Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deşi multă lume crede că oamenii chiar au păşit pe Lună, totuşi prin anii 80-90 au
început deja să apară îndoieli în această privinţă. În anii 2000, postul de televiziune
american Fox a prezentat un documentar-şocant în care arată că aselenizarea din 1969
(şi din anii următori) nu a existat niciodată, toate filmările şi fotografiile fiind realizate în
studiourile hollywoodiene.
3) Declaraţia unui fost angajat NASA. Acesta a avut rolul de a desfăşura cabluri
telefonice de la Misiunea de Control al NASA din Houston (MCH) până în deşertul
Nevada. În august 1969, atunci când în toată lumea s-au transmis imaginile cu
aterizarea astronautului Neil Armstrong pe Lună, toată lumea se întreba de ce imaginile
erau atât de proaste, iar rezoluţia atât de slabă? Explicaţia era foarte simplă: NASA
folosea cabluri telefonice pentru a transmite semnalul TV din deşertul Nevada la Centrul
din Houston.
6) Declaraţia unui inginer NASA. Kelly Smith, inginer NASA, spune că, înainte de a
trimite oameni pe Marte, că “trebuie să rezolvăm problemele legate de radiaţia Van
Allen înainte de a trimite oamenii prin această regiune spaţială”. Centura de radiaţii Van
Allen este extrem de periculoasă, înconjurând Pământul, începând cu altitudinea de
1.500 de kilometri şi până la aproximativ 40.000 de kilometri deasupra Pământului.
Întrebarea care se pune e următoarea: de ce ar trebui NASA să rezolve probleme
legate de Centura Van Allen, din moment ce ar fi făcut-o deja în 1969, când au trimis
oameni pe Lună? Citiţi mai multe AICI: Un inginer NASA recunoaşte clar că
astronauţii încă n-au putut trece de centura de radiaţii Van Allen din jurul
Pământului! Ce altă dovadă mai clară vreţi pentru a arăta că omul nu a ajuns pe
Lună niciodată!?
Eu sunt unul dintre cei care susţin cu tărie că americanii n-au aselenizat niciodată, iar
filmările şi fotografiile realizate şi prezentate lumii întregi au fost falsificate şi realizate în
studiourile hollywoodiene. Puteţi citi acest lucru în articolul acesta din 2012 “Declaraţii
celebre care ar trebui să vă convingă că celebrele aselenizări Apollo din anii 60-70
n-au fost decât o farsă“. Vă citesc atunci doar declaraţiile lui Bill Kaysing (1922-2005),
fost angajat la Rocketdyne, compania care a construit motoarele F-1, utilizate în cadrul
rachetei Saturn V (racheta folosită pentru lansarea programelor spaţiale Apollo), În
cartea sa “Noi n-am fost niciodată pe Lună”, Kaysing spune că lui NASA îi era mult mai
uşor să falsifice aselenizările (şi având astfel garantat succesul), decât să se ducă
acolo. Ela calculat ca şansele de reuşită a aselenizării oamenilor ar fi de…0,017%,
adică infim de mici!
Acum, avem o noua dovadă care pun la îndoială la modul cel mai serios aşa-zisele
aselenizări americane din anii 1969-1972. E vorba de cosmonautul rus Alexei Leonov,
care, deşi crede că americanii au ajuns cu oameni pe Lună, totuşi el e de părere că o
parte din filmările şi fotografiile de pe Lună au fost falsificate în favoarea NASA de către
regizorul hollywoodian Stanley Kubrick!
Leonov, primul om care a ieşit în spaţiul cosmic, în afara navetei sale spaţiale (în 1965),
a declarat că americanii au reuşit să aselenizeze, dar regizorul Kubrick a filmat o parte
din aselenizări aici pe Pământ. Această declaraţie a fost făcută în timpul unui interviu
acordat site-ului RT.com, în care Leonov spune că fotografiile şi filmările au fost
probabil falsificate, deşi restul poveştii privind aselenizările Apollo este una reală. Şi
asta pentru ca ele să arate bine publicului. Oare din cauza aceasta, NASA susţine că
filmările originale au fost pierdute, aşa cum am scris în articolul acesta din august 2012
(Cum a pierdut NASA înregistrările originale ale aşa-zisei aselenizări Apollo 11 …
Cât de perfizi pot fi americanii!)? În 2006, NASA a recunoscut că a pierdut 700 de
cutii cu benzi magnetice, inclusiv înregistrările SSTV originale de pe Lună! Acestea ar fi
putut fi tranformate în videoclipuri de înaltă calitate, privind aselenizarea lui Apollo 11.
Că suntem luaţi de proşti, asta nu e mai un secret pentru nimeni. Dar faptul că suntem
luaţi de proşti de peste 45 de ani, acest lucru mi se pare un lucru extrem de grav. Şi e
vorba, bineînţeles, de aşa-zisa aselenizare din 1969, când primul om din lume ar fi
ajuns pe Lună. Minciuni, minciuni, minciuni! Şi-am explicat simplu, de ce omul nu a
ajuns niciodată pe Lună: pentru că nu a putut trece de centura de radiaţii Van Allen,
extrem de periculoasă, care înconjoară Pământul, începând cu altitudinea de 1.500 de
kilometri şi până la aproximativ 40.000 de kilometri deasupra Pământului. Am explicat
lucrul acesta într-un articol din 2011 intitulat NASA: omenirea nu se poate aventura în
spaţiu datorită centurii van Allen. Cum dracu’ am ajuns atunci pe Lună? Citez din
articol:
Fiecare misiune spaţială, cu oameni la bord, atât din Statele Unite, cât şi din URSS, din
1961 până în prezent, a avut loc sub acest câmp de radiaţii. Mercury, Gemini, Soiuz,
Skylab, Space Shuttle…toate au menţinut altitudinea sub 1.500 de kilometri. Toate…cu
excepţia misiunilor Apollo, care ar fi ajuns pe Lună.
Într-un interviu acordat de şeful NASA, Dan Godlin, în 1994, jurnalistei de televiziune
Sheena McDonald, acesta a recunoscut faptul că omenirea nu se poate aventura în
spaţiu mai mult de 400 de kilometri, până nu se va găsi o modalitate de a traversa
centura de radiaţii mortale van Allen. Săracul şef NASA uitase că în urmă cu vreo 25 de
ani, Agenţia Spaţială Americană trimisese deja 27 astronauţi, dincolo de această
centură, până pe Lună (aflată la circa 400.000 de kilometri distanţă).
Acum, vă mai prezint o dovadă. La finalul articolului, veţi găsi un videoclip YouTube, în
care un inginer NASA se dă din nou de gol, recunoscând faptul că omenirea nu a ajuns
niciodată pe Lună şi că aselenizarea din 1969 a fost o farsă incredibilă. Mai jos, puteţi
vedea fragmente din traducerea pe care am efectuat-o direct din filmuleţ. Este vorba
despre nava spaţială NASA Orion, lansată pe 5 decembrie 2014, şi care a avut un rol
pentru a “testa” terenul pentru viitoare misiuni spaţiale care vor duce oamenii chiar până
pe Marte, după 2021.
* Numele meu e Kelly Smith şi sunt inginer NASA, lucrând pentru ghidarea navigaţiei la
nava Orion. Aceasta este o navă de generaţie viitoare a lui NASA. Ea îi va conduce pe
astronauţi departe în spaţiul cosmic, acolo unde n-am ajuns niciodată, către vreun
asteroid şi chiar pe Marte. Pentru aceste misiuni, Orion trebuie să fie o navă spaţială
puternică: să meargă cu viteze mari, să facă faţă temperaturilor extreme şi radiaţiilor
extreme.