Sunteți pe pagina 1din 121

Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Medicină

Dr. Cezar Bologa

BIOLOGIE CELULARĂ
ÎNDRUMĂTOR DE LUCRĂRI PRACTICE

2016

1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BOLOGA, CEZAR V.
Biologie celulară : îndrumător de lucrări practice / Bologa Cezar. - Sibiu : Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-12-1297-2

576.3

2
CUPRINS
LUCRAREA PRACTICĂ 1 ....................................................................................................................... 7

MIJLOACELE TEHNICE DE STUDIERE A MATERIEI VII............................................................... 7

TIPURI DE MICROSCOAPE ................................................................................................................... 7


MICROSCOPUL OPTIC ................................................................................................................................. 7
MICROSCOPUL CU CONTRAST DE FAZĂ ...................................................................................................... 11
MICROSCOPUL CU LUMINĂ FLUORESCENTĂ ............................................................................................... 11
MICROSCOPUL CU LUMINĂ POLARIZATĂ .................................................................................................... 11
MICROSCOPUL ELECTRONIC ..................................................................................................................... 12
ETAPELE DE OBŢINERE ALE UNUI PREPARAT MICROSCOPIC ............................................... 14
OBŢINEREA UNUI PREPARAT MICROSCOPIC PERMANENT ............................................................................. 14
OBŢINEREA UNUI PREPARAT MICROSCOPIC NATIV ...................................................................................... 17

 FROTIU CU CELULE DIN EPITELIUL MUCOASEI BUCALE - PREPARAT PROASPĂT, NEFIXAT............................ 17


LUCRAREA PRACTICĂ 2 ..................................................................................................................... 18

PLASMALEMA - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ........................................................................... 18


MODELUL ÎN MOZAIC FLUID AL LUI SINGER ŞI NICOLSON AL MEMBRANEI CELULARE .................................... 18
FORME CELULARE .............................................................................................................................. 20

 CELULA POLIEDRICĂ -FICATUL -CELULA HEPATICĂ -COLORAŢIE HE ....................................................... 20


 CELULA CUBICĂ -RINICHIUL -TUBI URINIFERI -EPITELIUL -COL. H.E........................................................ 22
CELULA PAVIMENTOASĂ- MEZENTERUL - IMPREGNAŢIE ARGENTICĂ ........................................................ 24
LUCRAREA PRACTICĂ 3 ..................................................................................................................... 25

CELULA ROTUNDĂ- OVAR-FOLICUL OVARIAN- OVOCITUL- COL.H.E. ...................................................... 25


 CELULA STELATĂ - MADUVA SPINĂRII - NEURONUL MULTIPOLAR - COLORAŢIE HEMATOXILINĂ EOZINĂ. .. 27
 CELULA PRISMATICĂ - EPITELIUL VEZICII BILIARE - COL.H.E. ................................................................. 29
CITOSCHELETUL - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ..................................................................... 30

LUCRAREA PRACTICĂ 4 ..................................................................................................................... 31

PRELUNGIRI PERMANENTE ALE CELULELOR............................................................................. 31

BORDURA STRIATĂ (CUTICULA-BORDURA ÎN PERIE-MARGINEA ÎN PERIE) ....................... 31

 CELULA PRISMATICĂ - EPITELIUL VEZICII BILIARE - COL.H.E. ................................................................. 31


 INTESTINUL SUBŢIRE - VILOZITĂŢILE INTESTINALE - COL. H.E. ............................................................... 32
 INTESTINUL GROS - EPITELIUL MUCOASEI - COLORAŢIE ALBASTRU ALCIAN PENTRU MUCOPOLIZAHARIDE
(MPZ) .................................................................................................................................................... 33
ULTRASTRUCTURA BORDURII STRIATE - MICROSCOPIA ELECTRONICĂ ........................... 35

3
MICROVILOZITĂTILE - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ............................................................. 36

LUCRAREA PRACTICĂ 5 ..................................................................................................................... 38

PRELUNGIRI PERMANENTE ALE CELULELOR............................................................................. 38

CILII ......................................................................................................................................................... 38

 TRAHEE- EPITELIUL MUCOASEI -CILI VIBRATILI (MOBILI)- COL H.E. ........................................................ 39


 MĂDUVA SPINĂRII - CANALUL EPENDIMAR- STEREOCILI- COL. H.E.......................................................... 42
 FROTIU CU SPERMATOZOIZI - CELULE FLAGELATE - COL. MAY-GRUNWALD GIEMSA (MGG) .................... 44
ULTRASTRUCTURA CILULUI - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ................................................ 45

LUCRAREA PRACTICĂ 6 ..................................................................................................................... 48


CELULE EUCARIOTE UNICELULARE CU CILI SAU FLAGELI............................................................................. 48

 PREPARAT NATIV CU CELULE CILIATE SAU FLAGELATE ........................................................................... 48


JONCŢIUNILE INTERCELULARE - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ .......................................... 52

LUCRAREA PRACTICĂ 7 ..................................................................................................................... 55

ULTRAFAGOCITOZA ........................................................................................................................... 55

 MACROFAGUL DIN PLĂMÂN ŞI GRANULE DE PIGMENT ANTRACOTIC FAGOCITATE - COLORAŢIE


HEMATOXILINĂ EOZINĂ ........................................................................................................................... 55

 MACROFAGUL DIN FICAT (CELULA KUPFER) ŞI GRANULE DE TUŞ DE CHINA FAGOCITATE – COL. H.E......... 57
 MACROFAGUL DIN PIELE - HISTIOCITUL ŞI GRANULE DE ALBASTRU DE TRIPAN FAGOCITATE - COLORAŢIE
KERNECHTROT (ROŞU NUCLEAR) .............................................................................................................. 59
FENOMENE DE TRANSPORT - TRANSPORTUL PRIN VEZICULE MICROSCOPIE
ELECTRONICĂ ...................................................................................................................................... 61

LUCRAREA PRACTICĂ 8 ..................................................................................................................... 64

FORME NUCLEARE .............................................................................................................................. 64

 NUCLEUL ROTUND - NEURONUL - MĂDUVA SPINĂRII COL. H.E. ............................................................... 64


 NUCLEUL ROTUND - OVOCITUL - OVAR - COL.H.E. ............................................................................... 65
 CELULA BINUCLEATĂ - FICATUL, CELULA HEPATICĂ, COL. H. E. ............................................................. 66
 NUCLEUL TURTIT - FIBRA MUSCULARĂ STRIATĂ - CELULA MULTINUCLEATĂ - COLORAŢIE HEMATOXILINĂ
FERICĂ .................................................................................................................................................... 67

 NUCLEUL OVALAR - EPITELIUL PRISMATIC AL VEZICII BILIARE COL.H.E................................................... 69


 NUCLEUL ÎN PECETE - ŢESUTUL ADIPOS – ADIPOCITUL – COL. H.E. .......................................................... 70
LUCRAREA PRACTICĂ 9 ..................................................................................................................... 71

 FROTIUL SANGUIN - COLORAŢIE MAY GRUNWALD GIEMSA (MGG) ........................................................ 71


 FROTIU DE SÂNGE COLORAŢIE ALBASTRU CREZIL BRILIANT................................................................... 76

4
LUCRAREA PRACTICĂ 10 ................................................................................................................... 77

 FICAT - HEPATOCITE - COLORAŢIE VERDE METIL PIRONINĂ ..................................................................... 77


NUCLEUL - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ .................................................................................... 78

LUCRAREA PRACTICĂ 11 ................................................................................................................... 83

MITOZA................................................................................................................................................... 83

 CELULE VEGETALE DE CEAPĂ - COLORAŢIE HEMATOXILINĂ FERICĂ ........................................................ 83


 CELULE DIN MERISTEMUL RADICULAR DE CEAPĂ ÎN MITOZĂ ................................................................... 86
ETAPELE MITOZEI - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ .................................................................. 88

FUSUL DE DIVIZUNE - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ................................................................ 91

CARIOTIPUL UMAN ............................................................................................................................. 92

FENOMENUL DE BANDARE ................................................................................................................ 93

LUCRAREA PRACTICĂ 12 ................................................................................................................... 97

RIBOZOMII ŞI RETICULUL ENDOPLASMATIC RUGOS ............................................................... 97

 HEPATOCITE - CORPUSCULII BERG - FICATUL - COLORAŢIE H. E. ............................................................ 97


 NEURONUL - CORPUSCULII NISSL - MĂDUVA SPINĂRII- COL. H.E. ............................................................ 98
 NEURONUL - CORPUSCULII NISSL - MĂDUVA SPINĂRII - COL. ALBASTRU DE TOLUIDINĂ............................. 99
RETICULUL ENDOPLASMATIC RUGOS ŞI NETED - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ .......... 100

RIBOZOMII - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ .............................................................................. 101

LUCRAREA PRACTICĂ 13 ................................................................................................................. 102

COMPLEXUL GOLGI .......................................................................................................................... 102

 GANGLION VEGETATIV - NEURON VEGETATIV - IMPREGNAŢIE ARGENTICĂ CAJAL .................................. 102


COMPLEXUL GOLGI - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ.............................................................. 104

 TIROIDA - FOLICULI TIROIDIENI - COL H.E........................................................................................... 106


FENOMENUL DE SECREŢIE CELULARĂ - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ........................... 108

 PANCREASUL - ACINI PANCREATICI - COL. H.E. ................................................................................... 109


LUCRAREA PRACTICĂ 14 ................................................................................................................. 111

LIZOZOMII ........................................................................................................................................... 111

 MIOCARD DE PERSOANE ÎN VÂRSTĂ - LIZOZOMI LLL (CORPI REZIDUALI) - COL. H.E. ............................... 111
LIZOZOMII - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ............................................................................... 112

 MIOCARD ISCHEMIC - COL. L.I.E. ....................................................................................................... 115

5
MITOCONDRIA .................................................................................................................................... 116

 RINICHI - TUBI URINIFERI - MITOCONDRII - COL. HEMATOXILINĂ FERICĂ ............................................... 116


MITOCONDRIA - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ........................................................................ 118

PEROXIZOMII - MICROSCOPIE ELECTRONICĂ ......................................................................... 119

IMAGINE DE ANSAMBLU A CELULEI ............................................................................................ 120

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................................... 121

6
Lucrarea practică 1

Mijloacele tehnice de studiere a materiei vii

Biologia celulară şi moleculară studiază celula, unitatea


morfofuncţională a lumii vii. Utilizează mijloace tehnice caracteristice, fie
nivelului morfologic (metodele de microscopizare), fie nivelului funcţional
al celulei, până la cele mai intime procese biochimice moleculare.
Există diferite metode de microscopizare, care studiaza celula atât
ca o structură morfologic unitară cât şi ca un adevărat microcosmos al
ultrastructurilor ei.

Tipuri de microscoape
 Microscoape fotonice
 Microscoape electronice
 Difracţia cu raze X

Microscoape fotonice

1. Microscopul optic obişnuit


2. Microcopul cu contrast de fază
3. Microscopul cu lumină fluorescentă
4. Microscopul cu lumină polarizată

Microscopul optic
 a fost primul instrument folosit pentru studierea detaliilor celulelor.
 este constituit din 2 părţi:

1. Partea mecanică se compune din:


-picior sau talpă - partea de sprijin pe masă
-coloană - susţine tubul şi sistemele de vize
-platina sau măsuţa - pe care se aşează lama, fixată cu
ajutorul călăreţilor sau clemelor
-şurub superior - pentru mişcările de înainte şi înapoi ale
măsuţei
-şurub inferior - pentru mişcările laterale ale măsuţei

7
-macrovizele - apropie sau îndepărtează obiectivele de
măsuţă
-tubul microscopului - susţine sistemul ocular şi obiectiv,
prezintă:
- in partea superioară - tuburile oculare
- in partea inferioară – revolverul format din doua
discuri:
- unul mobil, de care se fixează obiectivele şi
- unul fix, prevazut cu un pinten, care opreşte
fiecare obiectiv în dreptul axului optic.

1.Microscop optic ML4

2. Partea optică
-sistemul ocular cu lentila inferioară, de câmp, colimatoare şi
lentila superioară.
-sistemul obiectiv compus dintr-un sistem de lentile, cu puteri
de mărire de 6x, 10x, 20x, 40x pentru obiectivele uscate şi 90x pentru
obiectivul de imersie (obiectiv umed sau citologic).
-sistemul de transmis lumina, alcătuit din condensor, oglindă,
și sursă de lumină (bec de 6 volti)

8
Puterea rezolutivă sau de separare este distanţa minimă la care mai pot
fi văzute distinct, 2 puncte alăturate. Ochiul emetrop are puterea
rezolutivă de 0,1-0,2 mm, iar microscopul fotonic ajunge până la 0,2
microni. Calculul puterii rezolutive se face cu ajutorul formulei lui Abbe.


d= ----------------
n sin 

 = lungimea de undă a luminii fotonice,


n = indicele de refracţie al mediului, (pentru aer n = 1),
 = jumătate din unghiul de deschidere a celor mai laterale raze dintr-un
punct, care mai pătrund în sistemul obiectiv.
Pentru obiectivul de 90x, apertura unghiulară maximă este 180
grade, deci  = 90°, iar sin 90°= 1.

Puterea de mărire a Apertura numerică Puterea de rezoluţie


sistemului obiectiv
10 0,3 1,83
20 0,4 1,38
40 0,65 0,85
90 1,25 0,44

9
Reguli de microscopizare

1. Preparatul se aşează pe măsuță cu lamela în sus şi se fixează cu


ajutorul clemelor.
2. Se porneşte sursa de lumină şi se ridică condensorul la maxim,
pentru a obţine un punct luminos pe lamă.
3. Se deplasează măsuţa, prin rotirea şuruburilor, pentru a aduce
preparatul în axul optic (se suprapune preparatul peste punctul
luminos de pe lamă, obţinându-se lumină colorată).
4. Se aduce în axulul optic cel mai mic obiectiv (10x) şi se coboară
condensorul pentru a avea mai puţină lumină pe lamă.
5. Se reglează distanţa pupilară a ocularelor (microscoape binoculare)
pentru a putea privi simultan cu ambii ochi.
6. Se coboară tubul microscopului la maxim, apoi se ridică prin rotirea,
cu ambele mâini a macrovizei, privind pentru prima dată în oculare
până la obţinerea unei imagini clare, a ţesutului şi structurilor celulare.
7. Se examinează preparatul până la recunoastere, prin rotirea
şuruburilor măsuţei.
8. Obiectivele mai mari se folosesc numai când imaginea este clară şi
preparatul a fost recunoscut.
9. Examinarea cu obiective mai mari necesita mai multa lumina,
obţinuta prin ridicarea condensorului.
10.Dacă la folosirea unui obiectiv mai puternic se pierde imaginea,
aceasta se prinde, din nou, cu obiectivul 10x, folosind macroviza.
11.Macroviza se foloseste numai cu obiectivul 10x!
12.La obiectivele mai mari de 10x, pentru obtinerea unei imagini clare,
se foloseşte numai microviza; folosirea macrovizei duce la spargerea
lamei port obiect.
13.Uleiul de imersie se utilizeaza pentru examinarea frotiurilor, numai cu
obiectivul 90x, şi nu are voie să atingă obiectivele uscate. Pentru
aceasta, după obţinerea imaginii clare cu obiectivul 40x, acesta se
scoate din axul optic, se aplică picătura de ulei de imersie pe lama, în
dreptul luminii maxime pe frotiu şi se trece la examinarea acestuia, cu
obiectivul 90x.
14. La examinarea în imersie, condensorul trebuie ridicat la maxim.

10
Microscopul cu contrast de fază
Microscopul cu contrast de fază prezintă un dispozitiv, care
transformă, la trecerea prin diverse structuri, diferenţele de fază în
diferenţe de amplitudine, perceptibile vederii.
Astfel, este mărit contrastul dintre structurile preparatului
microscopic, cu posibilitatea unei mai bune examinări a acestora.

Microscopul cu lumină fluorescentă

Microscopul cu lumină fluorescentă este un microscop obişnuit,


care are montată o sursă de lumină ultravioletă (lampă tubulară de cuarţ
cu vapori de mercur, la o tensiune de 1000W), filtre pentru oprirea
radiaţiilor vizibile şi a celor infraroşii şi filtre de protecţie a ochilor.
Tehnica se bazează pe proprietatea unor substanţe (fluorocromi)
de a restitui, atunci când sunt iluminate cu radiaţii cu lungime de undă
mică, o parte din energia primită, sub formă de radiaţii cu lungime de
undă mare (fenomen de fluorescenţă).
Diferiţi fluorocromi cunoscuţi se leagă specific de anumite structuri
celulare, permitând evidenţierea lor, prin microscopia cu fluorescenţă.

Microscopul cu lumină polarizată

Lumina polarizată este folosită în scopul urmăririi fenomenului de


birefringenţă. Sunt folosite doua prisme nicol, una în portdiafragmul
irisului, iar a doua în ocular. Birefringenţa se studiază în poziţia de dipoli
încrucişaţi. Când câmpul cu preparatul rămâne întunecat, atunci obiectul
examinat este monorefringent, izotrop. Dacă în câmpul preparatului apar
structuri intens luminate, obiectul examinat este anizogrup sau
birefringent.
Cu ajutorul microscopului polarizant se pot studia structuri
macromoleculare de aspect liniar, fibre de colagen, mielina, fibre
musculare striate, membrane plasmatice, granule proteice, lipidice, sau
de colsterol.

11
Microscopul electronic

Microscopul electronic foloseşte în locul fasciculului de lumină, un


fascicul de electroni, iar în locul lentilelor de sticlă, lentile cu câmpuri
electromagnetice, ajungând la rezoluţii de 1,2 A şi putere maximă de
mărire de 800.000x. Aceasta face posibila observarea structuii celei mai
intime a materiei, (chiar până la atomul de hidrogen de 1 A), cu
evidenţierea ultrastructurii diferitelor tipuri de celule şi a componentelor
acestora în stare normală şi patologică.

2.Schema comparativă microscop optic/electronic

12
Microscoapele electronice sunt microscoape
de transmisie - TEM (Transmition electron microscope,
imaginea se obţine la traversarea electronilor prin preparat şi
de baleiaj SEM (Scanning electron microscope), imaginea se
obţine prin reflectarea electronilor de pe suprafaţa preparatului, pe un
ecran fluorescent.
In ambele cazuri, imaginile sunt înregistrate fotografic.
Microscopul de baleiaj oferă o imagine tridimensională a
structurilor studiate. Prin microscopia de baleiaj se obţin date privind
aspectul suprafeţei unei structuri sau forma ei tridimensională şi date
privind proprietăţile fizice şi chimice ale preparatului. În hematologie se
obţin date privind proliferările limfocitare de tip T sau B, diferenţierea
histiocitelor macrofage şi a altor categorii de celule din seria
mielomonocitară.

3.Shema microscop electronic TEM/SEM

13
Etapele de obţinere ale unui preparat microscopic
Obţinerea unui preparat microscopic permanent
Recoltarea constă în obţinerea de material biologic
-de la organisme vii (recoltare bioptică), sau
-de la organisme moarte, persoane decedate sau animale de experienţă
sacrificate (recoltare necroptică).
Tipuri de recoltare bioptică
1. Puncţia bioptică foloseşte un ac special, pentru absorbţia celulară din
cavităţile pleurală, peritoneală, articulară sau medulară. Dacă se
aspiră lichid biologic, acesta trebuie centrifugat în prealabil, pentru
obţinerea sedimentului din care se realizează frotiul de examinat.
2. Prin raclaj cu ajutorul unor chiurete sau tampoane speciale, se obţin
celule de pe mucoasele bucală, faringiană, esofagiană, vaginală sau
uterină, din care se prepară frotiuri.
3. Intraoperator se recoltează mici fragmente de ţesuturi, cu dimensiuni
de aproximativ 1 centimetru cub, care sunt introduse în soluţii de
fixare.

Fixarea poate fi efectuata prin


-mijloace fizice: încălzire sau îngheţare cu zăpadă carbonică, sau prin
-procese chimice: cu soluţii de fixatori.
Rolul fixatorilor este de oprire bruscă a proceselor biochimice
intracelulare, cu menţinerea structurilor celulare.
Cel mai utilizat fixator este formolul 4-15%, dar se mai folosesc şi
metanolul, etanolul sau amestecuri de fixatori.
Există fixatori specifici pentru diverse structuri celulere: Bouin pentru
acizi nucleici, Regand pentru mitocondrii, Carnoz pentru cercetări
biochimice, sau Herovici utilizat în străinatate, în locul formolului.
Timpul de fixare diferă în funcţie de fixator, de exemplu pentru formol
peste 48 ore.
Volumul de fixator trebuie să fie de 50 de ori mai mare decât volumul
piesei.

Spălarea opreşte procesul de fixare prin metode chimice şi se


realizează sub jet de apă, timp de mai multe ore.

14
Includerea
Are mai multe etape:
1. Deshidratarea constă în trecerea succesiva a piesei, prin mai multe
recipiente cu alcool etilic, cu concentraţii crescânde 70%, 90%,
alcool absolut.
2. Clarificarea constă în plonjarea piesei în solvenţi organici, xilen sau
toluen.
3. Impregnarea se realizează prin includerea piesei în parafină sau
paraplast. Acestea se găsesc la 57°C in stare lichida, în forme de
cuburi cu latura de 2 cm. După în introducerea piesei, se lasă la
temperatura camerei, pentru solidificare.

Secţionarea

Cubul de parafină obţinut se fixează într-un aparat numit microtom,


care prin mişcări de culisare şi înaintare în faţa unei lame foarte
ascuţite, realizează secţiuni de 4-6 microni din preparat.
Microtomul poate fi:
-rotativ, cu mecanism de sanie, pentru preparatele incluse, şi
-criotom utilizat în diagnosticul anatomopatologic extemporaneu al
preparatelor proaspete şi îngheţate.
Secţiunile obtinute din preparate se aplică pe o lamă de sticlă, pe care
s-a aplicat în prealabil albumină Meier şi se întind cât mai bine, pentru
deplierea secţiunii. Apoi lama se încălzeşte, pentru a topi parafina, după
care lama se lasă la termostat 24 de ore, pentru o bună lipire a
preparatului de lamă.

4.Microtom

15
Colorarea

Se realizează cu coloranţi naturali sau sintetici, care sunt cromofori,


acidofili, bazofili sau neutri, (de exemplu Coloraţia May Grunwald
Giemsa (MGG), sau coloranţi indiferenţi Sudan lll pentru trigliceride sau
Sudan lV pentru fosfolipide.
Hematoxilina colorează componentele bazice ale celulelor (nucleul şi
nucleolul) în mov, iar eozina colorează componentele acide ale celulelor
(citoplasma şi unele organite) în roz.

Coloraţia Hematoxilină Eozină, prescurtat HE, este cea mai des


folosită şi prezintă următoarele etape:
Clarificarea constă în trecerea preparatului prin mai multe băi de
benzen sau xilen.
Hidratarea consta în trecerea succesivă a preparatului, prin mai multe
recipiente cu concentraţii descrescânde de alcool etilic absolut, 90%,
70% apoi apă distilată.
Colorarea cu hematoxilină consta în introducerea preparatului în
recipientul cu colorant, 1-4 minute în funcţie de tipul de ţesut şi
prospeţimea preparatului.
Clătirea cu apă ce conţine săruri de Litiu.
Tamponarea
Colorarea cu eozină prin introducerea preparatului în recipientul cu
colorant.
Clătirea cu apă distilată.

5.Baterie de colorare

Deshidratarea constă în trecerea preparatului prin mai multe recipiente


cu alcool etilic, de concentraţii crescânde 70%, 90% şi alcool absolut.

16
Clarificarea se face cu benzen, toluen sau xilen, după care preparatul
se lasă să se usuce câteva minute.

Montarea preparatului se face în răşini sintetice sau naturale (Balsam


de Canada), pentru creşterea translucidităţii şi protecţie. Peste preparat
se pune o picărură de răşină, după care se aplică lamela şi se menţine,
timp de 24 de ore la termostat, la 37°C, pentru uscare.

Etichetarea este ultima etapă în obţinerea unui preparat permanent.

Obţinerea unui preparat microscopic nativ

 Frotiu cu celule din epiteliul mucoasei bucale - preparat


proaspăt, nefixat

Materialul obţinut prin raclarea mucoasei bucale se întinde, în strat


cât mai subţire şi uniform, pe suprafaţa lamei port obiect. Preparatul
proaspăt se examineaza la microscop, succesiv cu obiectivele 10x, 20x
şi 40x. Se observă placarde de celule epiteliale, de formă poliedrică,
necolorate. Ele prezintă un nucleu rotund, situat central şi diferite
vacuole mici şi granule corespunzătoare microorganitelor sau diverselor
incluziuni celulare. Pe măsură ce se deshidratează, aceste celule se
ratatinează, piezându-şi caracteristicile prezentate. Între celulele
epiteliale apar diverse elemente din cavitatea bucală, resturi alimentare
şi floră microbiană.

17
Lucrarea practică 2

Plasmalema - Microscopie electronică

Modelul în mozaic fluid al lui Singer şi Nicolson al


membranei celulare

6.Plasmalema

În acest mozaic, se observă un strat dublu lipidic (fosfolipide sau


glicolipide), în care lipidele privesc faţă în faţă cu părţile hidrofobe,
nepolare, iar părţile polare, hidrofile, stau în afară. Din loc în loc, apar
integrate molecule uriaşe proteice (proteine foarte complexe), deseori
mucopolizaharide, în proporţie de aproximativ o proteină la 50 de lipide.
Mozaicul este fluid, datorită mobilităţii crescute a componentelor
sale şi este comparat cu o mare în continuă mişcare, valurile sunt
reprezentate de fosfolipide sau glicolipide iar proteinele sunt iceberg-
urile care ies din aceste valuri.

18
Plecând de la structura în mozaic fluid a membranei celulere, din
membrane artificiale s-au obtinut lipozomii, folositi în scop terapeutic, în
gelurile cu aplicare externă.

7.Lipozomul

19
Forme celulare

 Celula poliedrică -Ficatul -celula hepatică -coloraţie HE

La examinarea microscopică a preparatului se caută vena


centrolobulară. Pe secţiunea transversală a acestuia se observă,
plecând de la vena centrolobulară nişte trabecule, cordoanele hepatice
ale lui Remack. Traiectul lor este radiar, sinuos. Celulele sunt destul de
apropiate între ele, încât spaţiul intercelular nu poate fi bine observat.
Cordoanele hepatice sunt formate din înşiruiri de celule hepatice, de
formă poliedrică. Spaţiile dintre cordoanele hepatice sunt capilarele
sinusoide şi în ele, din loc în loc, se află macrofagele ficatului (vor fi
studiate într-o lucrare viitoare).
La nivelul hepatocitelor, citoplasma se coloreză în roz, cu eozină,
iar nucleul se coloreaza în mov, cu hematoxilină. Nucleul rotund, situat
central, prezintă unul sau mai mulţi nucleoli. Pot fi observate hepatocite
cu doi nuclei, fapt datorat marii capacitaţi de regenerare a ficatului.
În lumenul venei centolobulare se află hematii, de culoarea ocrului
(element de recunoaştere al venei centrolobulare).

8.Ficat – coloraţie Hematoxilină Eozină 10X

20
9.Ficat – coloraţie Hematoxilină Eozină 20X

10.Ficat – coloraţie Hematoxilină Eozină 40X

21
 Celula cubică -Rinichiul -tubi uriniferi -epiteliul -col.
H.E.

La examinarea microscopică a preparatului din rinichi se caută, ca


element de recunoaştere, prezenţa din loc în loc, a glomerulilor renali, ca
formaţiuni rotunde, încapsulate (aspect de minge sau ghem). În jurul
glomerulilor renali se găsesc tubii uriniferi, în diferite incidenţe
(transversală, oblică sau longitudinală).
Secţiunile transversale ale glomerulului renal prezintă, în zona
centrală, lumenul tubului urinifer, în jurul căruia se află, dispuse în cerc,
celulele cubice. În mod normal, un tub urinifer este alcătuit din 5-7 celule
cubice dispuse în cerc. Lumenul tubilor uriniferi poate fi umplut cu urină
primară - eozinofilă. Din loc în loc, pe preparat pot fi observaţi tubi cu
diametrul mai mare - tubii colectori.
Microscopizarea preparatului pe secţiunile transversale, cu
obiectivele 20x şi 40x permite observarea mai bună a detaliilor tubilor
uriniferi: nucleii rotunzi (dispuşi în cerc) cu nucleoli.

11.Rinichi - coloraţie Hematoxilină Eozină 10X

22
12.Rinichi - coloraţie Hematoxilină Eozină 20X

13.Rinichi - coloraţie Hematoxilină Eozină 40X

23
 Celula pavimentoasă- mezenterul - impregnaţie
argentică

Mezenterul este o foiţă uniepitelială, formată dintr-un singur strat,


foarte subţire, de celule cu formă neregulată, poliedrică, de pietre de
pavaj, de paviment.
Metoda Ranvier, folosită pentru obţinerea preparatului (mezenter
de broască), nu este o coloraţie ci o impregnaţie argentică şi constă în
precipitarea sărurilor de nitrat de argint pe membrana citoplasmatică şi
în spaţiul intercelular. Precipitatul sărurilor de nitrat de argint este negru
şi va evidenţia numai conturul celulelor, nu şi nucleul. Balsamul de
Canada, galben, care fixează lamela pe preparat va produce, peste
negrul sărurilor, culoarea maro.

14.Mezenter - impregnație argentică 40X

24
Lucrarea practică 3

 Celula rotundă- Ovar-Folicul ovarian- Ovocitul- col.H.E.


Ovocitul este cea mai mare celulă din organismul uman (250
microni), cu formă perfect adaptată funcţiei sale şi bogată în principii
nutritive, substanţe de rezervă: glucide, lipide, proteine şi diferite
substanţe ionice. Acestea pot fi observate la microscopizare, cu
obiectivul 90x, sub forma unor granulaţii în citoplasmă.
Citoplasma este eozinofilă şi se colorează în roz cu eozina.
Nucleul, foarte mare, situat central, se colorează în mov cu hematoxilina
şi prezintă un nucleol, voluminos, mai închis la culoare. La exterior,
ovocitul prezintă un contur intens eozinofil, datorat membranei pellucida,
o membrana translucidă, suprapusă peste membrana citoplasmatică, cu
rol de protecţie.
În jurul ovocitului se observă corona radiata, formată din rânduri
concentrice de celule, ca o coroană radiară, care are rol trofic şi de
susţinere.
Complexul ovocit-membrana pelucida-corona radiata formează
foliculul matur de Graaf. La examinarea microscopică a preparatului de
ovar, se pot întâlni foliculi în diferite stadii de dezvoltare. Foliculul este
mai imatur cu cât prezintă mai puţine straturi de celule în corona radiata.
Foliculii sunt situaţi în zona marginală a ovarului.

15.Ovar - coloraţie Hematoxilină Eozină 10X

25
16.Ovar - coloraţie Hematoxilină Eozină 40X

17.Ovar - coloraţie Hematoxilină Eozină 20X

26
 Celula stelată - maduva spinării - neuronul multipolar -
coloraţie Hematoxilină Eozină.

Macroscopic, maduva spinării prezintă substanţa cenuşie, sub


forma literei H, dispusă în coarnele medulare anterioare şi posterioare.
La examinarea microscopică, preparatul din măduva spinării prezintă
zone mai intens eozinofile, corespunzătoare substanţei cenuşii şi zone
mai slab eozinofile (culoare mai deschisă) şi mai laxe, corespunzătoare
substanţei albe.
În substanţa cenuşie, se examinează celulele multipolare, dispuse
în grupuri - motoneuronii din coarnele medulare anterioare. Neuronii au
formă stelată dar, secţiunea prin preparat, poate tăia prelungirile
neuronale, sau poate trece deasupra nucleului, rezultând cele mai
diferite forme.
Nucleul rotund, situat de cele mai multe ori central, prezintă un
nucleol, intens colorat în mov cu hematoxilină şi citoplasmă eozinofilă,
colorată în roz, în care se găsesc corpusculii Nissl (vor fi studiaţi la altă
lucrare practică). În jurul neuronilor apar punctiformi, nucleii celulelor
gliale, care sunt în număr foarte mare; citoplasma acestora nu este
foarte bine evidenţiată. La preparare, elementele structurale din jurul
neuronului se retractă, rezultând artefacte (halou alb în jurul acestuia).

18.Maduva spinării motoneuroni col.H.E. 10X

27
19.Maduva spinării motoneuroni col.H.E. 20X

20.Maduva spinării motoneuroni col.H.E. 40X

28
 Celula prismatică - Epiteliul vezicii biliare - col.H.E.
Vezica biliară prezintă un epiteliu unistratificat, format din celule
columnare sau prismatice, situat spre lumenul vezical. Sub epiteliu se
află membrana bazală, care îl separă de ţesutul conjunctiv subiacent.
Secţionată, mucoasa vezicii biliare are un aspect ondulat, iar
celulele epiteliale au formă dreptunghiulară. Nucleii au formă alungită,
ovalară şi sunt situaţi la polul bazal al celulelor epiteliale. La polul apical
se observă bordura striată, sub forma unei dungi eozinofile (care va fi
studiată la o lucrare practică următoare).

21.Vezica biliară, epiteliu col. H.E. 10X

22.Vezica biliară, epiteliu col. H.E. 40X

29
Citoscheletul - Microscopie electronică
După extragerea citoplasmei din celulă, citoscheletul acesteia
poate fi observat, sub forma unei reţele, care o împânzeşte.
Citoscheletul are rol în susţinerea şi mobilizarea diferitelor elemente
celulare, de unde şi denumirea de motoschelet. Este constituit din
filamente aflate într-o continuă mişcare şi transformare, prin fenomene
de polimerizare şi depolimerizare. În imunofluorescenţă cu anticorpi
marcaţi, care se fixează specific, se evidenţiază filamentele proteice
specifice, de tip actină, intermediare sau microtubuli. Filamentele
grupate în fascicule mai groase, poartă denumirea de fibre de stres. Mai
multe filamente intemediare se răsucesc în alfa-helix pe anumite porţiuni
şi formează fascicule, prin fenome de fasciculare şi defasciculare.
Fasciculele se leagă între ele, prin proteine accesorii şi formează
reţeaua, prin fenome de reticulare sau dereticulare.
C

23.Citoscheletul imunofluorescentă

30
Lucrarea practică 4

Prelungiri permanente ale celulelor

Bordura striată (Cuticula-Bordura în perie-


Marginea în perie)
La microscopul optic, bordura striată se evidenţiază ca o dungă
eozinofilă, cu striaţii transversale. Aceasta se găseşte la suprafaţa
epiteliilor mucoasei tubului digestiv, la polul celular apical.
Rolul bordurii striate este de a mări suprafaţa de absorbţie a
celulelor mucoasei tubului digestiv.
 Celula prismatică - Epiteliul vezicii biliare - col.H.E.
Vezica biliară prezintă un epiteliu unistratificat, format din celule
columnare sau prismatice spre cavitatea vezicii biliare (primul strat al
mucoasei). Sub stratul de celule epiteliale se găseşte membrana bazală,
care le leagă de ţesutul conjunctiv subiacent.
Pe secţiune, mucoasa are un aspect ondulat, ca nişte valuri, iar
celulele au forma dreptunghiulară. Nucleul acestor celule are formă
alungită, ovalară şi este situat la polul bazal. La polul apical al celulei se
observă bordura striată, sub forma unei dungi intens eozinofile.

24.Vezica biliară, epiteliu col. H.E. 10X

31
 Intestinul subţire - vilozităţile intestinale - col. H.E.

La microscopul optic, vilozităţile intestinale apar sub forma unor


limbi sau a unor ferigi înalte. Ele sunt formate dintr-un epiteliu cu celule
cilindrice, ai căror nuclei sunt situaţi la polul celular bazal. La polul apical
apare bordura striată, sub forma unei dungi foarte fine, mai puţin
exprimată, comparativ cu cea a vezicii biliare. Axul fiecărei vilozităţi este
format din ţesut conjuctiv, care se găseşte sub polul bazal al celulelor
epiteliale. Dacă două vilozităţi intestinale sunt foarte apropiate, la
microscopul optic se observă, una lângă alta, două borduri striate.
La această lucrare practică, vom studia numai vilozităţile
intestinale secţionate lungitudinal.

25.Vilozităti intestinale, col. H.E. 10X

26.Vilozități intestinale, col. H.E. 40X

32
 Intestinul gros - epiteliul mucoasei - coloraţie albastru
alcian pentru mucopolizaharide (MPZ)

Coloraţia albastru alcian este specifică pentru mucopolizaharide,


pe care le colorează în albastru.
Epiteliul intestinului gros este format dintr-un strat de celule
cilindrice, între care se află formaţiuni glandulare (criptele sau glandele
Lieberkuhn).
Glandele Lieberkuhn sunt căptuşite cu celule caliciforme, rotunde,
care secretă mucus. Acesta se acumulează în glandă (rol de rezervor),
de unde este eliminat la suprafaţa intestinală. Fiind bogat în
mucopolizaharide, mucusul se colorează în albastru.
La suprafaţa intestinului se găseşte glicocalixul (componentă a
bordurii striate, bogat în mucopolizaharide), care se va colora în
albastru.
În secţiune transversală, glandele Lieberkuhn apar la microscopul
optic, drept formaţiuni circulare, căptuşite cu celule caliciforme, între
care se găsesc celule epiteliale, cu rol de susţinere.

27.Intestin gros, col. Albastru alcian 10X

33
28.Intestin gros, col. Albastru alcian 20X

29.Intestin gros, col. Albastru alcian 40X

34
Ultrastructura bordurii striate - Microscopia
electronică

La polul apical al celulelor epiteliale intestinale, microscopia


electronică permite evidenţierea unor prelungiri permanente, în deget de
mănuşă. Acestea se numesc microvili sau microvilozităţi, formează
bordura striată şi sunt constituite din citoplasmă, plasmalemă şi
glicocalix. Rolul bordurii striate este de a mări mult suprafaţa de
absorbţie celulară.

30.Glicocalix la suprafata microvilozităților

35
Microvilozitătile - Microscopie electronică

Microscopia electronică permite studierea prelungirilor permanente


ale membranei celulelor epiteliale din mucoasa tubului digestiv şi a altor
organe.
Microvilozităţile sau microvilii (a nu se confunda cu vilozităţile
intestinale) au aspectul unor degete de mănuşă şi se găsesc la polul
apical al celulelor epiteliale din mucoasa intestinală. Sunt formate din
citoplasmă şi ectoplasmă (stratul superior al citoplasmei), conţin
citoschelet cu filamente de actină, şi sunt acoperite de plasmalemă şi
glicocalix (invelişul dulce sau paltonaşul celular). Toate aceste elemente
se evidenţiază la microscopul fotonic, ca o bordură striată. Secţiunea
prin microvilozităţi poate fi transversală sau longitudinală.

31. Microvilozități
Sectiune longitudinală Secțiune transversală

36
32. Microvilozități

37
Lucrarea practică 5

Prelungiri permanente ale celulelor

Cilii
Cilii, prelungiri permanente ale celulelor, pot fi de două feluri:
- mobili (vibratili) localizaţi de-a lungul mucoaselor arborelui
traheo-bronşic (cavitate nazală, laringe, trahee, bronhii şi
bronhiole) şi în mucoasa trompelor uterine,
- imobili (stereocili) localizaţi în urechea internă şi în canalul
ependimar. Recent, potrivit funcţiei lor, aceştia sunt consideraţi
microvilozităţi.
Cilii sunt acoperiţi cu un strat de mucus, pe care prin mişcările lor
permanente, îl rulează spre exterior, epurând tubul respirator. Pe stratul
de mucus vehiculat, sunt cantonate impurităţi (bacterii, virusuri, celule
necrozate sau alte impurităţi din aer) care trebuie eliminate.
La nivelul trompelor uterine, mişcările permanente ale cililor
favorizează migrarea ovulului dinspre ovar spre uter.
Cilii imobili sau stereocilii sunt spaţiali şi întrucât apar lipiţi,
aglutinaţi, se mai numesc şi cili aglutinaţi.

33.Cili vibratili la suprafața epiteliului

38
 Trahee- epiteliul mucoasei -cili vibratili (mobili)- col H.E.

La examinarea cu microscopul optic, secţiunea transversală prin


trahee, se recunoaşte mai uşor după ţesutul cartilaginos gri albăstrui (va
fi studiat la histologie), care prezintă celulele în condroplaste. Se
microscopizează doar mucoasa traheei, şi anume epiteliul mucoasei,
format din celule cilindrice sau prismatice, cu nucleii ovalari situaţi înspre
treimea inferioară a celulei. Nucleii apar mov, coloraţi cu hematoxilină,
iar citoplasma apare roz, colorată cu eozină. Nucleii celulelor epiteliului
traheal se găsesc la înălţimi diferite, dând aspectul de falsă stratificare
(epiteliu pseudostratificat). Aspectul este accentuat e celulele de rezervă
existente la baza acestui epiteliu. Din loc în loc pot fi observate celulele
caliciforme, rotunjite şi mai puţin colorate, care secretă mucus (vor fi
studiate la histologie).
Cilii epiteliului traheal sunt eozinofili, coloraţi roz şi pot fi observaţi
foarte bine la obiectivele 20x sau 40x, sub forma unor firişoare separate.
Câteodată, la suprafaţa lor, apar resturi din stratul de mucus eozinofil.

34. Epiteliul tracheal col. H.E. 20X

39
35. Epiteliul tracheal col. H.E. 40X

36. Epiteliul tracheal col. H.E. 20X

40
37. Epiteliul tracheal col. H.E. 40X

38. Epiteliul tracheal col. H.E. 40X

41
 Măduva spinării - canalul ependimar- stereocili- col.
H.E.
Macroscopic, dispoziţia substanţei cenuşii poate fi observată sub
forma literei H, în coarnele medulare anterioare şi posterioare. La
microscopul optic, secţiunea prin măduva spinării, prezintă zone mai
intens eozinofile, corespunzătoare substanţei cenuşii şi zone mai
deschise la culoare şi mai laxe, corespunzătoare substanţei albe. În
mijlocul substanţei cenuşii se află canalul ependimar, format dintr-un
epiteliu pseudostratificat. La polul apical al celulelor epiteliale, din loc în
loc, se observă cilii aglutinaţi sub forma unor smocuri. Mai recent se
presupune, că cilii ar avea un rol resorbtiv, deci pot fi consideraţi
microvilozităţi. În lumenul canalului ependimar se găseşte lichidul
cefalorahidian (LCR) eozinofil.
Motoneuronii din coarnele anterioare sunt celule multipolare, cu
formă stelată, dispuse în grupuri. În funcţie de secţiunea prin preparat,
prelungirile neuronilor pot fi tăiate, sau nucleul poate să nu fie prins,
rezultând cele mai variate forme.
Nucleul rotund, situat de cele mai multe ori central, prezintă un
nucleol intens colorat în mov, cu hematoxilină şi o citoplasmă eozinofilă,
în care se găsesc corpusculii Nissl (vor fi studiaţi la o altă lucrare). În
jurul neuronilor apar punctiformi, nucleii celulelor gliale, care sunt în
număr foarte mare şi a căror citoplasmă nu poate fi bine observată.

39. Măduva spinării, canalul ependimar col H.E. 10X

42
40. Măduva spinării, canalul ependimar col H.E. 20X

41. Măduva spinării, canalul ependimar col H.E. 40X

43
 Frotiu cu spermatozoizi - celule flagelate - col. May-
Grunwald Giemsa (MGG)

În coloraţia May Grunwald Giemsa (MGG) nucleii celulelor apar


într-o nuanţă specială de violet.
Spermatozoizii sunt alcătuiţi din cap, piesă intermediară (col) şi
flagel (coadă).
La nivelul capului se găseşte nucleul colorat în violet.
La microscopul electronic, structura flagelului este identică cu
structura cilului, doar că în jurul axului central de microtubuli, se află
foarte multe mitocondrii, care furnizează energia necesară mişcării
spermatozoidului.

42.Frotiu cu spermatozoizi col MGG

44
Ultrastructura cilului - Microscopie electronică

Secţiunea longitudinală prin cil

Partea liberă a cililor se numeşte axonemă şi în ea se observă


microtubulii sub forma filamentelor foarte groase.
În citoplasmă se găsesc corpusculii bazali, care prezintă în partea
inferioară rădăcina.

43.Cil sectiune longitudinală

45
Secţiunea transversală prin cil

Axonema este constituită din zece perechi de microtubuli, formaţi


fiecare din 13 protofilamente. Nouă perechi de microtubuli sunt situaţi în
cerc, iar o pereche este situată central şi prezintă în jurul ei o teacă.
Microtubulul A trimite braţe de dineină spre microtubulul B, cu care vine
în contact şi braţe radiare, spre perechea centrală de microtubuli.
Scurtarea şi alungirea braţelor de dineină produce glisarea lor în spaţiu
cu încovoierea şi îndreptarea cililor. Rezultatul constă în zeci de mişcări
vibratorii pe secundă, care determină deplasarea, într-un singur sens
(spre exterior) a stratului de mucus.
În corpusculul bazal se găsesc 9 triplete de microtubuli situate în
cerc, fără pereche centrală. Pe secţiune transversală, corpusculul bazal
seamănă cu centriolul (acesta va fi studiat în cadrul mitozei, la o lucrare
practică viitoare).
Ultrastructura flagelilor este asemănătoare cu cea a cilului.

44.Cil secțiune transversală, axonema și corpuscul bazal

46
45. Cil secțiune transversală, axonema si corpuscul bazal

47
Lucrarea practică 6
Celule eucariote unicelulare cu cili sau flageli

 Preparat nativ cu celule ciliate sau flagelate


Preparatul se obţine din apă de baltă, menţinută la temperatura
camerei două săptămâni, timp în care se dezvoltă eucariotele. Acestea
sunt organisme unicelulare care prezintă cili sau flageli, cu rol în
mişcare. Cilii sau flagelii permit deplasarea organismelor în diferite zone,
bogate în hrană (alge verzi sau brune).
La microscopul optic se observă nucleul şi diferite vacuole,
celelalte organite celulare fiind mai dificil de observat.

Clasa ciliate: Parameciul şi Vorticella


Parameciul
Cel mai des se întâlneşte parameciul care prezintă, de jur împrejur cili
vibratili, cu ajutorul cărora se deplasează foarte repede. La microscopul
optic pot fi observate adevărate colonii de parameci adulţi, dar mai ales
tineri.

46. Parameciul

47.Parameciul suprafata

48
Vorticella mai rar întâlnită în preparat, prezintă un peduncul contractil,
cu rol de prindere în plajele de alge. Cilii sunt prezenţi doar în jurul
stomei (cili peritrihi) şi au rolul de a dirija, prin curenţii de apă creaţi,
microorganismele ce urmează a fi ingerate.

48. Vorticella

49
Clasa flagelatelor: Euglena şi Clamidomonas

Euglena prezintă un flagel cu rol în mobilitate, şi organite celulare


(cloroplaste, stigmă, vacuole pulsatile şi digestive) greu de observat la
microscopul optic.

49.Euglena

Amoeba

Amoeba se deplasează ca şi leucocitele, prin mişcări lente, ameboidale,


prin emiterea de pseudopode care se fixează de structurile învecinate.

50.Amoeba

50
Alge

Algele verzi formează multe colonii mici, iar algele brune prezintă
striaţiuni aproape geometrice.

51. Alge verzi

51
Joncţiunile intercelulare - Microscopie electronică

Joncţiunile intercelulare sunt structuri speciale, situate la limita de


separare a două structuri tisulare diferite.
Acestea se clasifică în:

1) Joncţiuni de adezivitate – desmozomii, care asigură aderarea


mecanică şi solidaritatea necesară ţesuturilor supuse solicitărilor
mecanice intense (epitelii, miocard, mucoasa colului uterin).
 Desmozomii în bandă sau centură (belt) - zonula adherens,
sunt alcătuiţi din mănunchiuri de filamente de actină, care
înconjură celulele epiteliale la polul lor apical şi un material
fibrilar care ocupă spaţiul de 10-15 nm dintre celule.
 Desmozomii în pată (spot) - macula adherens, menţine
coeziunea în puncte de contact, ca nişte nituri. Citoplasma
prezintă condensări numite discuri citoplasmatice, precum şi
filamente de keratină.
 Hemidesmozomii au o structură asemănătoare cu cea a
desmozomilor în spot, care leagă celula de membrana bazală
subiacentă. Structura este formată astfel, jumătate desmozom
în pată şi jumătate membrana bazală.

52.Desmozomi

52
2) Joncţiunile impermeabile (tight junctions) - zonula occludens, se
găsesc în epiteliul tubilor contorţi, în epiteliul vezicilor urinară şi biliară,
precum şi la nivelul barierei hematoencefalice. Sunt alcătuite din şiruri
de proteine integrale, gemene, care se întrepătrund asemenea dinţilor
unui fermoar. Permeabilitatea lor este modificată de nivelul calcemiei, de
presiunea osmotică sau inflamaţie.

53.Jonctiuni impermeabile

3) Joncţiuni de comunicare - Sinapse


- Deschise (gap junctions)

Gap junctions - macula comunicans permit traversarea moleculelor


mici, solubile în apă (ioni, glucide, aminoacizi, hormoni, vitamine,
medicamente), prin canale formate din şase proteine, care trec de la o
celulă la alta şi care, în funcţie de structura spaţială, pot fi închise sau
deschise. Se găsesc între celulele endocrine, nervoase, musculare,
hepatice, care sunt cuplate metabolic şi electrochimic, (legate în cultură).
La nivelul unei celule se găsesc multiple gap jonctions, alcătuite din mii
de conexoni. Conexonii sunt prevăzuţi cu mecanisme de închidere, care
permit izolarea celulelor agresate (substanţe toxice, virusuri), de cele
neafectate.

54.Jonctiuni Gap

53
55.Jonctiuni Gap longitudinal

Complexele joncţionale apar la nivelul celulelor epiteliale cu rol în


transport şi şi sunt alcătuite din joncţiuni strânse, în bandă şi în spot.

56.Complexe jonctionale

54
Lucrarea practică 7

Ultrafagocitoza
Ultrafagocitoza constă în fagocitarea unor pulberi foarte fine, de către
celule numite macrofage. Macrofagele (fagocitele) din ţesuturi poartă de
obicei numele ţesutului respectiv: macrofagul din ficat, macrofagul din
plămân, macrofagul ţesutului osos, etc.

 Macrofagul din plămân şi granule de pigment antracotic


fagocitate - coloraţie Hematoxilină Eozină

Macroscopic, plămânul de fumător apare negru.


Microscopic, se observă intraalveolar cât şi interstiţial (ţesutul din
spaţiul interalveolar), extrem de multe macrofage, încărcate cu pigment
antracotic, care dă o culoare neagră, sau brun închis celulelor (datorită
culorii galbene a balsamului de Canada, care prin suprapunere peste
negru, produce nuanţe de brun). Macrofagele sunt mult hipertrofiate, prin
fagocitoză şi formează adevărate plaje celulare.

57.Plăman de fumător alveole cu macrophage col. H.E. 20X

55
58.Plăman de fumător alveole cu macrophage col. H.E. 40X

59. Macrofage pulmonare cu pigment antracotic

56
 Macrofagul din ficat (celula Kupfer) şi granule de tuş de
China fagocitate – col. H.E.
La microscopizrea optica, se caută vena centrolobulară pe
preparat, numai la nivelul secţiunilor transversale. Pe aceste secţiuni,
pot fi evidenţiate cordoanele hepatice ale lui Remack, trabeculele, care
pornesc de la nivelul venei centrolobulare, sub forma unor raze, cu
traiect sinuos. Celulele sunt destul de apropiate între ele, încât spaţiul
intercelular nu poate fi bine observat. Spaţiile dintre cordoanele hepatice
se numesc capilare sinusoide şi în ele se află, din loc în loc, macrofagele
ficatului (celulele Kupfer).
Tuşul de China injectat în vena portă, a animalelor de experienţă,
va fi fagocitat de celulele Kupfer. La microscopizare, macrofagele pot fi
evidenţiate sub formă de celule negre, mult hipertrofiate. Cu obiectivele
mari, pot fi observate granulaţiile negre de tuş de China, fagocitate.
Celula Kupfer prezintă un nucleu excentric. În cazul fagocitării masive a
tuşului de China, granulaţiile negre, pot acoperi nucleul, care nu se mai
vede.

60.Ficat col H.E. și tuș de China 10X

57
61.Ficat col H.E. și tuș de China 10X

62.Ficat col H.E. și tuș de China 10X

58
 Macrofagul din piele - histiocitul şi granule de albastru
de tripan fagocitate - coloraţie Kernechtrot (roşu nuclear)

Pielea este formată din 3 straturi - epiderm, derm şi hipoderm.


Injectat la şobolan, colorantul albastru de tripan va fi fagocitat de către
macrofage. Histiocitul are o formă alungită şi nucleu roşu, situat
excentric. La microscopizarea optică, există posibilitatea de a vedea
numai nucleii şi fibrele de colagen şi elastină, care formează o reţea de
ţesut conjuctiv. Macrofagele care au fagocitat albastru de tripan, vor
prezenta granulaţii albastre, localizate în jurul nucleului, colorat în roşu.

63.Derm col albastru de tripan si roșu nuclear 20X

59
64.Derm col albastru de tripan si roșu nuclear 40X

65.Derm col albastru de tripan si roșu nuclear 40X

60
Fenomene de transport - Transportul prin vezicule
Microscopie electronică

Endocitoza: Pinocitoza sau Fagocitoza


Pinocitoza: simplă sau mediată de receptori
Endocitoza este fenomenul de transport prin vezicule, prin care
pătrund din exterior şi sunt înglobate intracelular, diferitele substanţe, de
care celula are nevoie. Înglobarea substanţelor solide se numeşte
fagocitoză, iar a substanţelor solubile se numeşte pinocitoză.
Pinocitoza poate fi mediată de receptori. În zona de endocitoză a
substanţei de care celula are nevoie, are loc creşterea numărului de
receptori şi acumularea de clatrină, o proteină specială, care va îmbrăca
vezicula asemenea unui paltonaş. Are loc învaginarea membranei cu
formarea unei cavităţi, cu înveliş de clatrină (coated pit), care se
adânceste, până la ruperea pereţilor plasmalemei şi la formarea
endozomilor, vezicule îmbrăcate în clatrină (coated vesicles).
Clatrina este formată din proteine-trimere, numite triskelion, care
se vor grupa, formând în spaţiu hexagoane, care vor căptuşi vezicula.

66.Endocitoza

61
67.Formarea clatrinei

68.Inveliș de clatrină

62
Exocitoza

Este fenomenul prin care sunt transportate, prin vezicule, la


exterior substanţele secretate de celulă (de exemplu, substanţele
hormonale). Iniţial, plasmalema începe să înmugurească şi în această
zonă, se acumulează substanţele care trebuie exocitate. Treptat, zona
se subţiază şi se rupe. Vezicula va conţine în membrana ei, fragmente
din structura plasmalemei. De pe suprafaţa celulei se rup, în fiecare
secundă, sute de astfel de vezicule (de exemplu, cele încărcate cu
material de secreţie, provenit din aparatul Golgi).
În cazul mastocitului, contactul cu alergenul, determină
degranularea acestuia şi eliberarea veziculelor care conţin substanţe
histaminice, responsabile de stările alergice.

69. Exocitoza

63
Lucrarea practică 8

Forme nucleare

 Nucleul rotund - neuronul - măduva spinării col. H.E.


Macroscopic se observă dispunerea substanţei cenuşii în coarnele
medulare anterioare şi posterioare, sub forma literei H.
La microscopul optic, apar zone mai intens eozinofile,
corespunzătoare substanţei cenuşii şi zone mai deschise la culoare şi
mai laxe, corespunzătoare substanţei albe. Pe preparatul de măduvă se
caută în substanţa cenuşie, motoneuronii din coarnele anterioare - celule
multipolare dispuse în grupuri. Neuronii au formă stelată dar, în funcţie
de secţiunea prin preparat, prelungirile lor pot fi tăiate sau, nucleul poate
să nu fie prins, rezultând forme variate. Nucleul rotund, globulos, situat
de cele mai multe ori central, este bogat în eucromatină, dar prezintă şi
heterocromatină. Nucleolul este situat central şi are o culoare mai
întunecată faţă de restul nucleului. Citoplasma este eozinofilă şi în ea se
găsesc corpusculii Nissl (vor fi studiaţi la o lucrare practică viitoare). În
jurul neuronilor se află celulele gliale, foarte numeroase, ale căror nuclei
apar punctiformi, iar citoplasma nu se observă bine.

70. Măduva spinării, motoneuroni col. H.E. 20X

64
 Nucleul rotund - Ovocitul - Ovar - col.H.E.
Ovocitul este cea mai mare celulă din organism (250 microni la
om) cu formă perfect adaptată funcţiei.
Citoplasma este eozinofilă şi la examinarea microscopică cu
obiectivul 90x, prezintă granulaţii constituite din substanţe nutritive de
rezervă glucide, lipidie, proteine şi substanţe ionice. Nucleul foarte mare,
situat central, este colorat în mov deschis cu hematoxilină, iar nucleolul,
voluminos, de culoare mov închis, se observă foarte bine. Conturul
celular este intens eozinofil, datorită suprapunerii peste membrana
citoplasmatică, a membranei pellucida, translucidă, cu rol de protecţie a
ovocitului.
În jurul ovocitului se observă rânduri concentrice de celule, ca o
coroană radiară, corona radiata, cu rol trofic şi de susţinere. Complexul
ovocit - membrană pelucida - corona radiata, formează foliculul matur de
Graaf. La microscopizarea preparatul de ovar în zona marginală, se pot
observa foliculi în diferite stadii de dezvoltare. Foliculii imaturi prezintă
mai puţine straturi de celule în corona radiata, numărul acestora
crescând la foliculii mai maturi.

71.Ovar, folicul ovarian terțiar col H.E. 20X

65
 Celula binucleată - ficatul, celula hepatică, col. H. E.
Pe preparatul de ficat, pe secţiune transversală, se caută vena
centrolobulară de la care pornesc radiar, cu traiect sinuos, cordoanele
hepatice ale lui Remack. Spaţiile dintre cordoanele hepatice se numesc
capilare sinusoide şi în ele se găsesc macrofagele ficatului.
Hepatocitele au citoplasma colorată în roz, cu eozină iar nucleul în
mov, cu hematoxilină. Nucleul rotund, situat central, prezintă unul sau
mai mulţi nucleoli. Din loc în loc pe preparat, pot fi observate
hepatocitele cu doi nuclei, datorită faptului că ficatul este organul cu cea
mai mare putere de regenerare.
Vena centolobulară prezintă în lumen hematii, de culoarea ocrului
(ajută la recunoaşterea ei). Regenerare rapidă a ficatului se observă
foarte bine pe preparate postoperatorii, unde apar zone cu zeci de
hepatocite binucleate.

72. Ficat, hepatocite, col H.E. 40X

66
 Nucleul turtit - fibra musculară striată - celula
multinucleată - coloraţie hematoxilină ferică

Fibra musculară striată sau celula musculară prezintă striaţii


longitudinale (miofibrilele) şi striaţii transversale mai fine, vizibile doar la
obiectivele mari, care determină alternanţa întunecat - deschis (discuri
clare sau întunecate). Fibra musculară striată prezintă sub plasmalema
numită sarcolemă, zeci de nuclei alungiţi, uneori chiar turtiţi. Celulele
sunt situate într-un sinciţiu (reţea), întotdeauna alungite, continuându-se
una cu cealaltă. Sărurilor de fier colorează în negru toate structurile
celulare.

73.Fibra musculară striată, hematoxilină ferică 10X

67
74.Fibra musculară striată, hematoxilină ferică 20X

75.Fibra musculară striată, hematoxilină ferică 40X

68
 Nucleul ovalar - epiteliul prismatic al vezicii biliare
col.H.E.

Vezica biliară prezintă un epiteliu unistratificat, format din celule


columnare sau prismatice, situat spre lumenul vezicii biliare şi care
constituie primul strat al mucoasei.
Sub stratul de celule epiteliale se găseşte membrana bazală, care
le desparte de ţesutul conjunctiv subiacent. Pe secţiune, mucoasa are
un aspect ondulat, iar celulele au forma dreptunghiulară.
Nucleul acestor celule are formă alungită, ovalară şi este situat la
polul bazal. La polul apical al celulei se observă bordura striată sub
forma unei dungi eozinofile.

76. Vezica biliară col H.E. 40X

69
 Nucleul în pecete - ţesutul adipos – adipocitul – col.
H.E.

Ţesutul adipos se găseşte la periferia majorităţii organelor şi este


format dintr-o multitudine de celule, numite adipocite, cu rol în stocarea
lipidelor. Lipidele acumulate împing citoplasma la periferia celulei
împreună cu nucleul. Datorită faptului că, în timpul preparării, lamele
sunt trecute prin solvenţi organici (xilen, toluen sau benzen) care vor
dizolva lipidele, adipocitele apar optic goale.
La microscopizare se observă un uşor contur citoplasmatic, care
dublează plasmalema şi nucleul caracteristic adipocitului, turtit ca o
piatră de inel, colorat mov cu hematoxilină. Adipocitul de formă rotundă
– ovoidală, are aspectul caracteristic de inel cu pecete.

77.Țesut adipos, adipocite col. H.E. 20X

70
Lucrarea practică 9

 Frotiul sanguin - coloraţie May Grunwald Giemsa (MGG)


Pe frotiul sanguin hematiile, care ocupă întreg câmpul
microscopic, apar sub forma unor celule rotunde (discuri biconcave),
uneori dispuse în fişicuri, care au culoare roşie cărămizie.
Printre hematii, din loc în loc, apar leucocitele, ai căror nuclei sunt
coloraţi în mov. Leucocitele sunt clasificate după forma nucleului, în
polimorfonucleare (nucleii lor au mai mulţi lobi) şi mononucleare.
Leucocitele polimorfonucleare sau granulocitele, se clasifică
după tipul de granulaţii secundare:
Granulocitele polimorfonucleare neutrofile sunt cele mai
numeroase leucocite, reprezentând 45-80% din totalul acestora. Ele sunt
produse în măduva osoasă şi eliberate în circulaţia sanguină.
Rolul principal al neutrofilelor este în apărarea antiinfecţioasă a
organismului. La locul infecţiei se produc agenţi chemotactici; aceştia
atrag neutrofilele, care se activează şi declanşează mecanismele de
apărare: fagocitoza şi digestia agenţilor infecţioşi. Echipamentul
enzimatic conţinut în lizozomi (enzime antimicrobiene de tipul
lizozimului, mieloperoxidazei, d-aminioxidazei), este eliberat în vezicula
de fagocitoză, cu distrugerea şi digerarea microorganismelor.
Granulaţiile neutrofilelor mai conţin şi alte substanţe, care pot fi
evidenţiate cu ajutorul coloraţiilor speciale (de exemplu, fosfataza
alcalină) şi fagocitine cu acţiune importantă antibacteriană.
Polimorfonuclearele formează la locul de invazie, împreună cu ţesuturile
necrozate, puroiul.
La examenul microscopic al frotiului sanguin neutrofilul prezintă un
nucleu cu doi până la cinci lobi. Uneori este prezentă o prelungire fină,
asemănătoare unui băţ de toboşar (drum stik leucocitar), care este un
filament de cromatină, reprezentând corpusculul Barr, sau al doilea
cromozom X inactivat la femei. Acesta apare la doar 3% din neutrofilele
acestora. Citoplasma neutrofilelor prezintă granulaţii secundare, care nu
se colorează cu coloranţii acizi sau bazici.

78. Frotiu sangvin, PMN, col. MGG 100X

71
Granulocitele eozinofilele au originea în măduva osoasă şi
reprezintă, la indivizii sănătoşi 1-7% din totalul leucocitelor. Numărul lor
creşte în sângele şi ţesuturile indivizilor cu afecţiuni alergice, parazitare
sau maligne.
Eozinofilele conţin cel puţin cinci tipuri diferite de granulaţii în
citoplasmă; produc şi stochează până la 29 de mediatori cunoscuţi,
foarte importanţi în procesele inflamatorii.
În microscopia optică granulele intracitoplasmatice caracteristice,
care prezintă afinitate crescută pentru coloranţii acizi, se colorează în
roşu cărămiziu, ca icrele de Manciuria. Nucleul bilobat (deseori pot fi
observaţi trei sau mai mulţi lobi), în formă de desagă, poate fi acoperit
de aceste granulaţii.
În microscopia electronică, spre deosebire de neutrofile, care
prezintă un bogat echipament lizozomal, eozinofilele au un bogat
echipament granular, cu granulaţii îmbrăcate în membrane proprii; de
exemplu, granulaţiile cristaloide, implicate în patologia tisulară asociată
astmului sau altor boli alergice.

79. Frotiu sangvin, eozinofil, col. MGG 100X

Granulocitele bazofilele se maturează în măduva osoasă, intră în


circulaţia sanguină, unde reprezintă sub 2% din numărul total de
leucocite circulante. După migrarea în ţesuturi, în timpul proceselor
inflamatorii sau imunologice, reţin caracteristici ultrastructurale.
Bazofilele exprimă pe suprafaţă receptori pentru Imunoglobuline E, care
activaţi de antigenul sensibilizant, induc sinteza şi secreţia mediatorilor
importanţi în procesele imune, alergice sau inflamatorii. Granulele lor
mari, sunt bogate în histamină, metaboliţi ai acidului arahidonic şi alte
citokine, importante în patogeneza bolilor inflamatorii. Degranularea

72
anafilactică, survenită după stimularea receptorului pentru IgE poate fi
extensivă, când implică majoritatea granulelor, sau mai puţin explozivă,
când bazofilele sunt capabile să se refacă şi să funcţioneze din nou.
În microscopia optică, bazofilele au nucleul bilobat, în desagă, iar
granulele lor, cu afinitate pentru coloranţii bazici, se colorează albastru-
mov închis, uneori acoperind cei doi lobi ai nucleului.

80. Frotiu sangvin, bazofil, col. MGG 100X

Leucocitele mononuclearele, limfocitele şi monocitele, prezintă


un singur nucleu nelobat.
Limfocitele, care reprezintă 20-55% din leucocite, sunt o populaţie
celulară heterogenă. Ele diferă după origine, localizare în organele
limfoide, funcţie sau durată de viaţă. Populaţiile limfocitare se
diferenţiază morfologic prin mărime, granulaţii sau raport nucleo-
citoplasmatic. În sânge majoritatea limfocitelor sunt mici, dar sunt
obişnuite şi formele mai mari sau granulare.
Dupa dimensiunea lor, limfocitele se clasifică în mici, mijlocii sau
mari.
Limfocitele mici au dimensiuni asemănătoare cu a hematiilor,
întreaga celulă este ocupată de nucleu, iar la periferie se observă o lamă
fină de citoplasmă. Limfocitele mijlocii şi mari prezintă mai multă
citoplasmă în jurul nucleului, şi are o nuanţă azurofilă, un cenuşiu
albăstrui, asemănător fumului de ţigară. Ele nu au echipament bogat
lizozomal, dar au rolul de a secreta substanţele implicate în reacţiile
imune de tip l, ll, lll, inclusiv reacţile de tip anafilactic. Limfocitele se
impart in: limfocite B, limfocite T şi limfocite natural killer. Limfocitele T
secretă limfokine, interleukine, iar limfocitele de tip B, (care la
microscopul electronic prezintă perişori - limfocite păroase,) după

73
transformarea lor în plasmocite (prin diviziune de întinerire), secretă
imunoglobuline (IgA, IgG, IgM, IgE), care intervin în toate reacţile imune.
În microscopia electronică se evidenţiază un nucleu foarte puţin
lobat, mitocondrii, aparatul Golgi şi alte tipuri de organite, mai puţin
lizozomi.

81. Frotiu sangvin, limfocite, col. MGG 100X

Monocitele, care reprezintă 0-15% din numărul leucocitelor, sunt


eliberate din măduva osoasă, ca cele mai mari celule din sângele
circulant. Ele migrează în diferite ţesuturi, unde se diferenţiază, ca
răspuns la diferiţi stimuli, în macrofage tisulare. Monocitele, macrofagele
tisulare şi precursorii lor medulari formează sistemul fagocitic
mononuclear / reticuloendotelial, primitiv filogenetic, fără de care nici un
animal nu ar putea trăi. Rolul acestor celule este de a îndepărta prin
fagocitoză, particule străine, microorganisme, celule moarte, îmbătrânite
sau degenerate, de a prezenta antigenele în reacţiile imune, de a regla
activitatea altor celule şi de a produce diferiţi factori biologic activi.
În focarul infecţios, monocitele ajung după neutrofile, prin mişcări
ameboidale lente (prin pseudopode), unde vor digera resturile celulare
mari, inclusiv neutrofile şi microorganismele agresoare. Monocitele deţin
un bogat echipament enzimatic lizozomal, pe care îl eliberează în
momentul apărării.
La microscopia optică, nucleul monocitelor este uşor incizat,
reniform, asemănător unei boabe de fasole. Este poziţionat uşor
excentric şi e inconjurat de citoplasmă azurofilă bazofilă.

74
82. Frotiu sangvin, monocit, col. MGG 100X

Plachetele sau trombocitele sunt mici fragmente din citoplasma


megakariocitului medular, eliberate în urma proceselor de proliferare şi
maturare, în circulaţia sanguină. Numărul lor în sângele circulant este de
150000 - 450000 / microlitru şi reprezintă două treimi din total, restul
fiind cantonate la nivelul splinei. Trombocitele sunt rotund-ovalare, plate,
în formă de disc, anucleate, cu citoplasmă bogat granulată. Trombocitele
au rol în hemostază şi în repararea ţesuturilor după leziuni vasculare sau
în procesele inflamatorii. Trombocitele aderă şi agregă la nivelul pereţilor
vasculari lezaţi şi astupă leziunea, prin formarea trombusului plachetar.

75
 Frotiu de sânge coloraţie Albastru crezil briliant
Eritrocitele (hematiile), cele mai numeroase în sânge, sunt cele
mai specializate celule ale organismului. Funcţia lor principală este în
respiraţia tisulară, prin transportul oxigenului de la plamâni la ţesuturi şi
a dioxidului de carbon de la ţesuturi la plămâni. Forma eritrocitelor este
perfect adaptată funcţiei: sunt celule anucleate, în formă de disc
biconcav, care le asigură deformabilitatea la nivelul capilarelor sanguine
şi un raport volum/suprafaţă optim pentru schimburile gazoase.
Eritrocitele se formează în măduva spinării din eritroblaşti nucleaţi,
care în procesele de diferenţiere şi maturare, pierd nucleul şi pătrund în
torentul circulator ca reticulocite, eritrocite tinere, imature, care mai
conţin resturi nucleare (ARN). Reticulocitele se maturizează complet în
circulaţie în 1-2 zile.
Coloraţia supravitală albastru crezil briliant permite evidenţierea
reticulocitelor, prin colorarea materialului reticular, sub formă de granule
violet, prezente în citoplasma colorată verde cenuşiu.
În absenţa anemiei, aproximativ 1% din eritrocitele circulante sunt
înlocuite zilnic, de reticulocite eliberate din măduva hematogenă.
Numărul reticulocitelor este un indicator important al eritopoiezei
medulare, furnizând informaţii asupra cauzelor anemiilor: eritropoieză
deficitară sau pierdere periferică prin hemoragie sau hemoliză.

83. Frotiu sangvin, reticulocite, col. Albastru briliant crezil,40x 100X

76
Lucrarea practică 10

 Ficat - hepatocite - coloraţie verde metil pironină

Coloraţia verde metil pironină este utilizată pentru diferenţierea


acizilor nucleici, astfel: AND-ul nuclear se evidenţiază, cu verde metil,
într-o nuanţă verde cenuşiu deschis iar ARN-ul, prezent în toată celula,
se colorează într-o nuanţă cărămizie, cu pironină. Nucleolul se va colora
în roşu, deoarece aici se găsesc precursorii ribozomali, formaţi din ARN,
iar în citoplasmă ribozomii, ataşaţi reticulului endoplasmatic rugos, se
evidenţiază sub forma unor granule roşii.

84. Ficat, hepatocite, col verde metil pironină, 40X

77
Nucleul - Microscopie electronică
Nucleul este alcătuit din:

 Înveliş nuclear, format din:


 -Membrana externă - este prevăzută cu ribozomi şi se
continuă cu reticulul endoplasmatic rugos pe faţa sa
externă.
 -Membrana internă – formează împreună cu membrana
externă, spaţiul intermembranar.
 -Lamina nucleară (Lamina densă internă) este formată
dintr-un strat fin fibros şi aderă la memebrana internă.

85. Nucleul, invelisul nuclear

 Cromatină care se clasifică în:


o Eucromatină, care este metabolic activă, slab colorată, şi
poate fi trascrisă. Ea formează o reţea foarte fină în interiorul
nucleului.
o Heterocromatină, care este metabolic inactivă, condensată,
mai închisă la culoare. Din ea se formează, corpusculul Barr (la
sexul feminine). Este frecvent dispusă periferic, sau în jurul
nucleolului, sau poate forma grunji mari (cariozomi).

78
86.Nucleul, pori nucleari

 - Porii nucleari – sunt formaţi din opt proteine, dispuse octogonal şi


care delimitează un spaţiu liber, sau obturat de un diafragm fin.
Porii nucleari străbat învelişul nuclear şi au rol în transportul
transmambranar.

79
Nucleul poate avea următoarele forme:
- rotundă
- ovalară
- polilobată

87.Forme de nuclei

80
Nucleolul este cea mai densă structură corpusculară din interiorul
nucleului, prezent în interfază.
Prezintă mai multe zone:

 Zona granulară – este formată din precursorii ribozomali, care au


aspect de granulaţii şi dimensiuni de 15-20 nm.
 Zona fibrilară – este mai întunecată şi formată din filamentele de
cromatină ale celor cinci perechi de cromozomi (organizatori
nucleolari), reprezentate prin fragmentele de ADN cromozomial, după
modelul cărora se sintetizează rARN.
 Zona lacunară (interstiţială) – este deschisă la culoare şi are aspect
lacunar.

88. Nucleolul, zone

81
89.Nucleolul

82
Lucrarea practică 11

Mitoza

Mitoza este tipul de diviziune caracteristic celulelor somatice, spre


deosebire de meioză (diviziune reducţională), care se întâlneşte doar la
celulele sexuale.

 Celule vegetale de ceapă - coloraţie Hematoxilină ferică

Celulele de ceapă au formă dreptunghiulară, o structură foarte


simplă şi la nivelul meristemului de creştere, au o rată de diviziune foarte
accelerată, evidenţiindu-se diferitele etape ale mitozei: profaza,
metafaza, anafaza şi telofaza. Acestea apar colorate în negru.
* Profaza este cea mai lungă ca durată (30 minute la om).
* Metafaza este cea mai importantă şi durează numai 8 minute.
* Anafaza dureză 18 minute.
* Telofaza durează 4 minute.
Ciclul celular este perioada cuprinsă între sfârşitul unei diviziuni, care
a dat naştere unei celule, şi terminarea diviziunii acestei celule. Ciclul
celular durează, în mod normal, 25 de ore din care, mitoza ocupă numai
o oră.
1. Profaza se caracterizează prin apariţia celui de-al doilea centru
celular sau centrozom, organit specific diviziunii celulare, format din
doi centrioli. Pe secţiune transversală centriolul este format din nouă
triplete de microtubuli, (structura este aseamănătoare cu cea a
corpusculului bazal). Între centozomi apar microtubulii, care se
alungesc şi formează fusul de divizune. Cromatina se condensează,
formând un ghem numit spirem, apoi prin condensare apar, ca nişte
bastonaşe de cromatină, cromozomii care se vor fixa mai târziu de
filamentele fusului de diviziune. Nucleolul dispare. Pe preparat
cromozomii apar ca nişte grunji, fără a putea distinge dispariţia
învelişului nuclear.

83
90.Profaza
2. Prometafaza este o etapă de trecere, în care dispare învelişul
nuclear, iar cromozomii se prind de filamentele fusului de diviziune,
cu ajutorul cinetocorilor. Fiecare cromozom are doi cinetocori, ca
nişte cleşti, cu care se fixează de filamentele fusului, Aceştia sunt
microtubulii (cinetocorici) şi vor executa o serie de mişcări oscilatorii
în trecerea spre metafază.

91.Prometafaza

3. Metafaza presupune clivarea longitudinală a fiecărui cromozom în


două cromatide, fiecare fiind prevăzută cu cinetocorul ei, ajungându-
se din 46 cromozomi la 92 (dublarea genomului). Toţi cromozomii
stau în această etapă la mijlocul fusului de diviziune, la ecuatorul său,
motiv pentru care formaţiunea se numeşte placă ecuatorială sau
placă metafazică. Pe preparat se poate observa placa ecuatorială,
dar nu se poate distinge fiecare cromozom în parte.

92.Metafaza
4. În anafază cromatidele formate în metafază se îndepărtează între ele,
46 pornesc spre un pol al celulei, iar 46 vor porni spre celălalt pol al
celulei. Cromatidele se vor numi de acum cromozomi, iar deplasarea

84
lor se datorează scurtării şi alungirii microtubulilor. Există o anafază
A, de scurtare a microtubulilor cinetocorici şi o anafază B, de alungire
a microtubulilor polari, care asigură înaintarea cromozomilor în
drumul lor spre poli. Pe preparat, cromozomii pot fi observaţi la
diferite distanţe.

94.Anafaza
5. În Telofază cromozomii au ajuns la cei doi poli ai celulei şi se
grupează în mase ordonate, în jurul acelui centrozom. Microtubulii
continuă să se alungească, îndepărtând şi mai mult cei doi poli
celulari. La sfârşitul telofazei se formează nucleolul, reapare învelişul
nuclear şi dispar cromozomii pentru a remodela cromatina sub formă
de eucromatină.

95.Telofaza
6. Citodiereza sau citochineza constă în clivarea citoplasmei,
împreună cu nucleul corespunzător ei, astfel încât dintr-o celulă
mamă să apară două celule fiice, care vor avea acelaşi material
genetic cu celula mamă, şi vor semăna mai mult sau mai puţin cu
aceasta. În citochineză se formează, la mijlocul celulei, sub
plasmalemă, un inel contractile, în care apar filamente de actină care
se scurtează şi îngustează inelul de la mijlocul celulei, producând în
final, fragmentarea citoplasmei în două celule fiice.

96.Citodiereza

85
 Celule din meristemul radicular de ceapă în mitoză

Vârful germinativ al rădăcinii de ceapă (meristemul) este adecvat


studiului mitozei, deoarece este uşor de preparat şi aici pot fi surprinse,
un număr mare de celule aflate în diferite faze ale mitozei, care se
desfăşoară asemănător cu mitoza celulelor animale.

* Recoltarea constă în prelevearea vârfurilor rădăcinii de ceapă, cu


dimensiuni de 5-10 mm.
* Fixarea constă în introducerea preparatului, pentru 24-48 ore, în
soluţie fixatoare 3:1 de alcool etilic şi acid acetic glacial.
* Colorarea foloseşte colorantul carmin acetic, preparat astfel:
-Se dizolvă 1 g carmin într-un amestec de 45 ml acid acetic
glacial şi 55 ml apă distilată.
-Amestecul se fierbe timp de câteva minute, după care se
lasă să se răcească.
-Se filtrează.
-Colorantul se păstrează la frigider, în sticle colorate.
Carminul acetic colorează nucleul şi cromozomii.
Se scot rădăcinuţele din fixator şi se introduc într-o eprubetă, peste
care se toarnă carmin acetic.
Se încălzeste până la fierbere câteva secunde.
Se toarnă într-o placă Petri, de unde se scoate câte o rădăcinuţă,
care se aplică pe o lamă.
Se secţionează cu un bisturiu la 3 mm de vârf, lăsând pe lamă
numai vârful rădăcinuţei.
Se aplică o lamelă, care se loveşte delicat cu un băţ de chibrit,
pentru etalarea straturilor celulare.
Se urmăresc fazele mitozei la microscopul optic.

97.Meristem radicular de ceapă 20X

86
98.Meristem radicular de ceapă 40X

99.Meristem radicular de ceapă 40X

87
Etapele mitozei - Microscopie electronică

100. Etapele mitozei

88
101. Etapele mitozei

89
102. Etapele mitozei

90
Fusul de divizune - Microscopie electronică
Fusul de diviziune apare în profază şi este alcătuit din zecile de
microtubuli (polari şi cinerocorici), de care se prind cromozomii.

sectiune longitudinală

103. Fusul de diviziune secţiune transversală

104. Fusul de diviziune secţiune longitudinală

91
Cariotipul uman
Cariotipul uman se stabileşte la cromozomii aflaţi în metafază şi se
ordonează în perechi, descrescător, în funcţie de mărimea şi morfologia
acestora. Se formează 7 grupe, notate de la A la G, în ordine
descrescătoare a dimensiunilor, lor şi cromozomul Y separat.

Grupa Numărul cromozomului


A 1,2,3
B 4,5
C 6,7,8,9,10,11
D 12,13,14
E 16,17,18
F 19,20
G 21,22

105. Cariotipul uman

92
Fenomenul de bandare

Ansele de cromatină sunt alcătuite din molecule de ADN şi


proteine cromozomiale, predominant histone.
Nucleozomul este unitatea de împachetare a genomului, fiind
alcătuit din filamente de cromatină înfăşurate ca pe un mosor, format
din 8 histone. Nucleozomul constă din 200 de perechi de baze, din care
140 sunt dispuse în jurul unui octamer de histone, numit şi miez, iar 60
de perechi formează partea liberă sau linker (ADN de legătură).
Repetarea ordonată a acestor unităţi de împachetare a cromozomului a
fost comparată cu înşiruirea mărgelelor pe aţă.

106. Nucleozomii

93
Solenoidul este unitatea următoare de împachetare a cromatinei,
şi este alcătuit din 6 nucleozomi şi are o grosime de 30 nm. În
continuare, filamentul prezintă bucle, care contribuie şi ele la
condensarea cromatinei, care la rândul lor se răsucesc, ducând la
dispoziţia în benzi clare şi întunecate, vizibile la nivelul cromozomilor.

107. Impachetarea ADN

108. Filamentul de cromatina

94
109. Cromozomi cu benzi clare si intunecate

95
Fenomenul de bandare ajută la cartografierea genelor. Se poate
studia pe cromozomii uriaşi de Drosophila melanogaster.

110.Cromozomul uriaş al Drosophilei melanogaster

96
Lucrarea practică 12

Ribozomii şi Reticulul endoplasmatic rugos

 Hepatocite - corpusculii Berg - Ficatul - coloraţie H. E.


Pe secţiunea transversală a preparatului de ficat, se caută vena
centrolobulară şi se vede urmaresc cordoanele hepatice ale lui Remack,
sinuase şi cu celulele destul de apropiate între ele, încât nu se observă
spaţiul dintre ele.
Hepatocitele au citoplasma colorată roz cu eozină, iar nucleul colorat
mov, cu hematoxilină. Nucleul este rotund, situat central şi prezintă unul
sau mai mulţi nucleoli. În jurul nucleului, în citoplasmă, la obiectivul 40x
şi cu condensorul ridicat, se observă corpusculii Berg, granulaţii bazofile
care sunt conglomerate de RER şi ribozomii ataşaţi lor. Citoplasma este
cu atât mai bazofilă, cu cât are o sinteză proteică mai intensă (celulele
tinere, celulele glandulare etc.).

111.Ficat, hepatocite, corpii Berg, col. H.E. 40X

97
 Neuronul - corpusculii Nissl - măduva spinării- col. H.E.
Pe preparat, se caută în substanţa cenuşie motoneuronii din
coarnele medulare anterioare - celule multipolare dispuse în grupuri.
Neuronii au formă stelată, dar după cum trece sectiunea prin
preparat, rezultă cele mai diferite forme.
Nucleul este rotund şi prezintă un nucleol colorat în mov cu
hematoxilină şi o citoplasmă eozinofilă, în care se găsesc corpusculii
Nissl, ca granulaţii bazofile (corespondenţii corpusculilor Berg de la
ficat). Ei reprezintă conglomerate de RER şi ribozomii ataşaţi lor, care au
un aspect de tigru sau de panteră şi se numesc şi corpii tigroizi.

112.Maduva spinării, motoneuron, corpi Nissl col H.E. 40X

98
 Neuronul - corpusculii Nissl - măduva spinării - col.
albastru de toluidină

Pe preparatul de măduvă, colorat cu albastru de toluidină, nucleul


neuronilor este rotund şi prezintă un nucleol colorat în albastru mai
intens, iar citoplasma are nuanţă albastru deschis şi prezintă corpusculii
Nissl, granulaţii bazofile colorate în albastru închis. Corpusculii Nissl
sunt conglomerate de RER şi ribozomii ataşaţi lor, care dau un aspect
de tigru sau de panteră (numiţi corpi tigroizi). Aceştia pot fi vizualizaţi
mai bine în coloraţia cu albastru de toluidină, decât în coloraţia
hematoxilină eozină.

113. Măduva spinării, motoneuroni, col. Albastru de toluidină 20X

114. Măduva spinării, motoneuroni, col. Albastru de toluidină 40X

99
Reticulul endoplasmatic rugos şi neted -
Microscopie electronică
Reticulul endoplasmatic rugos este o formă funcţională,
implicată în sinteza substanţelor proteice şi este alcătuit din tubi sau
canalicule, pe care se găsesc ataşaţi ribozomii, sub forma unor granule.
Din loc în loc, tubii sau canaliculele se lărgesc şi formează cisterne sau
saci.

115. RER

Reticulul endoplasmatic neted este o altă formă funcţională a


aceluiaşi organit, implicat în sinteza substanţelor lipidice şi se prezintă
ca o reţea de canalicule cu membrane netede, lipsite de ribozomi.
Se observă zone de trecere de la un tip de reticul la altul.

116.REN

100
Ribozomii - Microscopie electronică
Ribozomii - corpusculii lui Palade sunt organitele în care se
realizează sinteza proteică propriuzisă. Ei sunt alcătuiţi din doi corpusculi
(subunităţi), notaţi după gradientul la care centrifughează: corpusculul
mare (subunitatea 50S) şi corpusculul mic (subunitatea 30S). Aceştia
sunt uniţi prin intermediul filamentului de mARN (aspect de mărgele
înşirate pe o aţă) alcătuind unităţi morfofuncţionale, numite ergozomi sau
poliribozomi. Se observă poliribozomii existenţi în citoplasmă în două
forme: ataşaţi memebranelor RER sau liberi.

117.Ribozomii

101
Lucrarea practică 13

Complexul Golgi

 Ganglion vegetativ - neuron vegetativ - impregnaţie


argentică Cajal
La microscopia optică, pe preparatele în impregnaţie argentică
Cajal, nucleolul se colorează în roşu, iar aparatul Golgi are culoarea
neagră, prin precipitarea nitratului de argint. În jurul nucleului se
evidenţiază în negru, canaliculele sau cisternele Golgi, care vor fi
secţionate transversal. Deşi precipitarea sărurilor de argint pe structurile
celulare conferă culoare neagră, prin suprapunerea culorii galbene a
balsamului de Canada, preparatul va avea la nivelul citoplasmei, o
nuanţă brună.
Pe preparatul de ganglion vegetativ, care este format din neuroni,
celule mai puţin stelate, ţesutul conjunctiv din jurul lor se retractă,
formând artefacte, asemănătoare unui halou.

118.Ganglion vegetativ - neuron vegetativ – impreg.argentică Cajal 20X

102
119.Ganglion vegetativ - neuron vegetativ – impreg.argentică Cajal 40X

103
Complexul Golgi - Microscopie electronică
Complexul Golgi (dichtiozomul) este situat frecvent în preajma
nucleului şi întotdeauna în apropierea unui RER. Partea centrală a
complexului, aparatul Golgi propriuzis, este formată din saci sau
cisterne turtite. La aparatul Golgi vine materialul sintetizat de RER sub
formă unor vezicule mici (de ordinul Angstromilor) Acestea vor pătrunde
prin faţa cis- (partea convexă care priveşte spre RE şi deseori şi spre
nucleu), vor fi îmbogăţite, prelucrate, modificate biochimic şi
condensate în partea centrală, apoi sortate şi învelite în membrane.
Veziculele vor ieşi prin partea trans, sub formă de vezicule de secreţie
(de exemplu granule de zimogen), mult mai mari (de ordinul
nanometrilor). Prin capetele laterale mult dilatate, se desprind vezicule,
care sunt lizozomi primary, ce rămân în citoplasmă.

120. Complexul Golgi schema plană

121. Complexul Golgi schemă

104
122. Complexul Golgi

123. Complexul Golgi schemă

105
 Tiroida - Foliculi tiroidieni - col H.E.
Diferitele tipuri de glande secretă proteine-hormoni, după ce au
fost preluate de la RE şi prelucrate în aparatul Golgi, prin multiple
transformări biochimice.
Acest organit este bine dezvoltat şi la nivelul tiroidei.
Tiroida face parte din glandele cu secreţie endocrină şi se
recunoaşte foarte uşor, după multitudinea de foliculi tiroidieni (unităţile
morfofuncţionale ale tiroidei). În lumen prezintă o substanţă eozinofilă
(numită substanţă coloidală sau coloid), un amestec de proteine în care
se găseşte şi complexul de hormoni tiroidieni. Epiteliul simplu care
înconjură coloidul este format din celule cubice, care secretă hormonii
care se vor acumula în substanţa coloidală. Dacă foliculii sunt mici, ei
sunt hiperfuncţionali (fenomen abundent de secreţie) şi au epiteliul
format din celule cubice, bine vizibile, cu nucleul situat central şi
citoplasma eozinofilă. Foliculii normofuncţionali sunt ceva mai mari, la
care încă se mai observă celulele cubice. Foliculi hipofuncţionali, de
dimensiuni foarte mari, se transformă în adevărate camere de rezervă
pentru coloidul, care turteşte epiteliul.

124. Tiroida - Foliculi tiroidieni - col H.E 10X

106
125.Tiroida - Foliculi tiroidieni - col H.E 20X

126.Tiroida - Foliculi tiroidieni - col H.E 20X

107
Fenomenul de secreţie celulară - Microscopie
electronică

Schema unei celule din acinul pancreatic.


Nucleul este situat la periferie şi în jurul lui se găseşte RER, unde
sunt sintetizate proteinele. Acestea ajung la nivelul aparatului Golgi, de
unde pleacă, sub formă de vezicule mature, prevăzute cu membrane, şi
care conţin materialul concentrat şi mult îmbogăţit, prin diverse
modificări biochimice. Aceste vezicule de secreţie se numesc, la
pancreas, granule de zimogen, care prin exocitoză părăsesc celula.

127. Secretia celulară, Formarea granulelor de zymogen si exocitoza

108
 Pancreasul - Acini pancreatici - col. H.E.
Acinii pancreatici constituie componenta exocrină a pancreasului,
care secrtă complexul de enzime digestive pancreatice. Acestea sunt
mai greu de diferenţiat la obiectivele mici, dar la obiectivele mai mari,
se observă 6-7 celule, situate în cerc, în jurul unui lumen, care poate fi
liber, sau umplut cu substanţe secretate de aceste celule (granulele de
zimogen). Celulele au o citoplasmă colorată diferit: în jurul nucleului şi
la periferia lor, spre polul bazal, este bazofilă (datorită acumulării de
reticul endoplasmatic şi ribozomi, care sintetizează intens proteine), iar
spre lumenul acinului, citoplasma este mai eozinofilă (datorită maturării
materialului secretat, sub formă de granule de zimogen). Mai mulţi acini
se unesc şi îşi varsă conţinutul într-un canalicul colector. Acesta este
mult mai mare decât acinul şi colorat mai deschis, decât acesta.

128. Pancreas, acini pancreatici, col H.E. 10X

109
129. Pancreas, acini pancreatici, col H.E. 40X

130. Pancreas, acini pancreatici, col H.E. 40X

110
Lucrarea practică 14

Lizozomii

 Miocard de persoane în vârstă - lizozomi lll (corpi


reziduali) - col. H.E.
Fibra miocardică se aseamănă cu fibra musculară scheletică,
pentru că are striaţiuni transversale, dar prezintă un singur nucleu iar
delimitarea celulelor, este mult mai vizibilă. În aceste fibre miocardice
(colorate eozinofil), se observă în jurul nucleului, (colorat cu
hematoxilină) granule gălbui, cu nuanţă cărămizie. Acestea sunt
granulele de lipofuscină, sau pigmentul de îmbătrânire, care se
depozitează în lizozomii terţiari, pe măsura înaintării în vârstă (vezi ME
lizozomii). Acelaşi fenomen apare şi în neuronii persoanelor vârstnice,
accentuând fenomenul de îmbătrânire a celulelor nervoase din creier.
Între aceste cellule, se observă vase de sânge cu hematii.

131. Miocard de varstnic, lizozomi terțiari în apropierea nucleului, col.


H.E. 40X

111
Lizozomii - Microscopie electronică

Lizozomii se împart în:


* lizozomi primari, omogeni, bogaţi în echipament enzimatic, dar încă
nedigerând particule, (imaginea 132).
* lizozomi secundari, în care încep fagocitoza propriuzisă, în
momentul în care înglobează particule, şi atunci se transformă în
fagolizozomi:
 heterofagolizozomi - care înglobează particule străine celulei,
pentru a le digera cu ajutorul enzimelor, (imaginea 133, 134).
 autofagolizozomi - care fagocitează şi digeră organitele proprii
celulei, de exemplu mitocondrii, sau porţiuni din citoplasmă,
(imaginea 135).
* lizozomii terţiari (telolizozomii) conţin resturile, care nu au putut fi
digerate, sub formă de corpi reziduali, (imaginea 136)

132.Lizozom primar

112
133.Heterofagolizozom

134.Heterofagolizozom

113
135.Autofagolizozom

136. Lizozom tertiar

114
 Miocard ischemic - col. L.I.E.

Coloraţia L.I.E. este o coloraţie specială, care evidenţiază fibrele


miocardice ischemice, la persoanele decedate subit, ca urmare a
infarctului miocardic, complicat cu fibrilaţie ventriculară.
Coloraţia foloseşte oxid galben de mercur şi fuxina acida, având ca
rezultat colorarea fibrele miocardice normale în galben, iar a celor
ischemice în roşu.
Acest preparat este foarte important în medicina legală, pentru că
dovedeşte infarctul miocardic, la persoanele decedate subit.

137.Miocard ischemic, col LIE 40X

138.Miocard ischemic, col LIE 20X

115
Mitocondria

 Rinichi - tubi uriniferi - mitocondrii - col. Hematoxilină


ferică
La microscopizare, rinichiul se recunoaşte după glomerulii renali,
(corpusculii lui Bowman), care apar din loc în loc, sub forma unor
formaţiuni rotunde, încapsulate, ca nişte mici gheme. În jurul lor se
găsesc tubii uriniferi în diverse incidenţe (transversală, oblică sau
longitudinală) şi coloraţi în negru. Tubii uriniferi se studiază pe secţiunile
transversale ale preparatului, unde prezintă în zona centrală, lumenul
tubului urinifer, în jurul căruia se găsesc celulele, aşezate în cerc. În mod
normal, un tub urinifer este alcătuit din 5-7 celule. Detaliile tubilor uriniferi
sunt mai evidente la obiectivele 20x şi 40x. La obiective mai mari se văd
nucleii rotunzi, uneori cu nucleoli, situaţi în cerc.
În microscopia optică mitocondriile, care sunt organite
citoplasmatice mari, se văd sub forma unor bastonaşe paralele, des
înşiruite, spre polul bazal al celulelor.
Hematoxilina ferică colorează în negru, conturul nucleilor,
nucleolii şi mitocondriile.

139.Rinichi, tubi uriniferi, col hematoxilină ferică 20X

116
140.Rinichi, tubi uriniferi, col hematoxilină ferică 40X

141.Rinichi, tubi uriniferi, col hematoxilină ferică 40X

117
Mitocondria - Microscopie electronică
Mitocondria (condriomul) este, după nucleu, cel mai mare
organit citoplasmatic. Prezintă o membrană externă şi o membrană
internă, care formează invaginaţii, numite creste mitocondriale. Spaţiul
din interiorul crestelor comunică cu spaţiul dintre cele două membrane.
Între creste se găseşte matricea granulară. Numărul de mitocondrii şi
mărimea lor, creşte în organele care au nevoie de multă energie; pot fi
observate mitocondrii gigante, ovalare sau de alte forme.

142.Mitocondria

118
Peroxizomii - Microscopie electronică

Peroxizomii sunt organite celulare, delimitate de membrană


proprie, cu diametrul de 0,15-1,5 microni. Sunt bogaţi în echipamente
enzimatice şi le este caracteristică, activitatea peroxidazelor cu rol de
degradare a oxigenului activat şi a agenţilor oxidanţi, extrem de corozivi.
Membrana peroxizomilor are o structură trilaminară. Ei prezintă o
matrice fin granulară, uşor opacă la fluxul electronic, care poate să
conţină, în funcţie de specie, un miez (nucleoid) în centru, sau o placă
marginală.

143.Peroxizomii

119
Imagine de ansamblu a celulei

144. Imagine de ansamblu a celulei cu organite celulare

120
BIBLIOGRAFIE

121