Sunteți pe pagina 1din 1

Miron Costin

Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul hatmanului
Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova, s-a născut în
1633. Deja în 1634 Iancu Costin cu întreaga sa familie a fost nevoit să se refugieze în Polonia,
salvîndu-şi viaţa de mînia turcilor. Aici ei au obţinut cetăţenia (indigenatul) polonez şi includerea
în şleahta poloneză. În timpul aflării în Polonia, viitorul cronicar, îşi face studiile la colegiul
iezuit din oraşul Bar. Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o aleasă cultură, un
adevărat politolog, posedînd în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche
şi latină. Se întoarce în patrie abia la începutul anilor '50, unde în scurtă vreme urcă virtiginos pe
scara unor înalte dregătorii boiereşti pînă la cea de logofăt, pe care a ocupat-o din 1675 pînă la
sfîrşitul anului 1683, cînd se retrage din activitatea de stat.
Îndeplinind multe funcţii pe lîngă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp
participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în
cronica sa. În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei
(în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a
miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a
desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M.
Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie
Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.
M. Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală cărturărească. Principala sa operă este
"Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul
de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea
lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă ...dni". Letopiseţul
este împărţit în 22 de capitole neintitulate, iar acestea în paragrafe, numite "zaciale", şi cuprinde
o descriere desfăşurată a istoriei ţării între anii 1595-1661, încheindu-se cu relatarea morţii lui
Ştefăniţă vodă Lupu şi înmormîntarea sa. Înzestrat cu o înaltă măiestrie de povestitor, Miron
Costin a rămas în primul rînd istoric, căutînd să-şi întemeieze opera sa istorică pe o largă bază
documentară. La elaborarea cronicii sale cărturarul a apelat pe larg la un şir de lucrări ale
istoricilor transilvăneni şi polonezi: L. Topeltin, "Despre originea şi căderea transilvănenilor",
P. Piaseţki "Cronica celor mai mai însemnate evenimente din Europa (1568-1638)", A.
Guagnini, "Descrierea Sarmaţiei europene" etc. Începînd cu evenimentele din 1633, M. Costin
apelează frecvent la amintirile şi impresiile proprii, letopiseţul căpătînd într-o măsură oarecare
un aspect de memorii, mai cu seamă cînd este vorba de domniile lui Vasile Lupu şi Gheorghe
Ştefan.