Ion Neculce

Ioan Neculce s-a născut în anul 1672, în satul Prigorenii Mici, azi comuna Ion Neculce din
județul Iași. Tatăl său a fost Neculce vistiernicul, se pare grec de origine, iar mama - Catrina era
fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a Catincăi Bucioc.Al doilea soț al Catrinei a fost
Enache (Ienachi) grămăticul, tatăl vitreg al cronicarului. În anul 1686, un podghiaz polon a ars
conacul familiei de la Prigoreni și l-a ucis pe Enache. Catrina cu copiii (mai avea două fete) a
fost nevoită să plece în Țara Românească, pentru a se adăposti la rudele de acolo, la stolnicul
Constantin Cantacuzino. Ea mai era însoțită de mama ei, Iordăchioaia, și de fratele ei, Iordachi
stolnicul.În 1691 se întoarce în Moldova, unde capătă slujba de postelnic. În 1700 era vătaf de
aprozi, apoi devine vel-agă ,fiind însărcinat cu găzduirea solului polon Rafael Leszczynski în
Iași. În aceeași perioadă s-a căsătorit cu Maria, fiica biv-hatmanului Lupu Bogdan,nepoată de
soră a lui Dimitrie Cantemir. Sub Antioh Cantemir a înaintat până la rangul de vel spătar, și,
după ce a stat retras un timp, a fost făcut mare hatman (1710-1711) de către Dimitrie Cantemir,
la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare și a luat parte la războiul rușilor cu turcii. După
ce rușii au pierdut războiul, în bătălia de la Stănilești (1711), Neculce a trecut cu Cantemir în
Rusia și a stat acolo câțiva ani, până la 1719, după care, capătă învoirea de a intra în Moldova ,
sub domnul Mihai Racoviță. "Atunce [zice Neculce] și mie mi s-au isprăvit ferman de la Poartă
de pace. Și-am venit la pământul mieu, zăbovind în străinătate 9 ani, 2 ani la Moscu și 7 ani în
Țara Leșească, cu multe valuri și supăr, care nu le mai poci înșira cu condeiul meu" A trăit la
moșia sa din Boian. A primit marea dregătorie de vel vornic al Țării de Sus, acordată de Grigore
al II-lea Ghica, în 1731. A murit după 1744, lucru ce se dovedește prin ultimele cuvinte ale
cronicii lui, unde spune că Constantin Mavrocordat, fiind scos din domnia Moldovei, nu a stat
mazilit nici un an întreg, ci a fost numit în Muntenia, ceea ce s-a întâmplat în anul 1744.
Lucrarea de căpătâi a lui Neculce - în afară de compilarea cronicilor anterioare - este Letopisețul
Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Lucrarea
cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a
cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul
1732, când avea deja cca 60 de ani și a lucrat la Letopiseț până în anul 1744.
În prefața lucrării, autorul relatează că până la Duca-Vodă el s-a condus de diferite izvoare aflate
pe la alții, "iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea, la domnia lui Ion Vodă
Mavrocordat, nici de pre un izvor a nimănui, ce am scris singur dintru a mea știință, câte s-au
tâmplat de au fost în viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu că au fost
scrise în inima mea".