Acordarea primului ajutor in caz de entorse, luxatii si

fracturi

STRUCTURA REFERATULUI:

1. Introducere
2. Componenta unei truse de prim ajutor

Entorele:• Definitie

• Clasificare

• Simptomatologie   

• Acordarea primul ajutor

Luxatiile: • Definitie

• Clasificare

• Simptomatologie   

• Acordarea primul ajutor

Fracturile: • Definitie

• Clasificare

• Simptomatologie

• Complicatii

• Acordarea primul ajutor

• Tratamentul diverselor tipuri de fracturi

 ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ENTORSE, LUXATII SI
FRACTURI

INTRODUCERE:

Primul ajutor reprezinta un complex de masuri de urgenta si se aplica in

cazul accidentelor inainte de interventia cadrelor medicale.

Pentru obtinerea rezultatelor dorite in acordarea primului ajutor, salvatorul

trebuie:

 sa cunoasca toate regulile de acordare a primului ajutor;

 sa-si pastreze calmul, sa fie eficace si rapid in luarea deciziilor si masurilor
de acordare a primului ajutor.

In fiecare scoala trebuie a existe cel putin o trusa de prim ajutor. Aceasta
trebuie sa contina:

INSTRUMENTAR:

- foarfece

- dispozitiv pentru respiratie gura la gura

- pipa Guedel pentru adult

- pipa Guedel pentru copil

MATERIALE SANITARE:

- plasture

- leucoplast

- comprese de tifon sterilizate

- fasa tifon
- bandaj triunghiular din panza

- vata medicinala sterilizata

- garou

- manusi de unica folosinta

MEDICAMENTE:

- solutie dezinfectanta cu alcool sanitar

- pansament cu rivanol

MATERIALE DIVERSE:

- ace de siguranta - 6 buc

- brosura cu instructiunile de prim ajutor

- lista continut trusa sanitara

1. ENTORSELE

Leziuni traumatice la nivelul articulatiilor, datorate actiunii unor forte

divergente, fara modificarea raportului anatomic normal dintre suprafetele
intraarticulare.

Entorsa este un accident comun, ca urmare a unei supratorsionari. Capsula

articulatiilor si ligamentelor pot fi afectate. De obicei, entorsa afecteaza mai des
membrele inferioare, in special glezna. Uneori, entorsa este insotita de o fractura
si, in aceste situatii, se acorda primul ajutor fracturii. Persoana accidentata are
dureri si miscari reduse. Articulatia afectata se umfla.

• Clasificare:

- gradul I (E. usoare): intindere ligamentara;

- gradul II (E. medii): ruptura ligamentara partiala; diminuarea stabilitatii

articulare;

- gradul III (E. grave): rupere ligamentara totala; stabilitatea articulara este complet
compromisa;

• Simptomatologie:

- durere: imediat dupa traumatism; are caracter sincopal;

- tumefiere locala: datorita procesului inflamator local;

- impotenta functionala: apare imediat dupa traumatism; poate fi partiala

(gradul I si II) sau totala (gradul III);

- echimoza: apare la 24 de ore dupa traumatism;

- examenul radiologic – gradul I: aspect normal;

- gradul II: largire a spatiului articular;

- gradul III: marire exagerata a spatiului articular; in cazul smulgerii insertiei

ligamentare, se pot evidentia mici fragmente osoase intraarticular. (Igiena si
evaluare biologica, 2000, Vajaiala, G.E.)

Entorsele gleznei se produc prin rasucirea fortata a articulatiei tibio — tarsiene cu

lezare de ligamente. Fenomenul se complica atunci cand se fac smulgeri osoase,
fisuri sau fracturi maleolare.
In entorsele de genunchi se lezeaza in deosebi ligamentul intern si in cazuri mai
grave ligamentele incrucisate.

In articulatia soldului, entor

Entorsele se produc foarte greu, dar sunt dureroase si greu de tratat.

Entorsele articulatiilor coloanei vertebrale sunt extrem de rare, dar foarte
serioase.

Entorsele degetelor nu au un caracter grav, se produc prin supraextensie.

Entorsele pumnului se produc prin miscari violente, prin fortarea articulatiei in

flexie, in extensie sau torsiune

Entorsele cotului sunt fie contuzionale, fie provocate de caderi sau eforturi
violente (aruncari cu discul, sulita, mingea, etc).

In entorsele umarului, tendonul bicepsului poate iesi temporar din santul sau,
rupand tesuturile bursei si tecii tendinoase.

Evolutia ulterioara

Cele usoare si moderate se vindeca bine, fara a necesita vreun tratament deosebit.
Entorsele grave se vindeca bine cu tratament de specialitate. Daca nu, e risc sa
apara sechele si chiar recidive: unde ai avut o entorsa medie / grava, articulatia e
slabita si mai usor mai apare o noua entorsa!

Primul ajutor in cazuri de entorse ale gleznei:

– ridicati piciorul in sus

– aplicati un bandaj elastic strans

– scadeti temperatura prin aplicarea pachetelor cu gheata pe bandaj

– repaus articular, prin imobilizare provizorie;

– combaterea durerii;

– limitarea edemului si a hemartrozei (sangerare intraarticulara).

– Contraindicat masajul (poate agrava leziunile partilor

moi).
Dupa acordarea primului ajutor, pentru reducerea durerilor, zona afectata se tine in
repaus. Este necesar un examen medical.

Evolutia ulterioara

Cele usoare si moderate se vindeca bine, fara a necesita vreun tratament deosebit.
Entorsele grave se vindeca bine cu tratament de specialitate. Daca nu, e risc sa
apara sechele si chiar recidive: unde ai avut o entorsa medie / grava, articulatia e
slabita si mai usor mai apare o noua entorsa!

2. LUXATIILE

Capul unei articulatii poate iesi din lacasul sau. Acesta se poate intampla uneori in
cazul unei fracturi si atunci capsula este afectata. Tratati-o ca pe o fractura si nu
incercati sa puneti la locul ei articulatia dislocata.

Leziuni traumatice la nivel articular, datorate actiunii unor forte care produc
dislocarea capetelor osoase articulare (deci pierderea raporturilor normale dintre
suprafetele intraarticulare)

• Clasificare:

– in functie de timpul scurs de la producerea traumatismului:

a) L. recente (inca nu s-a instalat contractura musculara);

b) L. vechi (exista contractura musculara);

c) L. recidivante (sunt luxatii cronice care apar din ce in ce mai frecvent la aceeasi
articulatie, producandu-se cu foarte mare usurinta, la microtraumatisme);

– in functie de deplasarea suprafetelor intraarticulare:

a) L. complete (anatomia articulatiei este distrusa, capetele osoase migrand mult);

b) L. incomplete, sau subluxatii (doar unul dintre capetele osoase se deplaseaza);

– in functie de gravitatea leziunilor:

a) L. simple;

b) L. complicate (se asociaza leziuni de vase, nervi ai chiar fracturi).

• Simptomatologie:

– durere: este foarte intensa, cu caracter sincopal;

– deformarea regiunii respective;

– impotenta functionala: este totdeauna prezenta in luxatii.

• Prim ajutor:

– reducerea luxatiei (repunerea capetelor osoase in pozitie normala);

– imobilizarea provizorie a segmentului respectiv;

– combaterea durerilor;

– limitarea edemului si a hemoragiei;

– transportul la o sectie de ortopedie.

(A.B.C.-ul primului ajutor medical, 1998, Cretu, A).    

Luxatiile membrului superior:

- clavicula se luxeaza mai des la nivelul extremitatii acromiale (luxatia lui

Galileu), decat la extremitatea sternala;

- humerusul, capatul proximal se luxeaza frecvent in jos si inauntru si mai rar in

sus si inapoi;

- cotul se luxeaza la extremitatile proximale ale celor doua oase ale antebratului,
cubitus si radius si mai rar izolat;

- la mana si degete cele mai intalnite luxatii se produc in articulatia radio -

carpiana.
Luxatiile membrului inferior:

- capul femural se poate luxa mai frecvent inapoi;

- la articulatia genunchiului, tibia se luxeaza mai des inainte si mai rar inapoi.
Au loc tulburari serioase, genunchi deformat, tumefiat, se produc ruperi de tesuturi
moi de capsula, vase sanguine, urmate de revarsari seroase in articulatie, meniscuri
lezate;

luxatia rotulei (patelei) se produce cand genunchiul este in extensie; la unii

indivizi, cu genunchiul in valg, contractia muschiului cvadriceps este capabila sa
produca luxatia rotulei in afara;

- in articulatia gleznei, cea mai frecventa luxatie este a astragalului.

Luxatiile coloanei vertebrale sunt destul de rare, dar foarte grave, iar luxatiile
maxilarului inferior datorate traumatismelor se manifesta prin reducerea miscarilor
mandibulei, ingrosarea vocii, gura ramanand intredeschisa.

Tratarea unei luxatii se numeste reducerea luxatiei. Ea consta in repunerea

corecta, adica readucerea in articulatie a celor doua capete osoase, pe aceeasi cale
pe care s-a facut luxatia. Aceasta reducere trebuie facuta cit mai urgent posibil. Se
face de preferinta sub anestezie generala de scurta durata sau anestezie locala
(obtinuta prin infiltratii periarticulare cu novocaina, xilina) care permit cel mai
bine executarea manevrelor de reducere fara mari tractiuni si fara leziuni sau
distrugeri osoase, articulare, musculare, vasculare sau nervoase.

Metodele de reducere a luxatiei de umar sint multiple. Cele mai intrebuintate

sunt:

Metoda Hipocrate: bolnavul este in decubit dorsal pe o masa sau o canapea;

medicul prinde antebratul in treimea distala si face o tractiune, in timp ce calciiul
introdus in axila face o miscare inversa. (Fig. 1). Repunerea capului humeral in
glena este simtita si auzita printr-un zgomot caracteristic.

Metoda von Artl: accidentatul sta pe un scaun cu spatar inalt, medicul prinde
treimea proximala a bratului cu o mina si articulatia cotului cu alta mina, efectuind
o tractiune progresiva in jos (axul bratului cu axul spatarului de la scaun formind
un unghi de 30°); (Fig. 2).

Metoda Mothes: consta dintr-o tractiune sustinuta a membrului superior luxat,

membrul fiind adus in abductie de aproximativ 110°— 120° si extensie, iar corpul
fiind fixat cu o chinga trecuta peste toracele bolnavului, pentru a asigura
contraextensia (Fig. 3).

Daca luxatia s-a redus corect, durerile dispar aproape complet si miscarile din
articulatie se reiau cu amplitudinea lor normala. Este obligatoriu sa se faca
intotdeauna si un control radiografic, care da asigurari asupra calitatii repunerii si
arata daca nu exista o leziune osoasa concomitenta. Daca exista o astfel de leziune,
si ea n-a existat anterior, inseamna ca s-a produs in timpul executarii manevrelor
de repunere.

-Chirurgical
Daca nu reuseste reducerea luxatiei pe cale ortopedica (nesingerinda), ea va
fi redusa pe cale chirurgicala (singerinda). In luxatiile vechi, aproape intotdeauna
este obligatoriu sa se intervina chirurgical.

Daca banuim ca s-au produs rupturi importante capsulare, de ligamente, sint

necesare interventii chirurgicale de specialitate. Cu atit mai mult sint necesare
interventiile chirurgicale in caz de leziuni vasculare si nervoase.

Dupa reducere, ortopedica sau chirurgicala (singerinda), articulatia se

imobilizeaza pentru o perioada de cel putin 2—3 saptamini, pentru ca extremitatiie
osoase sa fie mentinute in contactul lor normal si pentru ca rupturile capsulare si
ligamentare sa se repare. Dupa acest interval se reiau miscari sustinute, dar fine.

Dupa scoaterea aparatului gipsat, se reiau progresiv miscarile active si se incepe

programul de recuperare functionala.

In caz de luxatii deschise se va face de urgenta interventie chirurgicala, care

consta in toaleta locala, debridarea tesuturilor care nu au vitalitate suficienta,
repunerea segmentului luxat in articulatie, sutura capsulei si a articulatiei. Operatia
este urmata de imobilizare, urmarirea atenta postoperatorie (eventual
antibioterapie) si apoi tratament fizioterapic.
Recidivele. De multe ori o luxatie se poate repeta, mai ales daca prima oara nu s-a
aplicat un tratament corect. In luxatia scapulo-humerala apar cele mai frecvente
recidive. De obicei aceste luxatii recidivante, denumite si ,,habituale' se repun usor
(uneori chiar de catre pacient). Fara indoiala ca recidivele determina o invaliditate
mai mult sau mai putin accentuata, fapt care obliga a se face tot ceea ce este
necesar la prima luxatie pentru a nu expune la recidive. Pentru aceste luxatii
recidivante sint indicate si interventii chirurgicale, adevarate interventii plastice
ortopedice, prin care se repara capsula articulara si se intaresc ligamentele de
mentinere in contact a celor doua segmente osoase.

3. FRACTURILE

Scheletul uman este compus din aproximativ 206 oase, legate intre ele prin
articulatii si muschi. Totul este asa de bine asamblat, incat chiar o traumatizare sau
fracturare neinsemnata a unuia dintre cele mai mici componente poate conduce la
incapacitate. Un os este compus astfel incat cu un minimum de material se
realizeaza maximum de rezistenta.

Tipuri de fracturi

Traumatisme in care se produce intreruperea totala sau partiala a continuitatii unui

os, sub actiunea directa sau la distanta a unui agent cauzal.

• Clasificare:

– in functie de fragmentele osoase din focarul de fractura:

a) F. simple (traiect de fractura unic, cu doua fragmente osoase);

b) F. cominutive (exista cel putin doua traiecte de fractura si minim trei fragmente
osoase);

– in functie de comunicarea focarului de fractura cu exteriorul:

a) F. Inchise (fragmentele osoase sunt acoperite integral de tegument);

b) F. deschise;

– in functie de traiectul de fractura:

a) F. complete (ambele corticale osoase sunt lezate);

b) F. incomplete (este lezata doar o corticala);

– in functie de deplasarea capetelor osoase in focarul de fractura:

a)F. cu deplasare;

b) F. fara deplasare;

– in functie de actiunea agentului traumatic:

a) F. directe (leziunea se produce la locul de actionare a agentului traumatic):

b) F. indirecte (leziunea osoasa se produce la distanta).

• Simptomatologie:

– semne generale: scaderea tensiunii arteriale; tulburarea termoreglarii; posibil stop

cardio-respirator;

– semne locale: – de probabilitate: durere foarte intensa, in punct fix; apare imediat
dupa traumatism; tumefiere locala; echimoza; impotenta functionala; pozitie
nefireasca

– de certitudine: mobilitate anormala; crepitatii osoase (zgomote caracteristice

datorate frecarii capetelor osoase fracturate); lipsa transmiterii miscarii dincolo de
focarul de fractura; deformare regionala (cand este sub forma unui unghi aparut pe
un segment cu forma liniara in mod normal);

examenul radiologic;

– in cazul fracturilor deschise, la semnele de mai sus se asociaza: plaga; hemoragie

locala. (Igiena si prim ajutor, 2000, Doina Muresan).

O fractura sau ruptura poate fi cauzata de suprasolicitare, violenta externa sau

presiune. Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie in stare sa deosebeasca
o fractura inchisa de una deschisa. Pielea peste o fractura inchisa nu este strapunsa,
in timp ce pielea din jurul unei fracturi deschise este strapunsa. Rana poate fi
cauzata de o forta externa sau de fragmentele osului care forteaza iesirea prin piele.

Complicatii in cazul fracturilor:

Sangerarea:

O fractura deschisa poate cauza sangerarea pielii, muschilor si a vaselor mari de

sange. Chiar si o fractura inchisa poate cauza sangerare majora, dar, deoarece
sangerarea este interna, aceasta va fi vizibila numai o data cu umflarea zonei
accidentate. In fracturarea oaselor mari (osul soldului), hemoragia poate provoca o
pierdere a sangelui de pana la 1-2 litri, accidentatul riscand o intrerupere a
circulatie.

Infectia:

In cazul oricarei fracturi deschise, exista pericol de infectare. Persoana care acorda
primul ajutor trebuie sa faca totul pentru a reduce posibilitatea unei infectari, prin
tratarea fracturii in mod corect si rapid. O infectie a articulatiilor, mai ales, este
adeseori dificil de tratat. Vindecarea improprie si complicatiile pot conduce la o
posibila amputare.

O fractura inchisa se poate agrava daca un fragment ascutit de os strapunge pielea,

cauzand o fractura deschisa. Acest lucru se poate intampla in timpul tratamentului
de urgenta sau al transportului.

Afectarea vaselor de sange si a nervilor:

Fragmente ascutite de os pot atinge nervii adiacenti, ceea ce poate avea drept
rezultat parallizia sau pierderea simturilor. La aceasta trebuie sa se gandeasca
persoana care acorda primul ajutor, in timpul tratamentului sau al transportului.

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC IN CAZUL

SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA
RADIOGRAFIEI.

Fracturile se pot insotii de o serie de complicatii:

Complicatii imediate:

• transformarea unei fracturi inchise intr-o fractura deschisa

• lezarea vaselor sau a nervilor aflate in vecinatate

• infectia focarului de fractura

Complicatii tardive (intarziate):

• cicatrizarea anormala a plagii osoase (in unele boli cronice)

• pseudartroza (intarzierea consolidarii fracturii)

• calusul vicios
 Imobilizarea provizorie a fracturilor se face in scopul impiedicarii miscarilor
fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate
prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale
sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, in functie de regiunile la
nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici
longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu
articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Inainte de
imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului in ax.
Acest lucru este valabil numai in cazul fracturilor inchise. Fracturile deschise se
imobilizeaza in pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta
reducerea lor prin tractiune.

Tipuri de atele speciale:

• atele Kramer (confectionate din sarma)

• atele pneumatice (gonflabile)

• atele vacuum

Atele improvizate: din scandura, crengi de copac

Primul ajutor in cazul fracturilor:

- Acoperiti rana si opriti sangerarea.

- Imobilizati, pe cat posibil, partea accidentata.

- Preveniti intreruperea circulatiei.

- Transportati cu atentie accidentatul la spital sau medic.

- Daca fractura este deschisa, acoperiti rana si incercati sa opriti sangerarea. Este
necesara cat mai putina miscare.

- combaterea durerii

- reducerea fracturii (repunerea in contact a capetelor osoase fracturate)

- in fracturile deschise: hemostaza si primul ajutor al plagii deschise

- imobilizarea provizorie a focarului de fractura

- protectia termica a accidentatului

Fractura unor oase si rupturi in apropierea incheieturilor se produce din cauza

rezistentei insuficiente. Este vorba, in mod special, de fracturile oaselor lungi, cum
ar fi cele ale piciorului sau coapsei, bratului si antebratului. Este necesar sa se
mentina fractura cat mai fixa. De asemenea, poate fi nevoie de ajutor suplimentar,
pentru imobilizare cu atele, daca accidentatul trebuie transportat altfel decat cu
ambulanta.

Imobilizarea cu atele:

O atela functioneaza ca un suport. Daca persoana ranita trebuie sa fie transportata

pe o distanta lunga pana la masina, atela trebuie sa fie adaptata acestei situatii.

Criteriile de care trebuie sa se tina cont la imobilizarea cu atele:

- atela trebuie sa fie suficent de lunga, pentru a acoperi atat zona de deasupra, cat si
cea de sub fractura.

- pentru a evita stransoarea si frecarea, captusiti atela

- evitati intreruperea circulatiei

- atela trebuie sa fie rigida

- atela nu trebuie sa fie prea grea

In situatia in care lipseste echipamentul necesar, persoana care acorda primul

ajutor trebuie sa faca apel la fantezie si sa improvizeze.

Ca material pentru atela, se poate folosi: cartonul, metalul, plasticul, ziarele,

paturile (infasurate).

In afara de oprirea hemoragiei, este, de asemenea, important sa prevenim

intreruperea circulatiei.

Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa aiba grija ca accidentatul sa se miste
cat mai putin in timpul transportului.

Reguli de efectuare a imobilizarii provizorii:

- initial, se executa imobilizarea manuala a zonei lezate, cu ambele maini introduse

simultan de-o parte si de alta a fracturii; apoi, accidentatul este asezat in

pozitia optima;

- totdeauna se imobilizeaza si cele doua articulatii „de siguranta”: cea distala si cea
proximala fata de focarul de fractura;

- montarea atelelor: – se asaza perpendicular una pe cealalta;

- se capitoneaza cu vata (sau alte materiale moi);

- prima se asaza atela care mentine greutatea segmentului lezat, apoi salvatorul isi
retrage simultan ambele maini;

- toate spatiile goale dintre segmentele corporale si atela se capitoneaza cu vata sau
alte materiale moi (fulare, prosoape etc.);

- daca exista o deformare angulara a osului fracturat, prima se aseaza atela de

partea concava (spatiul gol fiind umplut cu un rulou), iar a doua atela se
pozitioneaza pe partea laterala a segmentului lezat;

- se incearca obtinerea unei axari relative a segmentului fracturat, prin tractiune

atraumatica si progresiva in ax (o persoana apuca si fixeaza cu putere articulatia
proximala, iar a doua persoana trage in sens contrar prinzand distal de fractura)
(manevra de axare nu se executa in fracturile deschise);

- fixarea atelelor printr-o tehnica de bandajare incepe totdeauna de la focarul de

fractura, apoi merge spre proximal si in final spre distal;

- atelele trebuie sa depaseasca cu minim 4-5 cm cele doua articulatii „de

siguranta”. (Igiena si prim ajutor, 2000, Doina Muresan)

Tratamentul diverselor tipuri de fracturi:

Fractura soldului:

Daca transportul la medic sau spital este lung si dificil, atela trebuie fixata pe
partea laterala exterioara a piciorului, de la zona axilara pana la talpa piciorului.
Partea laterala interioara a piciorului trebuie sa fie imobilizata, de la radacina
coapsei pana la talpa. Este important sa capitonati bine atela. Cand transportul este
scurt si simplu, sau cand asteptati sosirea ambulantei este suficient sa sprijiniti
persoana accidentata cu paturi sau perne, astfel incat piciorul sa fie intr-o pozitie
fireasca si stabila (usor indoit).

Hemoragia la un sold fracturat poate fi substantiala. Chiar si o fractura inchisa

poate provoca o pierdere de sange, de pana la 1-2 litri, determinand astfel pericolul
unei intreruperi a circulatiei.

Fractura pelviana:

- Solduri: fracturi bilaterale - frecvent

- Palparea locala: evidentiaza instabilitatea marcata

- Sange la nivelul meatului urinar (evidentiat initial prin compresii succesive de-a
lungul uretrei) - necesita uretrografie si cistografie - Nu se va introduce sonda
vezicala inainte de verificare!

- Examinare neurologica atenta

- Examinarea vaginala/rectala - daca mucoasa este violacee, pacientul trebuie

trimis la sala de operatie pentru colostomie

- Fixatorul extern poate fi necesar imediat in cazul unei fracturi

instabile

- Evaluarea pelvisului se efectueaza in cadrul examinarii secundare

- Se vor trata leziunile asociate

- Se vor efectua la nevoie: reumplerea vasculara, montarea pantalonilor antisoc,

interventii chirurgicale (laparotomie sau fixarea externa a fracturilor), in cazul
hemoragiilor necontrolabile cauzate de o fractura de bazin

- Se va examina cu atentie pacientul pentru a descoperi eventuale leziuni asociate

ale tractului genito-urinar, rectului sau femurului.

Fracturile membrului inferior:

 Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru

imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala
externa a membrului inferior si se intinde de deasupra oaselor bazinului pana la
calcai. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se intinde de la regiunea
inghinala pana la calcai. Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului
imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a
membrului din regiunea fesiera pana la calcai.

 Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu

orice tip de atela.

 Fracturile labei piciorului si a gleznei imobilizate de la degete pana la

genunchi. Nu este intotdeauna necesar sa imobilizam o glezna rupta cu o atela
rigida. Un bandaj gros poate constitui un suport suficent.

 Fractura de rotula se produce prin cadere in genunchi, se imobilizeaza in

atele posterioare.

Fracturile membrului superior:

 Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si
mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia
in care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea
bolnava impins catre spate si in sus.

 Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism

direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se
fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.

 Fracturile antebratului si a incheieturii mainii se produc mai frecvent

prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela
speciala sau folosind atele improvizate.

Daca distanta pana la medic sau spital este mica, asezati bratul intr-o esarfa si
imobilizati-l strans langa corp. Daca distanta este mare, asezati o rola de bandaj in
palma mainii, astfel incat sa ramana intr-o pozitie fireasca, iar bratul prindeti-l cu o
esarfa.

Fractura degetelor:

In cazul fracturarii unuia sau a mai multor degete, asezati bratul intr-o esarfa.

 Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal

Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste invecinate. Imobilizarea
se face prin infundarea zonei respective impiedicand astfel miscarile segmentelor
la acest nivel. Semnele si simptomele constau in dificultatea respiratiei, miscarea
paradoxala a segmentului (in inspir cand toracele se destinde fragmentul se
infunda; la expir cand toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre
exterior), durere, cianoza.

Fracturile costale provoaca dureri violente in timpul inspiratiei, tusei etc. O

fractura inchisa nu necesita un prim ajutor special, cu exceptia situatiilor in care
exista dureri. Daca fractura este deschisa, rana trebuie tratata. Fracturile costale,
atat cele deschise, cat si cele inchise pot provoca leziuni ale cutiei toracice,
plamanilor si ale vaselor de sange. Acestea s-ar putea sa nu fie vizibile, dar
accidentatul poate scuipa sange si spuma de sange, usor colorata. Fractura catorva
coaste poate fi serioasa si poate avea drept urmare oprirea respiratiei.

Asezati un bandaj in jurul cosului pieptului, pentru mai multa stabilitate si pentru
alinarea durerii.

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul

ramane nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur in
pozitie culcat pe spate.

Traumatisme ale gatului:

Traumatismele gatului pot avea loc ca urmarea a accidentelor de masina, caderilor,

scufundarilor etc. Persoana care acorda primul ajutor adesea gaseste victima la
volan, cu capul usor inclinat inainte. Daca accidentatul nu respira, asigurati-va ca
sunt deschise caile de acces ale aerului si aduceti capul intr-o pozitie verticala,
fireasca. Daca persoana tot nu respira, prima urgenta este sa i se faca respiratie
artificiala. Persoana accidentata trebuie scoasa cu multa grija din masina.
Tratamentul trebuie facut cu cea mai mare grija, pentru a evita complicatiile
ulterioare sub forma paraliziilor.

O persoana constienta, care are gatul rupt, in mod automat va simti o contractura
reflexa a muschilor, asa incat capul va fi tinut intr-o anumita pozitile. Sustineti
capul cu paturi sau haine. Nu incercati niciodata sa indreptati capul unei persoane
constiente.

Lovitura ,, sfichiuire de bici,, este un traumatism al gatului, care se produce usor in

cazul coliziunilor din spate. Corpul este impins inainte, iar capul este aruncat
inapoi. Gatul poate avea de suferit. Simptomele sunt marcate prin dureri de gat.
Accidentatul trebuie sa fie examinat de un medic.

In cazul accidentarii gatului, ridicarea se face pe o targa improvizata, confectionata

din haine:
-2-3 persoane vor ridica picioarele si corpul persoanei accidentate, incercand sa
tina corpul cat se poate de intins.

-1 persoana sustine capul. Sustineti capul intre maini si ridicati-l odata cu cei care
ridica corpul persoanei accidentate.

In cazul fracturilor cervicale, pot exista urmatoarele simptome:

leziune la nivelul capului;

dureri de cap;

gat teapan;

imposibilitatea de miscare;

imposibilitatea de a misca anumite parti ale corpului;

senzatii de furnicaturi in maini sau picioare.

Fractura de coloana:

O fractura a coloanei vertebrale este periculoasa, deoarece poate afecta maduva,

ceea ce poate avea ca rezultat paralizia partii inferioare a corpului. Trebuie sa
verificati reactiile persoanei accidentate,la atingere. In timpul transportarii si al
miscarii, coloana vertebrala trebuie sa stea cat mai nemiscata. Asezati un sul mic,
facut din haine, sub scobitura spatelui. Daca persoana accidentata prezinta o
arcuire vizibila a spatelui, nu incercati sa o indreptati. Asezati accidentatul pe o
suprafata rigida.

Traumatisme craniene:

Traumatismul cranian poate conduce la pierderea cunostintei, de diferite grade. O

fractura deschisa este evidenta cand la cap, in zona fracturii, exista o rana.
Hemoragia din ureche, nas si gura pot fi indicii ale unui traumatism cranian.

Primul ajutor in cazul unui traumatism cranian:

-Bandajati fractura daca este deschisa.

-Daca urechea sangereaza, acoperiti-o cu un bandaj curat, dar nu incercati sa opriti

hemoragia.

-Observati respiratia si, daca este cazul, deschideti caile de acces ale aerului.

-Accidentatul trebuie sa fie culcat pe o targa plana in timpul transportului. O

persoana lispita de cunostinta trebuie asezata intr-o pozitie laterala stabila.
BIBLIOGRAFIE:

1. Vajaiala, G. E., 2000, Igiena si evaluare biologica, Editura Fundatiei

Romania de Maine, Bucuresti

2. Vajaiala, G. E., 2002, Biochimia efortului, Editura Fundatiei Romania de

Maine Bucuresti.

3. Cretu, A., 1998, A.B.C.-ul primului ajutor medical, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti.

4. Muresan, D., 2000, Igiena si ajutor in educatie fizica si port, Editura

Fundatiei Romania de Maine Bucuresti, pag. 26-28.

5. *** Ghid-Educatie pentru sanatate. Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti