ENDODONȚIE- Morfologia canalului radicular

Student: Man (Cojocaru) Semida-Natalia

INCISIVUL CENTRAL MAXILAR (SUPERIOR)

Morfologia canalului radicular al incisivului central superior este ideal din punct de vedere
endodontic. Practic, există întotdeauna un canal radicular care este drept sau aproape drept.
Secțiunea transversală a canalului este destul de rotundă. Din perspectivă proximală, axa lungă a
canalului întâlnește zona incizală la marginea incizală sau ușor palatinal. Aceasta înseamnă că,
dacă accesul la camera pulpară se face de la suprafata palatinală din motive estetice, acest lucru
nu duce la un preparat nesimetric, ceea ce prezintă un risc mai mare atunci când pregătiți
canalele radiculare la incisivii inferiori.
INCISIVUL CENTRAL MANDIBULAR (INFERIOR)

Incisivul central mandibular are întotdeauna o rădăcină, însă unoeri (20% din cazuri) poate
prezenta două canale radiculare. De obicei (75%), cele două canale se unesc înaintea
foramenului apical. Canalul (canalele) este foarte aplatizat: lat în dimensiunea buccolinguală și
îngust în dimensiunea meziodistală. Doar partea cea mai apicală a canalului este mai rotundă.
Axa lungă a canalului traversează marginea incizală sau suprafața labială a coroanei. Deoarece
deschiderea de acces se face, din motive estetice, pe suprafața linguală, există întotdeauna riscul
ca canalul lingual să fie ratat, cu excepția cazului în care este căutat în mod specific cu un
instrument endodontic(ac) special pre-curbat. Din același motiv există riscul de preparare
nesimetrică a laturii labiale a canalului radicular. Canalul (canalele) incisivului central inferior
este aproape întotdeauna drept, spre deosebire de incisivul lateral inferior, unde vârful rădăcinii
și canalul adesea se curbează brusc la nivel distal.
INCISIVUL LATERAL MAXILAR (SUPERIOR)

Incisivul lateral superior are atât asemănări, cât și diferențe cu incisivul central superior. Are,
practic întotdeauna, un canal cu secțiune transversală ovală sau rotundă. Cu toate acestea, canalul
apical se curbează adesea distal, ceea ce face prepararea mult mai dificilă decât în incisivul
central superior. Uneori, vârful rădăcinii se curbează labial, lucru dificil de observat în
radiografie, o situație similară cu rădăcinile palatinale ale molarilor superiori, care apar drept
radiografic, dar au de obicei o curbură apicală bucală.
INCISIVUL LATERAL MANDIBULAR (INFERIOR)

Incisivul lateral inferior este destul de similar cu incisivul central inferior. Cu toate acestea,
incisivul lateral este cu aproximativ 2 mm mai lung, iar rădăcina apicală și canalul se curbează
adesea distal, ceea ce trebuie luat în considerare în timpul instrumentării.
CANINUL MAXILAR(SUPERIOR)

Caninul superior este cel mai lung dinte și, uneori, sunt necesare ace endodontice mai lungi de 28
sau 31 mm pentru tratamentul canalului radicular. Întotdeauna prezintă un singur canal radicular,
care are, de obicei, o secțiune transversală ovală. Canalul rădăcinii este de obicei destul de mare,
dar deseori câțiva milimetri apicali înainte de foramen sunt mult mai înguști. Aceasta poate duce
la o lungime de lucru incorectă dacă poziția constricției apicale este determinată numai prin
senzație tactilă cu instrumentul endodontic și vârful degetelor. Ca și incisivul lateral superior,
canalul apical la nivelul caninului superior poate avea o curbă pronunțată, de obicei distal sau
labial, deși nu chiar atât de frecvent. Conștientizarea posibilității curburilor apicale și evaluarea
atentă a anatomiei canalului radicular sunt esențiale pentru a evita apariția complicațiilor
terapeutice.
CANINUL MANDIBULAR (INFERIOR)

Caninul mandibular este al doilea cel mai lung dinte. Este doar cu 1 - 2 mm mai scurt decât
caninul superior. Ca și în incisivii inferiori, există adesea două canale, care de obicei (dar nu
întotdeauna) se alătură înaintea apexului. Uneori există două rădăcini la nivelul caninului
inferior: o rădăcină bucală și o rădăcină linguală. Canalul este mult mai aplatizat decât la nivelul
caninului superior. Canalul este totuși destul de mare și, de obicei, nu provoacă probleme tehnice
în timpul instrumentării. Cu toate acestea, dinții cu două rădăcini sunt adesea destul de dificil de
instrumentat. Ca și în incisivii inferiori, axa lungă a canalului întâlnește suprafața coroanei la
marginea incizală sau pe suprafața labială. Dacă nu este luat în considerare, acest lucru poate
duce la o pregătire deviată, accentul fiind pus din nou pe partea labială a canalului. Canalul
lingual trebuie căutat folosind un ac mic cu vârful curbat. Caninul inferior este adesea destul de
drept, dar uneori vârful rădăcinii și canalul se curbează distal și/sau labial.