = 1 + i − 1 = 0, 0079,
u12 = 1, 0079, v12 = 0, 9920

Înlocuind datele cunoscute, obţinem

1 − (0, 9920)24
103 = r12 · 1, 0079 ·
0, 0079
0, 0079 · 103
r12 =  
1, 0079 · 1 − (0, 9920)24
r12 = 45, 58 u.m.

Valoarea finală este

[Inapoi la Cuprins] 30
24
u12 −1
V12 (24) = r12 · · u12 =
i12
(1, 0079)24 − 1
= 45, 58 · 1, 0079 · =
0, 0079
= 1 210 u.m.

e) În acest caz, persoana va plăti trimestrial, la sfârşitul fiecărui trimestru, timp de doi ani o
aceeaşi sumă de bani (rată). Fiind vorba de trimestru, m = 4 (numărul subperioadelor ı̂n care se
ı̂mparte anul). Suntem ı̂n cazul unei anuităţi constante fracţionate şi posticipate, iar valoarea ei la
un anumit moment de timp t este

1 − vmnm
tm
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vmnm
Vm (0) = rm ·
im
u m−1
n
Vm (n m) = rm · m
im

4
n m = 8, i4 = 1 + i − 1 = 0, 0241,
u4 = 1, 0241, v4 = 0, 9764

Înlocuind datele cunoscute, obţinem

1 − (0, 9764)8
103 = r4 ·
0, 0241
0, 0241 · 103
r4 =
1 − (0, 9764)8
r4 = 138, 94 u.m.

Valoarea finală este

u48 − 1
V4 (8) = r4 · =
i4
(1, 0241)8 − 1
= 138, 94 · =
0, 0241
= 1 210 u.m.

f) În acest caz, persoana va plăti trimestrial, la ı̂nceputul fiecărui trimestru, timp de doi ani o
aceeaşi sumă de bani (rată). Fiind vorba de trimestru, m = 4 (numărul subperioadelor ı̂n care se
ı̂mparte anul). Suntem ı̂n cazul unei anuităţi constante fracţionate şi anticipate, iar valoarea ei la
un anumit moment de timp t este

[Inapoi la Cuprins] 31
1 − vm n·m
(t+1)m
Vm (t) = rm · · um
im
1 − vm n·m
Vm (0) = rm · · um
im
u n·m − 1
Vm (n m) = rm · m · um
im
√4
n m = 8, i4 = 1 + i − 1 = 0, 0241,
u4 = 1, 0241, v4 = 0, 9764
Înlocuind datele cunoscute, obţinem

1 − (0, 9764)8
103 = r4 · 1, 0241 ·
0, 0241
0, 0241 · 103
r4 =  
1, 0241 1 − (0, 9764)8
r4 = 135, 67 u.m.
Valoarea finală este

u48 − 1
V4 (8) = r4 · · u4 =
i4
(1, 00241)8 − 1
= 135, 67 · 1, 0241 · =
0, 0241
= 1 210 u.m.
Problema 2. O persoană ı̂mprumută suma de 500 u.m., negociind scadenţa ı̂mprumutului la
6 ani şi dobânda anuală la valoarea de 25%. De asemenea, la momentul efectuării ı̂mprumutului
se stabileşte că ı̂ntreaga datorie (suma ı̂mprumutată şi dobânda aferentă) se va plăti la scadenţă.
Să se ı̂ntocmească planul de amortizare corespunzător rambursării acestui ı̂mprumut.
Rezolvare. Este vorba de modelul de amortizare directă 1D. Se cunosc următoarele date:

s = 500, n = 6, p = 12%
de unde obţinem, pentru factorul de actualizare u valoarea 1, 12. La momentul scadenţei (sfârşitul
celui de-al patrulea an) se va rambursa suma S = s u n = 986, 91 u.m.; la sfârşitul celorlalţi ani nu
se plăteşte nimic. Tabloul de amortizare se prezintă dupa cum urmeaza

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 0 0
2 560 67.2 0 0
3 627.2 75.26 0 0
4 702.46 84.3 0 0
5 786.76 94.41 0 0
6 881.17 105.74 881.17 986.91

[Inapoi la Cuprins] 32

Problema 3. Se consideră acelaşi ı̂mprumut de 500 u.m. (ca şi la Problema 2), rambursabil
pe timp de 6 ani cu dobânda anuală 12%. De această dată, la sfârşitul fiecărui an, vor fi plătite
dobânzile aferente, iar suma ı̂mprumutată se va restitui la scadenţă. Să se prezinte tabloul de
amortizare.
Rezolvare. Este vorba de modelul de amortizare directă 2D. Tabloul de amortizare urmatorul:

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 0 60
2 500 60 0 60
3 500 60 0 60
4 500 60 0 60
5 500 60 0 60
6 500 60 500 560

Problema 4. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 500 u.m., pe timp de 6 ani,
cu dobânda anuală 12%, urmând ca la sfârşitul fiecărui an să se ramburseze aceeaşi cotă din
ı̂mprumut, la care se adaugă dobânda aferentă acelei perioade. Să se ı̂ntocmească tabloul de
amortizare corespunzător acestui ı̂mprumut.
Rezolvare. Este vorba de modelul de amortizare directă 3D pentru care cota corespunzătoare
fiecărui an este aceeaşi şi anume
s
Qk = Q = , k = 1, n
n
În acest caz avem:

s = 500, n = 6, p = 12%
şi atunci obţinem

i = 0, 12, u = 1, 12
Qk = Q = 83, (3), k = 1, 6
Tabloul de amortizare este:

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 83.33 143.33
2 416.67 50 83.33 133.33
3 333.33 40 83.33 123.33
4 250 30 83.33 113.33
5 166.67 20 83.33 103.33
6 83.33 10 83.33 93.33

Problema 5. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare pentru un ı̂mprumut de 500 u.m., pe
timp de 6 ani, cu dobânda anuală de 12%, dacă rambursarea are loc prin plăţi periodice constante
(la sfârşitul fiecărui an).

[Inapoi la Cuprins] 33
Rezolvare. Plăţile periodice constante care vor avea loc sunt, de fapt, rate constante, deci este
vorba de modelul de amortizare directă 4D. Datele problemei sunt:

s = 500, n = 6, p = 12%
Rata constantă se calculează considerând că suma ı̂mprumutată s este valoarea iniţială a unei
anuităţi constante, ı̂ntregi, posticipate cu ratele constante r. Atunci are loc următoarea relaţie:
1 − vn
s=r·
i
de unde rezultă formula de calcul pentru rata constantă şi anume:
si
r=
1 − vn
Prin urmare, la sfârşitul fiecărui an se va rambursa rata constantă r cu care se acoperă atât o parte
din ı̂mprumut, cât şi dobânda pentru suma nerambursată corespunzătoare fiecărui an. În acest
caz avem:

500 · 0, 12
r=
1 6
 
1 − 1,12
r = 121, 61 (u.m.)

Tabloul de amortizare este urmatorul:

k Rk Dk Qk rk
1 500 60 61.61 121.61
2 438.39 52.61 69.01 121.61
3 369.38 44.33 77.29 121.61
4 292.09 35.05 86.56 121.61
5 205.53 24.66 96.95 121.61
6 108.58 13.03 108.58 121.61

Problema 6. O persoană (creditorul) ı̂mprumută de la o bancă suma de 2 500 u.m., pe timp
de 5 ani, cu dobânda anuală 11%. Persoana ı̂n cauză (debitorul) urmează să restituie creditorului
dobânzile la sfârşitul fiecărui an, iar suma necesară restituirii sumei ı̂mprumutate o va constitui
la o altă bancă (terţa parte) prin plăţi periodice constante pe timp de 5 ani, cu dobânda anuală
12%. Să se ı̂ntocmească planurile de amortizare pentru rambursarea acestui ı̂mprumut.
Rezolvare. Între debitor şi creditor va avea loc o amortizare directă de tipul 2D, cu procentul p,
iar ı̂ntre debitor şi terţa parte, o amortizare directă de tipul 4D, cu procentul p0 , ceea ce ı̂nseamnă
că este vorba, de fapt de o amortizare indirectă după modelul 1I. Se cunosc:

s = 2 500, n = 5, p = 11%, p0 = 12%


La scadenţă, debitorul trebuie să aibă constituită la terţa parte suma s care, actualizată la momen-
tul contractării ı̂mprumutului, cu procentul corespunzător terţei părţi, p0 , este

[Inapoi la Cuprins] 34
s0 = s v 0n
s0 = 1418, 57 (u.m.)

Această sumă este valoarea iniţială a unei anuităţi constante ı̂ntregi posticipate cu rata constantă
r 0 . Deci, putem scrie

1 − v 0n
s v 0n = r 0
i0
Astfel, rata constantă r 0 ce va trebui plătită la sfârşitul fiecărui an terţei părţi este dată de relaţia

s v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n
1 5
 
2 500 · 1,12 · 0, 12
r0 =
1 5
 
1− 1,12
r 0 = 393, 52 (u.m.)

Tabloul de amortizare debitor-creditor (2D) este urmatorul

k Rk Dk Qk rk
1 2500 275 0 275
2 2500 275 0 275
3 2500 275 0 275
4 2500 275 0 275
5 2500 275 2500 2775
Tabloul de amortizare debitor-terţa parte (4D) este:

k Rk Dk Qk rk
1 1418.57 170.23 223.3 393.52
2 1195.27 143.43 250.09 393.52
3 945.18 113.42 280.1 393.52
4 665.08 79.81 313.72 393.52
5 351.36 42.16 351.36 393.52
Se observă că sumele depuse la terţa parte, vor deveni la scadenţă:

 
r 0 u 03 + u 02 + u 0 + 1 = 393, 52 (1, 4049 + 1, 2544 + 1, 12 + 1) =
= 1 880, 75 (u.m.) 

Problema 7. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare a unui ı̂mprumut ı̂n valoare de 2 500
u.m., rambursabil pe timp de 5 ani, cu dobânda anuală 11%, prin achitarea la scadenţă a ı̂ntregii
datorii către creditor şi constituirea sumei datorate la o terţa parte cu dobânda anuală 12%, prin
plăţi periodice constante.

[Inapoi la Cuprins] 35
Rezolvare. Se cunosc

s = 2 500, n = 5, p = 11%, p0 = 12%


Între debitor şi creditor procentul este p, iar modelul de amortizare directă este 1D; ı̂ntre debitor
şi terţa parte procentul este p0 , iar modelul de amortizare directă este 4D. În concluzie, este vorba
de o amortizare indirectă după modelul 2I.
Tabloul de amortizare debitor-creditor (1D) este

k Rk Dk Qk rk
1 2500 275 0 0
2 2775 305.25 0 0
3 3080.25 338.83 0 0
4 3419.08 376.1 0 0
5 3795.18 417.47 3795.18 4212.65
La scadenţă, debitorul trebuie să aibă constituită la terţa parte suma s u n care este datoria pe
care o are faţă de creditor şi care, actualizată la momentul iniţial (ı̂n raport cu procentul p0 ) este
s u n v 0n . Deci, la momentul iniţial, datoria debitorului faţă de terţa parte este s u n v 0n , sumă care
reprezintă valoarea iniţială a unei anuităţi constante, ı̂ntregi, posticipate, cu rata constantă r 0 . Are
loc următoarea relaţie:

1 − v 0n
s u n v 0n = r 0
i0
n 0n
s u v = 2 390, 37 u.m.

de unde obţinem formula de calcul pentru rata r 0 şi anume

s u n v 0n i 0
r0 =
1 − v 0n
1 5
 
2 500 · (1, 11)5 · 1,12 · 0, 12
r0 =
1 5
 
1 − 1,12
r 0 = 663, 11 (u.m.)

Tabloul de amortizare debitor-terţa parte (4D) este

k Rk Dk Qk rk
1 2390.37 286.84 376.27 663.11
2 2014.1 241.69 421.42 663.11
3 1592.68 191.12 471.99 663.11
4 1120.69 134.48 528.63 663.11
5 592.06 71.05 592.06 663.11


[Inapoi la Cuprins] 36
2.4 Teme de control
2.4.1 Dobânzi necesar:
5 ore

Dobânda simplă

1. Se depune spre fructificare suma de 6500 u.m. pe timp de 3 luni, cu o rată anuală a dobânzii
de 4,5%. Să se calculeze dobânda şi suma finală obţinute.
Răspuns. D = 73, 125 u.m., S = 6573, 125 u.m.

2. Cu ce rată anuală a dobânzii a fost ı̂mprumutată sumă de 3000 lei pe 7 luni astfel ı̂ncât suma
finală datorată să fie 3500 lei? Cât este dobânda semestrială echivalentă?
Răspuns. i = 28, 57%, i2 = 14, 29%.

3. O persoană obţine, prin depunerea unei sume de bani la bancă din data de 21 martie 2012
până ı̂n data de 13 octombrie 2012, la o rată anuală a dobânzii de 7,5%, suma de 7509 u.m.
Ce sumă a depus persoana respectivă la bancă?
Răspuns. s = 7200 u.m.

4. Pe ce perioadă de timp trebuie să depună o persoană suma de 5000 lei astfel ı̂ncât, dacă
banca practică o rată anuală a dobânzii de 9%, suma pe care o poate retrage la sfârşitul
perioadei să fie de 5225 lei
1
Răspuns. t = , 180 zile sau 6 luni.
2

5. O persoană reuşeşte să economisească bani şi să şi depună ı̂ntr-un cont la bancă. Ea deschide
un depozit de economii la ı̂nceputul anului de 2000 lei, după 2 luni unul de 1000 lei, iar
după ı̂ncă 3 luni mai face un depozit de 3000 lei. Ce sumă poate ridica persoana la sfârşitul
anului dacă rata anuală a dobânzii a fost de 12%?
Răspuns. S = 6550 lei.

6. Dacă timp de patru luni o persoană depune ı̂n acelaşi cont, ı̂n fiecare dată de 5 a lunii, câte
1000 lei cu o rată anuală a dobânzii de 7%, de ce sumă va dispune la sfârşitul celei de a patra
luni?
Răspuns. S = 4058, 6746 lei.

7. Aveţi posibilitatea de a alege să primiţi suma de 990 u.m. azi, 995 u.m. peste o lună sau
1000 u.m. peste 3 luni. Ce variantă veţi alege, dacă vorbim de o rata anuală a dobânzii de
8%?
Răspuns. 990 u.m.

[Inapoi la Cuprins] 37
8. O persoană dispune de 2 sume de bani totalizând 24000 u.m. Persoana plasează prima sumă
(mai mică) pe 9 luni cu i=4% iar pe a doua sumă pe 8 luni cu i=6%. Ştiind că dobânda adusă
de cele două sume este de 880 u.m. determinaţi cele 2 sume iniţiale.
Răspuns. s1 = 8000 u.m., s2 = 16000 u.m.

9. O persoană dispune de 3 sume de bani ı̂n progresie aritmetică cu raţia de 3000 u.m. Per-
soana plasează aceste trei sume pe o perioadă de un an, cu rate anuale ale dobânzii aflate ı̂n
progresie geometrică cu raţia 3/2. Ştiind că dobânda totală realizată este de 1100 u.m. şi că
cea mai mare sumă aduce o dobândă de 9 ori mai mare decât cea mai mică sumă, determinaţi
cele 3 sume iniţiale precum şi ratele anuale ale dobânzii aferente lor.
Răspuns. s1 = 2000 u.m., s2 = 5000 u.m., s3 = 8000 u.m., i1 = 4%, i2 = 6%, i3 = 9%.

Dobânda compusă

1. O persoană depune la o bancă 5300 lei. Ştiind că rata anuală a dobânzii este de 5,6% calculaţi
suma pe care persoana o va ridica peste 3 ani, respectiv 5 ani. Care este valoarea dobânzii
acumulate pe perioadele respective? Cât este dobânda unitară trimestrială echivalentă i4 ?
Răspuns. S3 ani = 6241, 19 lei, D3 ani = 941, 19 lei, S5 ani = 6959, 78 lei, D5 ani = 1659, 78 lei,
i4 = 0, 0137 = 1, 37%.

2. Se depun spre fructificare 1000 euro pe 4 ani. Cu ce rata anuală a dobânzii trebuie plasaţi
pentru a obţine 1200 euro? Dar dacă plasamentul se face pe 5 ani?
Răspuns. i = 4, 66% (4 ani), i = 3, 71% (5 ani).

3. Pe câţi ani trebuie să depunem 150 euro astfel ı̂ncât să putem ridica 190 euro? Dar să dublăm
o sumă de bani? Ştim că rata anuală a dobânzii este 3,75%.
Răspuns. n=7 ani respectiv n=19 ani.

4. Ce sumă a fost depusă de către o persoană, dacă după 6 ani are ı̂n contul său 125000 lei?
Ştim că rată anuală a dobânzii a fost de 8%.
Răspuns. s = 78771, 21 lei.

5. Aflaţi suma finală şi dobânda pentru un depozit de 4500 u.m. pe 7 ani dacă ı̂n primii 4 ani
rata anuală a dobânzii a fost 6,7% iar ı̂n următorii 3 ani a fost 4,8%.
Răspuns. S = 6713, 58 lei, D = 2213, 58 lei.

6. Ce sumă iniţială a fost depusă ı̂ntr-un cont, ı̂n urmă cu 5 ani, dacă suma finală care se poate
ridica de la bancă este acum de 8288,21 lei. Se ştie că ı̂n primii 3 ani rata anuală a dobânzii
a fost 5,67% iar ı̂n ultimii 2 ani, 8,2%.
Răspuns. s = 6000 lei.

2.4.2 Împrumuturi necesar:


5 ore

[Inapoi la Cuprins] 38
Anuităţi

1. O persoană cumpără un bun ı̂n valoare de 5000 RON, plătind un avans de 20%, restul
urmând să fie achitat ı̂n rate egale, timp de 3 ani, cu o rată anuală a dobânzii de 12%. Să se
determine valoarea unei rate şi, ı̂n funcţie de aceasta, valoarea cumulată a tuturor ratelor la
sfârşitul celor trei ani, dacă plata are loc:

(a) la sfârşitul respectiv ı̂nceputul fiecărui trimestru;


(b) la sfârşitul respectiv ı̂nceputul fiecărei luni;
(c) la sfârşitul respectiv ı̂nceputul fiecărui an;

Răspuns. (a) 401, 84 RON; 5703, 04 RON; 390, 14 RON; 5703, 4 RON;
(b) 132, 85 RON; 5723, 07 RON; 131, 54 RON; 5723, 07 RON;
(c) 1665, 39 RON; 5619, 71 RON; 1486, 96 RON; 5619, 71 RON.

2. Să se calculeze rata lunară de plătit la fiecare sfârşit de lună pe o perioadă de 15 ani pentru
un credit de 40000 EUR, cu o dobândă unitară anuală de 0, 13.
Răspuns. 506, 09 EUR.

3. Să se calculeze rata semestrială care trebuie plătită pentru un ı̂mprumut de 43000 RON pe
o perioadă de 25 de ani cu o dobândă unitară semestrială de 0, 055, dacă plăţile se fac la
fiecare ı̂nceput de semestru.
Răspuns. 2407, 24 RON.

4. Să se calculeze ce rată anuală trebuie plătită la fiecare sfârşit de an pentru un credit de
78000 RON contractat pe 30 de ani, cu o rată anuală a dobânzii de 4, 68%.
Răspuns. 4890, 44 RON.

5. Dl. Q. vrea să compare mai multe variante de plăţi ı̂n rate pentru un credit de 15000 EUR
pe care doreşte să-l ramburseze ı̂n 7 ani. Banca ı̂i oferă o rată anuală a dobânzii de 14%.
Care ar fi valoarea unei rate dacă ar face plăţile anual, la sfârşit de an? Dar dacă ar plăti
lunar, la sfârşit de lună? Dar la fiecare sfârşit de trimestru? Comparând valorile acumulate
ale ratelor, care variantă este mai avantajoasă pentru bancă?
Răspuns. 3497, 88 EUR, 281, 10 EUR, 849, 03 EUR; 37534, 03 EUR, 39740, 76 EUR, 39302, 57 EUR.

6. Dna E. a luat acum doi ani un credit de 12000 RON, contractat pe o perioada de 4 ani cu
o rată anuală al dobânzii de 17%, plătind pentru el rate lunare la fiecare sfârşit de lună.
Care este valoarea ratei pe care o plăteşte? Care este valoarea acumulată a ratelor ı̂n prezent
(t = 2)?
Răspuns. 346, 26 RON; 16819, 19 RON.

7. Se consideră un credit ı̂n valoare de 50000 RON, rambursat prin plăţi periodice semestriale.
În care din variantele următoare valoarea ratei este mai mică? Dar valoarea totală cumulată
a ratelor dacă plăţile se fac posticipat?

• cu o rată anuală a dobânzii de 8% pe o perioadă de 10 ani;

[Inapoi la Cuprins] 39
• cu o rată anuală a dobânzii de 4% pe o perioadă de 20 de ani.
Răspuns. 3679, 08 RON; 109556, 06 RON; 1827, 78 RON; 110401, 98 RON.
8. Să se calculeze rata anuală care trebuie plătită la fiecare ı̂nceput de an pentru un credit ı̂n
valoare de 12500 EUR, pe o perioadă de 10 ani, cu dobândă unitară anuală de 0, 055.
Răspuns. 1571, 89 EUR.
9. Ce sumă se acumulează ı̂ntr-un cont ı̂n care se depun lunar, la sfârşit de lună, 300 EUR, pe
o perioadă de 2 ani, dacă rata anuală a dobânzii este de 2, 15%.
Răspuns. 7350, 31 EUR.

Rambursări directe ı̂ntregi

1. Să se ı̂ntocmească tabelul de amortizare pentru ı̂mprumutul de 2005 u.m., prin cote con-
stante, pe timp de 5 ani, cu dobânda anuală de 12%.
Răspuns. Modelul 3D, cu Q = 401 u.m.

2. Să se ı̂ntocmească tabelul de amortizare a unui ı̂mprumut de 49000 RON pe timp de 7 ani,
cu i=16%, dacă la sfârşitul fiecărui an se rambursează aceeaşi cotă din ı̂mprumut, la care se
adaugă dobânda aferentă acelei perioade.
Răspuns. Modelul 3D, cu Q = 7000 RON

3. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 10000 lei pe timp de 5 ani cu dobânda anuală
de 15%. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare corespunzător acestui ı̂mprumut ştiind că
la sfârşitul fiecărui an se va rambursa aceeaşi parte din suma ı̂mprumutată la care se adaugă
dobânda aferentă acelei perioade. Să se determine suma plătită efectiv de către debitor.
Răspuns. Modelul 3D, cu Q = 2000 lei. Suma plătită efectiv este de 14500 lei.

4. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 10000 lei pe timp de 5 ani cu dobânda anuală
de 15%. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare corespunzător acestui ı̂mprumut, ştiind că
ı̂ntreaga datorie este returnată prin plata unei sume constante la sfârşitul fiecărui an. Să se
determine de asemenea şi suma plătită efectiv de către persoana respectivă.
Răspuns. Modelul 4D, cu r = 2983.16. Suma efectiv plătită este 14915.80 lei.

5. O persoană cumpără un bun ı̂n valoare de 14000 RON, urmând ca valoarea acestui bun să o
ramburseze prin plăţi periodice constante posticipate pe timp de 6 ani, cu dobânda anuală
de 13%. Să se ı̂ntocmească tabelul de amortizare corespunzător acestui ı̂mprumut.
Răspuns. Modelul 4D, cu r = 3502, 15 RON

6. În vederea achiziţionării unei locuinţe, o persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 45000 u.m.,
pe timp de 6 ani, cu procentul anual de 10, urmând ca rambursarea să aibă loc prin plăţi
periodice constante, plătibile la sfârşitul fiecărui an. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare
corespunzător acestui ı̂mprumut.
Răspuns. Modelul 4D, cu r = 10332, 33 u.m.

[Inapoi la Cuprins] 40
7. Ce rată ar trebui să plătească la ı̂nceputul fiecărui an, o persoană ce doreşte să ı̂mprumute
7000 lei, pe 3 ani, cu i=4%? Care este valoarea cumulată a acestor rate la sfârşitul celor 3
ani? Faceţi tabelul de rambursare pe cei 3 ani.
Răspuns. Modelul 4D, cu r = 2425, 42 lei. Valoarea cumulată a ratelor este de 7874, 04 lei.

Rambursări (amortizări) prin Fond de acumulare

1. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 15000 $ pe 4 ani cu un i=10%. Persoana


plăteşte creditorului dobânzile aferente la sfârşitul fiecărui an, iar suma ı̂mprumutată o
constituie la o altă bancă prin rate egale posticipate pe timp de 4 ani cu i’=11%. Să se
ı̂ntocmească planul de amortizare corespunzător.
0
Răspuns. Modelul 1FA, cu r = 3184, 89 $

2. O persoană ı̂mprumută de la o bancă 20000 e, pe timp de 4 ani cu o rată anuală a dobânzii


de 9%. Persoana ı̂n cauză plăteşte creditorului dobânzile la sfârşitul fiecărui an, iar suma
ı̂mprumutată o constituie la o altă bancă, ı̂ntr-un fond de acumulare, pe timp de 4 ani, cu rata
anuală a dobânzii de 11%, plătind la sfârşitul fiecărui an o aceeaşi rată. Să se ı̂ntocmească
planul de amortizare corespunzător fondului de acumulare.
0
Răspuns. Modelul 1FA, cu r = 4246, 53 e

3. O persoană ı̂mprumută de la o instituţie financiară suma de 12500 u.m., pe timp de 3 ani, cu


i=10%. Debitorul urmează să restituie creditorului ı̂ntreaga datorie la scadenţă, iar această
sumă o va constitui la o altă instituţie financiară, prin plăţi periodice constante posticipate,
pe timp de 3 ani, cu dobânda anuală de 12%. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare cores-
punzător.
0
Răspuns. Modelul 2FA, cu r = 4930, 50 u.m.

4. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 7500 e, pe timp de 5 ani cu i=10%. Persoana


respectivă plăteşte creditorului ı̂ntreaga datorie la scadenţă, iar suma datorată o constituie
la o altă bancă,ı̂ntr-un fond de acumulare, prin rate egale posticipate, cu i’=9%, pe timp de
5 ani. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare corespunzător fondului de acumulare.
0
Răspuns. Modelul 2FA, cu r = 2018, 28 e

5. O persoană ı̂mprumută de la bancă suma de 10000 lei pe 5 ani cu i=12%. Persoana ı̂n
cauză urmează să restituie creditorului dobânzile la sfârşitul fiecărui an, iar suma necesară
restituirii sumei ı̂mprumutate o va constitui la o altă bancă doi ani mai târziu datei semnării
contractului, prin rate egale plătibile la sfârşitul fiecărui an, cu i’=14%. Să se ı̂ntocmească
planul de amortizare corespunzător.
Răspuns. Modelul 1FA, cu r 0 = 2907, 32 lei

6. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 7500 euro, la ı̂nceputul anului 2015, pe timp
de 6 ani cu i=10%. Persoana respectivă plăteşte creditorului ı̂ntreaga datorie la scadenţă,
iar suma datorată o constituie la o altă bancă prin plăţi periodice constante posticipate, cu

[Inapoi la Cuprins] 41
i’=9%, pe timp de 4 ani, ı̂ncepând cu anul 2017. Să se ı̂ntocmească planul de amortizare
corespunzător.
Răspuns. Modelul 2FA, cu r 0 = 2905, 39 e.

Bibliografie 1. Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi probleme,
Editura Mega 2013.
2. Muresan A. S., Filip D. A. , Ban I. M., Hangan A., Operatiuni financiare, Editura Mediamira,
Cluj-Napoca, 2005.

[Inapoi la Cuprins] 42
3 MODULUL II. MATEMATICI ACTUARIALE
Obiective

• Familiarizarea cu tehnicile si metodele utilizate in cadrul matematicilor actuariale

• Definirea notiunilor de plata viagera unica, anuitati viagere, plati in caz de deces, asigurari
de persoane si bunuri

Concepte de baza

• Functii biometrice (probabilitati de viata si de deces, functia de supravietuire, viata medie,


tabele de mortalitate)

• Plati viagere (plata viagera unica, anuitati viagere)

• Plati in caz de deces (plata unica in caz de deces, anuitati de deces)

• Asigurari de persoane. Rezerva matematica.

• Asigurari de bunuri

Rezultate asteptate
In urma parcurgerii acestui modul se asteapta ca studentii sa cunoasca si sa opereze cu notiu-
nile introduse, sa fie in stare sa le aplice la problemele concrete.
Sinteza

3.1 UNITATEA 1. Funcţii biometrice


necesar:
1.1. Introducere 1 oră
Noţiunea de asigurare de persoane vizează modurile ı̂n care se poate face o plată, nu ı̂n mod
cert ci numai probabil, dacă se realizează anumite evenimente ce privesc viaţa sau decesul unei
persoane asigurate. Studiul acestor fenomene de viaţă şi de deces poate fi realizat datorită unor
caracteristici ce li se pot atribui. Cea mai importantă caracteristică este mortalitatea. Intensi-
tatea mortalităţii este dată de anumiţi coeficienţi numerici. Aceştia pot lua mai multe valori,
variaţia fiecăruia prezentând un aspect funcţional ı̂n sensul că ı̂n general variabila independentă
este vârsta, iar funcţia (variabila dependentă) este mortalitatea.
1.2. Probabilităţile de viaţă şi de deces
Se consideră o colectivitate ı̂n care toţi indivizii au aceeaşi vârstă - x ani. Se poate pune
ı̂ntrebare: care este probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de x ani să fie ı̂n viaţă la vârsta de y
ani, y ≥ x. Răspunsul este exprimat prin probabilitatea de viaţă, notată prin simbolul p (x, y).
Probabilitatea evenimentului contrar, ca persoana ı̂n vârstă de x ani să nu fie ı̂n viaţă la y ani,
este probabilitatea de deces pe care o vom nota cu simbolul q (x, y). Între cele două notaţii are loc
relaţia corespunzătoare probabilităţilor unor evenimente contrare

p (x, y) + q (x, y) = 1
Cazuri particulare:

43
1) Dacă y = x + 1 vom scrie p (x, y) = p(x, x + 1) = px care este probabilitatea ca persoana ı̂n
vârstă de x ani să fie ı̂n viaţă peste 1 an, respectiv q (x, y) = q(x, x + 1) = qx , care este probabilitatea
ca persoana ı̂n vârstă de x ani să nu mai fie ı̂n viaţă peste 1 an. Evident, avem: px + qx = 1.
2) Dacă y = x + n vom scrie p (x, y) = p(x, x + n) =n px care este probabilitatea ca persoana ı̂n
vârstă de x ani să fie ı̂n viaţă peste n an, respectiv q (x, y) = q(x, x + n) =n qx care este probabilitatea
ca persoana ı̂n vârstă de x ani să nu mai fie ı̂n viaţă peste n an. Evident, avem: n px +n qx = 1. 
Observaţie: Probabilităţile de viaţă şi de deces se determină pe cale experimentală studiind o
mare colectivitate de persoane care trăiesc ı̂n aceleaşi condiţii. Cu aceste probabilităţi se ı̂ntocmesc
tabele.
1.3. Funcţia de supravieţuire
Una dintre cela mai importante caracteristici ce se regăsesc ı̂n teoria asigurărilor este funcţia
de supravieţuire.
Considerăm o colectivitate de persoane, toate având aceeaşi vârstă de a ani şi notăm cu la
volumul colectivităţii (numărul de persoane ce formează respectiva colectivitate).
Definiţie. Se numeşte funcţie de supravieţuire lx numărul mediu de persoane din cele la care
vor fi ı̂n viaţă la vârsta de x ani (a ≤ x).
Observaţie. Funcţia de supravieţuire depinde deci de vârsta persoanei asigurate şi se defineşte
ca valoarea medie a numărului de persoane care ajung la vârsta de x ani dintr-un număr de la
persoane ı̂n vârstă de a ani 
Pentru a exprima valoarea funcţiei lx vom construi o variabilă aleatoare Z pentru care M(Z) =
lx . Notăm cu z numărul persoanelor ı̂n viaţă la x ani şi cu p (a, x) probabilitatea ca o persoană ı̂n
vârstă de a ani să fie ı̂n viaţă la vârsta de x ani. Persoanele din colectivitate trăiesc ı̂n aceeaşi zonă,
ı̂n aceleaşi condiţii şi astfel putem aprecia că distribuţia variabilei aleatoare Z este o distribuţie
binomială (dacă experienţa se repetă de mai multe ori ı̂n aceleaşi condiţii, deci dacă probabilitatea
de a se realiza un eveniment nu se modifică la diverse repetări ale experienţei, atunci distribuţia
binomială este cea care trebuie realizată, iar pentru variabila aleatoare, Z, p(a, x) are aceeaşi va-
loare pentru orice persoană din colectivitate).
Facem precizarea că distribuţia binomială, ı̂n general, are forma:
" #
x
X:
Cnx px qn−x x=0,n
pentru care valoarea medie este: M(X) = np, iar dispersia este D 2 (X) = npq.
În cazul nostru, variabila este notată cu Z, valorile variabilei sunt z, n = la , p = p(a, x), q =
q(a, x).Astfel obţinem
" #
z
Z:
Clz (p (a, x))z (q (a, x))la −z
a z=0,la
Conform formulei de mai sus pentru media distribuţiei binomiale, obţinem

M(Z) = lx = p (a, x) · la
de unde rezultă imediat
lx
p (a, x) = 
la
Considerăm ı̂n cele ce urmează a ≤ x ≤ y. Extinzând rezultatele, putem spune că evenimentul
ca o persoană ı̂n vârstă de a ani să fie ı̂n viaţă la vârsta de y ani este dat de intersecţia a doua

[Inapoi la Cuprins] 44
evenimente dependente şi anume: primul, ca persoana ı̂n vârstă de a ani să fie ı̂n viaţă la x ani
şi al doilea, ca persoana ı̂n vârstă de a ani (şi care a ajuns la vârsta de x ani) să fie ı̂n viaţă şi la
y ani. Respectând formula pentru probabilitatea intersecţiei a două evenimente dependente se
poate scrie:

p (a, y) = p (a, x) · p (x, y)


unde p(x, y) este de fapt o probabilitate condiţionată. Din această relaţie, se obţine

p (a, y)
p (x, y) =
p (a, x)
adică obţinem exprimarea probabilităţii de viaţa cu ajutorul funcţiei de supravieţuire

ly
p (x, y) =
lx
dacă s-a făcut simplificarea cu la . 
1.4. Viaţa medie
A treia funcţie biometrică importantă este viaţa medie. Pentru a o defini considerăm o per-
soană ı̂n vârstă de x ani. Trebuie evidenţiat ı̂n cele ce urmează numărul de ani câţi mai are de
trăit această persoană. Pentru simplificarea calculelor, admitem următoarea ipoteză simplifica-
toare: persoana, oricare ar fi ea, decedează la jumătatea unui an, deci admitem că o persoană de o
anumită vârstă de x ani mai are de trăit un număr ı̂ntreg de ani şi jumătate.
Notăm cu Z variabila aleatoare ce reprezintă numărul de ani şi jumătate câţi mai are de trăit o
persoană ı̂n vârstă de x ani.

n + 12
" #
Z:
n/n+1 qx n=0,1,...

unde n/n+1 qx este probabilitatea ca persoana să decedeze ı̂ntre x + n şi x + n + 1 ani (la jumatatea
anului), adică
!
lx+n lx+n+1 l −l
n/n+1 qx = p (x, x + n) · qx+n = · 1− = x+n x+n+1
lx lx+n lx
Definiţie. Viaţa medie, notată cu simbolul ex , se defineşte ca valoarea medie a numărului de
ani câţi mai are de trăit o persoană ı̂n vârstă de x ani. 
Prin urmare, ex = M (Z) şi are valoarea
X 1 lx+n − lx+n+1

ex = n+ ·
2 lx
n≥0
sau, dezvoltând suma, obţinem expresia
1 1 X
ex = + · lx+n . 
2 lx
n≥1
Observaţie: Lipsa indicelui superior la semnul sumei semnifică faptul ca ı̂nsumarea este limi-
tată numai la acei indici ai elementelor constitutive pentru care vârsta x + n nu depăşeşte limita
de vârstă (practic 100 ani).

[Inapoi la Cuprins] 45
1.5. Tabele de mortalitate
Pentru a dispune de valorile funcţiilor utilizate, ı̂n teoria asigurărilor de persoane, se ı̂ntocmesc
tabele de mortalitate fundamentate pe date statistice şi pe ajustarea acestor date prin diferite
metode de calcul. De regulă, tabelele conţin următoarele valori: x - numărul de ani, lx - funcţia de
supravieţuire, dx - numărul persoanelor decedate ı̂ntre vârsta de x şi x + 1 ani, px - probabilitatea
de viaţă, qx - probabilitatea de deces, ex - viaţa medie. De asemenea, tabelele conţin şi o serie de
,,numere de comutaţie” la care vom face referire ı̂n cele ce urmează.
Toate numerele utilizate ı̂n teoria asigurărilor de persoane se pot deduce prin calcul, pornind,
de exemplu, de la numerele lx .
1.6. Arborescenţa viageră şi de deces
Pentru ilustrarea momentelor ı̂n care se efectuează diferite categorii de plăţi, vom construi o
arborescenţă (un graf simplificat) ce evidenţiază fenomenul de viaţă, respectiv de deces. Vârfurile
arborescenţei simbolizează anii, iar arcele arată faptul că persoana rămâne ı̂n viaţă de la un an la
altul (arcele superioare) sau că decedează ı̂n anul respectiv (acul inferior).
Vom exemplifica arborescenţa viageră şi de deces pentru următoarea situaţie: persoana ı̂n
vârstă de x ani va fi ı̂n viaţă la vârsta de x + n ani şi nu va fi ı̂n viaţă la vârsta de x + n + 1 ani. Astfel
vom putea calcula probabilitatea n/n+1 qx , folosită la determinarea vieţii medii. Aşadar, avem:
px px+n−1
| −−−−−− ↓|− ... −−−− ↓|−−−−−−−−−− ↓
x x + 1 ... x + n − 1 x+n x+n+1
|−−−−−−−−−−−− ↑
qx∗n
Pe arcele superioare s-au ı̂nscris probabilităţile px , ..., px+n−1 , iar pe arcul inferior probabilitatea
qx+n. Deci, evenimentul ca persoana ı̂n vârstă de x ani să fie ı̂n viaţă la x + n ani are probabilitatea

lx+1 lx+2 l l l
px · px+1 · ... · px+n−2 · px+n−1 = · · ... · x+n−1 · x+n = x+n
lx lx+1 lx+n−2 lx+n−1 lx
= p (x, x + n) =n px

Atunci, evenimentul ca persoana ı̂n vârstă de x ani să decedeze ı̂ntre x + n şi x + n + 1 ani are
probabilitatea
!
lx+n lx+n+1 l −l
n px · qx+n = · 1− = x+n x+n+1 =n/n+1 qx
lx lx+n lx
Observaţie. Dacă ı̂ntr-o arborescenţă viageră şi de deces pot exista mai multe arce superioare,
fiecare simbolizând că persoana este ı̂n viaţă ı̂ntre cei doi ani consecutivi, există un singur arc
inferior şi anume cel care corespunde anului ı̂n care are loc decesul. 
Exemplu. Să se construiască arborescenţa viageră şi de deces ı̂n cazul x = 49 şi n = 2. Să se
explice semnificaţiile probabilităţilor p49 , p50 , 2 p49 şi q51 .
Rezolvare: Vârfurile arborescenţei sunt reprezentate de 49, 50, 51 şi 52 şi cu ajutorul arcelor
vom calcula probabilităţile menţionate. Vom avea următoarea arborescenţă:
p49 p50
|−−−−−−−− ↓|−−−−−−−− ↓
49 50 51 52
|−−−−−−−−−−−− ↑

[Inapoi la Cuprins] 46
q51
Astfel, probabilităţile cerute vor avea următoarele semnificaţii:

• p49 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 49 ani să fie ı̂n viaţă peste un an, deci la 50
ani;

• p50 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 50 ani să fie ı̂n viaţă la 51 ani;

• q51 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 51 ani să nu fie ı̂n viaţă peste un an, la 52
ani;

• 2 p49 - este probabilitatea ca persoana ı̂n vârstă de 49 ani să fie ı̂n viaţă peste doi an, deci la
51 ani.

Vom calcula aceste probabilităţi cu ajutorul valorilor funcţiei de supravieţuire luate din tabe-
lele de mortalitate, obţinând:

l50 81077
p49 = = = 0, 9935541,
l49 81603
l 80501
p50 = 51 = = 0, 9928956,
l50 81077
l 79867
q51 = 1 − p51 = 1 − 52 = 1 − = 0, 0078757
l51 80501

În cazul probabilităţii evenimentului ca persoana ı̂n vârstă de 49 ani să fie ı̂n viaţă peste 2 ani,
adică la 51 ani, se poate utiliza relaţia

2 p49 = p49 · p50 = 0, 9935541 · 0, 9928956 = 0, 9864954


sau relaţia

l51 80501
2 p49 = = = 0, 9864955 
l49 81603

3.2 UNITATEA 2. Plăţi viagere


necesar:
2.1. Generalităţi 3 ore
Aşa cum am mai precizat, ı̂n cadrul asigurărilor de persoane, plăţile efectuate de cele două
părţi au un caracter aleator. În ceea ce ı̂l priveşte pe asigurat, plata are loc doar dacă este ı̂n viaţă
la momentul efectuării plăţii, iar asiguratorul va efectua operaţiunea doar dacă se realizează eve-
nimentul stabilit prin contractul de asigurare. Plata se consideră ca fiind o variabilă aleatoare
cu distribuţie stabilită. Pentru ca ı̂ntre obligaţiile părţilor contractante să se realizeze principiul
echilibrului financiar, se impune egalitatea valorilor medii actuale ale celor două variabile alea-
toare: plata efectuată de către asigurator şi plata efectuată de către asigurat, ambele actualizate.
În practică, valoarea medie actuală a plăţii (plăţilor) efectuate de către asigurat se numeşte primă
de asigurare şi poate fi unică sau periodică, iar valoarea medie actuală a plăţii (plăţilor) efectuate

[Inapoi la Cuprins] 47
de către asigurator se numeşte sumă asigurată şi poate fi, de asemenea, unică sau periodică. Pri-
mele, rezultate din compararea obligaţiilor celor două parţi ı̂n momentul semnării contractului de
asigurare, se numesc prime matematice (nete), la acestea putându-se adăuga, ı̂nsă, unele plusuri
ca urmare a unor cheltuieli de administrare.
Dacă notăm cu Z1 , Z2 , ..., Zn variabilele aleatoare corespunzătoare plăţilor efectuate ı̂n cazul
mai multor asigurări şi cu Z variabila sumă a acestor variabile, avem egalitatea:

Z = Z1 + Z2 + ... + Zn
Pentru valorile medii avem relaţia

M (Z) = M (Z1 ) + M (Z2 ) + ... + M (Zn )


Notând cu P - prima, obţinem următoarele relaţii

P = M (Z) , P1 = M (Z1 ) , ..., Pn = M (Zn )


Astfel, putem scrie egalitatea

P = P1 + P2 + ... + Pn
ce exprimă principiul cumulării contractelor.
2.2. Tipuri de plăţi viagere
Definiţie. Plata viageră reprezintă acel tip de plată care se efectuează de (sau către) o persoană
atât timp cât ea este ı̂n viaţă la momentul efectuării plăţii.
Plata viageră unică
Vom ilustra această plată prin formularea unei probleme.
Considerăm o persoană ı̂n vârstă de x ani căreia urmează să i se plătească peste n ani o unitate
monetară, dacă va fi ı̂n viaţă atunci. Dacă persoana nu va fi ı̂n viaţă la x + n ani, atunci nu se va
efectua nici o plată. Ne propunem să aflăm care este valoarea medie actuală a acestei plăţi, acum,
când persoana este ı̂n vârstă de x ani.
Notând cu Z variabila aleatoare care reprezintă plata efectuată, ea va avea următoarea distribuţie
" n #
v 0
Z:
n px n qx n=0,1,...

Valorile variabilei aleatoare Z sunt sumele actualizate ce se vor plăti după modelul descris mai
sus, iar probabilităţile cu care variabila ia aceste valori sunt precizate pe linia a doua. Practic, ı̂n
cazul nostru, v n reprezintă valoarea actuală a unităţii monetare (v este factorul de actualizare ı̂n
operaţia de dobândă compusă) pentru situaţia ı̂n care persoana va fi ı̂n viaţă peste n ani, iar 0 este
valoarea actuală a 0 unităţi monetare, dacă persoana nu este ı̂n viaţă peste n ani. De asemenea,
avem n px - probabilitatea ca o persoană de x ani să fie ı̂n viaţă peste n ani, iar n qx reprezintă
probabilitatea evenimentului contrar.
Definiţie. Valoarea medie a variabilei aleatoare Z se numeşte factor de actualizare viager şi se
notează cu simbolul n Ex . 
Deci,

n Ex = M (Z) = v n ·n px

[Inapoi la Cuprins] 48
sau, folosind relaţia

lx+n
n px =
lx
factorul de actualizare viager poate fi scris şi sub forma

lx+n v x+n · lx+n


n Ex = vn · =
lx v x · lx
Se introduce următoarea notaţie:

Dx = v x · lx
şi Dx se numeşte număr de comutaţie. Deci, mai putem scrie factorul de actualizare viager astfel
Dx+n
n Ex = 
Dx
Anuităţi viagere
Dacă plăţile se fac ı̂n mai multe tranşe, fiecare aferentă unui anumit moment de timp, atunci
putem extinde problema astfel:
Care este valoarea medie actuală a plăţilor viagere (rate) S1 , S2 , ..., Sk plătibile peste n1 , n2 , ...nk
ani, ı̂n condiţiile ı̂n care acestea se efectuează dacă persoana de x ani este ı̂n viaţă peste n1 , n2 , ..., nk
ani? Aceste plăţi se fac fie de către asigurat, fie de către asigurator şi sunt egale cu S1 la ı̂mplinirea
vârstei de x + n1 ani,..., Sk la ı̂mplinirea vârstei de x + nk ani.
Definiţie: Se numeşte anuitate viageră cu ratele S1 , S2 , ..., Sk ansamblul format din momentele
de plată x + n1 , x + n2 , ..., x + nk şi ratele anuităţii. 
Dacă notăm cu Zi variabila ce exprimă efectuarea plăţii viagere corespunzătoare vârstei de
x + ni ani şi cu Z variabila ce exprimă suma plăţilor viagere efectuate, se poate scrie

M (Z) = M (Z1 ) + M (Z2 ) + ... + M (Zk )


sau, conform relaţiilor de mai sus,

M (Z) = S1 ·n1 Ex + ... + Sk ·nk Ex


unde, M (Z) reprezintă valoarea actuală a anuităţii viagere.
Anuităţi viagere constante ı̂ntregi

• Anuităţi viagere constante ı̂ntregi posticipate

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră este constantă ı̂ntreagă posticipată dacă ratele viagere
sunt constante, se plătesc la intervale de câte un an, la sfârşitul fiecărui an. 
Astfel S1 = S2 = ... = Sk = S = 1 u.m., n2 − n1 = n3 − n2 = ... = nk − nk−1 = 1 an, nj = j, j = 1, k.

• – Anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată nelimitată

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată este imediată şi neli-
mitată, dacă ratele viagere se plătesc ı̂ncepând cu primul an, nelimitat (practic până la decesul
persoanei). 

[Inapoi la Cuprins] 49
Notând cu ax valoarea medie actuală a unei anuităţi viagere constante ı̂ntregi posticipate ime-
diate nelimitate, vom obţine
Dx+1 Dx+2
ax =1 Ex +2 Ex + ... = + + ...
Dx Dx
Introducând numărul de comutaţie

Nx = Dx + Dx+1 + ...

anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată nelimitată se mai poate scrie
Nx+1
ax =
Dx

• – Anuitate viageră constantă ı̂ntreagă posticipată amânată cu n ani, nelimitată.

Definiţie: Anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată spunem că este amânată cu n ani
şi nelimitată dacă ratele viagere se plătesc după al n-lea an de la ı̂ncheierea contractului până la
decesul persoanei. 
Astfel notând cu n| ax valoarea medie actuală a acestei anuităţi putem scrie

n| ax =n+1 Ex +n+2 Ex + ...


sau
Dx+n+1 Dx+n+2
n| ax = + + ...
Dx Dx
deci
Nx+n+1
n| ax =
Dx
Exemplu. Vom prezenta soluţia pentru exemplul 1.
Rezolvare. Din enunţul problemei deducem că nepotul va primi la sfârşitul fiecărui an suma
constantă de 10 000 u.m. ı̂ncepând cu vârsta de 25 ani. În condiţiile ı̂n care acesta are acum
doar 12 ani, vorbim despre o anuitate viageră constantă ı̂ntreagă posticipată amânată cu 13 ani,
nelimitată. Deci pentru ca ı̂ncepând cu vârsta de 25 ani, nepotul să primească o sumă de 10 000
u.m. la sfârşitul fiecărui an, ı̂n prezent bunicul va trebui să plătească suma (prima) P care este
dată de
N12+13+1
P = S ·13| a12 = 10 000 ·
D12
Numerele de comutaţie necesare se iau din tabelul cu procentul 5%, şi avem: D12 = 49 785, 16
respectiv N26 = 447 220, 98 Rezultă că
447 220, 98
P = 10 000 · = 89 830, 2 u.m. 
49 785, 16
• – Anuitate viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată, limitată la n ani.

[Inapoi la Cuprins] 50
Anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă posticipată imediată şi limitată la n ani dacă ratele via-
gere se plătesc ı̂ncepând cu primul an, timp de n ani. 
Notând cu simbolul ax:n| valoarea medie actuală a acestei anuităţii avem relaţia

ax:n| =1 Ex +2 Ex + ... +n Ex
De fapt avem

ax:n| = ax −n| ax
adică
Nx+1 − Nx+n+1
ax:n| =
Dx

• Anuităţi viagere constante ı̂ntregi anticipate

Deosebirea ı̂ntre anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă anticipată şi cea posticipată constă ı̂n
faptul că la cea anticipată ratele viagere se plătesc la ı̂nceputul fiecărui an.
În acest caz vom folosi aceleaşi tipuri de anuităţi, dar pentru care vom folosi ä.
Astfel avem următoarele relaţii
Nx
äx =
Dx
ı̂n cazul anuităţii viagere constante ı̂ntregi anticipate imediate şi nelimitate,
Nx+n
n| äx =
Dx
pentru anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă anticipată amânată cu n ani, nelimitată, respectiv
Nx − Nx+n
äx:n| =
Dx
pentru anuitatea viageră constantă ı̂ntreagă anticipată imediată, limitată la n ani.
Anuităţi viagere constante fracţionate
Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă este fracţionată dacă ratele viagere se plătesc
pentru fiecare subperioadă ı̂n care se ı̂mparte anul. 
La aceste anuităţi fracţionate se ı̂mparte anul ı̂n m intervale egale, m ∈ N, m ≥ 2. În plus,
1
considerăm că la sfârşitul fiecărei subperioade astfel obţinute, se plătesc câte m u.m..

• Anuităţi viagere constante fracţionate posticipate

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată este posticipată dacă ratele via-
gere se plătesc la sfârşitul fiecărei subperioade. 
Pentru simplificarea calculelor vom presupune că, ı̂n decursul
 unuij an, factorul
 de actualizare
viager variază liniar. Cu alte cuvinte, punctul de coordonate x + n + m ,n+j/m Ex aparţine dreptei
determinată de punctele: (n,n Ex ) şi (n + 1,n+1 Ex ) ,adică

[Inapoi la Cuprins] 51
n+j/m Ex −n Ex n+1 Ex −n Ex
j
=
1
m
Rezultă că
j
n+j/m Ex = ·( E − E )+ E n≥0
m n+1 x n x n x,
• – Anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată imediată nelimitată

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată este imediată neli-
1
mitată dacă ratele viagere de câte m u.m. se plătesc la sfârşitul fiecărei subperioade ı̂ncepând cu
primul an până la decesul persoanei. 
Dacă notăm valoarea medie actuală a unei anuităţi viagere constante fracţionate posticipate
(m)
imediate nelimitate cu ax , obţinem

m
(m) 1 1 XX
ax = · (1/m Ex +2/m Ex + ...) = · n+j/m Ex =
m m
n≥0 j=1
m + 1 Nx+1 m − 1 Nx Nx m + 1
= · + · = −
2m Dx 2m Dx Dx 2m
deci

(m) m+1
ax = a x −
2m
Notând cu:

(m) m−1
Nx = Nx − · Dx
2m
vom obţine:
(m)
(m) Nx 1
ax = −
Dx m

• – Anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată amânată cu n ani

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată este amânată cu n ani
1
dacă ratele viagere de câte m u.m. se plătesc ı̂ncepând cu al n-lea an până la decesul persoanei. 
(m)
Notând cu n| ax valoarea medie actuală a acestei anuităţi şi ţinând cont că

(m) m + 1 Nx+1 m − 1 Nx
ax = · + ·
2m Dx 2m Dx
vom putea scrie

(m) 1 (m)
n| ax = · (n+1/m Ex +n+2/m Ex + ...) = ax+n ·n Ex
m

[Inapoi la Cuprins] 52
Sau dacă avem ı̂n vedere că

(m) m−1
ax+n = ax+n +
2m
rezultă

(m) m−1
n| ax = ax+n ·n Ex + · E
2m n x
Ştiind ı̂nsă că

ax+n ·n Ex =n| ax
expresia finală este
(m) m−1
n| ax =n| ax + · E
2m n x
• – Anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată imediată limitată la n ani

Definiţie: Spunem că anuitatea viageră constantă fracţionată posticipată este imediată şi limi-
1
tată la n ani dacă ratele viagere de câte m u.m. se plătesc ı̂ncepând cu primul an, timp de n ani.

(m)
Notăm cu a valoarea medie actuală a acestei anuităţi şi ea va fi dată de relaţia
x:n|
(m) (m) (m)
a = ax −n| ax
x:n|

• Anuităţi viagere constante fracţionate anticipate

Deosebirea ı̂ntre anuitatea viageră constantă fracţionată anticipată şi cea posticipată constă ı̂n
1
faptul că la cea anticipată ratele viagere de câte m u.m. se plătesc la ı̂nceputul fiecărei subperioade
din fiecare an.
Deoarece plata ratelor se face ı̂ncă de la ı̂nceputul primei subperioade, avem
1
(m) (m)
äx =
+ ax
m
Folosind relaţia de calcul a anuităţii viagere constante fracţionate posticipate imediate nelimi-
tate vom putea scrie următoarea expresie
(m)
(m) Nx
äx =
Dx
Analog, pentru anuitatea constantă fracţionată anticipată amânată cu n ani nelimitată, putem
scrie

(m) m−1
n| äx =n| äx −
· E
2m n x
Pentru anuitatea viageră constantă fracţionată anticipată imediată limitată la n ani avem
(m) (m) (m)
ä = äx −n| äx
x:n|

[Inapoi la Cuprins] 53
3.3 UNITATEA 3. Plăţi ı̂n caz de deces
necesar:
Dacă ı̂n cazul plăţilor viagere evenimentul aleator care condiţiona efectuarea acestora a fost ca 1 oră
persoana să fie ı̂n viaţă la momentele efectuării plăţilor viagere, acum, la plăţile ı̂n caz de deces
evenimentul aleator presupune că decesul persoanei are loc ı̂ntr-un interval precizat.
3.1. Plata unică ı̂n caz de deces
Ne fixăm din nou atenţia asupra unei persoane ı̂n vârstă de x ani. Pentru simplificarea cal-
culelor se face următoarea presupunere: persoana, oricare ar fi ea, decedează exact la mijlocul
unui an. Cu alte cuvinte, o persoană mai are de trăit n ani şi jumătate. Dacă persoana ı̂n cauză
decedează ı̂ntre x + n şi x + n + 1 ani, la jumătatea anului (conform convenţiei de mai sus), familia
sa (sau persoana indicată de aceasta) va primi 1 u.m. Dacă persoana nu decedează la momentul
indicat, atunci nu se va efectua nici o plată.
Problema care se pune aici constă ı̂n a determina care este valoarea medie actuală a plăţii unice
ı̂n caz de deces descrisă mai sus. În acest sens considerăm variabila aleatoare Z care are drept
valori, valorile actualizate ale sumelor ce se plătesc ı̂n caz de deces. Această variabilă aleatoare
are următoarea distribuţie
" #
0 v n+1/2
Z:
1 −n/n+1 qx n/n+1 qx
unde v n+1/2 reprezintă valoarea actuală a unei unităţi monetare plătibile peste n ani şi jumătate,
iar

n/n+1 qx =n px · qx+n
reprezintă probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de x ani să decedeze ı̂ntre x + n şi x + n + 1 ani,
exact la jumătatea anului.
Definiţie: Se numeşte factor de actualizare ı̂n caz de deces valoarea medie a variabilei aleatoare
Z de mai sus. 
Notăm cu simbolul n Dx acest factor şi avem

n Dx = M (Z) = v n+1/2 ·n/n+1 qx


l −l
= v n+1/2 · x+n x+n+1
lx
v x+n+1/2 · (lx+n − lx+n+1 )
=
v x · lx
v 1/2 · v x+n · lx+n − u 1/2 · v x+n+1 · lx+n+1
=
v x · lx
v 1/2 · Dx+n − u 1/2 · Dx+n+1
=
Dx
1/2
u · (v · Dx+n − Dx+n+1 )
=
Dx
Introducem numărul de comutaţie

Cx = u 1/2 · (v · Dx − Dx+1 ) ,

[Inapoi la Cuprins] 54
şi, astfel, se poate scrie
Cx+n
n Dx =
Dx
3.2. Anuităţi de deces
Anuităţile de deces sunt acelea pentru care plata ı̂n caz de deces se efectuează oricând are loc
decesul persoanei, ı̂ntre doi ani dinainte precizaţi. Aici vom ı̂ntâlni numai cazul ı̂ntreg, deoa-
rece intervalul dintre două momente când ar fi posibilă efectuarea plăţii este de un an şi decesul
persoanei se consideră, conform ipotezei, că va avea loc peste un număr ı̂ntreg de ani şi jumătate.
Prin intermediul acestei noţiuni suntem interesaţi să vedem care este valoarea medie actuală
a mai multor posibilităţi de plată ı̂n caz de deces, de câte o unitate monetară şi care urmează a fi
plătite o singură dată ı̂n cazul ı̂n care persoana decedează ı̂n anul respectiv.

• Anuitate de deces imediată şi nelimitată

Definiţie: Spunem că anuitatea de deces este imediată şi nelimitată dacă plata sumei se va
face oricând survine decesul persoanei. 
Variabila
P aleatoare Z aferentă acestei anuităţi se va descompune ı̂n variabile aleatoare, Zk , k ≥
0, Z = Zk , Zk fiind variabile care reprezintă plata unică ce se va efectua pentru doi ani conse-
k≥0
cutivi, k, k + 1.Trecând la valorile medii, putem scrie.
X X XC
x+k
M (Z) = M(Zk ) = k Dx =
Dx
k≥0 k≥0 k≥0
Introducem un nou număr de comutaţie Mx

X X
Mx = Cx+k = u 1/2 · (v · Dx+k − Dx+k+1 )
k≥0 k≥0
1/2
Mx = u · (v · Nx − Nx+1 )

Astfel, putem scrie


XC Mx
x+k
M (Z) = =
Dx Dx
k≥0
Notând Ax = M (Z), adică valoarea actuală medie a anuităţii de deces imediată nelimitată, avem
Mx
Ax =
Dx

• Anuitate de deces dublu limitată inferior la m ani (inclusiv) şi superior la n ani (exclusiv)

Definiţie: Anuitatea de deces spunem că este dublu limitată inferior la m ani (inclusiv) şi
superior la n ani (exclusiv) dacă plata se va efectua oricând are loc decesul ı̂ntre x+m ani (inclusiv)
şi x + n ani (exclusiv). 
Dacă notăm cu m|n Ax valoarea medie actuală a acestei anuităţi de deces dublu limitată, vom
obţine

[Inapoi la Cuprins] 55
n−1 n−1
X X C x+k Mx+m − Mx+n
m|n Ax = M (Z) = k Dm = =
Dx Dx
k=m k=m
Astfel avem
Mx+m − Mx+n
m|n Ax =
Dx
Observaţii:
Pentru m = 0 se obţine anuitatea de deces imediată limitată la n ani şi anume
Mx − Mx+n
Ax:n| =
Dx
Pentru intervalul [n, .) se va obţine anuitatea de deces amânată cu n ani nelimitată (practic
până la limita de vârstă)
Mx+n
n| Ax =
Dx
În scrierea [n, .), ”.” simbolizează limita de vârstă.

3.4 UNITATEA 4. Asigurări de persoane


necesar:
5 ore

3.4.1 Principiul echilibrului financiar


Din cele prezentate până ı̂n acest punct deducem că există o relaţie bine determinată ı̂ntre suma
asigurată, S şi prima P , această relaţie având la bază tocmai principiul echilibrului financiar.
Legătura dintre cele două variabile are loc indiferent dacă plăţile efectuate de/către o persoană
se realizează ı̂ntr-o singură tranşă sau eşalonat. Pentru cazul concret al asigurărilor de persoane,
acest principiu se reflectă ı̂n egalitatea (la un acelaşi moment de timp) dintre valorile medii actuale
ale plăţilor aleatoare plătibile fie ı̂n cazul când asiguratul este ı̂n viaţă, fie că a decedat, conform
prevederilor din contractul de asigurare. Acesta contract este un ı̂nscris ce ia naştere ı̂n urma
acordului de voinţă a celor două părţi contractante (asiguratul şi instituţia de asigurare) şi ı̂n care
sunt stipulate o serie de elemente.

3.4.2 Asigurarea de viaţă


În contractul de asigurare se stabileşte, ı̂ntre altele, că:

[Inapoi la Cuprins] 56
Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de
asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de x ani Asiguratorul va plăti asi-


plăteşte periodic, anticipat o guratului o suma, S, când
primă de asigurare, P , timp acesta ı̂mplineşte x + n ani.
de k ani. Dacă la această vârstă asi-
guratul nu este ı̂n viaţă,
instituţia de asigurare nu are
nici o obligaţiefinanciară.
În vederea aplicării principiului echilibrului financiar, trebuie să stabilim mai ı̂ntâi valorile
medii actualizate ale obligaţiilor celor două părţi. Astfel, avem
Valoarea medie actuală a Valoarea medie actuală
unei unităţi monetare ce a unei unităţi monetare ce
urmează a fi plătită antici- se plăteşte peste n ani
pat, timp de k ani este /k ax , este: n Ex , ı̂ntrucât avem
ı̂ntrucât avem de-a face cu de-a face cu o plată viageră
o anuitate viageră anticipată unică.
cu rata de 1 u.m. Deoarece se plăteşte o su-
Deoarece se plătesc P u.m. mă, S, vom avea drept
anticipat, vom avea drept valoarea medie actuală,
valoare medie actuală S ·n Ex .
P · äx:k| .
Conform principiului echilibrului financiar, putem scrie egalitatea

P · äx:k| = S ·n Ex
Dacă exprimăm anuitatea ı̂ntreagă constantă anticipată limitată, /k ax , respectiv factorul de
actualizare viager, n Ex , cu ajutorul numerelor de comutaţie, obţinem
Nx − Nx+k D
P· = S · x+n
Dx Dx
şi atunci, expresia primei P va fi

Dx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

1. Pentru k = 1 prima se plăteşte o singură dată, altfel spus, avem primă unică. În aceste
condiţii diferenţa Nx − Nx+1 = Dx , deci vom obţine
Dx+n
P =S·
Dx

2. Pentru k = n (de obicei k ≤ n) şi k > 1, adică atunci când prima nu este unică, ea se va plăti, de
obicei, periodic până când asiguratul ı̂mplineşte cei x + n ani, deci pe tot timpul asigurării.

[Inapoi la Cuprins] 57
În acest moment el va primi de la asigurator suma S. În aceasta situaţie, prima se exprimă
sub forma

Dx+n
P =S·
Nx − Nx+n

3.4.3 Asigurarea de pensii


Contractul de asigurare prevede, printre altele, următoarele:
Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de
asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de Asiguratorul va plăti


x ani plăteşte periodic, periodic asiguratului o
anticipat o primă, P , suma (pensie anuală), S,
timp de k ani. din momentul ı̂n care
acesta ı̂mplineşte x + n
ani până la decesul său.
Dacă asiguratul dece-
dează ı̂naintea ı̂mplinirii
vârstei stabilite prin
contract, instituţia de
asigurare nu are nici o
obligaţie financiară.
Valoarea medie actuală Valoarea medie actuală
a unei unităţi monetare a obligaţiilor asiguratorului
ce urmează a fi plătită esten| äx ı̂n cazul unei uni-
anticipat, timp de k ani tăţi monetare, ı̂ntrucât este
este äx:k| , ı̂ntrucât avem vorba de anuitate viageră
de-a face cu o anuitate amânată cu n ani.
viageră cu rata de 1 u.m. Deoarece se plăteşte o
Deoarece se plătesc P pensie anuală, S, vom
u.m. anticipat vom avea avea drept valoarea medie
drept valoare medie actuală S ·n| äx .
actuală P · äx:k| .
Conform principiul echilibrului financiar putem scrie

P · äx:k| = S ·n| äx


Procedând analog ca şi ı̂n cazul asigurărilor de viaţă prin folosirea numerelor de comutaţie,
vom obţine
Nx − Nx+k N
P· = S · x+n
Dx Dx
de unde rezultă

[Inapoi la Cuprins] 58
Nx+n
P=
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

1. Dacă prima este unică (k = 1) şi cum Nx − Nx+1 = Dx , suntem conduşi la următoarea formulă
Nx+n
P =S·
Dx

În situaţia specială că pensia ı̂ncepe a fi plătită de către asigurator chiar din primul an (n = 0)
rezultă
N
P =S· x
Dx
2. Şi la asigurarea de pensii putem ı̂ntâlni cazul ı̂n care primele se plătesc până ı̂n momentul
ı̂n care instituţia de asigurare va ı̂ncepe să plătească pensia anuală. De această dată (k = n)
avem
Nx+n
P =S·
Nx − Nx+n

3. În multe situaţii concrete plăţile se fac fracţionat, pe subperioade ale perioadei de bază.
De exemplu, perioada de bază este de 1 an, iar plăţile se fac lunar. Din acest motiv, vom
considera că avem de-a face cu m subperioade de plată (m = 12 la plăţile lunare), caz ı̂n care
vom utiliza expresia

(m)
Nx+n
P =S· (m) (m)
Nx − Nx+n
În această relaţie, numerele de comutaţie se vor calcula cu ajutorul formulei

(m) m−1
Nx = Nx − · Dx
2m
Exemplu. Ca şi aplicaţie la acest tip de asigurare vom rezolva exemplul al doilea prezentat
chiar la ı̂nceputul acestui capitol.
Rezolvare. Suntem ı̂n cazul unei asigurări de pensii pentru care cunoaştem: m = 12, x = 40,
k = n = 30, S = 100 $, p = 5%. Înlocuind aceste date ı̂n formula
(m)
Nx+n
P =S· (m) (m)
Nx − Nx+n
vom obţine
(12)
N70
P = 100 · (12) (12)
N40 − N70
Din tabelul cu numerele de comutaţie, avem: N40 = 193 870, 81, N70 = 13 775, 38, D40 =
(12) (12)
12 053, 29, D70 = 1 776, 45. Cu ajutorul acestora vom calcula N70 respectiv N40 astfel

[Inapoi la Cuprins] 59
(12) 12 − 1 11
N70 = N70 − · D70 = 13 775, 13 − · 1 776, 45 = 12 961, 17
2 · 12 24
iar

(12) 12 − 1 11
N40 = N40 − · D40 = 193 870, 81 − · 12 053, 29 = 188 346, 38
2 · 12 24
Revenind ı̂n relaţia de calcul pentru determinarea primei, obţinem
12 961, 17
P = 100 · = 7, 39 $
188 346, 38 − 12 961, 17
În concluzie, pentru ca pensia lunară să fie de 100 $, după 30 ani de la momentul semnării
contractului, asiguratul va trebui să plătească, tot lunar, instituţiei de asigurare 7, 39 $ timp de 30
ani. 

3.4.4 Asigurare de deces


În contractul de asigurare sunt stipulate, ı̂ntre altele, următoarele:

Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de


asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de x Dacă asiguratul decedează


ani plăteşte anual, antici- ı̂ntre vârsta de x + m ani
pat o primă P , timp de (inclusiv) şi x + n ani (ex-
k ani. clusiv), atunci asiguratorul
va plăti unei persoane indi-
cate de asigurat suma S.

Valoarea medie actuală a Valoarea medie actuală a


sumelor plătite este P · äx:k| .
sumei plătite de asigurator
este S ·m|n Ax .
Conform principiului echilibrului financiar putem scrie

P · äx:k| = S ·m|n Ax
Din această egalitate, folosind numerele de comutaţie pentru cele două anuităţi, obţinem
Mx+m − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

1. Dacă prima este unică, k = 1, atunci Nx − Nx+1 = Dx de unde rezultă

Mx+m − Mx+n
P =S·
Dx

[Inapoi la Cuprins] 60
2. Dacă m = 0 şi k = n, ceea ce ı̂nseamnă că prima se plăteşte pe tot timpul asigurării, plata
sumei S realizându-se doar dacă decesul survine ı̂n acest interval, atunci:
Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+n

3. Dacă prima plătită de asigurat este unică, urmând să se primească suma asigurată, S, oricând
ar avea loc decesul, de la momentul ı̂ncheierii contractului şi până la limita de vârstă, adică:
m = 0 şi n → ∞ (teoretic), avem
M
P =S· x
Dx

Exemplu. Vom rezolva exemplul al treilea prezentat la ı̂nceputul capitolului.


Rezolvare. Suntem ı̂n situaţia unei asigurări de deces pentru care: x = 45, S = 1 000 u.m.,
n = 35, m = 0, p = 5%, k = 1 ı̂n primul caz şi k = 35 ı̂n al doilea caz.
În primul caz, formula de calcul este
Mx − Mx+n
P =S·
Dx
adică
M45 − M80 2 699, 55 − 399, 23
P = 1 000 · = 1 000 · = 248, 03 u.m.
D45 9 274, 34
În al doilea caz, când prima se plăteşte anual, folosim relaţia
Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Utilizând datele din ipoteză, obţinem
M45 − M80 2 699, 55 − 399, 23
P = 1 000 · = 1 000 · = 16, 79 u.m.
N45 − N80 139 436, 85 − 2 452, 23

3.4.5 Asigurare mixtă


Aşa cum s-a putut desprinde din prezentarea anterioară a primelor două tipuri de contracte de
asigurare, există situaţii ı̂n care instituţia de asigurare este exonerată de la plata sumei asigurate
sau a pensiei anuale. Pentru a ı̂nlătura acest neajuns, există posibilitatea ı̂ncheierii unei asigurări
mixte ce combină elementele asigurărilor de viaţă şi de deces.

[Inapoi la Cuprins] 61
Obligaţiile asiguratului Obligaţiile instituţiei de
asigurare

Asiguratul, ı̂n vârstă de Asiguratorul va plăti


x ani plăteşte periodic, asiguratului suma S, dacă
anticipat o primă, P , timp acesta este ı̂n viaţă la
de k ani. x + n ani sau altor per-
soane indicate de asigurat,
dacă acesta din urmă de-
cedează până la x + n ani.
Pentru o unitate monetară, Valoarea medie actuală a
valoarea medie actuală unei unităţi monetare ce
corespunzătoare este äx:k| . urmează a fi plătită peste
Deoarece se plătesc P u.m. n ani, dacă persoana va fi
anticipat, valoarea medie ı̂n viaţă atunci, este n Ex .
actuală va fi: P · äx:k| . Dacă are loc decesul, până
la ı̂mplinirea vârstei de x + n
ani, atunci valoarea medie
actuală este Ax:n| .Cumu-
lând cele două situaţii avem
n Ex + Ax:n| .Deoarece este
vorba de S u.m., valoarea
medie  actuală va fi
S · n Ex + Ax:n| .
Conform principiului echilibrului financiar, rezultă egalitatea
 
P · äx:k| = S · n Ex + Ax:n|
de unde

n Ex + Ax:n|
P =S·
äx:k|
Exprimând cu numerele de comutaţie, după simplificări obţinem rezultatul final
Dx+n + Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+k
Cazuri particulare:

1. Dacă prima este unică, deci k = 1, deoarece Nx − Nx+1 = Dx obţinem


Dx+n + Mx − Mx+n
P =S·
Dx

2. Când k , 1, avem ı̂n cele mai multe cazuri k = n, şi astfel


Dx+n + Mx − Mx+n
P =S·
Nx − Nx+n

[Inapoi la Cuprins] 62
4.6. Rezerva matematică
Metode de calcul
Instituţia de asigurare constituie un fond bănesc, numit rezervă matematică, care va fi utilizat
pentru efectuarea plăţilor către persoanele asigurate. Pentru a evalua valoarea acestui fond se
fixează un moment de evaluare şi se stabileşte cât reprezintă rezerva aferentă fiecărui asigurat la
momentul respectiv. Rezerva totală se obţine prin ı̂nsumarea tuturor acestor rezerve actualizate
la momentul de evaluare stabilit. În principal, există două metode fundamentale de determinare
a rezervei matematice: metoda prospectivă şi cea retrospectivă. În vederea prezentării celor două
metode vom introduce următoarele notaţii relaţii:
t− momentul de evaluare, la care se calculează rezerva matematică,
0
D0 − datoria instituţiei de asigurare, actualizată la momentul zero,
00
D0 − datoria asiguratului, actualizată la momentul zero,
0
Dt − datoria instituţiei de asigurare, actualizată la momentul t,
00
Dt − datoria asiguratului, actualizată la momentul t,
Rt − cuantumul rezervei matematice la momentul t,
0
/t D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratorului până la momentul t, evaluată la momentul
zero,
00
/t D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratului până la momentul t, evaluată la momentul
zero,
0
t/ D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratorului ulterioare momentului t, evaluată la mo-
mentul zero,
00
t/ D0 − valoarea actuală a obligaţiilor asiguratului ulterioare momentului t, evaluată la momen-
tul zero.
Rezerva matematică calculată prin metoda prospectivă este dată de:
0 00
Rt = Dt − Dt ,
iar prin cea retrospectivă:
00 0
/t D0 −/t D0
Rt =
t E0
Indiferent de metoda folosită, rezerva matematică are aceeaşi valoare. Pe de o parte, obligaţiile
anterioare şi posterioare datei de evaluare a rezervei actualizate, ı̂n total dau valoarea actuală a
ı̂ntregii obligaţii:

0 0 0
/t D0 +t/ D0 = D0 ,
00 00 00
/t D0 +t/ D0 = D0 ,

iar pe de altă parte, obligaţiile actualizate ale celor două părţi sunt egale:
0 00
D0 = D0
Deoarece
0 00 00
t/ D0 = Dt0 ·t E0 şi t/ D0 = Dt ·t E0 ,

[Inapoi la Cuprins] 63
rezultă:

00 0
 00 00
  0 0

/t D0 −/t D0 D0 −t/ D0 − D0 −t/ D0
Rt = =
t E0 t E0
0 00 0 00
t/ D0 −t/ D0 Dt ·t E0 − Dt ·t E0 0 00
= = = Dt − Dt
t E0 t E0

Exemplul 1. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări de viaţă ı̂n următoarele
condiţii:
- asiguratul are vârsta de x ani,
- plata primelor P se va face anual anticipat, timp de n ani, din momentul ı̂ncheierii contrac-
tului de asigurare,
- suma asigurată de S u.m. se va ı̂ncasa peste n ani, de către asigurat, dacă acesta va fi ı̂n viaţă
atunci.
Rezolvare.
Fiind vorba de o asigurare de viaţă ı̂n condiţiile din enunţ, avem:

P · äx:n| = S ·n Ex

Dx+n
⇒P =S·
Nx − Nx+n
————+————–+——————+————–>
0 t n moment de timp (ani)
x x+t x+n vârsta asiguratului
Considerăm că momentul de evaluare t ∈ [0, n].
Folosind metoda prospectivă datoriile celor două părţi evaluate la momentul t sunt:
0 00
Dt = S ·n−t Ex+t , Dt = P · äx+t:n−t|
Atunci:

Rt = S ·n−t Ex+t − P ·/n−t äx+t


D Dx+n N − Nx+n
= S · x+n − S · · x+t
Dx+t Nx − Nx+n D
! x+t
D N − Nx+n D N − Nx+t
= S · x+n · 1 − x+t = S · x+n · x
Dx+t Nx − Nx+n Dx+t Nx − Nx+n

În cazul metodei retrospective


00 0
/t D0 = P · äx:t| , /t D0 =0
deci
00
/t D0 = Rt ·t Ex

[Inapoi la Cuprins] 64
P ·/t äx Dx+n N − Nx+t 1
Rt = =S· · x ·D =
t Ex Nx − Nx+n Dx x+t
Dx
Dx+n Nx − Nx+t
=S· · 
Dx+t Nx − Nx+n

Exemplul 2. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări de deces ı̂n următoarele
condiţii:
- asiguratul are vârsta de x ani,
- plata primelor P se va face anual anticipat, pe tot timpul vieţii asiguratului, din momentul
ı̂ncheierii contractului de asigurare,
- suma asigurată de S u.m. se va ı̂ncasa de către o persoană desemnată de către asigurat, după
decesul asiguratului.
Rezolvare. In acest caz avem

P · äx = S · Ax
Folosind numerele de comutaţie
Nx M
P· =S· x
Dx Dx
deci
Mx
P =S·
Nx
Calculând apoi rezerva matematică prin metoda prospectivă vom obţine
!
Mx+t Mx Nx+t
Rt = S · Ax+t − P · äx+t = S · − · 
Dx+t Nx Dx+t
Exemplul 3. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul unei asigurări de pensii ı̂n următoarele
condiţii:
- asiguratul are vârsta de x ani,
- plata primelor P se va face anual anticipat, timp de n ani, din momentul ı̂ncheierii contrac-
tului de asigurare,
- pensia anuală de S u.m. se va ı̂ncasa de către asigurat, peste n ani, pe tot parcursul vieţii sale.
Rezolvare. Prima netă anuală o vom exprima cu ajutorul relaţiei

P · äx:n| = S ·n| äx

Nx+n
⇒P =S·
Nx − Nx+n
Folosind metoda retrospectivă ı̂n calcularea rezervei matematice, vom avea
P · äx:t| Nx+n N − Nx+t
Rt = =S· · x 
t Ex Nx − Nx+n Dx+t

[Inapoi la Cuprins] 65
4.7. Alte tipuri de asigurări de persoane
Pe piaţa asigurărilor din România există peste 40 de companii care au dreptul de a incheia
asigurări, o parte dintre acestea ı̂ncheie şi asigurări de persoane, altele decât cele studiate până
acum. Fiecare companie are o ofertă proprie de astfel de asigurări. Informaţii referitoare la ti-
purile de asigurări oferite se pot obţine vizitând site-ul www.1asig.ro. De asemenea se face şi o
diferenţă ı̂ntre persoanele fizice şi cele juridice ı̂n oferta de asigurări. Astfel avem asigurări pentru
- vânatori şi/sau pescari sportivi, persoane fizice care contracteaza credite bancare, asigu-
rare medicală pentru călătorii ı̂n străinătate, a călătorilor prin societăţi specializate de transport
călători, a turiştilor prin societăţi specializate de turism sau prin structuri de cazare, a persoa-
nelor din autovehicule ı̂nchiriate, a componenţilor echipelor sportive, a avocaţilor, notarilor, me-
dicilor liber-profesionişti cu cabinet propriu, a personalului medical, asigurarea individuală de
accidente, asigurarea colectivă de accidente, asigurarea managerului, asigurarea de accidente a
persoanelor din autovehicul, asigurarea de accidente a taximetriştilor şi a persoanelor transpor-
tate de aceştia, asigurarea de accidente a pompierilor, asigurarea facultativă a pasagerilor pe tim-
pul transportului cu nave maritime/ape interioare, asigurarea suplimentară pentru spitalizare şi
intervenţii chirurgicale ı̂n caz de ı̂mbolnavire şi/sau accident.
4.8. Asigurări de bunuri
Sub acest titlu generic includem următoarele tipuri de asigurări:
- Asigurări de autovehicule, Asigurări maritime şi de transport, Asigurări de aviaţie, Asigurări
de bunuri, Asigurări de raspundere civilă, Asigurări de credite si garanţii, Asigurări de pierderi
financiare din riscuri asigurate Asigurări agricole, Asigurare Auto Obligatorie (RCA), Asigurări
complexe
Pentru exemplificare, la asigurările de bunuri putem ı̂ntâlni:
- asigurarea locuinţei (incendiu, explozie, cutremur, inundaţii, vandalism, furt prin efracţie şi
altele) - suplimentar se pot asigura bunuri casabile, bani şi/sau valori; asigurarea complexă a gos-
podăriei - se asigură: bunurile din gospodărie; persoanele pentru riscuri de accidente; răspunderea
civilă legală decurgând din prejudicii produse terţilor, pentru riscurile ı̂ntâmplate ı̂n gospodaria
asigurată; asigurarea bunurilor aparţinând persoanelor juridice; alte asigurări de bunuri, cum ar
fi: de avarii accidentale a maşinilor, utilajelor, echipamentelor şi instalaţiilor; de pierdere de profit
din ı̂ntreruperea activităţii; a bunurilor casabile; a echipamentelor electronice; a banilor şi/sau va-
lorilor; a lucrărilor de construcţii-montaj; asigurarea de avarii şi furt a autovehicolelor (CASCO);
asigurarea de accidente a conducătorilor şi a altor persoane aflate ı̂n autovehicul; asigurarea de
răspundere a transportatorului ı̂n calitate de cărăus, pentru mărfurile transportate (CMR); asigu-
rarea de răspundere a transportatorului ı̂n calitate de cărăus, pentru mărfurile transportate nu-
mai pe teritoriul României; asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto (RCA); asigurarea de
răspundere civilă excedent peste limitele răspunderii la asigurare obligatorie; asigurarea culturi-
lor pentru riscuri generale - se asigură: culturile de cereale; plantele tehnice; culturile de legume
şi cartofi; plantele medicinale şi aromatice; culturile furajere; rodul viilor, pomilor fructiferi şi
hameiului;
se mai pot asigura: animalele, culturile pentru riscuri specificate prin clauze speciale, serele şi
culturile din sere,
- asigurarea bunurilor pe timpul transportului; asigurarea de răspundere a transportatorului
pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport; asigurarea facultativă a navelor;
asigurarea facultativa a navelor fluviale, navelor de pescuit şi navelor colectoare, precum şi a al-
tor ambarcaţiuni, instalaţii şi utilaje plutitoare, asimilate navelor; asigurarea navelor pe timpul

[Inapoi la Cuprins] 66
construcţiei; asigurarea facultativă a unităţilor de foraj marin; asigurarea aeronavelor aviaţiei ci-
vile; asigurarea riscurilor ce decurg din contractele de leasing ı̂ncheiate de societatea de leasing
cu utilizatorii; asigurarea riscurilor ce decurg din contractele comerciale (de vânzare-cumparare/
distribuţie/ consignaţie) cu plata la termen, integral, sau ı̂n rate; asigurarea riscurilor ce decurg
din contractele de credit bancar şi/sau comercial, ce au ca destinaţie achiziţionarea de către per-
soanele fizice a bunurilor casnice, a automobilelor sau locuinţelor;
asigurări de garanţii: garanţii de plată a creditului furnizor, garanţii pentru licitaţii, garantarea
plăţii avansurilor.
La aceste tipuri de asigurări, evenimentul aleator care condiţionează efectuarea plăţii sumei
asigurate, este evenimentul de producere a daunei. După cum foarte uşor se poate constata, unele
dintre asigurările menţionate mai sus sunt obligatorii pentru categoriile de persoane la care se
referă, ı̂n timp ce alte sunt facultative. Astfel, din categoria celor obligatorii menţionăm RCA şi
asigurările de malpraxis (pentru medici, asistenţi medicali, farmacişti).
De remarcat faptul că societăţile de asigurare ı̂ncearcă să-şi fidelizeze persoanele asigurate
oferind poliţe complexe de asigurare (combinând diverse tipuri de asigurare), sau extinderea va-
labilităţii poliţei Casco pentru extern dacă aceasta este ı̂ncheiată la aceeaşi firmă de asigurare ca
şi RCA.
De menţionat este faptul că din anul 2005 apare o modificare cu privire la asigurarea RCA,
aceasta devine o asigurare pe timp nelimitat, cu plata primelor de asigurare semestrial sau anual.
De asemenea a apărut obligativitatea unei ı̂nştiinţări scrise din partea asiguratului către compania
de asigurare, dacă doreşte să schimbe compania, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere că
nu a asigurat bunul la ı̂ncă o companie de asigurări.
În ceea ce priveşte cota de primă de asigurare, companiile de asigurare ı̂şi stabilesc cota de
primă individual, luând ı̂n calcul diverse date. Există ı̂nsă o asigurare de bunuri, şi anume RCA,
pentru care prima de asigurare se stabileşte la nivel guvernamental şi este aceeaşi pentru toate
companiile de asigurare.
De la un an la altul, ı̂n funcţie de datoriile pe care companiile de asigurare le au către firmele
de service unde se repară maşinile care au avut daună, lista cu companiile de asigurare care au
dreptul să ı̂ncheie RCA se modifică. Este important de menţionat că o companie de asigurări care
ı̂ncheie numai RCA, este pusă uşor ı̂n imposibilitate de plată, deoarece prima de asigurare acoperă
daune foarte mici.
Din anul 2004 a apărut sistemul BONUS-MALUS atât pentru RCA, cât şi pentru Casco. Aceasta
ı̂nseamnă că dacă ı̂ntr-un an asiguratul a avut daună, ı̂n anul următor va trebui să plătească o
primă majorată. În funcţie de compania de asigurare, sistemul BONUS funcţionează aplicând
reduceri la cota de primă pentru reı̂nnoirea contractului de asigurare, dacă asiguratul nu a avut
daună ı̂n anul anterior, iar sistemul MALUS funcţionează fie aplicând câte o majorare pentru
fiecare daună, fie aplicând diverse cote de majorare ı̂n funcţie da rata daunei.

3.5 Probleme rezolvate


Problema 1. Să se calculeze probabilităţile ca o persoană ı̂n vârstă de 45 ani să fie ı̂n viaţă la 65
ani, respectiv să nu fie ı̂n viaţă la această vârstă. Care este viaţa medie?
Rezolvare. Probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de 45 ani să fie ı̂n viaţă la 65 ani este dată de

p (45, 65) =20 p45

[Inapoi la Cuprins] 67
Cealaltă probabilitate cerută se referă la evenimentul contrar şi are forma

q (45, 65) =20 q45


Vom exprima probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de 45 ani să fie ı̂n viaţă peste 20 ani uti-
lizând funcţia de supravieţuire, astfel

l65 65 068
p (45, 65) = = = 0, 780847233
l45 83 330
şi

q (45, 65) = 1 − p (45, 65) = 0, 219152767



Problema 2. Care este probabilitatea ca o persoană ı̂n vârstă de 24 ani să decedeze ı̂ntre 65 şi
70 ani?
Rezolvare. Probabilitatea cerută ı̂n enunţul problemei (P ) se determină ca probabilitate a două
evenimente dependente. Primul eveniment constă ı̂n faptul că persoana trebuie să fie ı̂n viaţă la
65 de ani, iar cel de-al doilea - ca persoana să decedeze ı̂ntre 65 şi 70 ani. Deci

P = p (24, 65) · q (65, 70)


Dar,
l65 65 068
p (24, 65) = = = 0, 739325076
l24 88 010
respectiv:
l70 54 051
q (65, 70) = 1 − p(65, 70) = 1 − = 1− = 0, 169315178
l65 65 068
Facând produsul valorilor celor două probabilităţi, obţinem

P = 0, 125178956 ≈ 0, 125

Problema 3. Să se calculeze viaţa medie a unei persoane ı̂n vârstă de 90 ani.
Rezolvare. Folosind formula pentru viaţa medie şi anume
1 1 X
ex = + · lx+n
2 lx
n≥1
precum şi valorile funcţiei de supravieţuire obţinem rezultatul

1
e90 = 0, 5 + · (2 168 + 1 487 + 985 + 628 + 384 + 224 + 125+
3 059
= +66 + 33 + 15) = 0, 5 + 1, 9990192 = 2, 4990192 ≈ 2, 5


Problema 4. Să se construiască arborescenţa viageră şi de deces ı̂n cazul x = 70 şi n = 3. Să se
determine probabilităţile p70, p71, p72, şi 3/4 q70.

[Inapoi la Cuprins] 68
Rezolvare.
Arborescenţa viageră şi de deces corespunzătoare acestui caz este
p70 p71 p72
| −−−−−−−− ↓|−−−−−−−− ↓|−−−−−−−− ↓
70 71 72 73 74
|−−−−−−−−−−−− ↑
q73
Unde:
l71 51 363
p70 = = = 0, 950266919
l70 54 051
l 48 607
p71 = 72 = = 0, 946342698
l71 51 363
l 45 786
p72 = 73 = = 0, 941963091
l72 48 607
l 42 920
q73 = 1 − p73 = 1 − 74 = 1 − = 0, 062595553
l73 45 786
respectiv

3/4 q70 =3 p70 · q73 = p70 · p71 · p72 · q73 = 0, 053023995 


Problema 5. Să se calculeze factorul de actualizare viager 22 E50 cu procentul de actualizare
5%.
Rezolvare. Folosind numerele de comutaţie, obţinem
D70 1 449
22 E50 = = = 0, 204944117
D50 7 070, 22
De asemenea, mai putem calcula factorul de actualizare viager pornind de la definiţia sa
22
l72 1 48 607

22
22 E50 = v · = · = 0, 204944641
l50 1 + 0, 05 81 077
Aşa cum era de aşteptat, cele două rezultate coincid. 
Problema 6. Care este valoarea actuală medie a anuităţii viagere constante ı̂ntregi posticipate
respectiv anticipate ı̂n cazul unei persoane de 43 ani care plăteşte ratele viagere de 50 u.m. timp
de 7 ani.
Rezolvare. Presupunem iniţial că plata este de o unitate monetară. În aceste condiţii anuitatea
viageră posticipată limitată la 7 ani este

N44 N51 149 214, 05 − 90 603, 82


a43:7| = a43 −7| a43 =− = =
D43 D43 10 304, 22
= 5, 687983176

Dacă ţinem cont de faptul că ratele viagere sunt formate din 50 u.m., atunci

50 · a43:7| = 284, 4 (u.m.)

[Inapoi la Cuprins] 69
Anuitatea anticipată limitată la 7 ani este
N43 − N50 159 518, 28 − 97 674, 03
ä43:7| = = = 6, 001837111
D43 10 304, 22
respectiv

50 · ä43:7| = 300, 09 (u.m.) 


Problema 7. Să se determine valoarea medie actuală a anuităţii fracţionate anticipate imediate
(12)
nelimitată, a38 .
Rezolvare. Cunoscând că
(12)
(12) N38
ä38 =
D38
unde
11
(12)
N38 = N38 −
·D
24 38
Căutând apoi valorile numerelor de comutaţie ı̂n tabele, avem: N38 = 219 942, 02 respectiv
(12)
D38 = 13 373, 94. Rezultă că N38 = 213 812, 29, deci

(12) 213 812, 29


ä38 = = 15, 98
13 373, 94

Problema 8. Să se calculeze factorul de actualizare ı̂n caz de deces 18 D52 , considerând procen-
tul 5%.
Rezolvare. Expresia acestui factor de actualizare ı̂n funcţie de numerele de comutaţie este
C70
18 D52 =
D52
În această relaţie

C60 = u 1/2 · (v · D60 − D61 )


Cunoscând D70 = 1 776, 45, D71 = 1 607, 72 şi D52 = 6 317, 19 putem calcula
1
 
1/2
C70 = (1, 05) · · 1 776, 45 − 1 607, 72 = 86, 21491605
1, 05
Rezultă
86, 21491605
18 D52 = = 0, 013647668
6 317, 19
Această problemă se mai poate rezolva şi exprimând factorul de actualizare ı̂n caz de deces
conform definiţiei sale, astfel
1
18 D52 = v 18+ 2 ·18/19 q52

[Inapoi la Cuprins] 70
unde 18,5
1

18+ 12
v = = 0, 405506636
1, 05
iar

l70 − l71 54 051 − 51 363


18/19 q52 = = = 0, 033655953
l52 79 867
În final, obţinem aproximativ acelaşi rezultat ca şi ı̂n cazul primei variante, 18 D52 = 0, 013647712.
Problema 9. Care este valoarea medie actuală a anuităţii de deces 5/10 A65 ?
Rezolvare. În acest caz este vorba de o anuitate de deces dublu limitată pe care o putem scrie
M65+5 − M65+10
5|10 A65 =
D65
Cum M70 = 1 148, 15, M75 = 739, 88 şi D65 = 2 729, 37 obţinem
1 148, 15 − 739, 88
5/10 A65 = = 0, 149583969
2 729, 37

Problema 10. O persoană de 32 ani se asigură să i se plătească peste 18 ani, dacă este ı̂n viaţă
o sumă de 1 500 u.m.
a) Care este valoarea primei unice?
b) Care este valoarea primei anuale plătibile până la expirarea termenului de asigurare?
Rezolvare.
a) Dacă prima se plăteşte o singură dată, atunci

Dx+n D
P =S· = 1 500 · 50
Dx D32
7 070, 22
= 1 500 · = 583, 005 (u.m.)
18 190, 78
b) Dacă asiguratul preferă să plătească anual obligaţiile sale către asigurator, atunci k = 18
şi

Dx+n D50
P =S· = 1 500 ·
Nx − Nx+n N32 − N50
7 070, 22
= 1 500 · = 48, 49 (u.m.)
316 364, 4 − 97 674, 03
Ca şi o concluzie, dacă asiguratul plăteşte o singură dată, atunci va trebui să achite o sumă de
583 u.m., iar dacă plateşte eşalonat, suma este de 48, 5 u.m. 
Problema 11. Să se calculeze valoarea primei lunare pe care trebuie să o plătească o persoana
ı̂n vârstă de 36 ani, timp de 26 ani, pentru ca după aceea să primească o pensie lunară de 250 u.m.
Să se rezolve problema şi ı̂n cazul când persoana plăteşte rate lunare numai timp de un an.
Rezolvare. În primul caz, cunoaştem că: x = 36, n = k = 26, iar S = 250 u.m. Prima se va
calcula astfel

[Inapoi la Cuprins] 71
(12) (12)
N36+26 N62
P =S· (12) (12)
= 250 · (12) (12)
N36 − N36+26 N36 − N62
Dar

(12) 11 11
N36 = N36 − · D36 = 248 852, 74 − · 14 827, 30 = 242 056, 8942
24 24
respectiv

(12) 11 11
N62 = N62 − · D62 = 34 934, 10 − · 3 396, 02 = 33 377, 5908
24 24
Valoarea primei este
33 377, 59
P = 250 · = 39, 9867 (u.m.)
242 056, 89 − 33 377, 59
Deci, asiguratul va plăti lunar, timp de 26 ani suma de 39, 9867 u.m.
În cel de-al doilea an cunoaştem că: x = 36, n = 26, k = 1, m = 12 şi S = 250 u.m.
Formula primei de asigurare ı̂n acest caz va fi
(12) (12)
N36+26 N62
P =S· (12) (12)
= 250 · (12) (12)
N36 − N36+1 N36 − N37
Deoarece

(12) 11 11
N37 = N37 − · D37 = 234 025, 44 − · 14 083, 42 = 227 570, 53
24 24
obţinem
33 377, 59
P = 250 · = 576, 01 (u.m.)
242 056, 89 − 227 570, 53
Cu alte cuvinte, dacă persoana asigurată doreşte să plătească prima lunar doar pe timp de un
an, atunci suma se va ridica la 576, 01 u.m.

Problema 12. O persoană ı̂n vârstă de 48 ani ı̂şi asigură familia cu o sumă de 2 000 u.m. care
urmează să fie plătită de către instituţia de asigurare dacă decesul are loc ı̂n decurs de 20 ani.
a) Care este valoarea primei unice?
b) Care este valoarea primei anuale ce urmează a fi plătită pe tot timpul asigurării?
Rezolvare.
a) În acest caz avem următoarele date: x = 48, n = 20, S = 2 000, iar k = 1.
Expresia primei este
Mx − Mx+n M − M68
P =S· = 2 000 · 48
Dx D48
Înlocuind numerele de comutaţie cu valorile corespunzătoare, obţinem
2 571, 32 − 1 313, 22
P = 2 000 · = 318, 82 (u.m.)
7 892, 11

[Inapoi la Cuprins] 72
b) Pentru situaţia ı̂n care prima este plătită anual pe tot timpul asigurării, adică k = 20, avem

Mx − Mx+n M − M68
P =S· = 100000 · 48
Nx − Nx+n N48 − N68
2 571, 32 − 1 313, 22
= 2 000 ·
113 038, 04 − 17 857, 36
= 26, 43 (u.m.)

Aşa cum era de aşteptat, ı̂n cel de-al doilea caz cuantumul primei este mai mic decât ı̂n primul
caz când se plăteşte o singură dată. 
Problema 13. O persoană ı̂n vârstă de 52 ani doreşte să primească, dacă va fi ı̂n viaţă, la vârsta
de 67 ani suma de 3 200 u.m., iar dacă decedează ı̂naintea ı̂mplinirii acestei vârste, suma o va
primi familia sa.
a) Care este prima unică?
b) Care este prima anuală plătibilă pe tot timpul asigurării?
Rezolvare. Aşa cum se poate observa suntem ı̂n cazul unei asigurări mixte.
a) Deoarece prima este unică ı̂nseamnă că valoarea lui k este 1. În plus, din datele problemei
rezultă că: x = 52, n = 15, S = 3 200 u.m. Atunci
Dx+n + Mx − Mx+n D + M52 − M67
P =S· = 3 200 · 67
Dx D52
Cunoscând că: D67 = 2 322, 22, 60, D52 = 6 317, 19, M52 = 2 378, 41 şi M67 = 1 394, 90 valoarea
primei va fi
2 322, 22 + 2 378, 41 − 1 394, 90
P = 3 200 · = 1 674, 53 (u.m.)
6 317, 19
b) În condiţiile ı̂n care prima este plătită pe tot timpul asigurării (k = 15), relaţia de calcul va fi
Dx+n + Mx − Mx+n D + M52 − M67
P =S· = 3 200 · 67
Nx − Nx+n N52 − N67
Cum N52 = 83 918, 12 şi N67 = 20 179, 58 vom avea
2 322, 22 + 2 378, 41 − 1 394, 90
P = 3 200 · = 165, 96 (u.m.)
83 918, 12 − 20 179, 58
Deci prima anuală este: P = 165, 96 u.m.

Problema 14. Să se calculeze folosind metoda prospectivă rezerva matematică ı̂n cazul asi-
gurării de deces dacă asiguratul plăteşte prime anuale pe tot timpul asigurării.
Rezolvare. Conform metodei prospective, rezerva matematică are următoarea expresie
0 00
Rt = Dt − Dt
Dacă asiguratul ı̂n vârstă de x ani plăteşte prime anuale pe tot timpul asigurării ı̂nseamnă
că: m = 0, k → ∞, iar n → ∞ (până la limita de vârstă). În aceste condiţii, prima este: P = M x
Nx .
0
Datoria instituţiei de asigurare actualizată ı̂n momentul t este: Dt = Ax+t deoarece obligaţia sa

[Inapoi la Cuprins] 73
constă ı̂n a plăti o unitate monetară (considerăm S = 1 u.m.) oricând are loc decesul persoanei,
care ı̂n momentul t este ı̂n vârstă de x + t ani. Cu alte cuvinte avem de-a face cu o anuitate de
deces imediată (din momentul t) şi nelimitată. Datoria asiguratului actualizată la momentul t
00
este Dt = P ·ax+t , ı̂ntrucât are obligaţia de a plăti anticipat prima până la decesul său.
Folosind numerele de comutaţie ı̂n exprimarea anuităţilor de mai sus, obţinem
0Mx+t 00 M N
Dt = , Dt = x · x+t
Dx+t Nx Dx+t
Rezerva matematică este dată, ı̂n consecinţă, de relaţia
Mx+t Mx Nx+t
Rt = − · 
Dx+t Nx Dx+t
Problema 15. Să se calculeze, cu metoda retrospectivă, rezerva matematică ı̂n cazul asigurării
de pensii dacă asiguratul plăteşte prima anuală timp de n ani, iar plata pensiei anuale, de o unitate
monetară, se va face după această dată.
Rezolvare. Formula rezervei matematice prin această a doua metodă de calcul este
00 0
/t Dx −/t Dx
Rt =
t Ex
unde presupunem că 0 ≤ t ≤ n.
Conform enunţului avem: x - vârsta persoanei asigurate, S = 1 u.m. şi k = n. Ştiind că suntem
ı̂n cazul unei asigurări de pensii, prima va fi
Nx+n
P=
Nx − Nx+n
Pentru calcularea rezervei matematice prin metoda retrospectivă, obligaţiile celor două părţi
vor fi actualizate la momentul zero, acela al ı̂ncheierii contractului de asigurare, deci când asigu-
ratul are x ani. Datoria asiguratului constă ı̂n a plăti anticipat prima, P până ı̂n momentul t, deci:
00
/t Dx = P 0·/t ax . Instituţia de asigurare nu are nici o obligaţie până la momentul t, ı̂ntrucât t ≤ n,
deci: /t Dx = 0.
Rezultă
P · äx:t|
Rt =
t Ex
Dacă exprimăm anuitatea şi factorul de actualizare viager cu ajutorul numerelor de comutaţie
şi facem simplificările corespunzătoare, obţinem
Nx+n N − Nx+t
Rt = · x 
Nx − Nx+n Dx+t
Problema 16. Să se calculeze rezerva matematică ı̂n cazul când două persoane se asigură ı̂n
următoarele condiţii:
- prima persoană, ı̂n vârstă de 30 ani, ı̂ncheie o asigurare de viaţă de 8 000 u.m. pe timp de 20
ani cu plata unor prime anuale plătibile pe tot timpul asigurării;
- a doua persoană, ı̂n vârstă de 40 ani, ı̂ncheie o asigurare de deces cu plata anuală a primelor
timp de 15 ani, cu condiţia că, dacă ea decedează ı̂n acest răstimp, familia să primească 10 000
u.m.

[Inapoi la Cuprins] 74
Cele două contracte au fost ı̂ncheiate cu un decalaj de 3 ani, iar momentul ı̂n care se cere
rezerva este de 5 ani după ı̂ncheierea primului contract.
Rezolvare. Pentru asigurarea de viaţă avem: x1 = 30, n1 = 20, S1 = 8 000, t1 = 5.
Cu aceste date, rezerva este:

D50 N30 − N35


Rt1 = S1 · ·
D35 N30 − N50
7 070, 22 35 5643 − 264 460, 38
= 8 000 · ·
15 607, 64 35 5643 − 97 674, 03
= 1 280, 94

Datele cunoscute ı̂n cazul asigurării de deces sunt: x2 = 40, n2 = 15, S2 = 10 000, t2 = 2.
Atunci:

" #
M42 − M55 (M40 − M55 ) · (N42 − N55 )
Rt2 = S2 · − =
D42 D42 · (N40 − N55 )
2 812, 97 − 2 212, 27

= 10 000 · −
10 858, 35
#
(2 891, 02 − 2 212, 27) · (170 376, 62 − 66 010, 99)
− =
10 858, 35 · (193 870, 81 − 66 010, 99)

= 42, 98
Rezerva totală este suma celor două rezerve, deci

Rt = Rt1 + Rt2 = 1 280, 94 + 42, 98 = 1 323, 924 (u.m.) 

3.6 Teme de control

Folosiţi procentul de actualizare de 5% (tabele in Anexa A).

3.6.1 Plăţi viagere. Plăţi ı̂n caz de deces. necesar:


5 ore

Plăţi viagere

1. Calculaţi prin două metode valoarea actuală a unei plăţi de 1 u.m. către o persoană cu vârsta
de 51 de ani ı̂n cazul ı̂n care acesta ı̂mplineşte 58 de ani. Calculaţi de asemenea 20 E45 şi 12 E37
Răspuns. 7 E51 = 0, 6604; 20 E45 = 0, 2942; 12 E37 = 0, 5305

[Inapoi la Cuprins] 75
2. Precizaţi semnificaţia şi calculaţi valoarea medie actuală pentru anuităţile:
a39 , 10| a40 , a47:15| , ä53 , 7| ä51 , ä29:20| ,
(12) (4) (4) (12) (2) (12)
a47 , ä38 , 8| a41 , 5| ä46 , a , ä .
59:9| 55:11|
Răspuns. :)

3. Calculaţi valoarea primei unice ce trebuie plătită de o persoană ı̂n vârstă de 31 de ani pentru
a primi suma de 10000 lei ı̂n cazul ı̂n care ı̂mplineşte vârsta de 65 de ani.
Răspuns. 1425,9718 lei

4. Calculaţi valoarea sumei pe care ar primi-o o persoană actualmente ı̂n vârstă de 30 de ani
ı̂n cazul ı̂n care aceasta ı̂mplineşte vârsta de 65 de ani, dacă persoana plăteşte o primă unică
de 1000 lei.
Răspuns. 7378,3313 lei

5. Calculaţi valoarea actuală medie cumulată a ratelor ı̂n valoare de 1700 lei pe care urmează
să le plătească o persoană ı̂n vârstă de 25 ani, la ı̂nceputul fiecărui an, ı̂n următorii 20 ani?
Răspuns. 21870,4442 lei

6. Determinaţi prima netă pe care o persoană ı̂n vârstă de 73 ani trebuie să o plătească ı̂n
momentul semnării unui contract de asigurare pentru a primi 12000 lei la sfârşitul fiecărui
an.
Răspuns. 70549,1918 lei

7. O persoană doreşte ca fiica de 13 ani să primească peste 5 ani, la sfârşitul fiecărei luni, suma
de 2000 lei. Calculaţi suma ce trebuie depusă acum.
Răspuns. 342741,432 lei

8. Calculaţi valoarea medie actuală a anuităţii viagere constante ı̂ntregi posticipate imediate
ı̂n cazul unei persoane de 32 de ani care plăteşte ratele viagere anuale posticipate de 700
lei timp de 17 ani. Considerând valoarea medie actuală a anuităţii viagere constante ı̂ntregi
posticipate imediate calculate anterior, determinaţi cum se modifică valoarea ratei dacă ra-
tele sunt plătite 21 ani?
Răspuns. 7715,4312 lei; 619,5451 lei

9. Calculaţi valoarea medie actuală cumulată a ratelor ı̂n valoare de 300 lei, pe care urmează
să le plătească o persoană ı̂n vârstă de 41 ani la sfârşitul fiecărui trimestru ı̂n următorii 19
ani. Dacă persoana va primi suma de 15000 lei, calculaţi cât va plăti la sfârşitul fiecărui
trimestru ı̂n următorii 19 ani.
Răspuns. 14121,903 lei; 108,2237 lei

10. Care este valoarea medie actuală a unei plăţi de 2400 lei efectuate la ı̂nceputul, respectiv
sfârşitul fiecărui an, pe o perioadă de 18 ani, ı̂n cazul unei persoane actualmente ı̂n vârstă
de 37 ani? Dar dacă plata s-ar face la sfârşitul, respectiv ı̂nceputul fiecărei luni?
Răspuns. 28631,8720 lei; 27135,4588 lei; 333852,48 lei; 335350,8472 lei

[Inapoi la Cuprins] 76
11. Un părinte doreşte ca copilul său ı̂n vârstă de 14 ani să primească anual, la ı̂nceputul anului,
suma de 12000 lei după ı̂mplinirea vârstei de 18 de ani. Ce sumă trebuie să depună acum
părintele?
Răspuns. 185424,526 lei

12. Calculaţi valoarea actuală medie cumulată a tuturor ratelor ı̂n valoare de 75 lei, pe care
urmează să le primească o persoană ı̂n vârstă de 46 ani la ı̂nceputul fiecărei luni, ı̂n următorii
19 ani. Calculaţi valoarea ratelor dacă persoana depune 30000 lei.
Răspuns. 10435,95 lei; 215,6008 lei

Plăţi ı̂n caz de deces

1. Calculaţi prin două metode factorii de actualizare de deces 12 D63 şi 9 D51 . Interpretaţi.
Răspuns. 12 D63 = 0, 0229 şi 9 D51 = 0, 0098

2. Calculaţi valoarea actuală a 1 u.m. plătibile peste 16 ani şi jumătate unei persoane ı̂n vârstă
de 55 de ani dacă aceasta decedează ı̂ntre 71 şi 72 ani.
Răspuns. 16 D55 = 0, 0158

3. Precizaţi semnificaţia şi calculaţi valoarea medie actuală pentru anuităţile de deces: A67 ;
4|13 A58 ; 5| A48 ; A59:7| .

Răspuns. :)

4. Care este valoarea medie actuală a unei plăţi de 7400 e, ce se va face dacă o persoană ac-
tualmente de 61 ani, decedează ı̂ntre 85 şi 86 ani? Dar dacă decesul are loc până la 85 de
ani?
Răspuns. 68,5392 e, respectiv 3444,1377 e

5. Calculaţi valoarea medie actuală cumulată a unei plăţi de 12300 $ pe care familia unei per-
soane ı̂n vârstă de 74 de ani o va primi ı̂n cazul ı̂n care

a) decesul persoanei survine ı̂ncepând cu vârsta de 91 de ani;


b) decesul persoanei survine până la vârsta de 90 de ani.

Răspuns. 243,1341 $; 8294,1164 $

6. Care este valoarea medie actuală a unei plăţi de 5412 e, ce se va face dacă o persoană ac-
tualmente de 53 ani, decedează ı̂ntre 75 şi 80 ani? Dar dacă decesul are loc până la 75 de
ani?
Răspuns. 309,1199 e şi respectiv 1438,1860 e

7. Calculaţi valoarea actuală a sumei de 15500 e, pe care o va primi familia unei persoane
actualmente ı̂n vârstă de 86 de ani ı̂n momentul ı̂n care aceasta decedează.
Răspuns. 13265,6341 e

[Inapoi la Cuprins] 77
8. O persoană ı̂n vârstă de 37 de ani depune la o firmă de asigurări suma de 4500 lei. Calculaţi
suma pe care o va primi familia acestei persoane ı̂n momentul decesului acestuia.
Răspuns. 21041,3852 lei

3.6.2 Asigurări de persoane necesar:


5 ore

1. Să se calculeze valoarea primei pe care trebuie să o plătească o persoană de 42 de ani, timp
de 10 ani, anual anticipat, pentru ca familia sa să primească o sumă de 120 u.m. dacă decesul
persoanei intervine ı̂nainte ca aceasta să ı̂mplinească vârsta de 90 de ani.
Răspuns. P = 3, 857 u.m.

2. Domnul Trandafir, ı̂n vârstă de 30 de ani, ı̂ncheie un contract de asigurare la o societate de


asigurări. Asigurătorul se obligă să plătească domnului Trandafir suma de 5000 u.m. dacă
dânsul va fi ı̂n viaţă la vârsta de 50 de ani. Pe de altă parte, ı̂n urma contractului de asigurare
ı̂ncheiat, domnul Trandafir se obligă să plătească o primă de asigurare, timp de 20 de ani,
anual anticipat. Cât este prima de asigurare?
Răspuns. P = 137 u.m.

3. La o instituţie de asigurare s-a ı̂ncheiat următorul contract: persoana asigurată, ı̂n vârstă de
40 de ani, plăteşte anual anticipat câte o primă timp de 20 de ani; iar instituţia de asigurare
se obligă să plătească asiguratului suma de 3000 u.m. dacă acesta va fi ı̂n viaţă la ı̂mplinirea
vârstei de 70 de ani, ı̂n caz contrar familia sa va primi suma de 2800 u.m. Să se determine
prima plătită anual anticipat.
Răspuns. P = 67, 426 u.m.

4. Doamna Margareta, ı̂n vârstă de 45 de ani, doreşte ca de la ı̂mplinirea vârstei de 70 de


ani să primească anual o pensie de 1000 u.m. Pentru aceasta, ea apelează la o agenţie de
asigurări unde ı̂ncheie un contract de asigurare. Agenţia se obligă să plătească pensia dorită
de doamna Margareta, doar dacă dânsa ajunge să ı̂mplinească vârsta de 70 de ani. Ce fel de
asigurare a ı̂ncheiat doamna Margareta? Ce primă trebuie să plătească anual anticipat, timp
de 15 ani ı̂n vederea satisfacerii acestei obligaţii pe care dânsa o are menţionată ı̂n contractul
de asigurare?
Răspuns. P = 142, 042 u.m.

5. Se consideră cazul unei persoane, ı̂n vârstă de 50 de ani, care ı̂ncheie un contract de asigu-
rare ı̂n vederea obţinerii unei pensii suplimentare. Persoana plăteşte lunar anticipat câte o
primă de 150 u.m. pe tot timpul asigurării, urmând ca instituţia de asigurare să plătească
trimestrial anticipat pensia. Care este pensia plătită trimestrial de instituţia de asigurare
dacă asiguratul plăteşte prima pe toată durata asigurării, timp de 10 ani?
Răspuns. S = 590, 045 u.m.

[Inapoi la Cuprins] 78
6. O persoană ı̂n vârstă de 65 de ani ı̂ncheie o asigurare de deces. Asiguratul plăteşte semes-
trial, anticipat, câte o primă de 1000 u.m. urmând ca instituţia de asigurare să plătească
familiei asiguratului suma S dacă decesul asiguratului intervine la o vârstă cuprinsă ı̂ntre
85 şi 100 de ani. Primele sunt plătite timp de 15 ani. Găsiţi suma asigurată.
Răspuns. S = 295925, 075 u.m.

7. O persoană ı̂n vârstă de 32 de ani se asigură să i se plătească peste 18 ani, dacă va fi ı̂n viaţă,
o sumă de 15000 $.

a) Care este valoarea primei unice plătite de acea persoană ?


b) Care este valoarea primei anuale plătibile până la expirarea termenului de asigurare ?

Răspuns. 5830,0575 $; 484,9473 $

8. Doamna Rus primeşte 10000 e la ı̂mplinirea vârstei de 40 de ani. Ea foloseşte aceşti bani
pentru a cumpăra o asigurare de viaţă plătibilă la vârsta de 70 de ani, dacă va fi ı̂n viaţă. Ce
sumă primeşte la 70 de ani dacă supravieţuieşte? Comparaţi suma primită cu suma pe care
ar primi-o dacă ar investi banii ı̂ntr-un cont de economii cu i=5%, capitalizarea făcându-se
trimestrial, pe aceeaşi perioadă de timp.
Răspuns. 67850,43 e; 44402,1329 e

9. Să se determine valoarea primei lunare pe care trebuie să o plătească doamna Marinescu,
acum ı̂n vârstă de 35 de ani, pentru următorii 25 de ani, astfel ı̂ncât, după această perioadă,
să primească o pensie lunară de 1000 lei.
Răspuns. 187,76 lei

10. Un om bogat ı̂n vârstă de 45 de ani doreşte ca ı̂n cazul decesului său, fiul să primească o
sumă de 1.000.000 lei, dacă decesul survine ı̂n următorii 20 de ani.

a) Care este prima unică pe care o va plăti persoana respectivă ?


b) Care este prima anuală plătibilă pe tot timpul asigurării ?

Răspuns. 123312,20 lei; 10031,34 lei

11. O persoană ı̂n vârstă de 52 de ani doreşte să primească, dacă va fi ı̂n viaţă la vârsta de 67 de
ani, suma de 4000 lei, iar dacă decesul are loc ı̂naintea ı̂mplinirii acestei vârste familia sa va
primi dublul aceste sume.

a) Care este valoarea primei unice plătite de persoana respectivă?


b) Care este prima anuală plătibilă pe tot timpul asigurării?

Răspuns. 2715,9144 lei; 269,1770 lei

12. Domnul Rus având vârsta de 30 de ani, semnează o asigurare de pensii astfel ı̂ncât, ı̂ncepând
cu vârsta de 60 de ani să primească o pensie lunară de 800 lei.

[Inapoi la Cuprins] 79
a) Care este valoarea primei trimestriale plătibile pe tot timpul asigurării?
b) Care este valoarea primei semestriale plătibile ı̂n următorii 10 ani?

Răspuns. 317,8863 lei; 1222,1572 lei

13. Domnul Ionescu, ı̂n vârstă de 40 de ani doreşte să primească de la o companie de asigurări o
sumă S dacă va fi ı̂n viaţă la 60 de ani, iar dacă nu familia sa va primi jumătate din suma S.
Să se determine suma de bani asigurată S, dacă domnul Ionescu plăteşte ı̂ncepând de acum
o primă de 150 lei, la ı̂nceputul fiecărui trimestru, pentru o perioadă de 10 ani.
Răspuns. 12932,931 lei

Bibliografie
1. Muresan A. S., Filip D. A. , Ban I. M., Hangan A., Operatiuni financiare, Editura Mediamira,
Cluj-Napoca, 2005.
2. Colectiv, Elemente de matematici financiare şi actuariale. Teorie şi probleme, Editura Mega
2013.

[Inapoi la Cuprins] 80
4 MODULUL III. ALGEBRA LINIARA
Obiective

• Familiarizarea cu notiunile de transformari elementare, rezolvarea sistemelor de ecuatii li-


niare prin metoda lui Gauss;

• Definirea solutiei admisibile de baza pentru un sistem de ecuatii liniare;

• Formularea si rezolvarea unei probleme de programare liniara;

• Formularea si rezolvarea unei probleme de transport.

Concepte de baza

• Transformari elementare, solutii pentru sisteme de ecuatii liniare, solutii admisibile de baza;

• Problema de programare liniara, algoritmul simplex;

• Problema de transport, algoritmul distributiv.

Rezultate asteptate
In urma parcurgerii acestui modul se asteapta ca studentii sa cunoasca si sa opereze cu no-
tiunile introduse, sa fie in stare sa le aplice la problemele concrete: modelul matematic al unei
probleme simple de programare liniara, respectiv al unei probleme de transport.
Sinteza

4.1 UNITATEA 1. Aplicatii economice


necesar:
Formulam cateva exemple de probleme economice care se modeleaza cu ajutorul unor ele- 1 oră
mente de algebra liniara, respectiv matematici financiare si actuariale.
Exemplul 1. O firmă intenţionează să producă n tipuri de produse ştiind că poate să utilizeze
m tipuri de resurse. Se cunosc elementele: cantitatile disponibile din fiecare resursă pe o perioadă
precizată (bi cantitatea din resursa Ri , i = 1, m), beneficiile unitare nete pentru fiecare produs
(cj pentru valorificarea unei bucăţi din Pj , j = 1, n), coeficienţii tehnologici aij - care reprezinta
cantitatea din resursa Ri ce se foloseşte pentru o unitate din produsul Pj , i = 1, m, j = 1, n.
Se cere să se determine cantitatile ce urmează a fi realizate din fiecare produs xj =?, j = 1, n,
astfel ı̂ncât să fie consumate toate cantitatile disponibile din resursele existente si sa se obtina
beneficiul total maxim.
Modelul matematic al acestei probleme este:
xj =?, j = 1, n astfel ı̂ncât
  


 a x
11 1
+ ...a 1n nx = b 1 

 


............................... sistem de restrictii  solutie admisibila
  


 

 am x1 + ... + amn xn = bm 
  
 de baza.
1 

x ≥ 0, j = 1, condiţii de nenegativitate


j
f = c1 x1 + ... + cn xn → maximă (funcţia scop, de eficienţă).

81
Exemplul 2. La m furnizori (producători) se află un tip de produs care va fi solicitat de către n
beneficiari (consumatori).
Se cunosc:
-cantităţile disponibile existente la fiecare furnizor, astfel dacă furnizorul este Fi , notăm
cu ai , i = 1, m cantitatea disponibilă la furnizorul Fi ;
-cantitatea solicitată de fiecare beneficiar Bj , atunci bj este cantitatea solicitată, j = 1, n;
-costurile unitare de transport de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar cij de la Fi la Bj .
 
Se cer: cantităţile xij ce urmează a fi transportate de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar
astfel ı̂ncât:
-toată cantitatea disponibilă să fie transportată;
-toată cantitatea solicitată de fiecare beneficiar să fie primită;
-costul total al transportului să fie minim.
Modelul matematic al acestei probleme se va obţine prin evidenţierea tuturor cerinţelor for-
mulate economic prin relaţii matematice.
In problema economică formulată nu au fost evidenţiate din anumite motive şi alte aspecte
referitoare la problema de transport, cum ar fi costurile de achiziţie.
Căutăm necunoscutele: xij =? i = 1, m, j = 1, n astfel ı̂ncât
Pn
xij = ai i = 1, m - toată cantitatea de la Fi să fie transportată
j=1
Pm
xij = bj j = 1, n - toată cantitatea solicitată de Bj să fie primită
i=1
xij ≥ 0 i = 1, m, j = 1, n - condiţii de nenegativitate.
m Pn
f0=
P
cij xij să fie minimă → min.
i=1 j=1
Exemplul 3. O persoană ı̂mprumută de la o bancă suma de 50 000 u.m., pe timp de 6 ani,
cu procentul anual de 9%, urmând ca la sfârşitul fiecărui an să se ramburseze aceeaşi cotă din
ı̂mprumut, la care se adaugă dobânda aferentă acelei perioade. Să se ı̂ntocmească planul de amor-
tizare corespunzător acestui ı̂mprumut.
Exemplul 4. Să se calculeze valoarea primei lunare pe care trebuie să o plătească o persoana
ı̂n vârstă de 36 ani, timp de 26 ani, pentru ca după aceea să primească o pensie lunară de 250 u.m.
Să se gaseasca prima lunara si in cazul când persoana plăteşte prime lunare numai timp de un an.

4.2 UNITATEA 2. Sisteme de ecuatii liniare. Solutii admisibile


de baza
necesar:
Sisteme de ecuatii liniare 4 ore
Multe din problemele economice, respectiv din aplicaţiile matematicii ı̂n alte domenii se re-
prezintă prin intermediul unor sisteme de ecuaţii liniare.
O ecuaţie liniară este aceea care conţine una sau mai multe necunoscute, toate fiind la pu-
terea I.

[Inapoi la Cuprins] 82
Forma generală a unui sistem de ecuaţii liniare este:



 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1
 a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = b2





 ...
 a x + a x + ... + a x = b

m1 1 m2 2 mn n m

unde ai j sunt coeficienţi reali, aij ∈ R, , i = 1, m, j = 1, n, bi ∈ R, i = 1, m sunt termeni liberi iar xj


sunt necunoscutele, j = 1, n.
Problema este de a determina necunoscutele xj astfel ı̂ncât să fie verificate toate ecuaţiile sis-
temului.

Transformări elementare ı̂n matrici. Dacă A este matricea coeficienţilor, b coloana termenilor
liberi şi x coloana necunoscutelor atunci sistemul se poate scrie sub forma unei ecuaţii matriceale

A · x = b.
Pentru a introduce transformarea vom considera matricea A reprezentată ı̂ntr-o formă ı̂n care se
evidenţiază liniile sale  
 L1 
 L2 
 
A =  ..  , Li = (ai1 , ai2 , . . . , ain ) .

 . 
 
Lm
Principalele două tipuri de transformări elementare sunt:
t1 ) ı̂nmulţirea unei linii cu o constantă λ nenulă: λ, Li : λ Li → Li ;
t2 ) adunarea la elementele unei linii a elementelor corespunzătoare unei alte linii: Li , Lk :
Li + Lk → Li .

Regula dreptunghiului. Reprezintă un algoritm de reducere a coloanelor unei matrici pentru a


obţine o formă simplificată, echivalentă a acesteia. O coloană este redusă dacă are toate elementele
egale cu 0, mai puţin unul egal cu 1. Elementul pe a cărui poziţie va ramâne valoarea 1 se numeşte
element pivot. Regula dreptunghiului implementează o succesiune de transformări liniare pe
linii.
Regula dreptunghiului se aplică după cum urmează:
1. Se alege un element pivot diferit de zero. Acesta se marchează prin ı̂ncercuire. Fie (i, j)
poziţia acestuia.
2. Elementele de pe coloana pivotului vor deveni 0.
3. Elementele de pe linia pivotului se ı̂mpart la elementul pivot.
4. Restul elementelor matricii se calculează după regula dreptunghiului, adică:
aij alk − alj aik
alk ←
aij
unde alj si aik reprezintă ’colţurile’ dreptunghiului format din elementul pivot aij şi elemen-
tul de calculat alk după cum se vede ı̂n figura de mai jos.

[Inapoi la Cuprins] 83
Figura 4.1: Regula dreptunghiului

Observaţie 1 Dacă pe linia pivotului avem elemente egale cu 0 atunci coloana respectivă se poate
copia; Dacă pe coloana pivotului avem elemente de 0 atunci putem copia linia respectivă.

Metoda eliminării complete pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare. Are la bază faptul
că soluţiile unui sistem de ecuaţii liniare nu se schimbă dacă o ecuaţie a sistemului este ı̂nlocuită
cu ecuaţia obţinută prin ı̂nmulţirea acelei ecuaţii cu o constantă nenulă sau cu ecuaţia obţinută
prin adunarea ei membru cu membru la o altă ecuaţie a sistemului.
Este evident că acestor transformări care nu schimbă soluţiile sistemului le corespund trans-
formări elementare pe linii ı̂n matricea extinsă a sistemului respectiv.
Fie sistemul de ecuaţii liniare



 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1
 a x + a x + ... + a x = b
 21 1 22 2
 2n n 2



 . . .
 a x + a x + ... + a x = b

m1 1 m2 2 mn n m
a cărui matrice extinsă este  
 a11 . . . a1n b1 
 a . . . a2n b2 
 
Ae =  21 
 . . . . . . . . . . . . 
am1 . . . amn bm
 

Să presupunem că numerotarea necunoscutelor şi ordinea ı̂n care sunt scrise ecuaţiile sunt aşa
ı̂ncât prin efectuarea unor transformări elementare pe linii ı̂n Ae să ajungem la matricea
 1 . . . 0 α1,r+1 . . . α1n β1 
 
 . . . . . ... ... ... . 

 0 . . . 1 αr,r+1 . . . αrn βr 
 
0
Ae =   
 0 . . . 0 0 . . . 0 βr+1 
 . . . . . . ... . . 
 
0 ... 0 0 ... 0 βm
 

care este matricea extinsă a sistemului


x1 + α1,r+1 xr+1 + . . . +α1n xn = β1



. . . . . .





 xr + αr,r+1 xr+1 + . . . +αrn xn = βr


(2)  

 . . . . 0 = βr+1
. . . . . .





 . . . . 0 = βm

[Inapoi la Cuprins] 84
Transformările elementare pe linii care duc de la matricea Ae la matricea A0e corespund trecerii de
la sistemul (1) la sistemul (2) prin transformări ce nu schimbă soluţiile sistemului. Deci soluţiile
sistemului (2) sunt soluţiile sistemului (1) .
Rezultă astfel că:
(i) dacă cel puţin unul dintre numerele βr+1 , . . . , βm este diferit de zero atunci sistemul de ecuaţii
(1) este incompatibil şi

(ii) dacă βr+1 = . . . = βm = 0 atunci soluţia generală a sistemului (1) este:



x1 = β1 − α1,r+1 xr+1 + . . . + α1n xn



... ... ... ...




 
 xr

 = βr − αr,r+1 xr+1 + . . . + αrn xn
(3) 

 xr+1 ∈ R
... ... ... ...





 x
n ∈ R

Din cele de mai sus rezultă următorul procedeu practic de rezolvare a oricărui sistem de ecuaţii
liniare, procedeu care poartă numele de metoda eliminării complete:
A. Se asociază sistemului dat un tabel (de fapt matricea extinsă a sistemului) care are pe prima
coloană termenii liberi ai ecuaţiilor sistemului şi ı̂n continuare coeficienţii necunoscutelor
x1 , . . . , xn din ecuaţiile sistemului. (Cum se va vedea, scrierea la ı̂nceput a coloanei termeni-
lor liberi este mai convenabilă pentru utilizarea acestei metode ı̂n algoritmul de rezolvare a
problemelor de programare liniară.)

B. În tabelul astfel obţinut se efectuează, ı̂n paşi succesivi, transformări elementare pe linii (cu
regula dreptunghiului) alegând la fiecare pas pivotul dintr-o linie din care n-a fost ales pivot
la un pas anterior (ı̂n caz contrar zerourile ,,constituite” la acel pas anterior s-ar ,,distruge” şi
nu s-ar progresa ı̂n rezolvare),

C. Transformările de la B. continuă până când nu mai poate fi ales un nou pivot. Atunci când nu
mai poate fi ales un nou pivot este posibil unul şi numai unul din următoarele cazuri:

(a) au fost aleşi pivoţi din toate liniile tabelului,


(b) există linii din care nu s-a putut alege pivot (deci linii care pe coloanele coeficienţilor
necunoscutelor conţin numai zerouri) şi toate aceste linii au pe coloana termenilor liberi
zerouri,
(c) există linii din care nu s-a putut alege pivot şi cel puţin una are pe coloana termenilor
liberi un element diferit de zero.

Este clar (vezi forma (3) a soluţiei generale) că ecuaţiile ce corespund liniilor din care au fost aleşi
pivoţii sunt ecuaţiile principale, iar necunoscutele ce corespund coloanelor din care au fost aleşi
pivoţii sunt necunoscutele principale ale rezolvării respective a sistemului.
În cazul a) sistemul este compatibil, el neavând ecuaţii secundare.
În cazul b) sistemul este compatibil deoarece toate ecuaţiile secundare au forma 0 = 0,
În cazul c) sistemul este incompatibil deoarece una din ecuaţiile secundare are forma 0 = β,
unde β , 0.

[Inapoi la Cuprins] 85
Un sistem compatibil este compatibil determinat dacă nu are necunoscute secundare si este
compatibil simplu (dublu, triplu, . . . ) nedeterminat dacă are una (două, trei, . . . ) necunoscute
secundare.
Pentru a scrie uşor soluţia generală (ı̂n cazul in care sistemul este compatibil) este convenabil
ca după alegerea fiecărui pivot să fie scrisă ı̂n stânga liniei de unde a fost ales pivotul, necunoscuta
din coloana coeficienţilor căreia a fost ales acel pivot.
Atunci soluţia se poate scrie astfel: fiecare necunoscută principală (scrisă ı̂n stânga tabelului)
este egală cu elementul din coloana termenilor liberi a liniei acelor necunoscute minus combinaţia
liniară a necunoscutelor secundare (dacă asemenea necunoscute secundare există, deci dacă sis-
temul conţine şi necunoscute care nu ajung să fie scrise ı̂n stânga tabelului) cu coeficienţi egali cu
elementele situate ı̂n linia acelei necunoscute principale pe coloanele respectivelor necunoscute
secundare (vezi (3))

Exemplul 1 Să se rezolve sistemul



x + 2x2 − x3 + x4 = 2
 1




 x1 − x2 + 5x3 − 2x4 = 8
 2x1 + x2 + 4x3 − x4 = 10

Rezolvare: Rezolvarea acestui sistem cu metoda eliminării complete este:

b x1 x2 x3 x4
2 1 2 −1 1
8 1 −1 5 −2
10 2 1 4 −1
→ x1 2 1 2 −1 1
6 0 −3 6 −3
6 0 −3 6 −3
x1 6 1 0 3 −1
→ x2 −2 0 1 −2 1
0 0 0 0 0

Din ultimul tabel obţinut se constată că din linia din care nu poate fi ales pivot (linia a treia) are pe
coloana termenilor liberi zero (ne aflăm ı̂n cazul b)) deci sistemul este compatibil. Necunoscutele
principale ale rezolvării date aici sunt x1 şi x2 deci necunoscutele x3 şi x4 vor fi secundare. Astfel
sistemul este compatibil dublu nedeterminat. Soluţia generală este:



 x1 = 6 − 3x3 + x4
 x2 = −2 + 2x3 − x4





 x3 ∈ R
 x ∈ R

4

Soluţii admisibile de bază. Din mulţimea tuturor soluţiilor unui sistem de ecuaţii liniare se
poate extrage o submulţime de soluţii care are o calitate specială, şi anume fiecare soluţie are
necunoscutele secundare cu valoarea egală cu 0, iar necunoscutele principale cu valorile mai mari
sau egale cu 0. Aceste soluţii se numesc soluţii admisibile de bază.

[Inapoi la Cuprins] 86
La o astfel de soluţie admisibilă de bază se poate ajunge utilizând metoda eliminării complete
la care alegerea pivotului se face cu respectarea unor condiţii.
Să presupunem că sistemul considerat are m necunoscute principale, iar restul n−m sunt necu-
noscutele secundare. Presupunem şi că primele m necunoscute sunt cele principale. Asta revine
la a spune că trebuie asociat sistemului un tabel care, după utilizarea transformărilor elementare
(regula dreptunghiului), are următoarea formă:

b x1 x2 . . . xm xm+1 . . . xn
β1 1 0 . . . 0 α1,m+1 . . . α1,n
β2 0 1 . . . 0 α2,m+1 . . . α2,n
... ... ... ... ... ... ... ...
βm 0 0 . . . 1 αm,m+1 . . . αm,n
Din tabel se observă că prima soluţie admisibilă de bază este:
 
 β1 
 β2 
 
 .. 
 . 
 
X1 =  βm  , βi ≥ 0, i = 1, m
 0 
 
 . 
 .. 
 
0
 

În continuare, cu ajutorul unor transformări elementare convenabile, vrem să trecem de la această
soluţie admisibilă de bază la o altă soluţie admisibilă de bază. Considerăm că elementul pivot este
α1 ,m+1 ; aplicând regula dreptunghiului obţinem urmatorul tabel:
b x1 x2 . . . xm xm+1 . . . xn
β1 1 α1,n
α1,m+1 α1,m+1 0 ... 0 1 ... α1,m+1
α
β20 − α2,m+1
1,m+1
1 ... 0 0 ... 0
α2,n

0 α 0
βm − αm,m+1
1,m+1
0 ... 1 0 ... αm,n

unde
β1
β20 = β2 − ·α 2,m+1 ,
α1,m+1
0 β1
βm = βm − ·α ,
α1,m+1 m,m+1
0 α1,n
α2,n = α2,n − ·α ,
α1,m+1 2,m+1
iar α1,n
0
αm,n = αm,n − ·α .
α1,m+1 m,m+1
Prima condiţie asupra pivotului este:

α1 ,m+1 , 0 .

[Inapoi la Cuprins] 87
Acum necunoscutele principale sunt cele care au coloanele cu 0 şi anume x2 , x3 . . . , xm+1 , celelalte
fiind necunoscute secundare. Noua soluţie admisibilă de bază este:
 
 0 
 β2 − β1 α m+1 
 
 α1,m+1 2, 

 .
..


 

 βm − β1

α · α m,m+1 
X2 =   1,m+1
β

1
 

 α 1,m+1


 0 

 .
..


 
0
 

Soluţia X2 este soluţie admisibilă de bază dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:


β1 β1 β1
≥ 0, β2 − α2, m+1 ≥ 0, . . . , βm − ·α ≥0
α1 ,m+1 α1,m+1 α1,m+1 m,m+1
Din prima inegalitate rezultă că α1 ,m+1 > 0, deci pivotul trebuie să fie pozitiv.
Dacă α2 ,m+1 ≤ 0 a doua condiţie este automat ı̂ndeplinită iar dacă
α2 ,m+1 > 0
trebuie ca
β2 β1
≥ .
α2 ,m+1 α1 ,m+1
În mod analog tragem concluzia că dacă αm ,m+1 > 0 trebuie ca
βm β1
≥ .
αm ,m+1 α1 ,m+1
Din inegalităţile de mai sus deducem cea de a doua condiţie esenţială pentru pivot: raportul
dintre termenul liber β 1 şi pivotul α1,m+1 este cel mai mic dintre toate rapoartele care se obţin
ı̂mpărţind termenii liberi la elementele pozitive corespunzătoare din coloana pivotului, adică
β1 βi
α1 ,m+1 este cel mai mic dintre rapoartele αi ,m+1 , cu

αi ,m+1 > 0.
Exemplul 2 Să se determine o soluţie admisibilă de bază pentru următorul sistem de ecuaţii liniare:
(
2x1 + x2 + x3 − x4 = 3
x1 − x2 + x3 + x4 = 4

b x1 x2 x3 x4 Rapoarte
3 2 1 1 −1 3/2 ←
4 1 −1 1 1 4/1
→ x1 3/2 1 1/2 1/2 −1/2 -
5/2 0 −3/2 1/2 3/2 5/2 ←
x1 7/3 1 0 4/3 0
→ x4 5/3 0 −1 1/3 1

[Inapoi la Cuprins] 88
In prima etapă s-a dorit alegerea pivotului de pe prima coloană, aşa că s-au construit rapoartele
ı̂ntre termenii liberi si elementele acesteia: 3/2 si 4/1, din care se alege cel mai mic, 3/2, şi ı̂n
consecinţă pivotul este 2. Astfel x1 devine necunoscută principală. În continuare alegem element
pivot de pe coloana lui x4 . În final se citeşte soluţia: x1 = 7/3, x2 = 0, x3 = 0 şi x4 = 5/3 ţinând cont
că necunoscutele principale iau valorile corespunzătoare de pe coloana termenilor liberi iar cele
secundare au valoarea 0.

Observaţie 1 Un sistem compatibil nedeterminat poate avea mai multe sotuţii admisibile de bază. Pen-
tru a determina şi altele se poate continua calculul alegând element pivot de pe una din coloanele cores-
punză toare necunoscutelor secundare. În exemplul anterior putem continua astfel:

x1 7/3 1 0 4/3 0 7/4 ←


→ x4 5/3 0 −1 1/3 1 5/1
→ x3 7/4 3/4 0 1 0
x4 13/12 −1/4 −1 0 1

Noua soluţie admisibilă de bază este: x1 = 0 (secundară), x2 = 0 (secundară), x3 = 7/4 şi x4 = 13/12
fiind necunoscutele principale.

4.3 UNITATEA 3. Programare liniara


necesar:
5 ore

Formularea problemei canonice In cadrul domeniului economic sunt adesea ı̂ntâlnite probleme
care ı̂n formulare matematică sunt nişte probleme de programare liniară.
O firmă intenţionează să producă n tipuri de produse ştiind că poate să utilizeze m tipuri de
resurse. Se cunosc elementele: cantitatile disponibile din fiecare resursă pe o perioadă precizată
(bi cantitatea din resursa Ri , i = 1, m), beneficiile unitare nete pentru fiecare produs (cj pentru
valorificarea unei bucăţi din Pj , j = 1, n), coeficienţii tehnologici aij - care reprezinta cantitatea din
resursa Ri ce se foloseşte pentru o unitate din produsul Pj , i = 1, m, j = 1, n.
Se cere să se determine cantitatile ce urmează a fi realizata din fiecare produs xj =?, j = 1, n,
astfel ı̂ncât să se obtina beneficiul total maxim.
Modelul matematic acestei probleme este:
xj =?, j = 1, n astfel ı̂ncât
  


 a 11
x 1 + ...a 1n x n = b 1 

 


............................... sistem de restrictii  solutie admisibila
  


 

 am x1 + ... + amn xn = bm 
  
 de baza.
1 

xj ≥ 0, j = 1, condiţii de nenegativitate


f = c1 x1 + ... + cn xn → maximă (funcţia scop, de eficienţă).

Problema canonică de programare liniară, ı̂n scriere matricială se prezintă astfel:


Se caută coloana necunoscutelor X astfel ı̂ncât
AX = b,
X ≥ 0,
f = C X → max

[Inapoi la Cuprins] 89
Rezolvarea problemei canonice Pentru rezolvarea problemei de programare liniara vom utilita
rezultatele obţinute până acum in legatura cu soluţiile admisibile de bază. Cele două solutii sunt:
 
 0 

 β2 − β 1

α1,m+1 α2, m+1 
 
 β1 

 
 β2 
  
 .
..


   
 ..  β
 βm − 1 · αm,m+1 
 
 
X1 =  βm 
  X2 =   α1,m+1 
β1 
 0 
  
α

1,m+1
 
  
 ..   0 

.
  
0


 .. 
 
0
β1
n β o
i
α1 ,m+1 > 0 α1 ,m+1 = min αi ,m+1 ,cu αi ,m+1 > 0.
Calculăm pentru cele 2 soluţii X1 , X2 valorile funcţiei şi comparăm aceste valori. Avem

f (X1 ) = c1 β1 + c2 β2 + ... + cm βm , si
! !
β1 β1
f (X2 ) = c2 β2 − α , + ... + cm βm − α , +
α1 ,m+1 2 m+1 α1 ,m+1 m m+1
β1
+cm+1 ,
α1 ,m+1
β1
f (X2 ) = c2 β2 + ... + cm βm + cm+1 −
α1 ,m+1
β1
− (c α , +... + cm αm ,m+1 ).
α1 ,m+1 2 2 m+1
β1
f (X2 ) = f (X1 ) − c1 β1 + [c − (c2 α2 ,m+1 +... + cm αm ,m+1 )]
α1 ,m+1 m+1
not. fm+1
  
 z {
β1   }|
f (X2 ) = f (x1 ) + cm+1 − c1 α1 ,m+1 +c2 α2 ,m+1 +... + cm αm ,m+1  .

α1 ,m+1  




Notăm fm+1 = c1 α1 ,m+1 +c2 α2 ,m+1 +... + cm αm ,m+1 . Atunci


β1
f (X2 ) = f (X1 ) + (c −f )
α1 ,m+1 m+1 m+1
In aceasta relatie cm+1 este coeficientul lui xm+1 care este necunoscuta principala din X2 . Se
vede din ultima relaţie că soluţia X2 este mai bună decât X1 dacă
β1
(c −f )>0
α1 ,m+1 m+1 m+1
β
1
Deoarece α1 ,m+1 ≥ 0, pentru ca relaţia de mai sus să aibă loc trebuie ca (cm+1 − fm+1 ) > 0, adică
cm+1 > fm+1 .În concluzie imbunătăţirea este posibilă numai atunci când diferenţa (cm+1 − fm+1 ) >

[Inapoi la Cuprins] 90
0.Ca atare condiţiile de optimalitate sunt

cj − fj ≤ 0, ∀j = 1, n.

Tinand cont de toate cele spuse mai sus, putem enunta etapele algoritmului simplex:
Etapa 1. Se determina o solutie admisibila de baza.
Etapa 2. Se verifica optimalitatea solutiei. (Daca solutia este optima se trece la etapa 5, daca
nu este optima se trece la etapa 3.)
Etapa 3. Se imbunatateste solutia (alegand o noua necunoscuta principala, aceea pentru care
nu a fost indeplinita conditia de optimalitate).
Etapa 4. Se repeta etapele 2 si 3 (pana cand toate conditiile de optimalitate sunt indeplinite).
Etapa 5. Se scrie solutia optima (necunoscutele principale au valorile corespunzatoare din
coloana termenilor liberi, necunoscutele secundare au toate valoarea egala cu zero, iar valoarea
optima a functiei scop se extrage din tabel).

4.4 UNITATEA 4. Problema de repartiţie (de transport)


necesar:
5 ore

Formularea problemei O problemă de programare liniară de o structură specială este problema


de repartiţie. La o astfel de problemă se evidenţiază grupul de restricţii care se ı̂mparte ı̂n două,
condiţiile de negativitate şi funcţia scop care de obicei trebuie minimizată.
Pentru comoditate vom scrie necunoscutele cu doi indici ı̂n scopul evidenţierii celor două ti-
puri de parteneri. Ilustrăm modelul matematic al unei probleme de repartiţie sub forma unei
probleme de transport.

Formularea economică. La m furnizori (producători) se află un tip de produs care va fi solicitat


de către n beneficiari (consumatori).
Se cunosc:
-cantităţile disponibile existente la fiecare furnizor, astfel dacă furnizorul este Fi , notăm
cu ai , i = 1, m cantitatea disponibilă la furnizorul Fi ;
-cantitatea solicitată de fiecare beneficiar Bj , atunci bj este cantitatea solicitată, j = 1, n;
-costurile unitare de transport de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar cij de la Fi la Bj .
 
Se cer: cantităţile xij ce urmează a fi transportate de la fiecare furnizor la fiecare beneficiar
astfel ı̂ncât:
-toată cantitatea disponibilă să fie transportată;
-toată cantitatea solicitată de fiecare beneficiar să fie primită;
-costul total al transportului să fie minim.
Modelul matematic al acestei probleme se va obţine prin evidenţierea tuturor cerinţelor for-
mulate economic prin relaţii matematice. Avem de determinat nişte necunoscute care să satisfacă
restricţiile iar funcţia scop să aibă valoarea minimă.
Observatie. In problema economică formulată nu au fost evidenţiate din anumite motive şi
alte aspecte referitoare la problema de transport, cum ar fi costurile de achiziţie.
Căutăm necunoscutele: xij =?, i = 1, m, j = 1, n astfel ı̂ncât
Pn
xij = ai i = 1, m - toată cantitatea de la Fi să fie transportată
j=1

[Inapoi la Cuprins] 91
m
P
xij = bj j = 1, n - toată cantitatea solicitată de Bj să fie primită
i=1
xij ≥ 0 i = 1, m, j = 1, n - condiţii de nenegativitate.
m Pn
f0=
P
cij xij să fie minimă → min.
i=1 j=1
Observatie. La modelul formulat se mai alătură de obicei aşa zisa condiţie de echilibrare:
m
X n
X
ai = bj
i=1 j=1

care arată că totalul cantităţilor disponibile coincide cu totalul cantităţilor necesare solicitate.
Dacă problema nu este echilibrată atunci ea se poate echilibra prin considerarea unui furnizor
fictiv ı̂n primul caz sau a unui beneficiar fictiv ı̂n al doilea caz astfel ı̂ncât problema să devină
echilibrată.
În continuare ne vom ocupa doar de cazul problemei echilibrate.
Pentru rezolvarea problemei enunţate se va enunţa un algoritm numit algoritmul distributiv,
etapele căruia se parcurg comod prin considerarea unui tabel asociat problemei de transport.
In tabelul cu două intrări se evidenţiază pe linie datele referitoare la furnizori şi pe coloane se
evidenţiază datele referitoare la beneficiari.
La intersecţia unei linii Fi cu coloana Bj apare ı̂n tabel ceea ce se numeşte ,,căsuţa cu 4 camere”
ı̂n fiecare cameră urmând a fi ı̂nregistrat un anumit element.

Bj
cij ui + vj
Fi
± xij
Exemplu. La doi furnizori se află acelaşi tip de produs ı̂n cantitate 80 buc. la primul (F1 ) şi
140 buc. la al doilea (F2 ). Trei beneficiari solicită acest produs ı̂n cantităţile 60, 90, 70 bucati.
Problema este echilibrată. In plus costurile unitare de transport sunt prezentate mai jos:
!
2 3 5
C=
4 1 2

Să se determine cantităţile ce vor fi transportate de la fiecare furnizor la beneficiari astfel ı̂ncât
cerinţele să fie ı̂ndeplinite.
Modelul matematic:

Exemplul 1 xij =? , i = 1, 2, j = 1, 3 astfel ı̂ncât


(
x11 + x12 + x13 = 80
x21 + x22 + x23 = 140



 x11 + x21 = 60
x12 + x22 = 90



x13 + x23 = 70


xij ≥ 0 i = 1, 2, j = 1, 3
f = 2 x11 + 3 x12 + 5x13 + 4x21 + x22 + 2x23 → min

[Inapoi la Cuprins] 92
Tabelul asociat acestei probleme:

BF B1 B2 B3 Cant
2 3 5
Fi 80
x11 x12 x13
14 1 2
F2 140
x21 x22 x23
Cant 60 90 70 220220

Rezolvarea problemei de transport Modelul matematic al problemei de transport xij =? , i =


1, m, j = 1, n (m - furnizori, n - beneficiari) astfel ı̂ncât:
Pn
xij = ai i = 1, m
j=1
Pm
xij = bj j = 1, n
i=1
xij ≥ 0 i = 1, m, j = 1, n
m P
P n
f = cij xij → min.
i=1 j=1
cu condiţia de echilibru:
m
X n
X
ai = bj
i=1 j=1

Examinând modelul matematic rezultă că avem mn necunoscute şi m + n ecuaţii. Vom avea
m + n − 1 ecuaţii principale (din cauza condiţiilor de echilibru rezultă că o ecuaţie e secundară)
Din cele m n necunoscute numai m + n − 1 vor fi necunoscute principale, toate celelalte fiind
necunoscute secundare.
Cum determinăm care sunt necunoscutele principale?
Utilizăm ı̂n continuare o metodă de a găsi necunoscutele principale (m + n − 1 ) prin asocierea
la problema de transport a tabelului cu două intrări. Pe linii vom preciza toate datele referitoare
la furnizori iar pe coloane vom trece toate elementele ce corespund beneficiarilor. La interecţtia
liniei de indice i vom trece datele despre Fi (furnizorii Fi ) iar pe coloane cu indice j datele despre
beneficiarul Bj . La intersecţia (i, j) vom avea ı̂n tabel o aşa zisă ,,căsuţă cu 4 camere”

cij u i + vj
± xij
Avem 2 3 = 6 - necunoscute; 2 + 3 = 5 - restricţii; 2 + 3 − 1 = 4 - necunoscute principale.
Algoritmul distributiv pentru rezolvarea problemelor de transport
este similar cu algoritmul simplex, etapele fiind ca formulare teoretică identice, diferind doar
ı̂n modul lor concret de parcurgere.
Algoritmul distributiv:
Etapa 1. Se determină o soluţie iniţială de bază.
Etapa 2. Se verifică optimalitatea soluţiei.
Etapa 3. Se ı̂mbunătăţeşte soluţia.
Etapa 4. Se repetă etapele 2;3 până când toate condiţiile de optimalitate vor fi ı̂ndeplinite.

[Inapoi la Cuprins] 93
Etapa 5. Se scrie soluţia optimă şi se calculează valoarea minimă a lui f .
Metodă de determinare a unei soluţii iniţiale de bază
(Metoda Nord-Vest) Atribuim valori necunoscutelor problemei ı̂n ordinea N-V din tabelul aso-
ciat problemei de transport sau ı̂n subtabelele rămase. Incepem cu x11 = min {a1 , b1 } = 60.In acest
caz x21 trebuie să ia valoarea 0, devenind necunoscută secundară. Continuăm completarea tabe-
lului cu colţul NV rămas liber, adică x12 = min {a1 − b1 , b2 } = 20 (scădem din valoarea lui a1 pe x11
-se consideră că furnizorul F1 trimite către beneficiarul B1 60 de bucăţi, rămânând ı̂n stoc doar cu
20). Raţionamentul continuă ı̂n acelaşi mod.
Ilustrăm ı̂n tabelul de soluţii calculele şi raţionamentele precizate mai sus.

v1 = 2 v2 = 3 v3 = 4
2 2 3 3 5 4
u1 = 0 80 20 0
60 20 ·
4 0 1 1 2 2
u2 = −2 140 70 0
· 70 70
60 90 70
0 70 0
0

Convenim ca ı̂n tabelul de soluţii necunoscutele secundare să le ı̂nscriem cu punct (valorile lor
sunt zero). Căsuţele ocupate sunt căsuţele ce corespund necunoscutelor principale (acelea la care
am ı̂nscris valorile). Celelalte căsuţe (cu ·) care corespund necunoscutelor secundare se numesc
căsuţe libere.
Pentru Etapa 2, verificarea optimalităţii se face cu ajutorul unor necunoscute ,,duale”:
ui → care corespund furnizorilor
vj → care corespund beneficiarilor
Aceste necunoscute sunt soluţii ale sistemului de ecuaţii

ui + vj = cij , unde indicii i si j sunt ai necunoscutelor principale (căsuţe ocupate).


Condiţia de optimalitate: trebuie sa aiba loc inegalitatile

cij ≥ ui + vj , unde indicii i si j sunt ai necunoscutelor secundare (căsuţele libere).


Dacă toate condiţiile de optimalitate vor fi ı̂ndeplinite atunci de la etapa a 2-a a algoritmului
distributiv se trece la etapa a 5-a .
Dacă ı̂nsă cel puţin o condiţie de optimalitate nu este ı̂ndeplinită atunci se va trece la etapa a
3-a (de ı̂mbunătăţire).
La
 exemplul nostru avem următorul sistem:


 u 1 + v1 = 2
 u 1 + v2 = 3


4 necunoscute principale =⇒ 4 ecuaţii; 5 necunoscute



 u 2 + v2 = 1
 u +v = 2

2 3
In cazul general sistemul ui +vj = cij , are m+n−1 ecuaţii (câte necunoscute principale avem) cu
m + n necunoscute. Avem o necunoscută duală secundară căreia ı̂i putem da orice valoare. Pentru
comoditate i se dă valoarea zero şi astfel se va putea rezolva sistemul obţinându-se o soluţie.

[Inapoi la Cuprins] 94
In exemplul nostru presupunem u1 = 0 =⇒ v1 = 2, v2 = 3, u2 = −2, v3 = 4.
Calculul pentru obţinerea acestor valori ale necunoscutelor duale se poate face pe tabel.
Se testează optimalitatea soluţiei găsite. Pentru aceasta vom calcula sumele ui + vj ı̂n căsuţele
libere. 
cij ≥ ui + vj , xij necunoscute
) secundare  

5≥4 =⇒ sunt ı̂ndeplinite condiţiile de optimalitate ast-



4≥0


fel ı̂ncât se va trece direct la la etapa a 5-a.
Scriem soluţia optimă:
!
60 20 0
xopt =
0 70 70

fmin = 120 + 60 + 70 + 140 = 390(costul total minim al transportului).


Etapa 3. Dacă cel puţin o condiţie de optimalitate nu este ı̂ndeplinită ci0 j0 < ui0 + vj0 ı̂nseamnă
că soluţia nu este optimă şi ea trebuie ı̂mbunătăţită ı̂n sensul că necunocuta secundară xi0 j0 (care
are valoarea zero), trebuie să devină necunoscută principală. Aceasta se realizează prin adunarea
la zero a unei cantităţi α unde α se determină astfel ı̂ncât toate ecuaţiile care au necunoscuta xi0 j0
să rămână satisfăcute, xi0 j0 = 0 + α.
Deci dacă se adună α ı̂ntr-un loc atunci α trebuie să se scadă din alt loc.Sigur scăderile se
vor putea face doar de la necunoscutele care au valori pozitive (sunt necunoscute principale).
De fapt acestor operaţii de adunare / scădere se vor face ı̂ntr-un aşa zis ,,ciclu de căsuţe” format
dintr-o succesiune de căsuţe, prima de la care se pleacă fiind căsuţă liberă, toate celelalte fiind
căsuţe ocupate. În acest mod se obţine o nouă soluţie care este mai bună decât vechea soluţie,
adică valoarea funcţiei pentru noua soluţie este mai mică decât valoarea funcţiei pentru soluţia
anterioară.
Exemplu. Să se rezolve problema de transport dată prin tabelul:

v1 = 1 v2 = 5 v3 = 10
4 4 2 8 3 13
u1 = 3 100
100 · ·
1 1 5 5 2 10
u2 = 0 300 250
50 − 250 + ·
3 −2 2 2 7 7
u3 = −3 200
· + 0 − 200
150 250 200
50 0
0
atenţie la xij = x32 = 0, necunoscuta principală. Trebuie să fie m+n−1 - necunoscute principale.
Am gasit o solutie initiala. Avem

f1 = 400 + 50 + 1250 + 1400 = 3100

Etapa 2. Verificam optimalitatea (efectuand calculele direct pe tabel). Deoarece 2 ≥ 10 este fals,
solutia nu este optima, deci trebuie facuta imbunatatirea (etapa a 3-a), adica acel zero (punctul
din căsuţa liberă) trebuie modificat. Pentru aceasta vom adauga (” + ”). si vom scadea (−) un total

[Inapoi la Cuprins] 95
de 200 care este minimul din casutele notate cu −. (Plec de la căsuţa liberă merg pe linii / coloane
ţinând seama că dacă adun ceva pe o coloană trebuie să scad din altă parte).
α =? (dar nu pot scădea mai mult decât 200 → ....se ia minim de la căsuţele notate cu ” − ”
pentru a nu face ca unele valori să devină negative) =⇒ ..sol. =⇒ α = 200 =⇒ verificăm optimali-
tatea
Obtinem o noua solutie. Etapa a 4-a consta in repetarea etapelor 2 si 3. Astfel avem:

v1 = 4 v2 = 8 v3 = 5
4 4 2 8 3 5
u1 = 0
− 100 · 0 ·
1 1 5 5 2 2
u2 = −3
+ 50 - 50 200
3 −2 2 2 7 −1
u3 = −6
· 200 ·
Deoarece 2 > 8este fals, solutia imbunatatita nu este optima, iar f2 = 1500. Continuam succesiv
(conform cu etapa a 4-a) si obţinem următoarele tabele :
α = 50
v1 = 4 v2 = 2 v3 = 5
4 4 2 2 3 5
u1 = 0
− 50 50 + ·
1 1 5 −1 2 2
u2 = −3
+ 100 · − 200
3 4 2 2 7 5
u3 = 0
· 200 ·
α = 50
v1 = 0 v2 = 0 v3 = 1
4 2 2 2 3 3
u1 = 2
· 50 50
1 1 5 1 2 2
u2 = 1
150 · 150
3 2 2 2 7 3
u3 = 2
· 200 ·
Solutia este optima si trecem deci la Etapa 5.
 
 0 50 50 
Xopt =  150 0 150 
 
0 200 0
 

fmin = 100 + 150 + 150 + 300 + 400 = 1100 u.m

4.5 Probleme rezolvate


necesar:
Problema 1. Folosind metoda eliminarii complete sa se rezolve urmatorul sistem de ecuatii: 5 ore



 2x1 +x2 +3x3 = −2
x1 −x2 + x3 = −2 .



 −x1 + x3 = −1

[Inapoi la Cuprins] 96
Rezolvare. Vom reduce pe rand coloanele matricii asociate sistemului alegand elementele
pivot numere pozitive intotdeauna de pe o linie sau coloane de pe care nu au mai fost alese
alte elemente pivot. Vom aseza matricea sistemului intr-un tabel in felul urmator:
b x1 x2 x2 Transformarea:
I. −2 2 1 3
−2 1 −1 1 L1 + L2 → L2
−1 −1 0 1
II. −2 2 1 3 (−3)L3 + L1 → L1
−4 3 0 4 (−4)L3 + L2 → L2
−1 −1 0 1 ..
1
III. 1 5 1 0 7 L2→ L2
0 7 0 0 (−5)L2 + L1 → L1
−1 −1 0 1 L2 + L3 → L3
IV. 1 0 1 0
0 1 0 0
−1 0 0 1
Prin transformarile elementare efectuate am obtinut o matrice echivalenta cu matricea sistemului,
de forma:  
 0 1 0 1 
Ā ∼ Ā0 =  1 0 0 0 
 
 0 0 1 −1 

Din aceasta matrice ne este usor sa citim solutia (unica, sistemul este compatibil determinat):

x = 0
 1




 x2 = 1 .
 x3 = −1

Problema 2. Sa se rezolve urmatorul sistem de ecuatii:


(
2x1 + x2 − x3 = 0
.
x1 − x2 + 4x3 = 3
Rezolvare. Vom folosi metoda eliminarii complete:
b x1 x2 x3
I. 0 2 1 −1
3 1 −1 4
II. 0 2 1 −1 ..
3 3 0 3
III. −2 0 1 −3
1 1 0 1
In tabelul III observam ca nu a mai ramas nici o line de pe care sa alegem element pivot. Sistemul
nostru a fost redus la un sistem echivalent de forma:
(
x2 − 3x3 = −2
x1 + x3 = 1

[Inapoi la Cuprins] 97
Sistemul este compatibil nedeterminat, x3 (a carui coloana nu a fost redusa) este necunoscuta
secundara iar solutia se scrie astfel:

x = −α + 1
 1




 x2 = 3α − 2 ..
 x3 = α ∈ R

Problema 3. Să se rezolve sistemul de ecuatii liniare:



x − x2 + x3 = 6
 1




 2x1 + x2 − x3 = 7 ..
 x1 + x2 − x3 = 10

Rezolvare. Folosim metoda eliminarii complete:

b x1 x2 x3
I. 6 1 −1 1
7 2 1 −1
10 1 1 −1
II. 6 1 −1 1
13 3 0 0
16 2 0 0
III. −2 0 −1 1
−11 0 0 0
8 1 0 0

Dupa cum se observa in tabelul III nu mai putem alege pivot si de pe lina a 2-a deoarece toate
elementele sale sunt nule. In aceasta situatie verificam coloana termenilor liberi. Daca si acolo
avem tot zero, atunci inseamna ca ecuatia corespunzatoare liniei respective este o ecuatie secun-
dara. Daca insa termenul liber corespunzator nu ese nul, ca si in cazul nostru, inseamna ca avem
o situatie imposibila, ecuatia respectiva fiind de forma:

0 = −11.

Spunem ca sistemul este incompatibil.


Problema 4. Sa se rezolve sistemul:

x + x2 + x3 = 2a + 1
 1




 x1 − x2 − x3 = 1 ..
 2x1 + x2 − 2x3 = 2 − 3b

a, b numere reale.

[Inapoi la Cuprins] 98
Rezolvare. Construim tabelul corespunzator sistemului:

b x1 x2 x3
I. 2a + 1 1 1 1
1 1 −1 −1
2 − 3b 2 1 −2
II. 2a + 1 1 1 1
2a + 2 2 0 0
1 − 2a − 3b 1 0 −3
III. a 0 1 1
a+1 1 0 0
−3a − 3b 0 0 −3
IV −b 0 1 0
a+1 1 0 0
a+b 0 0 1

Citim solutia din tabelul IV si avem:



x = a+1
 1




 x2 = −b ..
 x3 = a + b

Problema 5. Sa se determine o solutie admisibila de baza pentru urmatorul sistem de ecuatii


liniare: (
2x1 + 3x2 − x3 = 9
..
x1 − x2 + x3 = 2
Rezolvare. Pentru gasirea unei solutii admisibile de baza elementul pivot trebuie ales astfel
incat sa respecte cele doua reguli: sa fie strict pozitiv si raportul intre termenul liber si pivot sa
fie minimul rapoartelor dintre termenii liberi si celalte elemente pozitive corespunzatoare de pe
coloana sa.
b x1 x2 x3 Rapoarte
I. 9 2 3 −1 92 = 4. 5
2 1 −1 1 21 = 2.0
II. 5 0 5 −3 55 = 1
2 1 −1 1 -
III. 1 0 1 −3/5
3 1 0 2/5
In primul tabel (I.), pentru a alege un element pivot din prima coloana, vom construi rapoartele
dintre termenii liberi si elementele coloanei: 29 si 21 . Il alegem pe cel cu valoarea cea mai mica, adica
2
1 , deci element pivot va fi 1. In tabelul al doilea putem alege element pivot de pe coloana lui x2
sau a lui x3 . In coloana lui x2 avem o singura varianta de algere a pivotului, deoarece avem un
singur element pozitiv pe coloana. Tabelul III ne furnizeaza o solutie admisibila de baza pe care
o citim astfel: necunoscutele secundare (corespunzatoare coloanelor nereduse) vor lua valoarea 0,
iar cele principale (corespunzatoare coloanelor reduse) se citesc de pe coloana termenilor liberi.

[Inapoi la Cuprins] 99
Astfel, o solutie de baza a sistemului va fi:

x = 3
 1




 x2 = 1 ..
 x3 = 0 - necunoscuta secundara

Problema 6. Sã se rezolve urmãtoarea problemã de programare liniarã:

x1 + 2x2 + 2x3 − x4 = 6



x1 + x2 + 2x4 = 5





 2x − x

 1 2 + x3 + x4 = 8
xj ≥ 0, j = 1, 4





 f = 2x + x + 5x + 3x −→ max
1 2 3 4

Rezolvare. Vom rezolva problema folosind algoritmul simplex. Vom construi un tabel similar
cu cel pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii, doar cã vom mai adãuga nişte linii şi nişte coloane:
- deasupra coloanelor corespunzãtoare necunoscutelor mai adãugãm o linie care sã conţinã
valorile coeficienţilor funcţiei f corespunzãtoare fiecãrei necunoscute.
- ı̂n stânga tabelului vom mai adãuga douã coloane, una ı̂n care vom trece necunoscutele prin-
cipale gãsite iar cealaltã ı̂n care vom scrie coeficienţii funcţiei corespunzãtori acestor necunoscute
principale.
Primul tabel va arãta ı̂n felul urmãtor:
2 1 5 3
CB B b x1 x2 x3 x4
− − 6 1 2 2 −1
− − 5 1 1 0 2
− − 8 2 −1 1 1

Pentru ı̂nceput nu vom completa coloana B a necunoscutelor principale deoarece nu avem ı̂n
matricea sistemului nici o coloanã redusã (nici o necunoscuta nu este inca principala).
Trecem acum la prima etapã a algoritmului simplex, adicã determinarea unei soluţii admisibile
de bazã. Pentru aceasta vom avea ı̂n vedere ca elementul pivot sã respecte cele douã reguli: sã fie
pozitiv iar raportul dintre termenul liber şi pivot sã fie minimul rapoartelor similare de pe coloana

[Inapoi la Cuprins] 100


respectivã:
2 1 5 3
CB B b x1 x2 x3 x4 Rapoarte:
6
− − 6 1 2 2 −1 2 =3
5
I − − 5 1 1 0 2 1 =5
− − 8 2 −1 1 1 −
3
1 x2 3 1/2 1 1 −1/2 1 =6
2
2
II − − 2 1/2 0 −1 5/2 1 =4
2
11 22
− − 11 5/2 0 2 1/2 5 = 5
2
1
1 x2 1 0 1 2 −3 2
III 2 x1 4 1 0 −2 5 −
− − 1 0 0 7 −12 1/7
5
1 x2 5/7 0 1 0 3/7 3
30
IV 2 x1 30/7 1 0 0 11/7 11
5 x3 1/7 0 0 1 −12/7
fj 10 2 1 5 −5
cj − fj − 0 0 0 8
3 x4 5/3 0 7/3 0 1
V 2 x1 5/3 0 7/3 0 1
5 x3 3 0 4 1 0
fi 70/3 2 59/3 5 3
cj − fj 0 −56/3 0 0
In tabelul IV observãm cã s-a determinat o primã soluţie admisibilã de bazã. Se trece de aceea
la etapa urmãtoare a algoritmului, adicã la verificarea optimalitãţii acestei soluţii. Pentru aceasta
avem nevoie sã calculãm diferenţele cj − fj , unde cj - coeficientul lui xj ı̂n f iar fj se calculeazã ca şi
suma produselor elementelor de pe coloana coeficienţilor bazei CB şi elementele fiecãrei coloane
j, j = 1, 4.
Se observã cã ı̂n tabel vom trece o linie nouã pentru valorile lui fj şi ı̂ncã una pentru diferenţele
cj − fj . Pe linia lui fj şi coloana termenilor liberi vom obţine valoarea funcţiei f pentru soluţia
testatã.
Dacã soluţia ar fi optimã atunci toate diferenţele cj −fj ar trebui sã fie negative. Se observã ı̂nsã
cã pe coloana lui x4 , c4 − f4 = 8 > 0. Trecem la urmãtoarea etapã, adicã ı̂mbunãtãţirea soluţiei de
bazã gãsite. Acest lucru se realizeazã prin reducerea coloanei pentru care avem diferenţa cj − fj
pozitivã (ı̂n cazul nostru coloana lui x4 ), alegând elementul pivot cu respectarea celor douã reguli.
In tabelul V obţinem astfel o nouã soluţie admisibilã de bazã. Calculând şi pentru aceasta
diferenţele cj − fj constatãm cã sunt toate negative sau zero, de unde deducem cã noua soluţie
obţinutã este optimã. O ,,citim” din tabelul V ţinând cont de faptul cã necunoscutele principale
vor lua valorile corespunzãtoare de pe coloana termenilor liberi, adicã x1 = 53 , x3 = 3 şi x4 = 35 iar
cele secundare, ı̂n cazul nostru x2 va fi zero. Soluţia optimã se scrie:
5 5
 
t
Xopt = , 0, 3,
3 3
Valoarea optimã a funcţiei apare ı̂n tabelul V pe linia lui fj şi coloana termenilor liberi:

[Inapoi la Cuprins] 101


  70
f xopt = fmax = .
3

Problema 7. Sã se rezolve problema de programare liniarã canonicã:

−3x1 + x3 + 6x4 = 11



2x2 − x3 + 4x4 = 8







 3x1 − x3 + 4x4 = 8
xj ≥ 0, j = 1, 4





 f = 4x + 2x − x + 4x
1 2 3 4

Rezolvare. Vom folosi algoritmul simplex:

4 2 −1 4
CB B b x1 x2 x3 x4
− − 11 −3 0 1 6 −
8
I − − 8 0 2 −1 4 2
− − 8 3 0 −1 4 −
− − 11 −3 0 1 6 −
II 2 x2 4 0 1 −1/2 2 −
− − 8 3 0 −1 4 8/3
− − 19 0 0 0 10 19/10 = 1, 9
III 2 x2 4 0 1 −1/2 2 4/2 = 2
4 x1 8/3 1 0 −1/3 4/3 8/4 = 2
4 x4 19/10 0 0 0 1
IV 2 x2 1/5 0 1 −1/2 0
4 x1 2/15 1 0 −1/3 0
128
fj 15 4 2 − 73 4
cj − fj − 0 0 4/3 0
In tabelul IV obţinem o soluţie admisibilã de bazã a cãrei optimalitate o verificãm. Observãm
ı̂nsã cã pe coloana lui x3 diferenţa c3 − f3 = 43 > 0 deci soluţia nu e optimã. Dacã ı̂nsã vrem sã o
ı̂mbunãtãţim observãm ı̂nsã cã pe coloana lui x3 nu e nici un element pozitiv care sã poatã fi ales
pivot. Ne aflãm ı̂ntr-un caz special ı̂n care funcţia de optimizat are maxim infinit.
Observaţie: Chiar dacã mai avem şi alte diferenţe pozitive pentru care coloanele corespunzãtoare
ne pot furniza un element pivot, existenţa unei singure coloane pentru care diferenţa cj − fj e po-
zitivã iar elementele coloanei sunt negative implicã faptul cã maximul funcţiei e infinit.
Problema 8. Sã se rezolve problema de programare liniarã canonicã:

x1 + 3x2 + x3 + x4 = 7



x1 + x2 + 2x3 + x4 = 7







 3x 1 + 2x2 + x3 =8
xj ≥ 0, j = 1, 4





 f = 5x + x + 4x + 2x −→ max
1 2 3 4

Rezolvare. Aplicam algoritmul simplex

[Inapoi la Cuprins] 102


5 1 4 2
CB B b x1 x2 x3 x4
− − 7 1 3 1 1 7/1 = 7
I − − 7 1 1 2 1 7/2 = 3, 5
− − 8 3 2 1 0 8/1 = 8
− − 7/2 1/2 5/2 0 1/2 7/5
II 4 x3 7/2 1/2 1/2 1 1/2 7/1
− − 9/2 5/2 3/2 0 −1/2 9/3
1 x2 7/5 1/5 1 0 1/5 7/1
III 4 x3 14/5 2/5 0 1 2/5 14/2 = 7
− − 12/5 11/5 0 0 −4/5 12/11
1 x2 13/11 0 1 0 3/11 13/3
IV 4 x3 26/11 0 0 1 6/11 13/3
5 x1 12/11 1 0 0 −4/11
177
fj 11 5 1 4 7/11
cj − fj − 0 0 0 15/11
1 x2 0 0 1 −1/2 0
V 2 x4 13/3 0 0 11/6 1
5 x1 8/3 1 0 2/3 0
39
fi 22 5 1 6 2
15
cj − fj 0 0 −6 0
In tabelul IV observam ca rapoartele minime necesare pentru alegerea pivotului sunt egale
intre ele. In acest caz, pentru a alege pivotul vom folosi ordonarea lexicograficã pentru a com-
para cele douã linii. Pentru aceasta vom scrie cele douã linii, fiecare ı̂mpãrţitã la posibilul pivot
corespunzãtor:
11 11
   
L1 = 0, , 0, 1 şi L2 = 0, 0, ,1
3 6
In ordonarea lexicograficã se comparã elementele celor douã linii 2 câte 2. Este declaratã mai
micã şi aleasã ca şi linie pivot linia pentru care apare primul element mai mic decât coresponden-
tul sãu de pe cealaltã linie.
In cazul nostru avem 0 = 0, 11 3 > 0 de unde rezultã cã linia a doua e mai micã ı̂n ordine lexi-
6
cologicã decât prima şi deci alegem pivot pe 11 . Soluţia gasitã ı̂n tabelul V este optimã deoarece
toate diferenţele cj − fj sunt negative. Citim soluţia şi avem:
8 13
 
t
Xopt = , 0, 0,
3 3
iar

fmax = 22
Observaţie: Faptul cã am avut nevoie de ordonarea lexicograficã pentru a alege ı̂ntre 2 ra-
poarte minime egale ne indicã faptul cã soluţia pe care o vom obţine este degeneratã, adicã vom
avea necunoscute principale cu valoarea zero. Intr-adevãr, ı̂n xopt avem x2 = 0 chiar dacã x2 este
necunoscutã principalã.

[Inapoi la Cuprins] 103


Problema 9. Sã se rezolve problema de programare liniarã canonicã:

3x1 + 2x2 + 3x3 + x4 + 2x5 = 10





− x2 + x1 + 2x3 − 6x4 + 3x5 = 5







 x1 + x2 + x3 − 2x4 + 2x5 = 4
xj ≥ 0, j = 1, 5





 f = 5x + 4x + 8x + 2x + 3x −→ max
1 2 3 4 5

Rezolvare. Folosim algoritmul simplex

5 4 8 2 3
CB B b x1 x2 x3 x4 x5
− − 10 3 2 3 1 2 10/2
I − − 5 −1 1 2 −6 3 5/1
− − 4 1 1 1 −2 2 4/1
− 2 1 0 1 5 −2 2/1
II − 1 −2 0 1 −4 1 −
4 x2 4 1 1 1 −2 2 4/1
5 x1 2 1 0 1 5 −2 2/1
III − − 5 0 0 3 6 −3 5/3
4 x2 2 0 1 0 −7 4
5 x1 1/3 1 0 0 3 −1 −
IV 8 x3 5/3 0 0 1 2 −1 −
4 x2 2 0 1 0 −7 4 2/4
fj 23 5 4 8 3 3
cj − fj − 0 0 0 −1 0
5 x1 5/6 1 1/4 0 5/4 0
V 8 x3 13/6 0 1/4 1 1/4 0
3 x5 1/2 0 1/4 0 −7/4 1
fj 23 5 4 8 3 3
cj − fj 0 0 0 −1 0
Observãm cã ı̂n tabelul IV soluţia admisibilã de bazã obţinutã este soluţia optimã, deoarece
toate diferenţele cj − fj sunt negative. Putem scrie aceastã soluţie

1 5
 
t
Xopt 1 = , 2, , 0, 0
3 3
iar
fmax = 23
Studiind linia cj − fj observãm cã pe coloana necunoscutei secundare x5 avem c5 − f5 = 0. Acest
lucru indicã faptul cã problema are mai multe soluţii optime pe care le putem gãsi reducând
coloana lui x5 .
Observaţie: Intodeauna când numãrul zerourilor de pe linia cj − fj , ı̂n cazul unei soluţii op-
time, este mai mare decât numãrul necunoscutelor principale ı̂nseamnã cã problema poate avea
mai multe soluţii optime.

[Inapoi la Cuprins] 104


Reducând coloana lui x5 obţinem o nouã soluţie:
5 13 1
 
t
Xopt 2 = , 0, , 0,
6 6 2
pentru care valoarea funcţiei f este tot 23.
Observaţie: Soluţia generalã a problemei de programare liniarã se scrie ca şi combinaţie li-
niarã convexã a soluţiilor optime.
In cazul nostru soluţia generalã se scrie:

t t t
Xopt = α1 Xopt 1 + α2 Xopt 2 , α1 , α2 ≥ 0, α1 + α2 = 1
adicã
α1 5α2 5α 13α2 α
 
t
Xopt = + , 2α1 , 1 + , 0, 2
3 6 3 6 2
iar
fmax = 23
Problema 10. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară generala:

2x1 + x2 + x3 ≤ 50



−x1 + 4x2 + x4 ≤ 60






 x1 + x4 = 15
.




 x3 + x4 = 20
xj ≥ 0, j = 1, 4





f = 2x3 − 5x4 → maxima

Rezolvare. Observam ca diferenta dintre forma in care este prezentata problema data si forma
canonica a problemei de programare liniara consta in acest caz in faptul ca in sistem apar atat
ecuatii cat si inecuatii. Deoarece nu putem aplica algoritmul simplex decat pentru problema
canonica de programare liniara, va trebui sa transformam problema data intr-una echivalenta,
dar scrisa in forma canonica. Pentru aceasta vom transforma inecuatiile in ecuatii introducand
niste variabile noi, de compensare in fiecare inecuatie. Variabilele de compensare trebuie sa se supuna
conditiilor de nenegativitate, si de aceea, in functie de semnul inecuatiilor, le vom aduna sau le vom
scadea la membrul stang al inecuatiei pentru a obtine egalitate.
Astfel, in prima inecuatie vom adauga variabila de compensare x5 iar in a doua x6 . Problema
noastra va deveni:
2x1 + x2 + x3 + x5 = 50



 −x1 + 4x2 + x4 + x6 = 60





 x 1 + x 4 = 15
.




 x3 + x4 = 20
xj ≥ 0, j = 1, 6





f = 2x3 − 5x4 → maxima

Obsevam ca variabilele de compensare nu modifica expresia functiei de optimizat.

[Inapoi la Cuprins] 105


Avand acum problema scrisa in forma canonica, putem sa aplicam algoritmul simplex:

0 0 2 −5 0 0 Rapoarte
cB B b x1 x2 x3 x4 x5 x6
50
I 0 x5 50 2 1 1 0 1 0 2 = 25
0 x6 60 −1 4 0 1 0 1 -
15
− − 15 1 0 0 1 0 0 1 = 15
− − 12 0 0 1 1 0 0 -
20
II. 0 x5 20 0 1 1 −2 1 0 1 = 20
0 x6 75 0 4 0 2 0 1
0 x1 15 1 0 0 1 0 0
20
− − 20 0 0 1 1 0 0 1 = 20
0
III. 0 x5 0 0 1 0 −3 1 0 1 =0
75
0 x6 75 0 4 0 2 0 1 4
0 x1 15 1 0 0 1 0 0 -
2 x3 20 0 0 1 1 0 0 -
fj 40 0 0 2 2 0 0
cj − fj 0 0 0 −7 0 0
IV. 0 x2 0 0 1 0 −3 1 0
0 x6 75 0 0 0 14 −4 1
0 x1 15 1 0 0 1 0 0
2 x3 20 0 0 1 1 0 0
fj 40 0 0 2 2 0 0
cj − fj 0 0 0 −7 0 0

In tabelul numarul II observam ca solutia problemei este degenerata, deoarece avem rapoarte
minime egale. Pentru alegerea pivotului am aplicat ordonarea lexicografica. Din tabelul III, da-
torita faptului ca avem mai multe zerouri pe linia diferentelor cj − fj decat numarul de coloane
reduse, deducem ca problema s-ar putea sa aiba mai multe solutii. Prin reducerea coloanei res-
pective observam ca solutia nu se modifica. Astfel, avem:
t
Xoptim = (15, 0, 20, 0, 0, 75) si fmax = 40.

Observatie. Problema generala in care se cere minimul functiei obiectiv se rezolva in ace-
lasi mod doar ca vom schimba conditia de optimalitate, adica o solutie va fi optima daca toate
diferentele cj − fj sunt > 0.
Problema 11. Sa se rezolve problema de transport data in tabelul:

4 2 1
40
2 1 3
25
10 35 20

Rezolvare. In primul rand, verificam daca problema data este echilibrata. Avem

10 + 35 + 20 = 40 + 25 = 65.

[Inapoi la Cuprins] 106


In acest caz putem aplica algoritmul distributiv pentru rezolvarea problemei de transport. Vom
folosi metoda Nord-Vest pentru determinarea unei solutii initiale a problemei:

4 2 1
40 30 0
10 30 ·
2 1 3
25 20 0
· 5 20
10 35 20
0 5 0
0
In continuare verificam optimalitatea solutiei rezolvand sistemul de ecuatii de forma

ui + vj = cij,

xij sunt necunoscutele principale. In cazul nostru acest sistem are 2 + 3 − 1 = 4 ecuatii si 2 +
3 = 5 necunoscute. Inseamna ca putem alege una din necunoscute ca fiind secundara si sa-i
dam o valoare oarecare. Pentru comoditate ii dam valoarea 0 lui u1 . Tot pentru comoditate vom
rezolva sistemul de ecuatii direct pe tabel, scriind pe bordura din stanga a tabelului valorile lui
ui iar deasupra tabelului valorile pentru vj . Pentru rezolvarea sistemului aflam pe rand fiecare
necunoscuta pornind de la cea la care i-am dat valoare si avand grija ca pentru casutele ocupate sa
aiba loc egalitatea ui +vj = cij . Pe masura ce aflam valorile lui ui si vj completam coltul din dreapta
sus al fiecarei casute ocupate cu suma lor ui + vj .

v1 = 4 v2 = 2 v3 = 4
4 4 2 2 1 4
u1 = 0 40 30 0
10 - 30 + ·
2 3 1 1 3 3
u2 = −1 25 20 0
· + 5 - 20
10 35 20
0 5 0
0
Dupa rezolvarea sistemului vom completa si pentru casutele neocupate coltul din dreapta sus
cu sumele ui + vj . Solutia determinata este optima daca pentru toate casutele neocupate avem
inegalitatea ui + vj ≤ cij . Verificam asadar casutele neocupate (cu punct) si constatam ca avem
u1 + v3 = 4 > 1 = c13 si u2 + v1 = 3 > 2 = c21 . Deducem ca solutia nu este optima, deci trebuie sa o
imbunatatim.
Imbunatatirea solutie se face pornind de la casuta libera care nu satisface conditia de opti-
malitate si diferenta dintre ui + vj si cij este cea mai mare. In cazul nostru, aceasta este casuta
(1, 3). Formam ciclul pornind de la aceasta casuta, trecand pe linii sau pe coloane doar prin casute
ocupate si marcand alternativ cu + si − casutele prin care trecem. Cautam minimul valorilor din
casutele cu semn −, adica min{30, 20} = 20. Aceasta este valoarea pe care o vom adauga, respectiv
scadea din casutele ciclului pentru a obtine o solutie imbunatatita. Intr-una din casutele ciclului
va ramane valoarea 0. In loc de 0 vom trece ·, necunoscuta respectiva va deveni necunoscuta se-
cundara, iar necunoscuta de la care am pornit ciclul va deveni necunoscuta principala. Urmatorul
tabel va arata in forma:

[Inapoi la Cuprins] 107


v1 = 4 v2 = 2 v3 = 1
4 4 2 2 1 4
u1 = 0
- 10 + 10 20
2 3 1 1 3 0
u2 = −1
+ · - 25 ·
Verificam optimalitatea noii solutii si constatam ca inca nu am ajuns la final deoarece in casuta
(2, 1) avem u2 + v1 ≤ c21 (2 < 3). Pornim un ciclu de la aceasta casuta si trecem la solutia urmatoare
adunand, respectiv scazand valorilor din casutele din ciclu pe α = 10 = min{10, 25}.

v1 = 3 v2 = 2 v3 = 1
4 3 2 2 1 1
u1 = 0
· 20 20
2 2 1 1 3 0
u2 = −1
10 15 ·
Pentru noua solutie se verifica conditiile de optimalitate, asadar putem scrie solutia
!
0 20 20
Xoptim =
10 15 0
pentru care costul total de transport este minim, si anume:
fmin = 2 · 20 + 1 · 20 + 2 · 10 + 1 · 15 = 95.
Problema 12. Sa se rezolve problema de transport data in tabelul:
4 2 5 1
110
6 5 4 4
170
..
6 8 1 5
140
50 150 70 150
Rezolvare. In primul rand verificam daca problema este echilibrata. Avem:
50 + 150 + 70 + 150 = 110 + 170 + 140 = 420.
Putem sa aplicam algoritmul distributiv. La primul pas determinam o solutie a problemei folosind
metoda Nord-Vest.

v1 = 4 v2 = 2 v3 = 1 v4 = 1
4 4 2 2 5 1 1 1
u1 = 0 110 60 0
50 60 · ·
6 7 5 5 4 4 4 4
u2 = 3 170 80 10 0
· 90 - 70 + 10
6 8 8 6 1 5 5 5
u3 = 4 140 0
· · + · - 140
50 150 70 150
0 90 0 140
0 0

[Inapoi la Cuprins] 108


Constatam ca solutia gasita nu este optima asa ca vom aplica procedeul de imbunatatire. Vom
forma un ciclu pornind de la casuta (3,3), trecand doar prin casute ocupate, mergand pe linii si
pe coloane si marcand alternativ fiecare casuta cu +, respectiv −. Alegem minimul valorilor din
casutele cu semn negativ α = 70 si trecem la tabelul urmator adaugand, respectiv scazand α din
casutele ciclului in functie de semnul fiecareia.

v1 = 4 v2 = 2 v3 = −3 v4 = 1
4 4 2 2 5 -3 1 1
u1 = 0
- 50 + 60 · ·
6 7 5 5 4 0 4 4
u2 = 3
· - 90 · + 80
6 8 8 6 1 1 5 5
u3 = 4
+ · · 70 - 70
Nu am gasit inca solutia optima asa ca vom continua procesul de imbunatatire. Formam ciclul
pornind de la casuta (3,1) si trecand prin (1,1), (1,2), (2,2),(2,4) si (3,4). Avem α = 50 si putem
trece la solutia urmatoare:

v1 = 2 v2 = 2 v3 = −3 v4 = 1
4 2 2 2 5 -3 1 1
u1 = 0
· - 110 · + ·
6 5 5 5 4 0 4 4
u2 = 3
· + 40 · - 130
6 6 8 6 1 1 5 5
u3 = 4
50 · 70 20
Solutia gasita este optima:
 
 0 110 0 0 
Xoptim1 =  0 40 0 130 
 
50 0 70 20
 

iar
fmin = 220 + 200 + 520 + 300 + 70 + 100 = 1410.
Faptul ca in casuta (1,4) avem egalitatea u1 + v4 = c14 (1=1) inseamna ca problema poate avea
mai multe solutii optime (la fel de bune). Pentru a determina si cealalta solutie vom modifica
solutia obtinuta pornind ciclul de casute de la cea in care are loc egalitatea ( ui +vj = cij ). Obtinem
o noua solutie

v1 = 2 v2 = 2 v3 = −3 v4 = 1
4 2 2 2 5 -3 1 1
u1 = 0
· · · 110
6 5 5 5 4 0 4 4
u2 = 3
· 150 · 20
6 6 8 6 1 1 5 5
u3 = 4
50 · 70 20

[Inapoi la Cuprins] 109


care este tot optima:
 
 0 0 0 110 
Xoptim2 =  0 150 0 20  .
 
50 0 70 20
 

Putem verifica acest lucru calculand valoarea lui f pentru Xoptim2 si constatand ca obtinem tot
fmin
f = 110 + 750 + 80 + 300 + 70 + 100 = 1410.
Observam ca in casuta (1,2) avem din nou egalitate intre u1 + v2 si c12. Daca insa am trece la
o noua solutie am observa ca de fapt revenim la Xoptim1. Inseamna ca problema nu mai are si alte
solutii, deci putem scrie solutia generala ca si combinatie convexa a solutiilor obtinute, adica
 
 0 110α1 0 110α2 
Xoptim =  0 40α1 + 150α2 0 130α1 + 20α2
 

50α1 + 50α2 0 70α1 + 70α2 20α1 + 20α2
 

iar
fmin = 1410.
Problema 13. Sa se rezolve urmatoarea problema de transport:

4 3 1
100
2 4 3
200
..
1 2 6
300
500 50 50

Rezolvare. Vom aplica algoritmul distributiv. Avem:

v1 = 4 v2 = 5 v3 = 9
4 4 3 5 1 9
u1 = 0 100 0
- 100 · + ·
2 2 4 3 3 7
u2 = −2 200 0
200 · ·
1 1 2 2 6 6
u3 = −3 300 100 50 0
+ 200 50 - 50
500 50 50
400 0 0
200
0
α = 50 si trecem la solutia urmatoare:

[Inapoi la Cuprins] 110


v1 = 4 v2 = 5 v3 = 1
4 4 3 5 1 1
u1 = 0
- 50 + · 50
2 2 4 3 3 -1
u2 = −2
200 · ·
1 1 2 2 6 -2
u3 = −3
+ 250 - 50 ·
avem α = 50 iar tabelul urmator arata astfel:

v1 = 3 v2 = 3 v3 = 1
4 4 3 3 1 1
u1 = 0
0 50 50
2 2 4 1 3 -1
u2 = −2
200 · ·
1 1 2 0 6 -2
u3 = −3
300 · ·
Observam ca la construirea noii solutii apare · in doua casute deoarece in casutele cu semn − ale
ciclului aveam doua valori minime egale. Este esential insa sa se pastreze numarul de necunoscute
prinicipale constant (numarul de casute ocupate) si de aceea, in una din casutele ciclului in care
ar trebui sa apara · vom trece valoarea 0 si o vom considera casuta ocupata.
Solutia la care ajungem este o solutie degenerata. In cazul nostru am ajuns la solutia optima:
 
 0 50 50 
Xoptim =  200 0 0 
 
300 0 0
 

iar
fmin = 150 + 50 + 400 + 300 = 900.

4.6 Teme de control


4.6.1 Programare liniară necesar:
A. Modelaţi matematic următoarele probleme de programare liniară: 5 ore

1. O mică intreprindere e specializată pe producerea a 5 tipuri de piese auto. Fiecare din ele
trece prin turnătorie, dupa care e trimisă la finisaj. Durata de timp necesară (pentru 100
unit.) pentru fiecare etapă e dată ı̂n tabelul de mai jos:
Timp/Piesă P1 P2 P3 P4 P5 Capacităţi (h lucru)
Turnare 2 1 3 3 1 700
Finisaj 3 2 2 1 1 1000
Profit (100 unit.) 30 30 40 25 10
Modelaţi matematic această problemă astfel ı̂ncât beneficiul total să fie maxim.

[Inapoi la Cuprins] 111


2. O companie specializată ı̂n producerea băuturilor spirtoase, produce 2 tipuri de băuturi:
votcă şi whisky. Pentru producerea acestor băuturi sunt folosite 3 materii prime M1, M2,
M3. Se cunosc următoarele date referitoare la cantităţile folosite din fiecare tip de materie
primă pentru producerea unui hl din fiecare produs final:
Materie primă/Produs Votcă (1 hl) Whisky (1 hl) Disponibil (hl)
M1 0, 5 0, 6 30
M2 0 0, 3 20
M3 0, 7 0, 2 40
Modelaţi matematic această problemă astfel ı̂ncât ı̂ncasarea totală să fie maximă, ştiind că
preţul pe un hl de votcă, respectiv whisky este de 20, respectiv 30 euro.

3. Compania feroviară CFR asigură legătura ı̂ntre Cluj - Bucureşti, punând la dispoziţie un
tren cu 300 locuri, fiind disponibile 3 categorii de bilete: la clasa I, la clasa a II-a şi la vagon
de dormit. Preţurile biletelor au fost fixate la următoarele valori: 155 lei la clasa I, 100 lei la
clasa a II-a şi 300 lei la vagonul de dormit. Numărul total de bilete oferite sunt: 100 la clasa
I, 140 la clasa a II-a şi 60 la vagonul de dormit. Construiţi modelul matematic al acestei
probleme astfel ı̂ncat profitul obţinut din vânzarea biletelor să fie maxim.

B. Să se rezolve următoarele probleme de programare liniară:


1. 



 2x1 + 3x2 ≤ 12



 x1 + x2 ≥ 2




 x1 , x2 ≥ 0


 f (x1 , x2 ) = 5x1 + 4x2 −→ MAX

Răspuns. fmax = f (6, 0) = 30

2. 



 −x1 + x2 ≤ −1



 −x1 + 2x2 ≤ 4




 x1 , x2 ≥ 0


 f (x1 , x2 ) = −2x1 − 2x2 −→ MIN

Răspuns. fmin = f (2, 3) = −10

3. 
4x1 + 4x2 ≤ 7





x1 + 2x2 ≤ 3




x1 , x2 ≥ 0





f (x1 , x2 ) = 2x1 + 4x2 −→ MAX

3 1 5
   
Răspuns. fmax = f 0, = f , = 6
2 2 4

[Inapoi la Cuprins] 112


4. 


 −x1 + x2 ≤ 8

x1 + 2x2 ≤ 12





2x1 + x2 ≤ 16




x1 , x2 ≥ 0





f (x1 , x2 ) = 3x1 + 9x2 −→ MAX

Răspuns. fmax = f (0, 6) = 54

5.
3 3

x1 + x2 ≤






 5 2


 5x1 + x2 ≤ 5




 x1 , x2 ≥ 0, x2 ≤ 2

 15
f (x1 , x2 ) = 10x1 + x2 −→ MIN (MAX)



2
3
 
Răspuns. fmax = f , 2 = 18
10

4.6.2 Problema de transport necesar:


C. Să se rezolve următoarele probleme de transport: 5 ore

1.
B1 B2 B3 B4 Disponibil
F1 8 3 5 2 1000
F2 4 1 6 7 1500
F3 1 9 4 3 2500
Necesar 500 1000 2000 1500
Răspuns. fmin = 14000

2.
B1 B2 B3 B4 Disponibil
F1 2 3 1 1 70
F2 3 2 3 1 240
F3 2 1 4 1 190
Necesar 50 100 250 100
Răspuns. fmin = 910

3.
B1 B2 B3 B4 Disponibil
F1 2 3 2 4 700
F2 2 1 3 4 100
F3 5 3 2 1 200
Necesar 250 500 150 100

[Inapoi la Cuprins] 113


Răspuns. soluţie multiplă, fmin = 2200

4.
B1 B2 B3 B4 Disponibil
F1 8 3 5 2 16
F2 4 1 6 7 18
F3 1 9 4 3 26
Necesar 5 20 20 15

Răspuns. fmin = 140

5.
B1 B2 B3 B4 Disponibil
F1 2 2 1 3 250
F2 1 2 3 4 150
F3 3 2 3 2 100
Necesar 100 150 50 200

Răspuns. fmin = 950

Bibliografie
1. Muresan A. S., Lung R. I., Matematici aplicate in economie (cercetari operationale), Editura
Mediamira, Cluj-Napoca, 2005
2. Muresan A. S., Filip D. A. , Ban I. M., Hangan A., Operatiuni financiare, Editura Mediamira,
Cluj-Napoca, 2005

[Inapoi la Cuprins] 114


A Numere de comutaţie (5%)
x lx Dx Nx Mx
0 100000 100000 1811317.38 14086.27
1 91992 87611.43 1711317.38 6271.26
2 91000 82539.68 1623705.95 5349.27
3 90545 78216.18 1541166.27 4946.52
4 90286 74278.52 1462950.1 4728.17
5 90101 70596.49 1388671.58 4579.64
6 89951 67122.82 1318075.09 4464.95
7 89837 63845.48 1250952.27 4381.93
8 89735 60736.18 1187106.79 4311.18
9 89644 57785.32 1126370.61 4251.08
10 89562 54983.3 1068585.29 4199.49
11 89484 52319.44 1013601.99 4152.76
12 89407 49785.16 961282.55 4108.83
13 89330 47373.61 911497.38 4066.98
14 89250 45077.31 864123.78 4025.58
15 89165 42889.89 819046.46 3983.68
16 89070 40803.99 776156.57 3939.09
17 88967 38816.01 735352.58 3893.04
18 88856 36921.5 696536.57 3845.78
19 88737 35116.24 659615.07 3797.52
20 88607 33395.05 624498.83 3747.32
21 88470 31755.63 591103.78 3696.93
22 88322 30192.86 559348.15 3645.08
23 88167 28704.65 529155.28 3593.37
24 88010 27289.08 500450.64 3543.49
25 87844 25940.58 473161.56 3493.26
26 87686 24660.88 447220.98 3447.73
27 87527 23443.96 422560.11 3404.09
28 87368 22287.02 399116.15 3362.53
29 87205 21186.13 376829.13 3321.95
30 87036 20138.17 355643 3281.88
31 86860 19140.42 335504.83 3242.14
32 86678 18190.78 316364.4 3203
33 86488 17286.58 298173.62 3164.09
34 86295 16426.67 280887.05 3126.44
35 86092 15607.64 264460.38 3088.73
36 85877 14827.3 248852.74 3050.69
37 85647 14083.42 234025.44 3011.94
38 85399 13373.94 219942.02 2972.14
39 85132 12697.26 206568.08 2931.33
40 84855 12053.29 193870.81 2891.02

115
41 84571 11440.9 181817.52 2851.65
42 84278 10858.35 170376.62 2812.97
43 83976 10304.22 159518.28 2774.99
44 83665 9777.2 149214.05 2737.75
45 83330 9274.34 139436.85 2699.55
46 82951 8792.53 130162.51 2658.38
47 82536 8331.94 121369.98 2615.45
48 82088 7892.11 113038.04 2571.32
49 81603 7471.89 105145.92 2525.81
50 81077 7070.22 97674.03 2478.81
51 80501 6685.7 90603.82 2429.79
52 79867 6317.19 83918.12 2378.41
53 79172 5964.02 77600.93 2324.76
54 78418 6525.92 71636.91 2269.33
55 77603 5302.33 66010.99 2212.27
56 76735 4993.36 60708.66 2154.39
57 75810 4698.25 55715.3 2095.65
58 74815 4415.8 51017.05 2035.47
59 73741 4145.15 46601.25 1973.61
60 72581 3885.66 42456.09 1909.97
61 71320 3636.34 38570.43 1844.09
62 69937 3396.02 34934.1 1775.28
63 68438 3164.98 31538.07 1704.24
64 66817 2942.88 28373.09 1631.08
65 65068 2729.37 25430.22 1555.91
66 63112 2521.26 22700.84 1475.84
67 61036 2322.22 20179.58 1394.9
68 58836 2131.92 17857.36 1313.22
69 56508 1950.06 15725.44 1230.9
70 54051 1776.45 13775.38 1148.15
71 51363 1607.72 11998.93 1061.93
72 48607 1449 10391.21 977.75
73 45786 1299.91 8942.21 895.68
74 42920 1160.52 7642.3 816.27
75 40025 1030.7 6481.78 739.88
76 37138 910.82 5451.08 667.33
77 34184 798.45 4540.26 596.62
78 31175 693.49 3741.81 528.04
79 28136 596.08 3048.32 462.06
80 25097 506.38 2452.23 399.23
81 22097 424.62 1945.85 340.16
82 19178 350.98 1521.23 285.42
83 16384 285.57 1170.25 235.52
84 13758 228.38 884.69 190.85
85 11338 179.24 656.31 151.65

[Inapoi la Cuprins] 116


86 9155 137.84 477.06 117.97
87 7230 103.67 339.22 89.68
88 5575 76.14 3235.55 66.52
89 4188 54.47 159.41 48.04
90 3059 37.89 104.94 33.71
91 2168 25.58 67.05 22.94
92 1487 16.71 41.48 15.1
93 985 10.54 24.77 9.59
94 628 6.4 14.23 5.86
95 384 3.73 7.83 3.44
96 224 2.07 4.1 1.92
97 125 1.1 2.03 1.03
98 66 0.55 0.93 0.52
99 33 0.26 0.38 0.25
100 15 0.11 0.11 0.11

[Inapoi la Cuprins] 117

S-ar putea să vă placă și